4,335 matches
-
eficacitate postulată este contrazisă. O agonistică sui-generis se petrece pe covorașul pentru șters picioarele din fața ușii. Zgomotul sec al servietei diplomat marchează sfîrșitul ineluctabil, pierderea definitivă a mîntuirii. Un eșec nu doar al ideologiilor centralizatoare, ci și al încrederii în valențele consensuale pe care le presupunea dialogul. Ceea ce rămîne este o afirmare a micului adevăr individual, politețea rece și respectul conveniențelor bine codificate pentru a acoperi spațiul gol, căci "o dată netrecut zidul covorașului pentru șters picioarele, adevărul pleacă". Nu lipsește nici
Clipa cea repede și alte plăceri minuscule by Simona Brînzaru () [Corola-journal/Journalistic/15973_a_17298]
-
a fost și rămâne un luptător, un luptător singuratec, un perfecționist tenace ce perseverează în împlinirea visului său, acela de a-și acorda sunetele unui ideal potrivit căruia muzica, muzica sa, se dorește a fi o incantație ce poate dobândi valențe apropiate unui adevărat ritual. Nu este un lucru obișnuit astăzi când sub pulpana ocrotitoare a postmodernismului se justifică conjunctural aproape orice, când módele artistice se schimbă după sezon, după trebuințe, după oportunități. Acesta este portretul artistului care, la pragul de
Singurătatea artistului de cursă lungă by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/15596_a_16921]
-
pentru un volum. Cîndva, aceasta era o practică, acum nu este decît moarte sigură editorială. Cu excepția cîtorva nume mari din critica românească, un astfel de obicei nu-și mai are rostul. În al doilea rînd, studiul critic nehibridizat, neinvestit cu valențe generalizante, extraliterare nu-și mai găsește locul decît la editura Universității, eventual, pentru uzul studenților. Ambii autori practică o critică extrem de aplicată ' textul este sfînt, cam așa ne învață critica tradițională și atunci îl analizăm amănunțit fără să discutăm prea
Critica insuficientă by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/15603_a_16928]
-
ochii celuilalt public, și mai important: cititorul. Care, la rîndul său trăitor în regimul totalitar, nu ar putea găsi ceva mai fascinant decît o autoritate total și eficient manifestată - iar cînd obiectul autorității e femeia, cititorul comunist își va descoperi valențele hrănite tradițional în ordine patriarhală pe deplin satisfăcute. 2. Numitorul comun Un bărbat extrem de locvace, dizgrațios sau cel puțin ridicol, prea înalt și (eufemistic vorbind) lipsit de stil sau posesor de burtă, agitîndu-se ca posedat și transpirînd din abundență, mare
Biciul lui Nietzsche pe femeia lui Breban by Cristina Ionica () [Corola-journal/Journalistic/15678_a_17003]
-
Sorin Alexandrescu, Eugen Simion) fac parcă aerul mai respirabil. Ana Selejan, Literatura în totalitarism 1959-1960; Editura Cartea Românească, 2000, 472 p., 50.000 lei Critica și rîsul Foarte interesantă cel puțin ideea lui Valentin Ionescu de a se ocupa de valențele comice ale scrierilor non-beletristice ale lui G. Călinescu. Ideea s-a născut natural, iar nu livresc și autorul face la început o simpatică poveste a vieții acestei idei de la rîsul provocat spontan de multe pasaje călinesciene, la documentarea filosofică ce
Limpezimi și înnegurări critice by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/16188_a_17513]
-
și exersații profesioniști ai puterii, care tindeau a instala o "dictatură parlamentară", n-au ezitat însă a se retrage. Din nefericire, scriitorii s-au dezbinat și nu totdeauna pe liniile cunoscute înainte de decembrie. Unii din vechii "opozanți" și-au revelat valențe neașteptate de oportunism, răsplătite de putere restauraționistă, în căutare febrilă de aliați "cu ștaif": "unii au continuat să aibă o poziție de rezistență și protest, alții s-au raliat puterii după ce au fost primiți în Academie, au primit posturi de
