201 matches
-
jalnic glasul cobii Și cu sutele deodată sunt mânați în urmă robii. Unii sunt legați cu brâie, și în lanțuri grele unii {EminescuOpVIII 206} Și cu mînile la spate cetluite tot cu funii; Glas de clopot și bocire, lungul chinurilor vaier, Cu urlări de biruință se amestecă în aer; Plâns și gemet ce pătrunde prin urlarea * desfrânării Și prin zgomotul mulțimii sună valurile mării. Bolțile de la biserici ș-ale zidurilor creste Stăteau negre și tăcute peste vaietele-aceste. Mohamed stîrnit-au moartea cea
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
și albi sânt unii, Slugă și stăpân alături, ici ostași legați cu clerici Țipetele de muiere crud răsună din biserici Cu strigări de bucurie... oardele cele barbare Înadins făcură nunta lor păgână în altare; Urlete de biruință, țipete, strigări și vaier Cu-ale clopotelor glasuri se amestecă în aer; Clocotea întreg orașul prins de spaimele pierzării Și prin țipătul mulțimii urlau valurile mării, Numai bolțile înalte ș-ale zidurilor creste Stăteau marturile mute peste vaietele-aceste. Mohamed dormea, ci visuri negre sufletu
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
lumea-i o feerie. Te duc prin fericire și inima-ți n-o știe, Dar vezi... nu vezi tu colo... apare-un chip d-omăt... Cu glasu-i ea te cheamă încet... tot mai încet... Auzi! vîntu-n ruine și undele se vaier; De mâne diafane - nu vezi - - duse pin aer, Colo făclii de smoală, lumini de roșii torții Ce noaptea o pătează în trist lăcașul morții. Adâncul întuneric îl taie, îl rărește Și fulgeră-n columne și bolțile roșeste. Acum, acum ea
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
muniție, trag fără încetare. Toți soldații companiei se descoperă. Garda de onoare se aliniază. "...Veșnica lor pomenire, Veșnica lor pomenire..." Vocea lui Marius comandă calm. Pregătiți arm'! Foc! Trei salve răsună zgomotos, ecoul lor izbește povârnișurile și umple cu un vaier trist văgăunile. Gornistul companiei duce trompeta la gură. Sfâșietor și jalnic, răsună "Stingerea". Cu inima grea, Marius ascultă cântecul de adio al ostașilor căzuți care străbate aerul în vibrații dureroase. Privește în zare. Aproape de orizont, soarele se arată înnegurat, pătat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
în casă și când păzeam ușa stând cu urechea lipită de ea), când un obiect a căzut în coridor cu un zgomot teribil, așa cum numai noaptea se poate auzi, și când în întunericul din camera mea s-a pornit un vaier prelung; după câteva secunde, mi-am dat seama că eu însumi urlu și că propria mea mână îmi închide gura. 4 O singură întrebare, o întrebare înfricoșătoare, m-a terorizat în tot acest anotimp al cocainei. O întrebare cumplită, căci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
Acidul perforase destul podeaua pentru a facilita drenarea ei. O sirenă mugea fără încetare, împiedicându-i să vorbească și de a stabili un plan de acțiune. Apoi Hudson urlă cât îl ținură plămânii, iar vocea-i ascuțită se auzi în pofida vaierului sirenei. ― S-o ștergem! ― Secțiunea medicală! strigă Hicks. Vino, ce dracu'! Îi făcea gesturi frenetice, bătând în retragere înspre culoar. Comtehul se învârti înspre acesta și solul intră în erupție. Niște gheare îl înșfăcară, niște degete puternice se încleștară pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
am citit acțiuni de filme porno de duzină. Și e frustrant pentru că astea se pot vedea la kilogram. Nu am nevoie să citesc lucruri erotice despre două-trei personaje, corpuri fără organe, care schimbă sacadat pozițiile și „se termină“ cu un vaier prelung și secreții din belșug. Poate ăsta e un câștig cert al volumului, sunt destui autori care încearcă cinstit construirea unei rame simple pentru măcar o minimă contrariere erotică. Chiva e mult prea previzibil în jocul de putere fizică din
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2191_a_3516]
-
simț al proprietății acut. Carmina și-o imagină pe cealaltă soție a lui Dimitrie, dimineața, cum deschide ochii albaștri cu un fel de greutate, cum coboară din pat și înaintează precaut spre fereastră, înlătură draperia și se sperie singură de vaierul inelelor pe vergeaua metalică. La ora aceea, Dimitrie era de multă vreme pe câmp, ea rămânea acasă cu temerile ei, îi era frică se singurătate, de ziua de 13, de moarte, de vânt, de ploaia puternică, de urletul câinelui, de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
