838 matches
-
din cale-afară de important, fiindcă erau vreo mie de avioane, toate aliniate în formație. Era o zi însorită, frumoasa. Deodată în atmosferă s-a auzit un zgomot puternic, trepidant, ca un mârâit, de ziceai că vibrează tot cerul, într-un vacarm scos de-un singur motor imens. Toată lumea din parc s-a oprit locului și a privit în sus, ducând mâna streașina la ochi. Am început să plâng. Mama mi-a zis „Nu plânge, puiu’ mamii! Sunt Fortărețele Zburătoare“. Am mijit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
-
așteptat un gest al meu discret, care să ridice la loc cele două corpuri infinite de bibliotecă în picioare, împreună cu cărțile răzvrătite și victimele lor, sau măcar o explicație. Mă priveau perplecși, ca și cum n-ar reuși să înțeleagă. Atunci, peste vacarmul și vuietul acela îngrozitor, s-a înălțat deodată vocea mea puternică și elocventă, ce clar nu putea fi vocea mea, și ea anunța sacadat ca și cum ai recita o orație că "Povestea 'ulei" era într-adevăr "Povestea Poveștilor", povestea tuturor poveștilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
care nu o percepea ca reală, DOAR CA PE UN VIS, DUREROS DE REAL, ÎN CARE TIMPUL ERA PĂTRAT. * * * E ra o casă gânditoare. Ceea ce-i bruia melancolia și, pentru o clipă, șirul gândurilor, nu puteau fi decât tramvaiele și vacarmul copiilor adunați din toate colțurile pe bulevardul Karl Marx, unde trona de peste 200 de ani. Trepidațiile solului transmise zidului desprindeau, uneori, solzi de pe zugrăveala exterioară și chiar partale de tencuială din cel mai sensibil loc, streașina vestică, acolo unde se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
în timp ce volumul muzicii din boxe crește progresiv, amestecat cu bubuieli, trosnete și păcănituri. — Tocmai asta e ideea, spune Roja, nu e nevoie să vedeți nimic, e de ajuns dacă simțiți. — Ca să vezi, încearcă din nou fără succes Părințelul să acopere vacarmul, unii au și început deja bîțîiala. — Pun pariu că în cîteva minute n-o să mai ai loc nici să arunci un ac în ringul ăsta, zice Roja, așa că dacă nu vreți să vă fure alții porumbițele ar trebui să vă
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
de unele evenimente care au avut loc în decembrie ’89 (n.a.). — E culmea, dom’ Roja, dar să știți că la un moment dat și eu am simțit că de undeva din mulțime cineva își avea ochii ațintiți asupra mea. Cînd vacarmul a început să întreacă orice închipuire, dinspre Victoriei s-a apropiat și al treilea grup, cel condus de Monte Cristo, care dădea și el piept cu cordoanele de ordine. — De unde mă binoclam eu, se vedea totul foarte limpede, completează Dendé
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
cititorii (mai puțin numeroși decât ei!). Și că fiecare dintre acești poeți este cât mai persuasiv, inventiv și ofensiv, din dorința de a se face auzit. Culmea este că tocmai această strădanie împiedică receptarea poeziei. Uriașa competiție creează un adevărat vacarm, care bruiază mesajele lirice. Nu înțelegi nimic când toată lumea strigă, încercând să-ți comunice ceva. Autorul volumului Patmos cade în capcană și contribuie și el la mărirea vacarmului, cu propriile lui vociferări lirice. „Am decedat / dintr-o supradoză / de cultură
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
că tocmai această strădanie împiedică receptarea poeziei. Uriașa competiție creează un adevărat vacarm, care bruiază mesajele lirice. Nu înțelegi nimic când toată lumea strigă, încercând să-ți comunice ceva. Autorul volumului Patmos cade în capcană și contribuie și el la mărirea vacarmului, cu propriile lui vociferări lirice. „Am decedat / dintr-o supradoză / de cultură“, exclamă Ion Maria, în stilul lui prăpăstios. Mai bine nu deceda și își folosea „supradoza de cultură“ pentru a înțelege că uneori, când toată lumea strigă, te poți face
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
esențele roiesc în alambicuri / lăsând arar să mai sloboadă picuri / când trebuie aport și sacrificiu. // S-au pus de la ivire pronosticuri / sub ale titlurilor auspiciu; / nu cadențezi grăbit spre beneficiu / formule tip introducând în plicuri.“ Lista este mult mai lungă: „vacarm“, „mapamond“, „cernoziom“, „ascensor“, „eufemism“, „limfatic“, „condensat“, „fenomen“, „fizician“, „neurastenie“, „existențialism“ etc. etc. Dacă toate aceste cuvinte ar fi așezate într-o ordine alfabetică, volumul de versuri al lui Mihai Munteanu s-ar transforma într-un dicționar de neologisme. Iată și
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