Cele trei exiluri by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16187_a_17512]
-
a fost trasă,/ încă de la începuturi,/ pe sfoară, și aceste ore ale ei:/ aceste vipere de o sută de ori mai vipere decît viperele" (Aceste ore atingînd aerul). Oboseala erosului apare consemnată într-un limbaj deopotrivă lilial și sarcastic, cu valența unei demonizări: Am obosit,/ pur și simplu am obosit s-o iau mereu de la capăt./ Îmi plutește, la fel ca Ofelia, setea de viață, pe ape./ Mie însumi, dacă vreți să mă credeți, îmi apar travestit/ într-un înger: un
Un univers erotizat by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16205_a_17530]
-
adevărat acolo unde ea lucrează fără contract, mai degrabă în ilegalitate decît cu investitură și mai curînd boicotată decît programată". Aventura apei ajunge astfel a reflecta nu doar natura imaginarului pillatian, ci și ambiția hermeneutului său. Apa își descoperă o valență lirică în planul critic! Un exemplu mai potrivit i se pare lui Al. Cistelecan a fi oferit de Cîntecele stepei, în care comuniunea cu marea se complică prin ispita "sufletului feminin" acvatic de-a se prezenta ca "stihie masculină", ca
O nouă imagine a lui Ion Pillat by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16225_a_17550]
-
însuși mecanismulei productriv, vizînd feminitatea trecînd din ipostază în ipostază în funcție de "actant" și de decizia viziunii masculine, o reduce la un "conținut" menit să umple vasul dorinței sau proiecției. Chiar și ideologizată, tratată ca abstracție, feminitatea rămîne acvatică, o pură valență lichidă ce se formalizează în tipare atitudinale". În raza teoriei sale, Al. Cistelecan stabilește că Pillat nu concepe profunzimea altminteri decît în termeni acvatici. Inclusiv profunzimea lăuntrică, "eul adînc", căci autoscopia pe care o propune în paginile de Jurnal se
O nouă imagine a lui Ion Pillat by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16225_a_17550]
-
încet,/ Rotindu-le ca pe un cuțit vinețiu/ Prin aerul tot mai umil și mai greu" (Pavilionul de noapte). Paradoxal, Alexandru Mușina își resimte criza ca o consolare, vorbind despre "căldura singurătății" (Ruth și eu cel tînăr) și specificînd dubla valență a "florilor răului", "cînd însăși duhoarea trupului tău se preface în mireasmă" (ibidem). Alexandru Mușina, Tea, Ed. Axa, Botoșani, 1999, 158 pag., preț nespecificat.
O dublă valență poetică by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16271_a_17596]
-
cât și în ce privește sistemul conceptual și verbal pe care l-au folosit. Prin ceea ce scriu, Părinții trimit nu la rodul gândirii proprii, ci la ceea ce li se descoperă. Aceasta nu înseamnă că personalitatea lor e subordonată, anulată, ci ea primește valența de purtătoare a unui adevăr care o depășește. Neîncadrându-se în categoria auctorială, a operei, ci în cea a mărturiei, textul patristic e cel mai puțin susceptibil de falsitate; el nu vine să alimenteze orgolii sau dorințe ascunse, ci se
Părinţii Bisericii – Învăţătorii noştri. In: Nr. 1-2/2007 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/162_a_102]
-
bătrînețea. În interpretarea lui Babii, Domenico Soriano nu este nici păcălit, nici înfrînt. Tîrziu, dar nu prea tîrziu are șansa asumării vieții, a unui destin ce s-a scurs paralel. Așa cum actorul a lucrat personajul cu regizorul, el capătă multe valențe, este mult mai complex uman decît în piesă, mai bogat și mai dificil totodată. Acest nou chip al lui Soriano este memorabil și remarcabil în interpretarea lui Costache Babii. Ca și creația de bijutier a lui Mircea Andreescu în Alfredo
Luptă și spectacol by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16473_a_17798]
-
