3,613 matches
-
întorcîndu-te cu fața la perete, deși doar la o odihnă de pasăre, departe de tine Drumul se termina pe faleză în fața crucii, marea ondula licurînd răsfrîngerile de soare ale adîncului, pescăruși moleșiți de amiază săltau odată cu valurile. nimeni. nimeni în jur, departe văzduhul trepida peste pămînturile acestea arse. tern răbdătoare. așezat pe marginea stîncii, cu spatele rezemat de cruce și picioarele atîrnînd în gol mă uit, și mă uit în absența unei secunde, deși numai în timp e cu putință mișcarea, sedus a
Poezie by Andrei Zanca () [Corola-journal/Imaginative/11028_a_12353]
-
porți (în metru popular) stau smerit în poarta Porții și miros mireasma morții - țintirim numai c-o poartă ce se-nchide peste soartă țintirim cu două porți una-n vii și alta-n morți eu pieziș m-am furișat în văzduhul fisurat cu-n crâmpei de aripioară adiată-n subțioară ca să ies din cer afară aici ziua nu-i nimică nu e marți nu-i duminică nu e luni și nu e joi aici vremea dă-napoi carnea mea de-acum
Poezie by Gheorghe Istrate () [Corola-journal/Imaginative/11429_a_12754]
-
căldurii în grădină la revărsatul zorilor se precipită răspunsuri (nepuse întrebările încă risipite prin ierburi) respirația cerului duhnind a alcool metafora? uite-o nu e o potecă buimacă oprită pe brațul tău cum o brățară se suprapun gaițele ușor în văzduhul complice cum paginile unei cărți și se rotește ce? frunza ori soarele ori clipa de față-n alte clipe pînă la amețeală. Cercul Cercul cel iubitor n-are brațe cum te-ar putea îmbrățișa fiind îmbrățișarea însăși? Cotidiană Minerii treceau
Poezie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Imaginative/11579_a_12904]
-
aduce aminte calea cea presărată cu rugi fierbinți de spinii cunoștinței răului & binelui. Față de omul care el singur și-a croit calea a pus s-o păzească un vultur pleșuv în timp ce corbii zboară în stoluri vulturul stăpânește singur căile din văzduh în timp ce omul singur nu are pe nimeni să se aplece să-i dea lingura căzută jos de la gură să-i împingă cana la celălalt capăt al mesei unde cu soți își bea altădată în plină zi tinerețea pe căile lui
Poezii by Ion Murgeanu () [Corola-journal/Imaginative/10921_a_12246]
-
i-ai lungit secunda, cât veacul, pe cadran. De-atunci, înșiră, zilnic, semn după semn, în salbă, Dar foaia lui e rece și-n crugul vieții albă. Unge-i condeiul, Doamne, fă-i fila grea fierbinte, Dă-i aripi și văzduh și ținere de minte. Psalmul III Poetului și prietenului Dan Verona Nici o durere, Doamne, nu mi-a rămas datoare, Călcâiul lor mă poartă pe patru, cinci picioare. în spinii frunții, fragezi, dau muguri și licori, De presărat pe ramuri și
Poezii by Nicolae Breb Popescu () [Corola-journal/Imaginative/10982_a_12307]
-
chema Aloizie. Sub pulpana lui, meșter cândva în chestiuni bisericești, stătea bunicul meu, Vasile Cesereanu, stingher, sfios, stâlpnic și înfoiat bărbos. Locuia la Străini, trebuia să urmăm linia portocalie de pe asfalt, printre capele, cavouri și statui înaripate cu gene din văzduh înalt. Sub un pin scorojit, cu leșie în coajă, era o cruce cu romburi umflate. Bine te-am găsit, bunicule, bine-ai venit, draga moșului, (cum îmi spunea el pe când îmi dădea, pe la 10 ani, felii de tort zaharisit). I-
Căutarea bunicului în Vară by Ruxandra Cesereanu () [Corola-journal/Imaginative/11133_a_12458]
-
Tot astfel caut eu Cuvintele pentru poem. Pe limbă am amintire vie De afine și fragi. De rugăciune. Cît despre bucuria Din cuvintele ,Hristos a înviat!" Ea, precum un prunc, vegheat de icoană Singură se rostește în limba mea mamă: Văzduh, Aier, Cuminecătură. Botezul tîlharului Iar scriu cerul rațele sălbatice și umbra lor iar scrie marea în stoluri triste, tot mai triste semn că vine iarna. Iar drumul spre biserica din deal îl scrie doar bărbatul cu rugăciunea lui. Tot satu-i
