43,214 matches
-
Dostoievski, Tolstoi, Bulgakov, Soljenițîn. Asemenea caselor de modă, care lansează o colecție de sezon de patru ori pe an, am și eu, se pare, cărți favorite în funcție de anotimp. Tragediile lui Shakespeare le prefer tot iarna, în timp ce comediile sînt lectură de vară, iar sonetele numai și numai de primăvară. Anul acesta am ajuns din nou la Frații Karamazov, direct la volumul doi, pentru că pe celălalt îl citea, pentru prima oară, unul dintre membrii mai tineri ai familiei (lucru pentru care îl invidiam
Firul de ceapă by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/14286_a_15611]
-
Madrid, și fiica mea Aurora, de la Universitatea din Cádiz, au completat cu două texte elocvente pagina în care se dădea vestea morții sale. Polo este lingvistul spaniol care a colaborat cel mai îndeaproape cu Coșeriu și a petrecut ultimele șase veri în casa lui din Tübingen, ajutându-l cu generozitate ca să-și pună în ordine hârtiile, să-și recupereze vechile adnotări și ciorne, să pregătească pentru tipar ultima sa operă redactată în spaniolă, care va fi postumă, Problema corectitudinii idiomatice. Fiica
Eugen Coșeriu by Florina Nicolae () [Corola-journal/Journalistic/14292_a_15617]
-
de carte și reuniunile de la Neptun ale scriitorilor de limba română, interviurile pentru reviste culturale și posturi de televiziune, drumețiile istovitoare dar plăcute de la Brașov și Băile Herculane. Dacă toamna și iarna petrecute la München reprezintă pentru autoare timpul mărturisirii, verile petrecute alături de Mihai Șora în România (dar și în Franța, Germania, Olanda sau Ungaria) devin timpul trăirii. Inconveniențele vîrstei dispar, depresiile se dau în lături, iar jurnalista (în accepțiunea lui I.D. Sîrbu, preluată cu umor de Mariana Șora) este cuprinsă
Casa cu pereții de sticlă by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/14303_a_15628]
-
cărămizi din Odiesa" (infotim.ro); "îmi trebe gozăriță, cuțât, trei boabe de t'iper, o țâră de poprică" (thinquest.org; despre Țara Lăpușului); "Amu, trebe să-i cresc oameni în lume. Altădată meream la pădure, ori la șantier. Veneam o dată vara, o dată iarna. Iaca, trebe să merg la Paris"; "noi tăt ca hoții trebe să ne ferim" (EZ 20.04.2000 - reportaj despre oșeni). Forma apare și în mesaje pur familiare, pentru că și acestea sînt marcate de unele particularități regionale: "oricine
Tre', trebe și trebu by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/15027_a_16352]
-
Mircea Mihăieș În vara lui 1991 îl însoțeam, împreună cu Mary Sladek, pe Vladimir Tismăneanu la Philadelphia. Vladimir se mutase la Washington, unde din toamnă urma să predea la College Park, dar își păstrase biroul de la Penn State University. Nu intenționez să evoc minunatele două
Capra Antonescu sare Trump Tower by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15013_a_16338]
-
profunde ale diverselor resentimente? Cu o mobilizare a spiritelor în favoarea unei opțiuni juste? În loc de răspuns, să admitem următoarea ipoteză: dacă cineva ar privi, nu de la înălțimea zborului de pasăre ci de la cea a unui satelit geostaționar, scandalurile acestui început de vară, aici în Germania, ar constata că nu rămîne nimic în urma lor. Aceasta este părerea expertului Matthias Horx.
Furtună într-un pahar cu apă tulbure by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/15007_a_16332]
-
dar și de cea a familiarității cu celulele, cu spețele mărunte, cu emanațiile discrete ale vegetalelor: "Am simțit mîinile zeului frămîntînd lutul, apa și sarea, cimbrul și ienupărul, munții și/ lacurile, sori și nebuloase, stele și aburi;/ Prima zi a Verii sosi apoi purtînd mireasma/ Zilei a Opta, în plinătatea-i se revărsa, ca/ mierea din faguri, deși nu se clintea dintru/ odihna celulelor, împingea seva în pini și topea/ rășinile pînă deveneau lipicioase și calde" (Mireasma zilei a opta). E
Despre un Dumnezeu estet by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15000_a_16325]
-
doar acum, nu mai păstrau din textele trimise de mine decât câteva versuri, restul fiind aranjat frumos, pe ritm și rimă, de către, bănuiesc, Tudor Opriș, un fel de guru al tinerilor creatori din întreaga țară, cei mai buni fiind adunați vara în tabere de creație; eu n-am avut ocazia, probabil nefiind din elită. De ce n-oi fi protestat atunci cu �stilizarea"? Cu siguranță eram prea îmbătat de fericirea de a fi debutat. Am mai debutat, după aceea, la Poșta redacției
Ioan Moldovan "Nu sunt un fan al ideii de generație" by Mihai Vakulovski () [Corola-journal/Journalistic/14980_a_16305]
-
