2,775 matches
-
Începură să sune sfîrșitul alarmei. Era un zgomot Învăluitor, venind parcă de pretutindeni: Rowe avea impresia că Însăși pardoseala closetului public se tînguia sub picioarele lui. Mirosul de amoniac Îi ajungea În nări ca prin vis. Cu fața albă ca varul, Hilfe Îi cerșea mila. Din nou mila... Îi aruncă un penny și Începu să urce treptele; dar n-apucă să ajungă sus, că auzi o Împușcătură. Nu se Întoarse: lăsă pe seama altora găsirea cadavrului... 4 Se Întîmplă să te Întorci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
îndesa cu blândețe, pe terasament, un băiat de treisprezece ani îmbrăcat în costum de cowboy, care urmărea, fără să se oprească din mestecatul gumei, cum e urcat pe o targă ultimul dintre pasagerii taxiului. Un polițist împrăștia cu o mătură var pe cimentul mânjit de sânge de lângă mașina sport. Cu mișcări calculate, speriat parcă să nu rezolve complexa aritmetică umană a acelor răni, acesta mătura cheagurile închise la culoare spre bordura refugiului median. Din zona comercială, traversând piața publică, soseau alți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
Expresia ei arăta deopotrivă ironie și afecțiune, o acceptare a unei logici sexuale pe care o recunoșteam amândoi și pentru care ne pregătiserăm. Am stat tăcut pe scaunul din față în timp ce săpunul se prelingea pe acoperiș și pe portiere ca varul lichid. În spatele meu, sperma lui Vaughan sclipea pe sânii și abdomenul soției mele. Periile bubuiau și izbeau mașina; jeturile de apă și soluție de săpun stropeau caroseria ei acum imaculată. De fiecare dată când mașinăria își încheia ciclul, lăsam geamul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
pe Irnerio, dar ați ajuns sus, pe o scăriță laterală, la o ușă scundă cu firma „Institutul de Limbi și Literaturi Botno-ugrice“. Irnerio bate la ușă cu putere, îți spune „Salut“ și te părăsește. Ușa se întredeschide puțin. Petele de var de pe tocul ușii și șapca ivită deasupra unei salopete căptușite cu blană de miel îți dau impresia că localul e închis pentru renovare, iar acolo nu se află decât un zugrav, sau un om de serviciu. — Profesorul Uzzi-Tuzii este cumva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
-ne în același timp victime și învingători. S-a întâmplat când am trecut prin fața bisericii Sant Apollonia, transformată pe atunci în spital pentru bolnavii de holeră, cu sicriele morților la vedere, afară, pe suporturi de lemn, înconjurate de cercuri de var, ca lumea să nu se apropie, în așteptarea căruțelor de la cimitir. Era acolo o bătrână care se ruga în genunchi, în fața bisericii, iar noi, înaintând în sunetul marșului, era cât pe-aci s-o lovim. A ridicat spre noi un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
tătari, dincolo de Techirghiol, la Topraisar. - Da, mă, așa, Topraisar... Ai văzut cum e? Secetă, tataie, te-neci în praf, turcaleți în căruțe trase cu măgari, femei în șalvari, țigănci în șalvari, cimitire de-ale lor, împrejmuite cu ziduri date cu var și stoluri de gâște care pasc, n-am văzut atâtea gâște în viața mea... Peste tot numai pene, praf, scaieți și muște. Spunea nepotu-meu că-ți vine să te spânzuri acolo în gardă, te pișcă muscoii, te arde locul, îți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
înfigeau cupa escavatorului. Au început să se-nchine, au vrut s-oprească lucrul, dar i-au mânat securiștii. Chiar unde e acum terenul de sport. Tot acolo au fost îngrămădiți bieții oameni unii peste alții, s-a turnat prin ’41 var peste ei. Ioan a vândut casa veche, cu zidurile ei de jumătate de metru, puteai să te-ntinzi pe pervaz cât era de lat, cu intrarea cu scări înalte pe care urcau vrejurile de iederă groasă cât mâna. Pe ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
în oștire au primit totuși niște garanții și o uniformă care le asigura o poziție socială. Un căpitan e cineva, chiar mai bătrîior fiind, e oricum mai mult decît unul care se învîrte toată ziua pe lîngă niște cuptoare de var ori pute a seu dacă e în branșa lumînărilor. O garanție e o garanție, de asta trebuie să țină cont. Ar fi trebuit să li se citească tuturor deștepților fragmentul ăla din Jordanes sau parcă era un arab Ibn Faldan
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
