560 matches
-
independen ț ei Dorobanți și roșiori, Bravi ostași ai țării mele, Ați luptat învingători, Cucerind redute grele. Lupte aprige la Plevna, La Smârdan ori la Vidin, Au aprins în suflet râvna De-a-mplini un plan divin. Dacă țara va vrea vajnici Să luptați spre libertate, Aprigi, mândri, dârji și falnici, Nu vă speriați de moarte Ziua voastră e aproape, Zi din maiul înflorit, Cerul vrea să vă adape Flori pe piept din mal ivit. Cerul vrea să vă aducă Un omagiu
TRIPLA SEMNIFICATIE A ZILEI DE 9 MAI de GIGI STANCIU în ediţia nr. 1581 din 30 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/384413_a_385742]
-
să vă vorbească la biserică. Spuse a doua păzitoare a cetății care fusese s-o întrebe pe bolnavă. Preotul trecu pragul, scoase patrafirul din geantă și-l puse pe el, apoi cu crucea în mână rostind binecuvântări intră în iatacul vajnicei domnișoare care sta întinsă pe patul ei. - Vă mulțumesc părinte. Cred că Dumnezeu mă cheamă la el. Voiam însă să vă scutesc de acest drum. La care preotul, după ce-i oferi crucea să o sărute o binecuvântă apoi o întrebă
DE CE, DOAMNE? de EMIL WAGNER în ediţia nr. 1581 din 30 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/384539_a_385868]
-
continent. Născut în miezul verii - sub semnul Soarelui, îngemănat cu steaua polară a lui Ernest Hemingway, Aldous Houxley, Marin Preda, Dumitru Radu Popescu, George Enescu, Adrian Păunescu -, Corneliu Leu a luat în piept cu frenezie vâltoarea vieții, dovedindu-se un vajnic înotător prin apele vijelioase ale unor timpuri mereu în schimbare. Trece rapid și sigur, ca un precoce, dar temerar căpitan de cursă lungă, prin Liceul Mircea cel Bătrân din Constanța, aruncându-se, cu pasiune, patos și luciditate, în nobila, dar
Piatră de hotar: 83 de ani Nu-l plângeţi. Corneliu LEU trăieşte! (Fulguraţii) [Corola-blog/BlogPost/92773_a_94065]
-
de unde le luăm? Ne scatem ochii cu ele... mai bine...să cuceriți “redute.” Să învățați asaltul, mă, să dați în turc cu îndârjire, cu...dârzenie, adică așa...să scrâșniți din dinți! Nici nu se putea o fericire mai mare pentru vajnicii “flăcăi”. Acum, când “domnul” Dode ne turnase în căpușoare lichidul fierbinte al patriotismului, sufletele noastre au dat în clocot, gata-gata să opărească orice liftă păgână aflată-n preajmă. Speriate, fetițele, nimerite și ele în cazanul patriotic al “domnului” Dode, l-
DOMNUL DODE de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1888 din 02 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383077_a_384406]
-
În acest caz, să-i mulțumim pentru cele ce v-a învățat și să-i urăm succes în cele ce urmează a realiza. - Vă mulțumesc, copii, a mormăit “domnul” Dode, rânjind la domnul Arsu. Și așa l-am pierdut pe vajnicul nostru învățător. Am rămas cu domnul Arsu până la sfârșitul anului... Deseori îl întâlneam pe “domnul” Dode pe șosea, fluierând și cu mâinile la spate, probabil cu “treburile importante” care îl copleșeau. - Trăiți, dom’ Dode! - Salut, flăcăi! Mai jucați, mă, “un
DOMNUL DODE de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1888 din 02 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383077_a_384406]
-
a prins ursul pe moș? - Ce să-l prindă, coană preoteasă, că alerga ca un smintit. Toate crengile copacilor îl loveau și aruncau cu bulgări de zăpadă, de-i tufliseră căciula pe nas și nu mai știa pe unde calcă! Vajnicul urs din băncile băieților mormăia mereu în pâlnie, de l-a obligat pe Dică să strige: - Gata, bă, cu ursul! (Ce să-i faci? Defecțiuni de regie!). Și Dică a continuat: „Disperat, moșul s-a aruncat într-o tufă de
COANA PREOTEASĂ (DIN VOL. DOMNIȘORA IULIA ) de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1881 din 24 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383074_a_384403]