a ne opri la un singur exemplu, vom arăta că jabuneh denumește „melancolicul pelerinaj la locurile de care altădată se bucurase Împreună cu infidela“ și că grugnó, luat În sensul cel mai larg, echivalează cu „a scoate un suspin, un irepresibil vaier de iubire“. Vom trece ca peste jăratec prin ñll, unde bunul-gust al cărui portdrapel a fost Ginzberg pare să-l fi trădat deaceastă dată. Scrupulele ne Îmboldesc să copiem notița care urmează și care, după ce ne-a umflat capul cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
negri, subțiri, foșnitori, înalți, doi plopi pe care îi pusese cu mîna lui și se bucurase că îi văzuse crescînd sub ochii lui, dar în primăvară a trebuit să-i taie. Fusese o săptămînă cu vînt și plopii scoteau un vaier, un foșnet atît de omenesc și de neliniștitor, încît n-a mai putut suporta și a dat ordin să fie tăiați. Mai în fiecare dimineață se ducea la fereastră să vadă petele alburii, rotunde, ale trunchiurilor retezate ca doi bănuți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
și la bănci. Chiar și garda de onoare, formată din cocoșați, din fața Teatrului Cathay Își părăsise posturile. Absența lor Îl descumpăni pe Jim. Fără cerșetorii lui, orașul părea cu atît mai sărac. Ritmurile mohorîte ale noului Shanghai erau stabilite de vaierul nesfîrșit al claxoanelor japoneze. Străzile păreau mai greu de străbătut decît ținea el minte din plimbările lui anterioare prin oraș și deja se simțea obosit. MÎinile Îi erau mai reci decît ghidonul. Încercînd să se mai Înveselească, hotărî să viziteze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
pe întreaga lui ființă. După asasinarea lui Duncan, noaptea cufundată până atunci în tăcere se umple dintr-odată de zgomote. Lenox va descrie furtuna care se dezlănțuise: Ce noapte rea! S-au prăbușit de vânt, Pe când dormeam, hogeagurile casei, Și vaiere-n văzduh s-au auzit Se zice, stranii gemete de moarte, Cumplite voci vestind pârjoluri crunte Și zile tulburi, proaspăt răsărite În veacul de restriști. Și toată noaptea S-a tânguit întunecata cobe. Spun unii că pământul, prins de friguri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1979_a_3304]
-
țeava pistolului îi dezvălui lui Buzz conturul celuilalt. Apucă paltonul insului, îl trase în pat, îi acoperi fața cu o pernă și-l împușcă de două ori în cap de aproape. Pocnetele răsunară înăbușit. Zbieretele lui Audrey se auziră ca vaierul prelung al unei sirene. Buzz coborî din pat și o strânse în brațe, înăbușindu-i tremuratul în propriile lui spasme. Îi șopti: — Du-te în baie, nu aprinde lumina și ține capul jos. A venit pentru Mickey, iar dacă mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
semn că știa deja. Buzz scose pistolul din toc și îl puse în buzunarul drept al pantalonilor. Mal îl ținea pe al lui lipit de picior. Negrii încetară să cânte, iar Coleman se lansă într-un număr solo: scâncete, gemete, vaiere, grohăituri, chițăieli. Buzz se gândi la niște șobolani gigantici, care sfâșiau carnea în ritmul muzicii. Un zgomot ascuțit păru să îi sfredelească auzul o veșnicie: saxofonul lui Coleman se înălța spre stele. Luminile albastre muriră. Sunetul ascuțit se îmblânzi, trecând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
din care face parte, un om care filtrează durerile poporului prin sufletul lui și se transformă într-o trâmbiță de alarmă... Am văzut în scriitor un sămănător de credințe și un sămănător de biruință... Mi se pare că și în vaierul celor mulți...sufletul tău trebuie să fie frământat, trebuie să fie bucium care, pe vârfuri de munți, seamănă revoltă din culme în culme, din pisc în pisc.” Octavian Goga 159. „Cartea e poezie; dacă nu este ar trebui să fie
MEMORIA C?R?II by NICOLAE MILESCU SP?TARUL () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84375_a_85700]
-
miorlăiturile pe care le scot motanii pe acoperișuri, când sunt și ei îndrăgostiți. Autorul, lipsit de educație estetică, folosește o retorică ieftină, de romanță, pentru a-și exprima sentimentele. Și îi mai și adaugă, ca fond sonor, un fel de vaier, format din suspinuri și gemete înăbușite, pentru a-și înduioșa partenera (care, se pare, nu e destul de promptă în a-și manifesta la rândul ei pasiunea): „Mi e dor, iubita mea, mi-e dor de tine. / Cum vagabondului i-e
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
praf alb și scutura de nea crengile arborilor. Cu toate acestea, căpitanul Oană Întârzia să dea semnalul de pornire. Privea În toate direcțiile, ca și cum s-ar fi așteptat să vadă o mișcare. Dar nu era decât liniștea iernii, așternută peste vaierul abia auzit al vântului. - Ce se Întâmplă, căpitane? Întrebă Lacrămă, apropiindu-și calul. -Nu știu... răspunse Oană. E ceva rău aici, În locul acesta... ceva foarte rău. Ca o forță ascunsă. - E liniște, căpitane. E iarnă. Sunt sărbătorile. Și apoi, acesta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
