552 matches
-
început să o pupe, scuturat de suspine. - Ți‑am zis, Gavrilă tată, să‑mi spui când vii. Nu se întâmpla nenorocirea asta. Gavrilă! Nu muri, băiatu’ tatii. - Iar... zici... iar vorba... aia... nea Vi... Viorele, a reușit să vorbească printre vaiete omul prins ca într‑o menghină și aproape înghețat. - O zic, Gavrilă tată, o zic. Că ți‑am spus să nu intri cu țiganii, băiatul tatii. - Nu... nu mai... vorba... aia... iar! - Da, iar zic, Gavrilă. Iar, băiatule, că tu
CHEMAREA DESTINULUI (23) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 301 din 28 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356453_a_357782]
-
A milă, drumul tăvălit în smog/ Se închina făcându-și cruci banale./ Îngenuncheasem ostenit de cale/ Pe-o lespede bătrână să mă rog.// Octombrie scrâșnea din balamale/ Cu duhu-n chinga brumelor, zălog./ Îl spinteca un corn de inorog/ Și-n vaietele lui autumnale/ Îngenuncheasem ostenit de cale.” Legătura dintre eu și lume, numai iubirea este capabilă să o realizeze. Pădurea, cerbii, apele, trupul, ochii, o pasăre necunoscută, iată, câteva elemente-simbol, care păstrează atmosfera de mister, creează o mitologie poetică,: ,,Cândva o
MAI ŢIN DE VORBĂ CLIPA de NICOLETA MILEA în ediţia nr. 435 din 10 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354792_a_356121]
-
aceea, prelungindu-li-se agonia: Prin fumul de țigări, ca-n nouri, existența lor nu mai însemna nimic în fața pierzaniei pentru că singurul, care mai sesiza suferința era poetul, care gândea la lumi ce nu există, auzindu-le ca un ecou vaietele din străfunduri și vede: Întreg pământul pare un mormânt ... (Note de toamnă). În poezia bacoviană nu se repetă nimic, totul este un curs firesc al stărilor de fapt, natura, viața omului, mișcările umbrelor, o mitologie a firescului în nefiresc, un
PREVIZIUNE CATACLISMICĂ ÎN POEZIA SIMBOLISTĂ BACOVIANĂ de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 434 din 09 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354775_a_356104]
-
unuia mai lent. Forma cea mai preferată de flamenco pe scenele operei cu același nume era fandangoul melodic și unduitor. Succesul său se datora și faptului că microfoanele de pe atunci nu erau suficient de performante pentru a surprinde sunetele complexe, vaietele și suspinele care însoțesc ritmatele Tonás, Seguiriyas sau Soleares. Așa se face că una sau alta din formele flamencoului își datorează popularitatea radioului, la fel ca-n cazul hiturilor moderne, care se difuzează exasperant de des pe posturile muzicale din
FLAMENCO de GABRIELA CĂLUŢIU SONNENBERG în ediţia nr. 863 din 12 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/354862_a_356191]
-
minute să turuie, cu glasul lui dogit și obosit, spre a le împărtăși la ce s-a mai gândit, ce carte mai vrea să scrie, dacă l-o ajuta Cel de Sus ... - Dumnezeu să-l ierte pe nenea!, răspunde Dan vaietului prelung al Siminei. - Dumnezeu să-l ierte! - Adevărul e că ... , de-ar mai fi trăit ... , nu știu cum ne descurcam aici și cu el, și cu copilul!..., murmură Dan, privind cu dragoste burta țuguiată a soției. Simina, rușinată că o parte din
ELIBERAREA de VOICHIŢA PĂLĂCEAN VEREŞ în ediţia nr. 868 din 17 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/354884_a_356213]
-
lacrimi. Tremura toată, Ioniță și-a desfăcut mantaua și a înfășurat-o, a strâns-o în ea și apoi în brațe. <Te implor, fată, să taci!>- striga el zadarnic. Ascultă ca un iepure la pândă. Mitraliera încetase. Se-auzeau strigăte, vaiete, țipete și gemete. De undeva de la Canton un cocoș cântă un cucurigu lung. Apoi vocea camaradului: <Soldat Ioniță Andreiiii! Soldat Ionițăăă Andreiii! Punea mâinile pâlnie la gură și striga cât putea: Soldat Ionițăăă Andreiii...> Tăcuse. Voia să salveze fata cu
PRINŢESA ŞI PATEFONUL de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 594 din 16 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/355098_a_356427]
-