Poezie by Liliana Ursu () [Corola-journal/Imaginative/11296_a_12621]
-
o pînză imensă în care dumnezeu stă înfășurat cînd nu umblă cînd nu vede cînd nu vorbește sîngele apă bună de băut pentru versurile care nu mor niciodată culcuș pentru literele care dorm în răni ca păsările de munte în văzduh ca bursucii dolofani în miez de pădure m-am tăiat soră viață cu un cuțit de vînătoare de tauri perfect în două jumătate de coloană vertebrală la stînga jumătate de coloană vertebrală la dreapta jumătate de cap într-o parte
Poezie by Nicolae Tzone () [Corola-journal/Imaginative/11515_a_12840]
-
imaginabile între trupul unei femei și al bărbatului său, el spunea că o iubește sincer și ținea morțiș să aștepte până după căsătorie. Ana-Cristina a râs, ah, râsul ei melodios, formidabil, aproape material, ca o vietate pură ce vibrează în văzduh, râsul cu care parcă îi hipnotiza pe bărbați, așa cum îi hipnotiza, îi transforma pe loc în sclavi smeriți ai săi, și cu sânii săi ce se întrevedeau perfect prin bluzele de vară transparente, conturându-se vii, fremătători, tari și de
Relatare despre moartea mea by Gabriel Chifu () [Corola-journal/Imaginative/10968_a_12293]
-
și nu diferă prea mult de fotografiile reale, pe care stră-strănepoții generației care a citit De la Pământ la Lună le-au admirat un secol mai târziu. Yankeii sunt cei care vor să ia în stăpânire și "acest nou continent al văzduhurilor" și "să împlânte pe cel mai înalt pisc steagul înstelat al Statelor-Unite ale Americii". Iar la acest proiect - și aici e poate singura utopie a lui Jules Verne - contribuie mai toate statele lumii, într-o unire a sacrificiilor bănești pe
Luna de pe cer by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Imaginative/11213_a_12538]
-
la munte”, sunt doar câteva titluri ce reprezintă locuri, oameni, fapte, trăiri și retrăiri, regăsiri, toate înveșmântate în lirismul elegant și cald al unui adevărat jurnal intim, încărcat cu bucurie și optimism: //te-ai întrebat vreodată/ de ce explodează supernovele în văzduhuri sidefii/le aude cineva și dacă da cui îi pasă/ai ascultat cum pocnesc mugurii cleioși de plop în prier/ori în seara de armindeni/când vine miros de liliac/ tulburări comportamentale produc insomnia/în astfel de nopți ai plânge
GHEORGHE CLAPA (AUTORUL ESEULUI)– “LIRICA FEMININĂ ROMÂNEASCĂ S-A ÎMBOGĂȚIT CU O VOCE DISTINCTĂ: DORINA STOICA” de DORINA STOICA în ediţia nr. 1876 din 19 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380571_a_381900]
-
de străbun să-ți fie glie: să paști - să taci - străin și orb și laș Cristul cu tot cu Cruce-l smulg din duhuri să n-avem prispa raiului nădejde să nu vedem copilul cum ne crește sorbind din sfântă limbă - vii văzduhuri ...demoni slinoși - pidosnici - ne-nvăluiți în cnuturi răbdarea strânge trăsnet: iar v-om zvârli în luturi! PATRIA ȘI VÂNZĂTORII adulmec patria și munții - dindeparte precum parfumul unei vechi iubite: aici zile și nopți nu-mi sunt deșarte și sori și
SCHIŢE DIN MUNŢII BUCOVINEI (VERSURI) de ADRIAN BOTEZ în ediţia nr. 2073 din 03 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380570_a_381899]
-
ajuns doar scrum... cenușă de-otavă pâine cu otravă! ieri căruțe cu șindrilă azi - betoane și șenilă... aveam turme cât hotarul: zvârlim peste lână varul! aveam cai de fudulie aveam strai de-mpărăție - azi ne-am uitat grai și glie văzduhul ni-i colivie ...ne sufocă fierărie! foaie uscată tot arde țărâna să ne-o descoarde vin puhoi și vin în hoarde mii de coarde - „lorzi” și „loarde”! ...se-ntunecă sihăstria crește-n suflet bălăria plânge-n bunget Sân' Măria -„unde
SCHIŢE DIN MUNŢII BUCOVINEI (VERSURI) de ADRIAN BOTEZ în ediţia nr. 2073 din 03 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380570_a_381899]