de paraliteratură nu se potrivește. Totul s-a petrecut pe neașteptate. La începutul anilor '80, cînd atmosfera din țară devenise irespirabilă, ne-am întîlnit - în Piața Rosetti din centrul Bucureștilor - cinci colegi de liceu, absolut întîmplător, într-o seară de vară. Fericiți de hazard și împinși, obscur, spre o comunicare existentă cîndva, uniți de tragedia pe care toată lumea o trăia, am hotărît să-i căutăm pe ceilalți. Întreprindere himerică! Două săptămîni de telefoane, de scrisori, telegrame și mesaje verbale; la data
Mica Românie by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/15040_a_16365]
-
Vienei, Goldner evadează împreună cu mai mulți deținuți. Revenit în țară, nu e de acord cu fuziunea dintre partidul său și PCR, este exclus, marginalizat ca și Gall, exilîndu-se ulterior în Israel și Germania. Discuția dintre cei doi a început în vara lui 1997 și s-a încheiat în vara lui 1999, la Offenbach, unde au locuit amîndoi. Nu mai știu ce s-a mai întîmplat ulterior. Alte două numere din Dialog, acelea din 2000, selectează textele și interviurile politice ale lui
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/15058_a_16383]
-
în țară, nu e de acord cu fuziunea dintre partidul său și PCR, este exclus, marginalizat ca și Gall, exilîndu-se ulterior în Israel și Germania. Discuția dintre cei doi a început în vara lui 1997 și s-a încheiat în vara lui 1999, la Offenbach, unde au locuit amîndoi. Nu mai știu ce s-a mai întîmplat ulterior. Alte două numere din Dialog, acelea din 2000, selectează textele și interviurile politice ale lui Ion Negoițescu de după plecarea lui în Germania, dar
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/15058_a_16383]
-
manierat, abstrus (cu o vorbă a lui Călinescu) aparent din cele politice, fără vocație socială, Streinu a fost împins de împrejurări să fie "bătăios" și militant. N-avea vîrsta încorporării, cînd a vrut să se ducă voluntar pe front în vara bătăliei de la Mărășești; student, a protestat deschis contra lui Dragomirescu și a metodelor lui estetico-critice; deputat țărănist după 1930, s-a abătut de la linia liberală consacrată în Argeșul natal; după 1948 a fost membru al unei societăți care doar cu
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/15058_a_16383]
-
lespezi, de multe ori, pur și simplu niște pietroaie, așa cum în țările civilizate pictorii, sculptorii, artiștii abstracți în general se silesc să desfigureze, ori să nonfigureze realul... Tinerii veniți la Comuniune beți-turtă fiind Ziua maximei lumini, Sf. Johannus, solstițiul de vară, sărbătoare păgână transferată.
Fel de fel by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15070_a_16395]
-
Preda ivit brusc în partea cealaltă a perdelei, fața impunătoare, ochelarii groși, negul rebel de pe obrazul drept, acolo unde lama de ras ezita întotdeauna, lăsând un smoc mărunt de păr ca iarba ferită de coasă... Cum era îmbrăcat, - costumul de vară nisipiu, de in, cu ceva mătătos în el sclipind în bătaia luminii electrice, ce observasem mai demult, într-o seară, când ardea lumina electrică, nu ca acum, în ziua luminoasă de iunie cu soare generos, când, trăgând perdeaua de pluș
Scene cu Marin Preda (2) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15087_a_16412]
-
trage el clopotul! Să se deștepte lumea! - O fi ascultat el pe unii, alții, Însă, până acum vreo două-trei luni În urmă, nimeni nu ar fi crezut. Doar, poate, tata! Dumnezeu să-l ierte! „Bă, Gogule, - mia zis cu o vară Înainte de a muri, prin '77: - „să-ți arăt pe unde am avut noi curelele”, - adică pământul, - „că mâine, poimâine, al tău o să fie!” - Fugi, bă, moșule, de-aci!... Să dea Tropăneață pământul Înapoi? Păi, ăștia crapă, iar el Își pune
Acvariul cu fâte. In: Editura Destine Literare by Nicolae Bălașa () [Corola-journal/Journalistic/81_a_326]
-
ideal" de existență al populației acestor meleaguri, cu alte cuvinte, care era visul român cel mai fierbinte? Era el "propășirea și înălțarea patriei", sau cumva "împlinirea" individuală? Iată cum este prezentat el de anonim: "Și acea nădejde avea ca și vara toată să treacă cu pace în țară-și, cu plimbări, cu ospețe, privind numai ce vor face turcii cu nemții și cu muscalii [...] mersese la satul mării-sale, la Obilești, unde heleșteu mare este și plimbare foarte frumoasă de primăvară, unde
Visul român by Manuela Tănăsescu () [Corola-journal/Journalistic/15089_a_16414]
-
mare este și plimbare foarte frumoasă de primăvară, unde nu o dată, ci de multe ori zicea măria-sa: că estimp numai plimbărilor grijă vom avea din Obilești în București, deacii în Mogoșoaia, deacii în Potlogi, deacii în Târgoviște, vom trece vara și de toamnă la vii vom merge, unde ni se va părea". Deci "de la vlădică până la opincă" tot ce-și dorea românul era "veselirea" - cuvântul apare des în cronică - în "loc cu verdeață", fără griji și spaime. Evident, este un
