2,308 matches
-
ispitei și a păcatului comodității, a triumfalismului și a autosuficienței, toate fiind mânate de păcatul orgoliilor personale, adică a mândriei și a slavei deșarte!... Energia rămasă după toată răvășirea noastră moral-duhovnicească, o epuizăm prin provocarea și alimentarea patimii curiozității, a vanității, a satisfacerii plăcerilor și a păcatelor de tot felul, după care ajungem la deznădejdea celui prins cu geanta de droguri, ori la cea a sinucigașului - toate acestea din cauza diavolului care a reușit să ne înrobească, din punct de vedere psihic
„SMERITE ŞI SINCERE ÎMPĂRTĂŞIRI”, EDITURA “MAGIC PRINT”, ONEŞTI – BACĂU, 2016, 512 P. de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1953 din 06 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/380692_a_382021]
-
a citi nu atât efetul unei locații mai mult ori mai puțin accidentale cât o apartenență structurală (un prim indiciu de orgoliu apare prin sfidarea "prozaicei" explicații biografice): "Sunt un provincial, aș conchide: nu am tupeu, nici aroganță, îmi cenzurez vanitățile, mă îndoiesc de mine însumi, valorile în care cred se află în permanentă criză... și altele de felul acesta. Ar mai rămâne să spun că sunt și modest, nu?!" Domiciliul nu contează, se străduiește a ne convinge criticul care, ajuns
Fiziologie de critic by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10273_a_11598]
-
aparent, exegetul ce se vrea infernal scrutează mai întâi ambianța proximă: "Dacă e vorba de Suceva, atunci nici nu știu ce să fac mai întâi: să prețuiesc singurătatea culturală - pe care aici o am din plin -, sau să disprețuiesc amalgamul, pestrițul, sordidul, vanitățile, impostura sufocante? Să deplâng absența unei biblioteci serioase, a unor reviste și edituri de prestigiu, a unor dezbateri fără intermediarul hârtiei, sau să mă fericesc că am aici anonimatul la care visam din copilărie?". De fapt, ambele ipostaze sunt nesatisfăcătoare
Fiziologie de critic by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10273_a_11598]
-
literare în exces nu ne sperie, nefiind în măsură a modifica ierarhiile literare: "S-a relativizat și gloria aceasta pe care statutul de scriitor o oferea poate înainte de '90. Nu e o glorie să fii scriitor. E o suferință. Dar vanitățile sunt educate în timpurile în care a fi scriitor era o glorie". Viața literară își vede de drum, utilizându-i în fond pe veleitari în calitate de cititori fideli: "aflați la temelia piramidei, veleitarii sunt cei mai utili cititori. Dacă vor fi
Fiziologie de critic by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10273_a_11598]
-
și puținele lucruri bune petrecute sub președinția sa. Să fie limpede: la mijloc nu e vorba de principii, ci de ură personală. Traian Băsescu i-a creat suficiente probleme ca ministru și primar general al Capitalei pentru ca un om cu vanitatea lui Emil Constantinescu să le poată uita. Dar nu despre asta e vorba. Ne aflăm în situația reflectării unui prezent efervescent în oglinda flască a unui trecut lipsit de demnitate. În fond, și Emil Constantinescu, fostul mărunt secretar de partid
Arhivă, arhivioară... by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/10286_a_11611]
-
alte cuvinte, umflate cu pompa sinistră, în acest caz, a mass-media. Or, nu e drept ca o viață de om să fie transformată într-un balon de săpun cu care să te joci până se sparge. Am îndrăznit, poate din vanitate, poate pentru a avea subiect de discuție, să vizitez Expoziția "John Lennon Unfinished Music" găzduită de Cite de la Musique. O oglindă în care cade imaginea palidă a unui trecut trepidant. O datorie pe care Yoko Ono o îndeplinește, chiar dacă n-
Muzee, catedrale by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/10296_a_11621]
-