-
hoarde mii de coarde - „lorzi” și „loarde”! ...se-ntunecă sihăstria crește-n suflet bălăria plânge-n bunget Sân' Măria -„unde-ați ascuns România?” puneți-i măcar o cruce duhul ei nu se usuce Crist-Judele să n-o-ncurce! iscoade prin văzduh vrăbii se țes mreajă de seară cade peste cetini e ceas când toate capătă-nțeles e ceas când ruga-n gânduri ți-o încetini... fluturi întârziați pe pajiști scriu amurgul turmele-au pogorât din munte nostalgia urăsc și gândul de-
SCHIŢE DIN MUNŢII BUCOVINEI (VERSURI) de ADRIAN BOTEZ în ediţia nr. 2073 din 03 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380570_a_381899]
-
de Agafia Drăgan , publicat în Ediția nr. 2233 din 10 februarie 2017. Când ochiul își suie oglinda către cer am să te așez acolo unde soarele se deșiră în seară și noaptea-și învolbură lianele peste ultima amintire închis cu văzduhul în piept ai să asculți trecutul cum curge dinspre azi spre mâine și-ai să-mi șoptești dacă nu ești cu mine nu exiști dare eu sunt aici captivă într-o imagine a iubirii stăpână peste morgane cu umbra-n
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380557_a_381886]
-
azurului prin aripi cu amintiri frământate atâta de puțin a mai rămas din zare ... Citește mai mult Când ochiul își suie oglinda către ceram să te așez acolounde soarele se deșiră în searăși noaptea-și învolbură lianelepeste ultima amintireînchis cu văzduhul în pieptai să asculți trecutulcum curge dinspre azi spre mâineși-ai să-mi șopteștidacă nu ești cu mine nu exiștidare eu sunt aicicaptivăîntr-o imagine a iubiriistăpână peste morganecu umbra-n asfințirerăstorn o ultimă sclipire de albastrupeste ea pasărea albăpasărea pasăre sufletsă
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380557_a_381886]
-
de suflete. Dincolo de ziduri se aude Mahler. Îngerii au uitat cu ce se hrănește liniștea Zburând haotic printre grădinile inodore Însângerându-și aripile în gândurile Pământenilor ce lăcrimează mereu Când vine ploaia peste trupuri și case. Doar pescărușii adorm în văzduh Când cireșii înfloresc și se scutură-n iarnă. La porți bat neîncetat negustorii de suflete. Dincolo de ziduri se aude Wagner. Îngerii aud tremurând ... Citește mai mult La porți bat neîncetat negustorii de suflete.Dincolo de ziduri se aude Brahms.Îngerii, căutându
GABRIEL DRAGNEA [Corola-blog/BlogPost/380550_a_381879]
-
se vorbește deloc. Un om, pe cât de aspru (cu inflexiuni de o rară sensibilitate), pe atât de corect. Dăruiește mult și cere, la fel. Nu există jumătăți de măsură. Clopote, fantomele lumii damnate, noaptea de smoală, găuri negre, răscruci, negură, văzduhul spart, ultimul strop de lumină, un bagaj substanțial care relevă oglinda nemulțumirii poetului, alături de: forme de vis, flori de tei, raze de lumină, culori estompate, „cântec, poezie și candoare”, îngerii albaștri. Dimensiunea nostalgică (romantică) prezentă în versuri, este evidentă în
O CALE SPRE ETERNITATE-SEMNEAZA CEZARINA ADAMESCU de VIRGIL CIUCĂ în ediţia nr. 2342 din 30 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/380651_a_381980]
-
norii ce varsă venin...” (Subțire trecere) Creația sa poetică rezonează cu lumea înconjurătoare, simți pulsul Vieții și al Universului. Dezvăluie gânduri și tăceri care scapără întrebări rămase fără răspuns, ori concluzii dureroase: “Când nopți de dor se duc topite/ Luând văzduhul pe copite,/ Cu strălucirea lor rotundă// Ca fulgerarea din secundă// Când sufletul plecat în sus/ Cu însemnări luate-nseamă/ Din când în când, cu-aceeași teamă,// Când soarele-n nehotărâre/ Trece mereu ca o târâre/ Pe bolta cerului ce are/ Și
MUNTELE DIN VIS AL DOMNIŢEI NEAGA de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 1953 din 06 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/380693_a_382022]