Visul român by Manuela Tănăsescu () [Corola-journal/Journalistic/15089_a_16414]
-
de una dintre cele mai sigure îndeletniciri boierești de pierdere a banilor, agricultura științifică: "după război am găsit aurul lăsat de grand-papa și l-am investit în moșie. Hotărît să fac agricultură științifică, am importat din America mașini și combine. Vara stăteam la Negrilești și așteptam să plouă". Nu cred că mai e nevoie să subliniez extraordinarul umor al acestui scriitor. Relatarea rece, oarecum amuzată, a unui amestec de știri tragice și anecdote, toate acestea pun într-o lumină complet nouă
Istoriile conului Georgică by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/15192_a_16517]
-
computere etc. în loc de carne, ca să economisească, părinții ar putea cumpăra oase pentru copiii lor, deoarece sînt mult mai ieftine și nici n-ar fi prima dată în istoria recentă, în loc de blugi, s-ar putea folosi pantalonii scurți și iarna, și vara, rolele ar putea fi înlocuite cu sandalele, iar în loc de computer - atît de scump - se poate încerca din nou cu mașina de scris. Și în loc de manuale alternative, nu e mai bine cu un manual unic, ieftin, urît și prost ? Și în loc de
Prețul manualelor by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/15187_a_16512]
-
Constantin Țoiu În anii șaizeci, Miron Radu Paraschivescu primea musafiri de la București în casa lui încăpătoare, gen vilă, unde își petrecea verile și toamnele, mai ales. Oaspetele cel mai de seamă era Gogu Rădulescu, din Comitetul Central, care era convins că M.R.P., cum i se mai spunea pe scurt, era cel mai mare poet al României. Cel ce nu se declara de
Culegătorii de omizi by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15223_a_16548]
-
Dar, dacă stau și mă gândesc bine, nu fiindcă aș fi fost un dialectician mă luase el la ochi, ci datorită unei întâmplări, cred, de care am mai pomenit, și pe care mă văd nevoit s-o repet. Într-o vară, la Miron se strânsese tot Bucureștiul bine, în cap cu Gogu Rădulescu și cu soția sa, o vajnică și cunoscută activistă. Avusese loc un prânz foarte bogat, cu băuturi alese, aduse, precis, în Volga sa neagră, de Gogulică, după cum îl
Culegătorii de omizi by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15223_a_16548]
-
presa literară, despre întâlnirea la care au participat? Coboară vreunul din înaltul lui Olimp la disprețuita condiție a jurnalistului cultural? Toată lumea bună așteaptă totul doar de la cei foarte puțini jurnaliști "compromiși" în presa cotidiană. Până și la Neptun, într-o vară, la un colocviu literar, scriitorii-numai-scriitori au fost cazați la cunoscuta Vilă a Scriitorilor, în timp ce scriitorii-ziariști-în-plus au fost vânturați la mama dracului, la mulți kilometri depărtare de cei privilegiați, undeva pe la marginea stațiunii, când de fapt ar fi trebuit (poate) să
Singurătatea jurnalistului cultural by Ion Zubașcu () [Corola-journal/Journalistic/15210_a_16535]
-
le luau și le duceau la vale spre Alexeni, Broșteni, inundațiile... Gârla, galbenă de praful bărăganului, cu dâre negre de păcură de pe la rafinăriile prahovene, o trecusem deseori, cu bunul meu prieten, Lică. O treceam de obicei pe la vad. Rareori înot, verile, dacă apa era mai mică, fără vârtejuri. Adâncă, Ialomița rămânea doar la Cotul țiganilor. Mai era și un Cot al românilor, dar nu se compara... Aici, vedeam țigăncile...Vara, se scăldau goale și ne lăsam pe la fund după ele, duși
La gârlă by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15247_a_16572]
-
meu prieten, Lică. O treceam de obicei pe la vad. Rareori înot, verile, dacă apa era mai mică, fără vârtejuri. Adâncă, Ialomița rămânea doar la Cotul țiganilor. Mai era și un Cot al românilor, dar nu se compara... Aici, vedeam țigăncile...Vara, se scăldau goale și ne lăsam pe la fund după ele, duși de curent, iar fiicele Indiei țipau de frica noastră, măcar că eram băieți mici. De atunci privindu-le cum își săltau din apă trupurile șiroind în soarele sălbatic, știu, pot
La gârlă by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15247_a_16572]
-
în Evul Mediu. La fel se întâmpla și cu credința. Ancorați adânc în catolicismul roman, nu puteam să ne îndoim nici o clipă de dogmele sale. Aveam un unchi foarte blând, foarte cumsecade, care era preot. I se spunea unchiul Santos. Vara, mă învăța latina și franceza, iar eu îl ajutam la biserică. Am făcut parte și din corul Virgen del Carmen. Eram șapte sau opt copii. Eu cântam la vioară, un prieten cânta la contrabas, iar directorul unei instituții religioase din
Luis Buńuel - Ultimul meu suspin by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/15229_a_16554]