Articolele Autorului Deși a muncit un an de la capăt la capăt, scriitoarea Oana Georgescu n-ar pune niciun preț pe mierea vorbelor care ar ținti să o compătimească, pentru că a scris totul de la inimă, iar inima sa nu ascultă de vaiete ! Scrie într-un registru în care alternează viața și arta spectacolului. Ceea ce indică faptul că avem a face cu teme care se lipesc de oameni de valoare, cap la cap, o aventură eroică prin responsabilitatea uriașă pe care și-o
OANA GEORGESCU, ARTISTĂ A CUVÂNTULUI de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1454 din 24 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/369010_a_370339]
-
vedere - o concepție salutară dar incompletă, pentru că nu redă toată complexitatea Iubirii. Ar însemna să-l reducem la un iluzoriu narcotic de euforie. Vrem sau nu, Suferința este parte componentă a Iubirii, cu tot alaiul ei de cumplite dezamăgiri, disperări, vaiete și drame. Și nu mă refer la faptul că bărbații privesc Iubirea doar din punct de vedere schopenhauerian, nici la complexitatea motivelor de atracție în Iubire. Este vorba de caracterul labil al acestui sentiment-fenomen. Asemeni celorlalte fenomene naturale schimbătoare, supuse
PARFUM DE TEI (TRILINGV: RO-FR-EN) de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 2309 din 27 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/370766_a_372095]
-
Lică! Ochii mari, Antoane! Agită felinarul, neamțule! Toți executau comenzile date, cu ochii bulbucați, împrăștiați în peisajul misterios. Iar clopoțeii de la gâtul armăsarilor aruncau în atmosfera amenințătoare, sunete nervoase, sacadate, țipătoare ce pătrundeau în urechile celor din sanie ca niște vaiete sau țipete ale fioroaselor năluci albe din jur. Niciunul din cei din sanie, extrem de speriați, nu avea curajul să recunoască starea de înfricoșare pe care o simțea. Și apoi, cui să se plângă? Toți erau înspăimântați și așteptau să se
NUIAUA FERMECATĂ-5 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1811 din 16 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369882_a_371211]
-
Moaște, ci ca buldozerul bolșevic pentru dărâmare, fiecare se aruncă în luptă cu tot arsenalul lor politico-ocult, dar niciunul, absolut niciunul nu renunță la slava aceasta deșartă, totalitară, dar trecătoare. Paradoxul constă în faptul că ierarhii sunt muți doar la vaietele noastre, nu și la cerințele lor. Și totuși cum s-a ajuns și cum s-ar explica această sacră muțenie? Departe de a fi o putere ignorată, ierarhii își găsesc mijlocul de înseninare, comunicând doar cu sinele lor. Numirea în
UNDE SUNT IERARHII BISERICII ORTODOXE ROMÂNE?! (2) de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 671 din 01 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/369936_a_371265]
-
toți vă bucurați, că...”astăzi s-a născut Hristos, Mesia cel luminos!” Niciuna din păsările pomenite nu i-a ascultat chemarea. Depărtările au rămas mute...Dar, această muțenie a fost sfâșiată pentru câteva clipe de un urlet surd ca un vaiet din adâncuri: Cum Tudorel plutea în extazul său la braț cu luna, nu auzi vaietul din depărtări. Mai ales acum, când întreg Universul cânta împreună cu el și întreg alaiul său de nuntă se scurgea vesel după el, pe urmele lucitoare
NUIAUA FERMECATĂ-3 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1807 din 12 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/370310_a_371639]
-
pomenite nu i-a ascultat chemarea. Depărtările au rămas mute...Dar, această muțenie a fost sfâșiată pentru câteva clipe de un urlet surd ca un vaiet din adâncuri: Cum Tudorel plutea în extazul său la braț cu luna, nu auzi vaietul din depărtări. Mai ales acum, când întreg Universul cânta împreună cu el și întreg alaiul său de nuntă se scurgea vesel după el, pe urmele lucitoare, pierdute spre apus. Când ajunse în Valea Adâncă, Lunișoara se smulse de la brațul lui, furișându
NUIAUA FERMECATĂ-3 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1807 din 12 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/370310_a_371639]
-