măi băga în seamă, se obișnuiseră cu totul să le treacă cu vederea. Artur Stavri a făcut ce-a făcut și pe la sfîrșitul lui mai a intrat în Vladia, străbătînd o mare de noroi cu două care pline ochi cu var și vopsea. Un singur fel de vopsea, un verde-vînăt, ca pelinul. În trei zile toate căscioarele semănau cu niște broaște ieșite pe mal, năucite de lucirea apei. S-a interzis pălăvrăgeala, seara, în fața prăvăliei, după cum se obișnuia dintotdeauna, stînd pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
o va crede pe doamna Clark, acum că e noul personaj negativ. Noua noastră supervulpiță diabolică, noua noastră torționară. Nu, punerea în scenă a acestui moment ne revine. O să-l facem să urle delirând. Domnul Whittier o să fie alb ca varul; ascuns după degetele rășchirate, o să spună că vine diavolul după el. O să țipe după ajutor. O să intre în comă. Și-o să moară. Sfântul Fără-Mațe, cu termenii lui complicați despre peritoneu, duoden, esofag, o să știe el cum se numește oficial ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
Domnul Done continua să vorbească ignorând, cu desăvârșire, atmosfera din clasă. Șarpele străbătu catedra și se undui pe perete, luând-o în direcția Luanei. Incapabilă să se miște, fata îl privea fascinată cum coboară spre ea, cum pipăie cu limba varul din calea sa. Se ridică, deodată, pe jumătate, se întoarse, urmă același drum pe care venise, de parcă ar fi fost dresat și dispăru în cutie. Fără să se oprească măcar o secundă, profesorul continua să-și țină lecția. Evenimentul care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
-și limpezească mintea, să nu se lase pradă durerii de cap. A trecut pe lângă fațada de un alb murdar a bisericii catolice cu fleșele ei Înălțându-se trist spre cer. Pe zidul de la intrare se vedea un strat subțire de var proaspăt, a putut totuși să deslușească inscripția mâzgălită cu roșu: Zdrobiți imperialismul creștin. — Hei, cucoană, hei! strigau conducătorii de becak. Hei, frumoaso! Oi! Vreo trei-patru s-au ținut după ea, țipând fără Încetare. Brusc, nici n-a mai auzit altceva
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
și răbdător, cu o vocație de înger, de-o politețe demodată cu femeile. Își saltă de pe cap căciula, sau basca, ce are, se înclină, la cuier își agață pardesiul tocmai la perete, chiar dacă știe că i se va murdări de var, lasă altora locul din față.. Pe hol se oprește lipit de zid și te așteaptă să treci cu toate că pe holul larg s-ar putea strecura și o mașină și aceste purtări, uimitoare deja, nu au nimic curtenitor, sunt simple gesturi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
flerul, spuse Nina cu un zâmbet larg, până spre urechi. Reveni la cafea și o bău din câteva înghițituri. Avea o figură radioasă, diabolică. În timpul acesta zugravul ciocănea cu șpaclul pereții să vadă unde era coșcovit. Dacă era cazul răzuia varul de jur împrejur. Vezi Nik cum procedează? Ca un specialist. Parcă ar fi un doctor care consultă un bolnav. Suntem pe mâini bune. Alexe, epuizat după mitraliajul de complimente, își aprinse o nouă țigară și sorbea preocupat din cafea. Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
el își cam epuizase numărul, o lăsa pe ea să întrețină atmosfera la tensiunea dorită, ea avea mai mult suflu, practic era inepuizabilă. Praful din cameră era înecăcios, fumul la fel. Nina se învârtea pe lângă meșter cu genele albite de var turuind fără încetare era într-o vervă nemaipomenită. Alexe își controlă din nou ceasul. E ora șapte, o înștiință pe Nina. Da? Chiar? Tresări ea. E timpul atunci. Se întoarse pe călcâie și plecă spre camera cealaltă, deschise brusc ușa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
Cum ședea acolo chircită în fotoliu parcă era o șoricioaică bătrână și o clipă Carmina gândi că poate de la ea provenea mirosul de șoarece ce se simțea iute, pronunțat, intrat de mult în cărți, în mobilă, în stofa scaunelor, în varul de pe pereți. Își imagină procesul de transformare fulgerătoare, tegumentele devenind mai dense, mai cenușii, secretând în procesul lor de ardere acel miros specific rozătoarelor. Pe urmă își stopă brusc imaginea. Ce aberație! Dacă ar ști doamna avocat Trofin ce-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