românești sub totalitarism) și ale unei întregi direcții din proza secolului al XX-lea, de la Mihail Bulgakov la Andrei Platonov, de la Thomas Mann și Herman Hesse la Ernst Jünger și Elias Canetti. Prin Adio, Europa!, romanul românesc a dobândit noi valențe, atât în plan stilistic, cât și ca atitudine etică. Pentru noi, această carte are și o semnificație aparte - să nu ne trezim cumva spunând, din nou: "Adio, Europa!", să nu mai fie aceasta "la condition roumaine". Ferindu-ne de utopii
"La condition roumaine" by Antonio Patraș () [Corola-journal/Journalistic/16470_a_17795]
-
ca alegere a relativului și informalului; ca asumare integrală a condiției păgîne, pre-culturale sau post-culturale, a comprehensiunii și scrierii". Analizînd studiile dedicate eseului, Alina Pamfil le împarte în cele care situează discuția în spațiul sistemului (al abaterilor de la sistematic, în Valențele discursului asistematic) și cele care o așează în zona genurilor literare (al încadrărilor, trădărilor și cuprinderilor incomplete, în marginile genurilor, Valențele discursului ageneric). în încercarea de a-i găsi invariantele, Georg von Lukács, Theodor W. Adorno, Wolfgang Müller-Funk, dar și
Neliniștea din jurul eseului by Roxana Racaru () [Corola-journal/Journalistic/16554_a_17879]
-
dedicate eseului, Alina Pamfil le împarte în cele care situează discuția în spațiul sistemului (al abaterilor de la sistematic, în Valențele discursului asistematic) și cele care o așează în zona genurilor literare (al încadrărilor, trădărilor și cuprinderilor incomplete, în marginile genurilor, Valențele discursului ageneric). în încercarea de a-i găsi invariantele, Georg von Lukács, Theodor W. Adorno, Wolfgang Müller-Funk, dar și alții, postulează eseismul ca mod de gîndire. La Georg von Lukács apetența pentru detaliu, subiectiv și iluzoriu a eseului este explicată
Neliniștea din jurul eseului by Roxana Racaru () [Corola-journal/Journalistic/16554_a_17879]
-
de felul în care poate degenera o polemică, soldată, de ambele părți, cu grave prejudicii morale și de imagine publică a scriitorului. Escaladarea adversităților e păguboasă. Merită reflectat și la învățăturile și curiozitățile acestei polemici, ca la un test cu valențe multiple. E vorba mai întâi de un interesant și revelator test psihologic. Blaga e de nerecunoscut la mânie, își dezvăluie un temperament focos. Un nordic tipic are scăpări paradoxale, trăsături ascunse de meridional. Pe de altă parte, e ciudat cum
Lucian Blaga și Dan Botta: sfârșit de partidă by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11884_a_13209]
-
nivelul policier-ului stilul este cel jurnalistic, iar în Prolog și în primul capitol, Crima: 21 mai 1991, modelul Truman Capote (In cold blood) se vede cu ochiul liber, în capitolele dedicate biobibliografiei lui Culianu totul se schimbă. Stilul dobîndește valențe științifice, este înțesat de citate din cărțile, articolele, conferințele și cursurile profesorului și chiar de referințe critice referitoare la ideile și opera lui Ioan Petru Culianu. Urmînd traseul existenței lui Culianu, Ted Anton amestecă referințele academice cu amintirile celor care
De ce a fost ucis profesorul Culianu? by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11925_a_13250]
-
ca făcînd parte din propria sa existență reală. Confuzia din mintea sa este chiar angoasa creatorului contemporan, tot mai neînțeles într-o lume care pare a-și fi rătăcit definitiv sistemul de valori. Face Răsvan Popescu o precizare ale cărei valențe autobiografice sînt greu de ignorat: Ce rost are cartea asta într-o lume care fuge de carte? Și chiar cînd se mai deschide cîte una, este politică sau memorialistică. Încet, încet, literatura se retrage dintre noi, face loc imaginii. Numai
Cartea sau filmul? by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11996_a_13321]
-
aceea, nesecat izvor de inspirație pentru toate generațiile. Pentru că ce altceva e orice mit decît o serie nesfîrșită de truisme? Și ce altceva e orice creație decît o încercare de a transforma clișeul, de a-l încărca, mereu, cu noi valențe? 3. Mitul lui Narcis este una din obsesiile perene ale lui Dumas. Îi voi dedica, odată, un eseu aparte fiindcă are zeci de nuanțe, de întruchipări și virtualități. Întîmplător sau nu, într-un roman, Dumas face din Cellini un personaj