-
se corectă doamna Potoțki. Faceți cunoștință. Zbignew și Malgorzata se apropiară, se înclinară adânc în fața moldovenilor. — Cred că sunt în asentimentul tuturor - spuse Zbignew - dacă îmi îngădui să îmi exprim bucuria de a-i cunoaște pe doi din fiii acestui vajnic neam cu care, pare-se, tatăl meu a avut atâtea probleme. Bucuria ta, cuviincios exprimată, va fi și mai mare când vei afla că dânșii se află în casa noastră ca soli ai jupânului Macek, tatăl nespus de gingașei tale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
el în stufărișul ăsta? - zise Vulture. Episodul 135 îN ADÂNCUL GHIOLURILOR îNCHISE Urcară tot calabalâcul în barcă, o așezară pe Cosette în față pe vârful de înaintare, Broanteș și Barzovie-Vodă se puseră cam pe la mijloc, spătarul Vulture în spate, iar vajnicul Covaliov împinse barca de la mal și, sprinten ca un bizam, sări înăuntru, așezându-se la rame. Ieșiră în largul ghiolului. Priveliștea era într-adevăr minunată. Sub pânza moale, argintie a apei, mii de viețuitoare, într-un deplin consens cu legile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
bine zis în fața izbei lui. O droaie de copii frumoși, blonzi și flămânzi, ieșiră pe mal înaintea lor, manifestându-și deplina satisfacție. Episodul 136 JUDECATĂ îNȚELEAPTĂ Dintotdeauna, imaginea unor copii de pescar dând năvală spre barca plină de pește a vajnicului lor tată a fost o vedere plăcută ochiului omenesc. Căci ce poate fi mai desfătător, oricât nu ți-ar place la pipăit, gust și mai ales la miros lighioanele din apă, decât să vezi o fetiță de-o șchioapă luptându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
Călugării răsuflară ușurați și se apucară să-și desfacă bocceluțele. Deodată, se auzi o bătaie scurtă în ușă. Cine e? - întrebă Metodiu. — Eu, Laura - răspunse o voce de femeie. Sunt vecina de alături. — Și cam ce dorești, femeie? - zise prevenitor vajnicul Metodiu. — Mi-am uitat piaptănul în odaie. Până ieri am stat eu aici - zise femeia. Călugării se uitară unul la altul. — Deschide tu! șopti Metodiu către Iovănuț. Dintr-un salt tânărul călugăr fu lângă ușă și răsuci cheia. Dintr-un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
căpitane, s-a mai văzut. Iar dacă dumneata n-ai văzut până acum, o să vezi de-acum înainte. Adă-ți aminte că tot așa ai reacționat și cu varza. Și-apoi nu-mi dau seama ce ai împotriva lobodei. Această vajnică plantă era foarte pe gustul vechilor egipteni, care aveau obiceiul să se uite la ea cu multă venerație. Asirobabilonienii i-au închinat un templu, pe ale cărui ruine crește și astăzi. Grecii suferinzi de stomac o mâncau la cuptor, înăbușită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
era că se vestea o zi primăvăratecă; soarele ardea vesel, apa se scurgea în rigole, de pe-acoperișuri cădeau sunând cristalin... — Vai, nu-mi mai aduce aminte! - izbucni deodată Fibbia. — Dar ce s-a întâmplat? - zise căpitanul Tresoro. — Cunoști dumneata, vajnice căpitan - se-ntoarse Amada spre el - senzația tâmpită când tu, cetățean onest, simplu, care toată viața n-ai vrut să faci rău nimănui, care nu ești nici sărac, nici bogat, care n-ai cârtit un cuvânt împotriva societății bune, vrând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
s-a întâmplat, nu s-ar fi răsturnat cu poștalion cu tot într-o prăpastie pe care altfel o cunoștea și cu ochii închiși, lăsându-se astfel o modestă pensie viageră, cine știe cum am fi stat astăzi de vorbă cu tine, vajnice căpitan - zise Amada, uitându-se languros pe sub gene. Episodul 160 CONVERSAȚIA Privirea încărcată de subînțelesuri pe care Amada i-o aruncă vajnicului căpitan Tresoro îi făcu pe cei prezenți, cu excepția bătrânelului, să plece jenați capetele. Chemarea străbună și întrucâtva lipsită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