auzi cum descuie ușa de la intrare și apoi o deschide, simulând surprinderea totală: — Șam! Ce cauți aici la ora asta matinala? Poftește înăuntru. Adrian strecura suplimentul de la Sentinel sub o pernița de pe canapea. Pe urmă, după ce mai chibzui un pic, vari toate ziarele sub canapea, să nu fie nici unul la vedere, tocmai când Eleanor dădea să intre cu Șam. — Adrian, ghici cine-a venit, spuse ea. — Sal’tare, pretenare, făcu Șam. Cu cât se bucură de mai mult succes, cu-atât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
-
Să fiu al dracu’ dacă eu, unul, am s-o las! — A, nu mă gândeam la dumneavoastră, domnule Sharp, zise Fanny. Nu cred că am remușcări în legătură cu articolul acela. — Puțin îmi pasă, fiindcă tocmai voiam să-ți spun să-ți vari în cur remușcările! i-o întoarse Șam. N-am auzit în viața mea așa o smiorcăiala de tot rahatul. Fanny îl ignoră. — Uitați care-i treaba! N-ar trebui să vă simțiți prea prost din cauza interviului meu, îi spuse ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
-
nu va cuteze unul să miște brațele”, îl amenință pe Tudor că-l va bate peste fălci cu buzduganul, așa cum l-a bătut pe tatăl lui, Șoimaru trage sabia și, turbat ,,ca fiara, cu ochii crunți și obrazul ca de var”, se repede ,,ca scăpat dintr-un arc” și-l lovește în creștet pe boier, răcnind așa de cumplit încât mazurii, înfricoșați, smuciră frâele și se năpustiră pe poartă, urmăriți de flăcăii Șoimăreștilor care, ascunși, așteptau semnul căpitanului. Atunci îl văzură
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
dormea Soldat. Costeliv, deși mânca enorm, cu un cap ca de iepure, Soldat prindea șoareci și lătra fără rost, căci pe el Îl speria orice zgomot, de la tunetul ploilor de vară la foșnetul omizilor În frunze. Pe lada dată cu var scria cu litere mari roșii „Câine rău”. Mai jos puțin, Într-o paranteză cu litere verzi se putea citi „În atenția răufăcătorilor”. Îl credea, de ce să nu-l creadă? zise domnul Húsvágó. Îi tăia porcul de atâția ani. Același soi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
cărți aproape deloc. La doi pași de blocul său era o baltă În care creștea un pâlc de trestie. Verde, subțire, se unduia În bătaia vântului sau se plia sub greutatea vreunei păsări minuscule În repaus. O basculantă plină cu var nestins moțăia și ea În căldura amiezii lângă balta cu trestie. Șoferul mușca dintr-o rudă de salam și dintr-o franzelă. Pe rând, bineînțeles. Muștarul Îl ținea pe bord și se servea din el cu arătătorul mâinii stângi. Masa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
fațadă roz, singurul de acest fel În zonă. Ce dracu o vrea și ăsta, se Întrebă el trăgând de manetă. Lada campionului se ridică precum o katiușă În filmele de război și În două minute inundă locul cu pasta de var și albi În Întregime trestia. Era mai frumoasă așa, de var. Și apa, și țânțarii, morți pe loc de bună seamă. Nu degeaba albul e simbolul curățeniei, al vieții la urma urmei. Urcă apoi În cabină și porni din loc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
de garsoniera Iolandei. Blocul semăna cu o cazarmă trecută În rezervă și ea Îl ocolea ori de câte ori i se ivea prilejul. Mansarda lui Petru fusese până ieri refugiul ei preferat. Acum Însă, lectura clandestină a Caietului cu vise, În albul de var al garsonierei sale, mobilată simplu, după un proiect propriu, având un căutat aer monahal, un loc de reculegere după excese de tot felul, o făcea sa respingă fără greutate orice invitație care ar putea să o Îndepărteze prea mult de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
Shakespeare. Atunci și nici atunci! Să încerc altfel: Ambițiosului zugrav nu-i mai place ca femeia lui să stea într-o pictură, cum ar sta într-o fereastră. Vrea altfel de frescă, una cu suflet. Îngereasa trebuie închisă, împămîntată în var și-n cărămidă. "Vino, nu pot face nimic fără prezența ta lucrătoare. Zidul se dărîmă, fresca se cojește. Lasă-ți și livada, și icoanele, și copiii și vino". Partea ei slabă de înger-îngereasă e cuprinsă de dorul-dor. Știe că i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
continuă, ca și cum tocmai ar fi fost întreruptă pentru o clipă. Fundul ei mare se așază cu greutate pe scaunul mic, înalt și rotund și se revarsă în toate părțile ca un cozonac ce-și iese din formă.) Cleopatra: ...Îmi cădea varul de pe pereți, domnilor! A trebuit să zugrăvesc de câteva ori în anii ăștia. Doamna Dora este o ofensă publică. Totuși, de la scindarea domnului Philip încoace, aceste manifestări au încetat de tot. Judecătorul: Hm! Interesant! Deci ziceți că acum, de o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]