Geamănul din oglinzi by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/16041_a_17366]
-
e ca și cum te-ai declara filozof pur și simplu pentru că ai absolvit studiile Facultății de Filozofie), iar cei care nu observă cu precauție această ambiguitate a termenului cad lesne în ridicol. În esență, există două categorii de intelectuali, sau două valențe ale termenului: așa-numitul intelectual tehnocrat, cum îl numește Michael preluînd termenul de la Gramsci, precum și un intelectual-critic. Intelectualul tehnocrat este insul cu o diplomă universitară, plasat în puncte cheie ale societății, care îi permit să ia decizii importante. Este cel
Noua intelectualitate by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16057_a_17382]
-
utilizare firească a aptitudinilor verificate în actul literar propriu, fără părăsirea propriei condiții. El nu trebuie să aleagă o cale politică pentru a satisface o propensiune literară. Iar dacă e vorba să capteze totuși printr-un discurs politic cu anumite valențe, atunci el este sigur că atributul captivării îi este specific și firesc. Oricînd - intrat sau nu în perimetrul politic - scriitorul știe să captiveze mai bine decît politicianul, evidență de care politicianul este convins. Captivanți, mergînd dinspre idee spre faptă, chiar
Politica de povestit by Olimpiu Nușfelean () [Corola-journal/Journalistic/16125_a_17450]
-
care lucra I.V.M. Bărbatul i-a făcut curte și nu a mai renunțat la ea. De atunci, cei doi au început să se vadă frecvent. Cu un an înainte de a avea loc crima, relația dintre ei a început să capete valențe serioase, iar I.V.M. petrecea mai mult timp prin camera de cămin decât acasă. După un timp, însă, lucrurile au început să scârțâie. Iubitul a început să aibă accese de gelozie, avea constant impresia că este înșelat, o bătea din ce în ce mai des
Agenda2003-12-03-19 () [Corola-journal/Journalistic/280827_a_282156]
-
și din cauza... opoziției romantismului, cu doctrină afișată bătăios, întâi în Anglia, chiar mai înainte, în sec. al XVIII-lea, apoi în Germania și Italia, Franța, lovitura romantismului s-a afișat fără tăgadă, vizibil zgomotos). Realismul, care a interferat cu multe valențe ale clasicismului, n-a acceptat restricțiile, rigorile, dogmele, canoanele duse până la absurd. După cum naturalismul, teoretizat și el după "inovațiile" lui Zola, n-a rezistat în fața psihologismului, deoarece, lângă Dostoievski a venit S. Freud. Și tot așa, cel puțin în Europa
PROZATORI CU ŞTAIF. In: Editura Destine Literare by Marian Barbu () [Corola-journal/Journalistic/90_a_402]
-
anul“. În credința populară se spune că de Buna Vestire se dezleagă limba păsărilor cântătoare, dar mai cu seamă a cucului. Acesta începe a cânta până la Sânziene sau la Sfântul Petru, când se îneacă cu orz. Cucul, pasăre cu numeroase valențe simbolice, cântă de la echinocțiul de primăvară până la solstițiul de vară. În tradiția populară se spune că de la Sânziene cucul se preface în uliu până la Buna Vestire, când redevine cuc. sursa: Citește și:
Buna Vestire, sărbătorită vineri de ortodocşi şi catolici () [Corola-journal/Journalistic/26883_a_28208]
-
le depășească. Reluată în aceeași carte întrun Scenariu, proza e o probă în plus că viziunea de spectacol al lumii e cea mai proprie autorului. Expediția la Paris este o situație de criză care scoate în evidență contururile și înmulțește valențele libere. În mic, e aici ceva din proza lui Dan Lungu sau a lui Petru Cimpoeșu - mică paradă de exemplare tipice ale faunei umane. Caricatura se ține departe de șarjă, sarcasmul nu pune la zid. Rezultă o radiografie nu lipsită
Privirea cinematografică by Irina Petraș () [Corola-journal/Journalistic/2685_a_4010]