ochii închiși, lăsându-se astfel o modestă pensie viageră, cine știe cum am fi stat astăzi de vorbă cu tine, vajnice căpitan - zise Amada, uitându-se languros pe sub gene. Episodul 160 CONVERSAȚIA Privirea încărcată de subînțelesuri pe care Amada i-o aruncă vajnicului căpitan Tresoro îi făcu pe cei prezenți, cu excepția bătrânelului, să plece jenați capetele. Chemarea străbună și întrucâtva lipsită de elementara perdea mărturisită prin ochii brusc și voit ațâțători ai femeii le reaminti comesenilor, cu excepția bătrânelului ce trecuse de mult în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
și moștenitoare a bogatului marchiz de Camposanpierro, Francisco, și a soției sale, rotunjoara Perdita. Avea în vis 17 ani și-i plăcea să citească. Zile și nopți întregi stătea închisă în odaia ei și se desfăta când cu morocănosul, dar vajnicul Ahile cel iute de picior, când cu atrăgătorul, dar cariatul Villon, cel iute de mână. Cidul, Vergiliu, Petroniu, oștenii din oastea lui Igor, Khayam și simpaticul trăznit pe care tocmai îl luase in folio de la Madrid îi erau cei mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
din urmă acoperit de pământ. Rămâne sufletul să rătăcească, fluture buimac, prin vremuri, în căutarea altui trup, poate mai arătos. Iar sufletul dumitale, din câte văz, frumos este și vrednic de laudă. — Și-apoi - sări și Barzovie-Vodă - oameni balcâzi, dar vajnici, au fost și-n vechime. Cicero, de-o pildă, avea un nas nu tocmai plăcut, Caesar, când se mânia, băga groaza-n oameni, iar Pitagora era nițel cam zbanghiu, ceea ce nu l-a împiedicat să ducă cele mai drepte perpendiculare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
a mea, a lui, toate - manuscrise vechi, pergamente, semne ale minții, vrafuri de vorbe lepădate de Dumnezeu În somn; Biblioteca din Alexandria și librarul care mînca margarină În fața statuii, un plonjor pendulînd prin valurile stîrnite din senin ei toți librari vajnici visînd să devină ghizi să scrie cu degetul litere pe pereții unui oraș În zori cînd stropitorile șterg rujul femeilor de pe porți ei toți, chipuri alungite triste chipuri de oi curgînd În bălți vîscoase de ciment Miron Daniel Virgil Marius
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
mă face să cred încă o dată că am fost predestinat evenimentelor fabuloase, spre nu-mi dau încă seama ce finalitate... Pe măsură ce mă ridic cu greu, cred că realizez ce nu e în regulă sau poate mai degrabă presimt, cu acea vajnică intuiție a mea care m-a putut amăgi cândva cum că aș putea calcula întreg universul. Știu acum. E ceasul. Timpul. Ceasul de la una din mânile la care tocmai mi-am desfăcut venele, oferindu-le înapoi vieții. Asta nu e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
din lanțuri de ancoră, ghiuluri, brățări plus caninii din același material. Sfârșit de osteneală, se trântește pe tron, scoate o sticlă de anghelică și trage un gât. Râgâie și parcă se mai liniștește ... Ba chiar surâde fericit ... Are și de ce. Vajnicii săi oșteni se află de milenii în teritoriile ocupate bine camuflați în cerșetori, cântăreți stradali, jucători de alba-neagra ori cine știe ce alte meserii, fiind conduși de glorioșii generali numiți șefi de clan. Sunt de o eficiență exemplară și întreagă Europa este
CRONICĂ NESCRISĂ ÎNCĂ de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 333 din 29 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364573_a_365902]
-