interviu al Adrianei Babeți cu cronicarul "Dilemei", un dialog între două femei deștepte, tobă de carte și nefandosite, din care se vede limpede excepția pe care o reprezintă Simona Sora în nevrotica lume literară: nu vrea să epateze, nu are vanitate și resentimente, cunoaște la perfecție peisajul literar românesc de azi și de ieri, își păstrează prospețimea admirației, cînd e cazul, și civilitatea în obiecții. Dilemateca de vară Și la numărul 3 ne păstrăm impresia că revista Dilemateca a crescut considerabil
Ochiul Magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/10363_a_11688]
-
demonstrat-o, cu asupra de măsură, Ioana Pârvulescu în minunata sa carte Întoarcere în Bucureștiul interbelic. În cadrul publicisticii, reportajul a avut, întotdeauna, un loc privilegiat. El este, într-un fel, blazonul efemeridelor, latura cea mai artistică a presei. Reportajul este vanitatea publicisticii de a deveni literatură. Ca și editorialistul, reporterul este un nume, o vedetă. De cele mai multe ori, marca personalității sale este cea care vinde marfa, indiferent de subiectul abordat. De aceea foarte adesea amprenta sa este foarte vizibilă în materialele
Istoria la timpul prezent by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10531_a_11856]
-
nici despre propriile-i compoziții. Mi s-a părut întotdeauna de o modestie maladivă, poate modestia marilor orgolioși. Nu se mulțumea doar să deteste aplauzele, și mai puțin încă suporta laudele. Și cred că înțeleg prea bine de ce: complimentele flatează vanitatea... Ori, adevăratul orgolios e exasperat de ideea că ar putea fi crezut sensibil la ele. Fie că vrea sau nu, orgoliosul - spirit prin excelență singuratic - lasă prin atitudinea lui să se înțeleagă: știu foarte bine cine sunt și cât valorez
80 de ani de la nașterea lui Anatol Vieru - Tatăl meu by Andrei Vieru () [Corola-journal/Journalistic/10546_a_11871]
-
ea". Iată un fragment dintr-un eseu al lui, care, deși nu se referă în mod expres la problemă, spune mult despre atitudinea sa față de însăși ideea de avangardă (o etichetă!), față de egotismul pe care-l presupune ea uneori, față de vanitatea previziunilor ei și care adesea o și ghidează: În trecut, ziua de azi era un moment în marea trecere; avea de cele mai multe ori o modestie... Azi, ziua de azi vrea mult mai mult; ea nu primește și transmite, ci se
80 de ani de la nașterea lui Anatol Vieru - Tatăl meu by Andrei Vieru () [Corola-journal/Journalistic/10546_a_11871]
-
presă, îi citești imediat cu intersul și simpatia rezervate prietenilor, știi că n-ai să fii dezamăgit. Oricum, bătrînul Cronicar crede că e mai plăcut să ai de-a face cu scrisul unui om decît cu scriitorul în carne, oase, vanități, megalomanii și susceptibilități. O asemenea "cunoștință din scris" îi e și timișoreanul Marcel Tolcea, poet și publicist ale cărui volume de poeme (două: Ochiul inimii și Bicicleta Van Gogh), dar și rubricile din "Orizont", "Adevărul", "Plai cu boi" ne-au
Ochiul Magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/10566_a_11891]
-
și aceeași haină purtată normal, pe față. Saltimbancul știe prețul lucrurilor, artistul le cunoaște valoarea. Primul deține acea siguranță cu care se rostesc lucruri derizorii sau chiar impudice; cel de-al doilea stăpânește suveran derizoriul ori frivolitatea, exersĺndu-și încrederea și vanitatea. M-am dus să-i văd pe artiștii de la Intercontemporain într-un concert "Matičre-Son", dirijat de Beat Furrer și incluzând opusuri semnate de Aureliano Cattaneo, Stefano Gervasoni și același Beat Furrer, însă prețul prohibitiv al biletelor m-a aruncat din
Centre Pompidou by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/10605_a_11930]
-
Solomon, potrivit celor trei vârste ale vieții spirituale. Proverbele corespund copilăriei, Ecclesiastul tinereții, iar Cântarea Cântărilor maturității<footnote P. G. XLIV, col. 768A. footnote>. Prima etapă constă în arătarea bunurilor spirituale pentru a stârni dorința, a doua pentru a înțelege vanitatea lumii și pentru ca inima să fie purificată de orice atașament față de ce este sensibil, iar Cântarea cântărilor introduce sufletul în sanctuarele divine, unde are loc unirea sufletului uman cu divinitatea<footnote Ibidem, col. 772A. footnote>. Deci, la începutul comentariilor la