-
să rămână. Ei zburau, totuși, chiar și cu o aripă frântă în zigzaguri buimace, cu echilibrul fragil. Am înțeles apoi că acesta le era rostul: să-mi rupă câte o secundă din trup și să zboare departe, reconstituindu-mă în văzduh pentru ochii tăi în serile cu ploaie. Timp Cu fruntea în noroi se cern secundele dincolo de imposibilul din noi. Ca pe-o zăpadă iubită caut o ușă veche din lemn cu clanța ruginită. Bunico, mai ții minte când aburii laptelui
POEME DE OANA BOC de BAKI YMERI în ediţia nr. 2029 din 21 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380668_a_381997]
-
care, poate, acum ești TU. Fulgului de nea Dacă te-a durut, de ce n-ai spus? Să fi stat cu tine la fereastră, Fulgule de nea, trimis de sus, Ca să luminezi secunda noastră. Când te doare dorul de plutire, De văzduhul risipit în nesfârșit, Să accepți în marea ta uimire Și durerea de-a te fi oprit. Și când ești nebun de strălucire Și visezi că soarele ești tu, Presimțirea apei să te mire Ca și pașii clipei ce trecu. Am
POEME DE OANA BOC de BAKI YMERI în ediţia nr. 2029 din 21 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380668_a_381997]
-
stilistic pe ridicolul și absurdul ordinelor și comenzilor militare, pe zâmbetul tâmp și pe satisfacția imbecilă a... ‘toa’șului Gradu’, o lume uneori frustrantă, de cele mai multe ori resemnată în mecanisme prozaice și clișee grotești: „Atențiuuuuneeee, încetați!” LingurIle se opreau în văzduh, muștele se plimbau indolente pe chipiul ofițerului pentru care nimeni nu mai mișca. Apoi, după ce ofițerul privea satisfăcut ridicolul situației, când bărbați în toată puterea cuvântului se supuneau fără rațiune unor ordine pur și simplu absurde, se dădea comanda: „Continuați
GHEORGHE ANDREI NEAGU: „ARME ŞI LOPEŢI” de DUMITRU ANGHEL în ediţia nr. 1953 din 06 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/380691_a_382020]
-
Molero, până în măduva oaselor, la un moment dat, într-o clipă de reflux, l-au luat cu ei, prin aer, pe Un-Metru-Jumate, Angelo îi adunase pe toți într-un buchețel, i-a împodobit cu Un-Metru-Jumate, și hai cu ei în văzduh, în direcția lui Marocas Înghite-Mile, care avea o motocicletă cromată toată și mai avea și mania curbelor strânse, călcase până atunci trei pisici și doi oameni, tocmai era pe punctul să descrie o curbă de o mare frumusețe, dar a
Dinis Machado - Ce spune Molero - by Micaela Ghițescu () [Corola-journal/Journalistic/10262_a_11587]
-
țiganii, Chinezu încuviințând din cap, duba poliției sosind, Joaquim Brici-Ascuțit întrebând că ce mai caută poliția acuma? A venit să numere morții? Angelo punându-și ochelarii și făcându-se nevăzut, Zuca avea să spună mai târziu că se risipise în văzduh ca Mandrake, Dona Ermelinda înapoindu-i pălăria lui Tonecas Arenă pe aceeași fereastră prin care și intrase, pălăria descriind o curbă largă, planând și aterizând ușor la picioarele lui Dick Tracy, care era polițaiul în civil afectat acelei zone, iar
Dinis Machado - Ce spune Molero - by Micaela Ghițescu () [Corola-journal/Journalistic/10262_a_11587]
-
care, prin abrogarea articolului 200 din Codul Penal, ar putea fi interpretată (declarația) total aiurea de către un oarece grămătic zelos și răuvoitor. Deci: Ești o floare, ești un Crin, Ești parfumul cel mai fin... - Ioi Iștenem!, am putea auzi prin văzduh exclamația unui rumânaș din Harghita, proaspăt membru al UDMR, imaginându-și-i pe cei doi la o întâlnire sentimental-erotică pe fâșia tot mai lată și mai plină de spini dintre ogrăzile noroadelor pediste și cele peneliste. Momente psihologice destul de dificile
Caiele și potcoave de la "CNSAS" - S.A. by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/10265_a_11590]