și virtualiștii. Relativiștii erau fideli teoriei relativității a lui Einstein, pe baza căreia au putut să construiască nave cosmice de mare performanță cu care călătoreau neobosiți în explorarea noilor lumi, din Galaxia noastră dar și din alte galaxii. Erau oameni vajnici, cu spirit de sacrificiu, le plăcea să facă istorie nouă, să creeze, să exploreze. Virtualiștii, dimpotrivă, aveau deviza celui care rostise fraza următoare: “Nu este important să cunoști starea prezentă a Universului, este la fel de frumos și de captivant și trecutul
POVESTIRE SF de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1104 din 08 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363816_a_365145]
-
timpurile trecute care soseau în prezent în valuri, de peste tot, fără încetare și din belșug. Mai umblau și ei cu nave cosmice pe ici pe colo, însă făceau asta doar pentru a se distra. În tinerețe Moș Orion fusese un vajnic luptător de partea relativiștilor, nu putea tolera în niciun chip teoriile virtualiștilor dar, mai ales, lenea lor notorie. - Uf! De ce nu mai am eu anii tinereții, precum și voința de luptător de atunci! ... Ce vremuri!... Călătoream în toate direcțiile, asumându-mi
POVESTIRE SF de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1104 din 08 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363816_a_365145]
-
îndeletnicire duminicală pe căldurile lunii cuptor! Orice întrebări sau încercări de a discuta și alte soluții locale, județene sau de stat, de redresare a situației economice, prin noi înșine, cum am făcut și în trecut, erau stopate cu agresivitate de către vajnica propagandista a gabrielenilor din Toronto și răspicat te aducea la ordinile ei, să accepți fără alte comentarii și păreri ceea ce îți spune și să aduci admirație, omagiu și venerație gabrielenilor altfel fiind etichetat dușman al bunăstării roșienilor și cu un
SALVAŢI ROŞIA MONTANĂ (5) – ROŞIA MONTANĂ 2012 de CORNELIU FLOREA în ediţia nr. 912 din 30 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363917_a_365246]
-
trena cearșafului spre dormitor. Se așeză comod între perne și deschise televizorul cu sonorul la maxim. Când veni jurnalul, urmări cu adâncă religiozitate tot ce văzu și ce auzi pe ecran. Pentru că domnul Gigi este cetățeanul de bază al țării, vajnicul pion din marea armată de oameni simpli care stau aliniați între perne, în fața micului ecran. Urmărește cu sfințenie pe oamenii ăia complicați de pe ecran care se înghesuie și se agită cu veștile calde. Pentru marea armată de oameni simpli, toți
FRAGMENT 2 DIN NUVELA OMUL DIN VIS de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1374 din 05 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362754_a_364083]
-
gratis și încep să urle la băiat că să-i servească mai repede. Văd panica din ochii băiatului și bănuiesc c-o fi în perioada de probă de muncă. Nu apare nici un coleg să-l ajute, nu reacționează nici unul din vajnicii barbați prezenți în restaurant. Eu nu mai pot răbda. -Ce-aveți cu băiatul? Nu se așteaptă ca cineva să-i înfrunte. El se întoarce nedumerit spre mine, ea sare cu gura: -Hapăi dachă nu mhă servește cum vreu io!!? Să vină
NU VĂ LĂSAȚI INTIMIDAȚI! de MONICA BOKOR în ediţia nr. 1875 din 18 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/363349_a_364678]
-
Cum freamătă brazii și viu este locul Chiar frunze de brad pentru ei fac pariuri... Iar un băiețel cu un fes cu trei ciucuri Din sania mică duios îți zâmbește, Trăiește clipita, că poți să te bucuri, Și tu, schior vajnic vei fi, când vei crește! Schiorii-n elan pe zăpadă se-avântă, Evită în fugă pe pantă obstacol, Splendoarea alpină pe toți îi încântă; E Iarna pe schiuri, chiar ea!... ce miracol! ----------------------------------- Gabriela Gențiana GROZA Cluj-Napoca februarie 2017 Referință Bibliografică
PE SCHIURI, IARNA-I UN MIRACOL de GABRIELA GENŢIANA GROZA în ediţia nr. 2250 din 27 februarie 2017 () [Corola-blog/BlogPost/362444_a_363773]