căldură la piept, ca în tinerețe, a privit-o prelung în ochi și a părăsit apartamentul în mare grabă, încercând să-și înghită nodul din gât. Să ai mare grijă de tine, Dinule! Și de noi! Din depărtare se auzea vacarmul mulțimii și scandarea Jos tirania!, Libertate pentru țară!, Noi suntem poporul! Măgăoaia din vârful unui stâlp de la colțul străzii răspândea în eter o nouă știre cu privire la marile izbânzi pe drumul construcției unei vieți tot mai fericite. În marea lui grabă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
cu câteva bice aplicate sănătos la spinarea mârțoagei, a ajuns numaidecât acasă cam pe la apusul soarelui. Traista plină i-a dat-o pirandei, iar gloabei, eliberate de la teleagă, i-a pus în față opalca plină cu rogoz și, profitând de vacarmul ce s-a iscat în curte, a dispărut către centrul localității. * * * Mie să-mi dai un rom mare, bădie Toadere! A comandat Giovan când i-a venit rândul la tejghea. Banii! I-a replicat bădia, că veniți, vă aghezmuiți și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
acei care erau acasă au sărit la stingerea focului. La izbucnirea incendiului, Dondică a lăsat în pacea Domnului taurul, a venit iute la depozit să-l găsească pe Dondonel. Negăsindu-l, n-a mai stat pe gânduri și profitând de vacarmul ce se iscase în curtea omului, a rupt-o la fugă peste câmp, într-o direcție unde era o pădurice. Ajuns acolo s-a așezat ascuns după o tufă și se gândea la cauza incendiului. După un timp și-a
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
o Întorsătură foarte urâtă. Chiar atunci se sfârși actul al doilea, În ropote de aplauze, pe când provocatorii Își Întețeau atacurile deocamdată verbale Împotriva căpitanului. Mulțimea Începea să-i sprijine fățiș: răsunară vorbe grele la adresa lui, spiritele se Încinseră. În sfârșit, prin vacarmul de vociferări, cineva rosti cuvântul nemernic. Atunci Diego Alatriste suspină foarte adânc În sineși. Nu mai exista cale de Întoarcere. Așa că, resemnat, duse mâna la spadă și scoase oțelul din teacă. Cel puțin, Își spuse În treacăt trăgând spada, doi-trei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
ai privirea bună, zărești cealaltă cetate, la fel de săracă, dar la fel de orgolioasă. Până la urmă, una din cetăți, epuizată, va dispărea. Nu este însă exclus ca - din cauza tot mai deselor războaie - celelalte trei cetăți, mai mari și mai puternice, sătule de atâta vacarm, să caute să instaureze o pace definitivă în zonă. Adică să distrugă cetățile noastre. Zic „cetățile noastre” fiindcă locuitorii lor, mai toți, se înrudesc, separarea celor două ramuri ale neamului dintâi petrecându-se cu veacuri în urmă. Așa că suntem, unii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
țara lui l-a recompensat foarte bine. Au simțit că e omul lor. Pe când eu sunt o călătoare..." În sumarul revistei figurează și alte texte care prezintă interes. Cronicarul vă lasă să le descoperiți singuri. Colecții și colecții Uneori, în vacarmul de toate zilele, este mai igienică retragerea. Povestea asta se mai poate numi și însingurare. Pentru asta se plătește un preț. Dureros. Dar merită. Atunci, descoperi ceea ce, prea des, îți scapă. Lumile nu mai sînt paralele. Își caută intersecții fel
Ochiul Magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/7881_a_9206]
-
produs cînd am observat toate astea. Cînd am văzut două spectacole și concertele de muzică clasică cu puști, muzicieni de la liceul "George Enescu". Artiștii au dus impecabil, pînă la capăt, creația lor. Parcă numai pe mine mă deranjau zgomotele, indifereanța, vacarmul. Mi-am dat seama că au fost pregătiți și pentru asta. După cîteva duminici, în jurul trupei de la Masca erau zeci de spectatori. Fie veniți special să-i vadă acolo, fie aceia care își lăsau, deja, liniștiți metrourile să treacă. Nimeni
Centru și margine by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/7022_a_8347]
-
Arena Națională. - 21:00 - Organizatorii Finalei au pregătit un adevărat spectacol înainte de începerea confruntării: zeci de baloane au fost lansate în aer, oprindu-se în acoperișul tras al Arenei Naționale. De asemenea, în jurul terenului zeci de artificii au creat un vacarm pe cel mai mare stadion al României. Peluza roș-albastră a pregătit o coregrafie impresionantă 3D, însoțită de bubuitori puternice de petarde. ----------------- Echipele de start: Steaua: Tătărușanu - Georgievski, Varela, Szukala, Latovlevici - Pintilii, Prepeliță - Ad. Popa, Sânmărtean, Tănase - Chipciu. Rezerve: Niță, Râpă
Astra Giurgiu a câștigat Finala Cupei României cu Steaua, la penalty-uri, scor 4-2 (0-0) by Bratu Iulian () [Corola-journal/Journalistic/74181_a_75506]
-
etapă" (în numărul din noiembrie 2009), să cîntărească reușitele sau neîmplinirile de pînă acum: "Am reușit să aducem un moment de calm al discuției și de seninătate a valorilor? Poate, prin ton, stil și ținută. ID nu a contribuit la vacarmul general. Măcar atît. Dar nici nu a reușit, în mod activ, să impună stilul ei dezbaterii generale. În ce are mai bun și mai înalt, această dezbatere a rămas, în mod esențial, literară. ID a coagulat cîteva nuclee de filologi