Editura Teologie și Viaţă devenirii și a dorinței la Sfântul Grigorie de Nyssa. In: Teologie și viață by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/176_a_431]
-
este o țesătură de semnificații, un bun autor postmodern fiind comparabil cu o mare filatură." Dacă tînărul critic de la Iași trebuie să-și întrerupă săptămînal șirul (sau firul) lecturilor pentru a scrie asemenea texte inteligente și amuzante, sacrificiul merită făcut... Vanitate ultragiatî Deși a apărut numărul din ianuarie al Ideilor în dialog, Cronicarul va zăbovi asupra ultimului număr din anul trecut. Motivul e articolul lui Florin Iaru, "A fi scriitor. Sau nu", al cărui conținut privește de-a dreptul noțiunea de
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/10005_a_11330]
-
străfunduri, ipocritul ajunge să se prefacă chiar și față de el însuși, caz în care ironia, pierzîndu-și condiția detașării, încetează să mai fie ironie. A patra trăsătură a ironiei este amuzamentul. Ironicul e omul căruia amuzamentul pe care îl trăiește în fața vanității adversarului îi procură o plăcere ce întrece cu mult dorința de a-i arăta celuilalt că e un prost. Spectacolul orgoliului arogant e mai frumos decît scena înfrîngerii adversarului. Și pentru a savura cît mai mult plăcerea provocată de o
Deliciile ironiei by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10049_a_11374]
-
adversarului îi procură o plăcere ce întrece cu mult dorința de a-i arăta celuilalt că e un prost. Spectacolul orgoliului arogant e mai frumos decît scena înfrîngerii adversarului. Și pentru a savura cît mai mult plăcerea provocată de o vanitate care nu e conștientă de ridicolul în care se află, spiritul ironic renunță la gîndul de a-și înjosi adversarul. Socrate își lasă adversarul să fie încredințat că are dreptate și că pe fruntea lui strălucesc laurii deșteptăciunii, cînd, de
Deliciile ironiei by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10049_a_11374]
-
specia invulnerabilă a admiratorilor avizați. Personalitatea sa mi se pare fascinantă în fiecare din ipostazele sale - și ca om, și ca intelectual. Nu știu dacă enigmatica inițială C. a prenumelui d-lui Stănescu provine de la "Constantin". Și nu știu dacă vanitatea posesorului nutrește iluzia grandioasă că s-ar alătura astfel inițialelor faimoase ale criticii noastre literare (G. Călinescu, E. Lovinescu). În ce mă privește, după această notă laudativă cu substrat de calomnie, ea mă trimite la binecunoscuta replică (pe care-mi
Lauda calomnioasă by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/10066_a_11391]
-
cînta live propriile stări. Le trăia. Era un personaj care, în loc de cuvinte, folosea sunete. Ele vorbeau, cîntau, povesteau despre lumea Dorinei Crișan Rusu, despre ce și cum simțea, despre tensiunea spectacolului, despre seducție, despre patimă, despre iubire, despre orgoliu și vanitate, despre cuprinsul și necuprinsul din noi, despre viață, despre moarte, despre neputință. Pe scenă ardea. Am urmărit-o de zeci de ori în spectacole, în aproape toate, la repetiții, în atelierele cu studenți sau actori tineri. Am văut-o și am
Dincolo de nori by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/10079_a_11404]
-
mare aliat al lui Victor Ponta Cristina Pocora opinează că acest "candidat obligatoriu al dreptei" este cel mai mare aliat al succesului lui Victor Ponta la alegerile prezidențiale și "dinamitează de fapt dreapta, o fărâmițează, o descompune dintr-o imensă vanitate, pe principiul 'fără mine, potopul'". Apel la candidatul Dreptei Cristina Pocora a făcut un apel către candidatul sau candidații Dreptei: "De aceea, fac un apel către "candidatul obligatoriu al dreptei", cum s-o numi acum sau câți vor mai apărea