începu să scâncească : -Lunișoara mea, nu mă părăsi! Unde ești? -Cucu-baau! râdea luna de pe versantul opus, unde-l chema cu razele ei vesele. Din întunericul văii, Tudorel alerga s-o prindă de razele-i jucăușe. Dar, din nou se auzi vaietul îndepărtat : auuu!Ca un ecou din alt punct al depărtării răspunse surd alt vaiet : auuu! De data asta și Tudorel le auzi, dar nu luă seama la ele, crezu că așa vuiesc depărtările iarna. Stelele și îngerii s-au speriat
NUIAUA FERMECATĂ-3 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1807 din 12 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/370310_a_371639]
-
versantul opus, unde-l chema cu razele ei vesele. Din întunericul văii, Tudorel alerga s-o prindă de razele-i jucăușe. Dar, din nou se auzi vaietul îndepărtat : auuu!Ca un ecou din alt punct al depărtării răspunse surd alt vaiet : auuu! De data asta și Tudorel le auzi, dar nu luă seama la ele, crezu că așa vuiesc depărtările iarna. Stelele și îngerii s-au speriat și au început să cânte mai tare. Erau melodii în care notele se revărsau
NUIAUA FERMECATĂ-3 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1807 din 12 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/370310_a_371639]
-
asta și Tudorel le auzi, dar nu luă seama la ele, crezu că așa vuiesc depărtările iarna. Stelele și îngerii s-au speriat și au început să cânte mai tare. Erau melodii în care notele se revărsau în cascade de vaiete sfâșietoare, prevăzând iminenta tragedie. Dar fericitul Tudorel cânta cu sufletul plutind printre stele : „Steaua sus răsare, ca o taină mare...” fără să bănuiască măcar ce-l așteaptă. Speriat, îngerul păzitor al lui Tudorel a zburat până la tronul împărătesc de unde blândul
NUIAUA FERMECATĂ-3 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1807 din 12 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/370310_a_371639]
-
mele, iar trupul își concentra atenția asupra baghetei mele magice, pe care o frământa, căutând noiși noi senzații. Cu ochii închiși, parcă dorind să nu vadă toată această transfigurare a simțurilor, se opintea, într-un ritm drăcesc, cu suspine și vaiete de plăcere. La un moment dat s-a blocat, corpul i s-a înțepenit deasupra mea. M-a strâns cu putere de abdomen și-a înfipt unghiile în pielea mea, dezlănțuind zvâcniri sacadate. Am văzut cum se transfigura de plăcere
ROMAN de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1237 din 21 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/370233_a_371562]
-
aveam în urmă. Să dau înapoi ceasul destinului e greu. În aură de foc, către apus o turlă Părea o scară-n flăcări urcând spre Dumnezeu. Și-atunci am auzit 'nălțându-se spre ceruri, Din vremi demult apuse, un glas sfâșietor, Vaiet prelung, iar liniștea se sparse-n mii de cioburi Părea că plânge raiul. Luna s-ascunse-n nor. Dar nu puteam pricepe c-ascult o rugăciune, C-aud „Ave Maria” cântat în cimitir La ceas târziu în noapte. Negam acea minune. Și
PRIVIGHETOAREA de ALIN ADRIAN CIOLOMPEA în ediţia nr. 2131 din 31 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370711_a_372040]
-
la problemele cu care se confruntă lumea actuală, la potopul de indiferență și dezumanizare. Nevoile celor mulți nu mai sunt propriile noastre nevoi, fiecare obligat fiind de a trăi în propria carapace, aparent indestructibilă, până unde nu se mai aud vaietele celor nevoiași, plânsetele celor aflați în suferință, nici măcar clopotele ce îndeamnă la trezire... (Ropes of bell). Melancolia este și ea prezentă în lirica lui Lucian Dumbravă, făcând trimitere directă la vârstele inocenței - COPILĂRIA - când simplitatea vieții se traduceau prin bucuria
NOI APARIȚII EDITORIALE ARMONII CULTURALE – 5 IULIE 2016 de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 2013 din 05 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370724_a_372053]
-
potecile spre castele Naiv și tardiv genunea își cată odihna-n taverne Se rotesc universuri în neștiută imensitate Avide înghit găurile negre explozii solare O altă explozie cosmică, pare fatalitate! Anunță ritos că umanitatea terestră dispare Ascult, ascult tăcut la vaietul astrelor nevăzute Stană și sfinții privesc absurde confruntări pământene Exultă frenetic în veacul ce n-are pic de virtute Puterea abjectă ce-a pus la cale conflicte obscene New York 1 noembrie 2015 Referință Bibliografică: La porțile cerului / Virgil Ciucă : Confluențe