blăni de urs, de lup sau de jder, brânză, miere, mâncare, cai buni de călărie. Smulgeau din case fetele și femeile tinere pentru haremuri și spintecau cu iataganele bărbații, dacă Încercau să se opună. Țara de Sus era, toată, un vaier mut. Voievodul văzuse totul, iar Alexandru nu-l Întrebase nimic, prinzând doar, cu coada ochiului, fragmente dintr-un portret al mâniei. Maxilarele Încleștate, ochii aproape ieșiți din orbite, obrazul alb, fără sânge, mâna dreaptă strângând convulsiv mânerul sabiei. Erau amândoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
coordonatele realității să devină pură imaginație. Nu mai exista miazăzi și miazănoapte, așa cum nu mai exista nici o armată otomană. Dincolo de perdeaua de ceață continuau să se audă explozii și, din ce În ce mai aproape, voci omenești. Poate nu erau voci. Poate era doar vaierul lung al vântului. Și totuși, erau voci, Dar erau voci ale unor oameni surprinși de o moarte fulgerătoare. Erau gemete. Erau strigăte de uimire, urmate de tăcere. Erau strigăte de groază. Între tăcere și strigăt mai exista, totuși, un zgomot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
Într-o străfulgerare. Ajută-mă, tată... Pornește atacul... Timpul se derulă Înapoi, ca o străfulgerare de imagini. Era noapte. În depărtări se auzeau zgomotele unei bătălii. Un cal galopa, tot mai departe de zgomotele acelea, care erau acoperite deja de vaierul vântului. Și printre foșnetele ierbii și printre tropotele copitelor se auzi un strigăt pierdut și deznădăjduit: Ștefăneeel! Apoi strigătul dispăru, Înghițit de infinitul nopții, iar privirile urcară spre cerul Înstelat, unde se zărea, cu o claritate uimitoare, Calea Lactee, drumul luminos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
lui Karl despre filozofii antici și s-a simțit ca un Învățăcel ori ca un scrib la picioarele unui predicator electronic. Liniștea era aproape desăvârșită, iar la radio nu era nici măcar fâșâitul dintre programe. În depărtare plângea un copil, un vaier subțire și Între tăiat, altfel mahalaua din jur era scufundată În tăcere. Lui Adam i-a trecut prin minte că radioul putea să aibă o pană chiar În momentul acela crucial. și a ținut respirația. Nimeni nu se mișca. Deodată
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
O RANÅ Cine ești tu vis neatins de pleoapele mele în brațele mele doar aer și în gând doar un vaier cum un munte se naște cum cerul în sine se duce cum un fir de nisip nevåzut printre valuri Alerga silaba de tine nerostitå tåind secunda de liniște sângerândå o ranå din care un univers devenea ființå
Aripi de påmânt by Viorel Surdoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/866_a_1613]
-
te folosești de el și ajutorul nu-ți va lipsi...” În timp ce mă întrebam ce vrea să însemne un asemenea răspuns, în jurul meu a început să se cearnă liniștea. Doar o cucuvea a prins să strige din turnul porții palatului cu vaier prelung. De fiecare dată când aud unduirea lugubră a acestei strigări, în fața ochilor îmi apar doar ruine... Acum parcă le văd aievea în timp ce citesc hrisovul lui Petru Șchiopu din 7092 (1594), luna aprilie, prin care voievodul a dăruit mănăstirii La
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
partea de sus a pereților bâzâiau aparate care împrospătau aerul și elicele lor curbe răscoleau aerul lăptos și supraîncălzit pe deasupra a două rânduri de paturi cenușii. Din toate părțile se ridicau gemete înăbușite sau subțiri care se amestecau într-un vaier monoton. Oamenii îmbrăcați în alb se mișcau cu încetineală în lumina crudă care se revărsa pe ferestrele largi și înalte prevăzute cu gratii. Rambert s-a simțit prost în căldura cumplită a acestei săli și l-a recunoscut cu greu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
să emită un sunet foarte puternic. Ash și Ripley, care aveau unul, diminuară rapid volumul. Își continuară drumul pe încă vreo zece metri, dirijați de acul instrumen-lui, când un zgomot mat și dur, cu totul diferit, se făcu auzit: un vaier metalic, o sfâșiere în metal. ― Ușor, murmură Dallas. Aprinse aruncătorul lui de flăcări și se strecură prin ambrașamentul coridorului următor. Izbiturile se întețeau. Știu imediat de unde vine zgomotul. ― Magazia de provizii, șușoti către grup. E înăuntru! ― Ia ascultați! murmură Lambert
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]