Pocora, apel disperat. Candidatul obligatoriu al Dreptei, cel mai mare aliat al lui Ponta by Roxana Covrig () [Corola-journal/Journalistic/28211_a_29536]
-
așternut pe hârtie. Orgoliul îl împiedică s-o recunoască, dar nu și să-și amelioreze relațiile sociale. Această basculare permanentă între atitudini opuse ne permite să-l judecăm sine îra et studio. În fond, omul e un copil mare, în vanitate că și în modestie. Fie și falsă, adică, jucată. Am povestit altădată cum, după ce ne-a citit câteva poezii și a fost ridicat în slavi de Nichita Stănescu, alt mare actor în roluri de modestie, care i-a dedicat pe
Nicolae Breban, 80 by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/2824_a_4149]
-
organic: se auto-vânează* Spiritul se autoreplică, este fractalic* Totul se resoarbe, tinde spre Zero, un zero dornic-rodnic, un zero gravid de sineși* Instinct de conservare, imunitate așadar* Gheața conservează. Criogenia...glaciară?* Toți, fiecare cum are parte, îl plagiază pe El* Vanitatea oribilă a criticii, operanții ratați* Tot astfel și a majorității scribilor* Frica ancestrală, ea face dinamica eroismului orb*Neputința de a iubi, cea mai cumplită* între lamento miseraabilis și injurii pamfletice* între rugăciune și sudalmă, ca Diogene* Nu lăsa în
Amintiri Paralele. In: Editura Destine Literare by Eugen Evu () [Corola-journal/Journalistic/97_a_210]
-
își pune omul în rugăciunea sa către Dumnezeu? 1948. Religiile sunt dicționare de patimi și pătimiri. 1949. Prin mântuirea de păcatul originar am lăsat Cristul să pătimească în locul nostru chiar dacă și noi pătimim cu fiecare clipă furată eternității de Timpul vanității și deșertăciunii noastre. 1950. Nu ar putea exista o viață fără păcatul ei originar fiindcă ar însemna să-și alunge toate patimile. 1951. Chiar și patima care a creat cele mai monumentale opere poate deveni un păcat la fel ca
Culegere de înțelepciune. In: Editura Destine Literare by Sorin Cerin () [Corola-journal/Journalistic/95_a_375]
-
simbolic; o eclipsă este de-adevăratelea pe cer și Arta aspiră sincer spre Muzeu, iar cealaltă eclipsă deconspira mecanismele obosite ale gestului ,,artistic" stereotip și lasă loc afirmației că drumul este o realitate în sine și nu doar antecamera vreunei vanități arogante, oricum s-ar numi ea. Spațiul în care cele două tipuri de percepție focalizează (și fuzionează), dînd contur unor acte artistice egal disponibile pentru orice fel de lectură, este unul neconvențional. Expresia este tot neconvenționala, iar obiectul iese și
Eclipsa în drum spre muzeu (preambul) by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/17734_a_19059]
-
tematica de referință a literaturii de azi, incepand cu N. Steinhardt, Dan Laurențiu și ajungând la Adrian Popescu, Cezar Ivănescu sau la preotul M. Peia. Ion Murgeanu da glas acelui imperativ etic ce o dată cu înaintarea în vârstă și cu realizarea vanității rătăcitoare a omului, aspiră la pragul de sus al revelației religioase. Astfel ne explicăm acest inspirat și folositor compendiu al vieții și operei lui Iisus cel devenit prin înviere Hristos, personaj istoric și totodată transcendent despre care de două mii de
Carte de reculegere by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/17746_a_19071]
-
schimb, nu vom trece sub tăcere numele autorului articolului, un adevărat campion al proaștei creșteri: Șerban Comănescu. O colecție în declin Faimoasa colecție "Bibliotecă pentru toți" a Editurii Minerva se află de mai mult timp în cădere liberă. Cauza principală: vanitatea unor autori contemporani, căreia editură nu poate (sau nici nu intenționează) să i se opună. Regulă (de aur) a colecției era să cuprindă numai texte literare de o valoare indiscutabila, a căror lectură să constituie, implicit, o lecție de literatură
Actualitatea by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17785_a_19110]