LA PORŢILE CERULUI de VIRGIL CIUCĂ în ediţia nr. 1831 din 05 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368172_a_369501]
-
și să nu strângi boabele cari vor cădea din ei.Să le lași săracului și străinului. Eu sunt Domnul, Dumnezeul vostru..." (Leviticul 18,19) Descoperisem, că inima mea are coarde, Într-o vară cânta, pân-se acoperea cu brumă, Ascundea vaiete, printre note, de-ndată Ce nu mai putea să-și oprească pasiunea. Acordul ei mai mult o lumină era în trupu-mi, Se întrista ades, prin lacrimă de fier trecea, Numai să-și vadă armonia crescută un nufăr- Mergea, lovindu-se
DESCOPERIRE de LILIA MANOLE în ediţia nr. 1541 din 21 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353436_a_354765]
-
cioburi de oglinzi amăgitoare! Oare-ai visat vreodată mai departe Sau ți-ai făcut din vise închisoare?! IMAGINI FALSE, AMĂGIRI ȘI ȘOAPTE Se frâng de brațul serii vise mute Furtuni de gânduri biciuie amarnic Strivesc în palma clipelor durute Speranțe-stinse-n vaietul slugarnic Al ielelor dansând în juru-ți, slute. Te-ncolăcesc, pe rând, sterpe liane Vrăjit te pierzi în șoapte de-alăute Și-n foșnet de mătăsuri diafane ... Se-nghesuie, se unduie lascive, Te-aruncă-n jarul poftelor, sălbatic, Cuprinse de dorințe maladive Pătrund
POEMELE AMURGULUI (2) de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 1370 din 01 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353032_a_354361]
-
se-adună mii. Susur de izvoare molcom se aude-n depărtare, În zăvoaie virtuoz cântă, câte o privighetoare. Greieri, ”cri”,”cri”,”cri”,în beznă enigmatici se aud, Luna se ivește-n zare, frunzele ușor se ud. Cucuvele rătutite își lansează vaietul, Brotăcei orăcăind, invadează plaurul. În oraș e liniște, totul pare părăsit, Doar prin gară huruie, un mărfar hodorogit. Luminițe pâlpâie și se sting în depărtare, În crâng ies și mișună sute de viețuitoare. Somnu-și pune-ncet pecetea peste trupuri ostenite
NOAPTE DE APRILIE de NELU PREDA în ediţia nr. 1578 din 27 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353913_a_355242]
-
chiar spre creastă, apăruse un grup de țigănci care lălăiau din răsputeri. Alături mai erau și vreo trei bărbați tuciurii, cu pălării de paie, cu boruri largi și munceau să umple coșercile. Dar, mai după prânz, auzim niște strigăte și vaiete. Venise pădurarul să facă liniște în parchet, i-a luat pe nepregătite, le-a răsturnat zmeura din coșerci, iar femeile au început să urle și să blesteme jalnic. Au fost alungați, apoi, cu coșercile goale. Cu pădurarul nu puteai să
ZMEURARII de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1085 din 20 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/353172_a_354501]
-
îngerii din ceruri Vărsau din ochi albaștri Potop de-amare lacrimi Știind ce cruntă soartă, Spre-îndepărtatul Tomis Al tău exil te poartă. Pe marmura cea sobră A vechilor palate, Pe Viile de tine Atât de mult umblate, Se revărsa un vaiet Din piepturi de fecioară, Cerând, vai, îndurare, Ca versul să nu moară... Dintre femei, din aur, Ai fost ursit să pleci La Pontus Euxinus Modest ca să petreci; Pe lângă geții liberi Să viețuiești o vreme, Sperând, din suferință, Acasă să te
PRIN ROMA LUI OVIDIUS de GENŢIANA GROZA în ediţia nr. 2344 din 01 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/352689_a_354018]
-
urletele încărcate de ură ale hamasnicilor sau a celor din Hizbullah, cad rachete prste noi și a copiilor noștri., au loc atacuri teroriste în centrul unui oraș israelian. Un sinucigaș aruncă în aer un autobus cu ființe nevinovate. Sunt victime, vaiete de durere, lacrimi. Nu e ușor să trăiești aici. Dar asta ne e țara. Aici e vatra strămoșilor, aici ni s-au născut copiii. Nu putem părăsi aceste pământuri udate cu sânge. Oricît e de greu, trebuie să stăm și
CLIPE DE REFLECŢIE – PIATRA ŞI DORUL de HARRY ROSS în ediţia nr. 1251 din 04 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/354088_a_355417]