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/6749_a_8074]
-
obișnuit gânditorii presocratici - iar asocierea nu e întâmplătoare, Mircea Petean fiind un poet al întemeierii filosofice a rostirii: "noi suntem dintre aceia care aud voci/ noi suntem dintre aceia care știu să le distingă/ în haos în degringoladă și-n vacarm/ voci clare și distincte iar nu țipete lătrături bolboroseli" (84). Totodată, pentru poet cuvântul este energie: "mi-e greață și silă de jumătăți de măsură nu mai suport/ jumătate-de-om-călare-pe-jumătate-de-iepure-șchiop/ nu mai pot îndura existența pe sfert existența-n surdină/ prudența
Vocația iubirii by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Journalistic/7894_a_9219]
-
față de cei care au privilegiu de a duce o viață normală. Și privat cum e de o relație firească cu lumea din afară, singura alinare se petrece în cea interioară, "lumea fluturilor" cum îi place autorului să spună: În absența vacarmului, odată liniștea redobîndită, pot să ascult fluturii care îmi zboară prin cap. E nevoie de multă atenție, chiar de reculegere, pentru că bătaia aripii lor e aproape imperceptibilă. O respirație mai puternică ajunge ca s-o acopere. E straniu - auzul meu
Cîteva bătăi de pleoapă by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7905_a_9230]
-
la postul său de observație ca să păzească Muzeul Satului), poartă o nesfârșită discuție, zgomotoasă și vulgară. Vocile lor stridente, cuvintele licențioase jignesc memoria țăranilor prigoniți cu ani în urmă. Astfel pătrunde într-un spațiu rezervat aducerii aminte asurzitorul și nerușinatul vacarm al lumii de azi. Mă gândesc cu infinită admirație, îngrijorare și duioșie la oameni ca Ana Blandiana și Romulus Rusan, care, susținuți de mult prea puțini dintre noi, continuă să lupte cu amnezia indecentă care se întinde tot mai mult
Țăranii și comunismul by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/7445_a_8770]
-
ușureze procurarea biletelor - adică, să existe posibilitatea ca spectatorul să își poată cumpăra bilete de la orice casă de bilete, de la orice teatru din București, indiferent unde se joacă reprezentația pentru care a optat, ca să nu piardă vremea într-un oraș vacarm, ca să îi ieși în întîmpinare și să-i cîștigi bunăvoința, să-i ușurezi viața - nu am avut cîștig de cauză. Decît într-o măsură prea puțin satisfăcătoare. Adică, ideea nu ar fi rea, dar nu există programul, softul care să
Festivaluri, festivaluri (II) by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/7669_a_8994]
-
contextul în care se produce e în continuare tulbure. Un aer retro, al bunelor moravuri interbelice străbate în demersul d-sale. Criticul de la Vatra e una din vocile calme, imperturbabile ce rostește la ora actuală sentințe juste chiar în plin vacarm.
O voce imperturbabilă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6823_a_8148]
-
vorbește în același timp, iluminați, clamând, vaticinând, dezlegând taine și dând pe față, vituperând în lacuri de sudoare, ca să înțelegi că e groasă, că firul s-a rupt și cine știe când se va înnoda. După două ore de sacru vacarm, fiecare vorbitor are treizeci de secunde spre a concluziona. Dacă nimic nu se mai poate face, trebuie să întreprinzi ceva, mi-am zis, dacă economia mondială scade vertiginos cu 1%, prețul petrolului scade macabru, în acest fatidic an 2009, am
În așteptarea creșterilor negative by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/7587_a_8912]
-
în contact dureros cu vibrația inevitabilă a unei mâini străine". Categoric, optimistul Lucian Raicu are și omenești momente de amărăciune. El face vădite eforturi pentru a scăpa de mâhnirile pasagere, pentru a nu vedea sumbru, admițând necesitatea "vieții literare", "cu vacarmul ei inofensiv în cele din urmă, tonic și binefăcător", aprobând alianțele însuflețite și polemicile de bună credință. Nici vorbă, critica , "formă de viață", e stăpânită de un freamăt existențial, în consonanță cu viața literaturii. Ea se exercită în sfera umanului
Arta de a admira literatura by Constantin Trandafir () [Corola-journal/Journalistic/7285_a_8610]
-
pusă în funcțiune o mașinărie tot mai complicată care elimină confesiunea nudă, bruiată de sunetul motoarelor metaforice. Intensitatea morală ajunge a fi sugerată indirect, printr-o tonalitate retorică. De parcă poetul și-ar ridica vocea pentru ca aceasta să se audă în "vacarmul muzical" ce l-a stîrnit, al "viselor declanșate cu un click, al hormonilor "dezlănțuiți de o atingere / pe un touch-screen sau pe o tastatură ritmată": "Afară grădinile sunt colorate cu sînge de vii și morți. Afară e vidul pur al
Ultimul optzecist by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7292_a_8617]