176 matches
-
neîmblâzit” care nutrea o ură fanatică împotriva romanilor, deși se arăta prietenos față de ei. Arminius servise în armata romană în Pannonia si Illyria și primise cetățenie romană. Motivele revoltei sale erau parțial personale. Unchiul său, Segestes, un favorit al lui Varus, refuzase să i-o dea lui de soție pe fiica sa Thusnelda, tinerii fiind obligați sa fugă împreună. Ostilitatea dintre unchi și nepot continuase să mocnească chiar și după aceasta și Arminius se hotărâse să-i lovească concomitent și pe
Bătălia de la Teutoburger Wald () [Corola-website/Science/312089_a_313418]
-
să-i lovească concomitent și pe unchiul său, și pe romani. Arminius a înțeles că „nimeni nu cade mai ușor într-o capcană decât comandantul care se simte total în siguranță”, și a pus la cale o răzvrătire minoră pentru ca Varus să trebuiască să facă investigații în legătură cu aceasta, trecând în marș prin teritoriul aliaților cherusci. După ce coloanele romane intrau adânc in pădure, ele urmau să fie atacate de hoardele lui Arminius. Unchiul lui Arminius îi dezvăluise lui Varus planul, dar comandantul
Bătălia de la Teutoburger Wald () [Corola-website/Science/312089_a_313418]
-
răzvrătire minoră pentru ca Varus să trebuiască să facă investigații în legătură cu aceasta, trecând în marș prin teritoriul aliaților cherusci. După ce coloanele romane intrau adânc in pădure, ele urmau să fie atacate de hoardele lui Arminius. Unchiul lui Arminius îi dezvăluise lui Varus planul, dar comandantul roman, cunoscând aversiunea dintre cei doi, neglijase să cerceteze acuzațiile. La începutul toamnei, Varus pornește cu trei legiuni - a XVII-a, a XVIII-a și a XIX-a - și o coloană lungă de căruțe cu bagaje și
Bătălia de la Teutoburger Wald () [Corola-website/Science/312089_a_313418]
-
cherusci. După ce coloanele romane intrau adânc in pădure, ele urmau să fie atacate de hoardele lui Arminius. Unchiul lui Arminius îi dezvăluise lui Varus planul, dar comandantul roman, cunoscând aversiunea dintre cei doi, neglijase să cerceteze acuzațiile. La începutul toamnei, Varus pornește cu trei legiuni - a XVII-a, a XVIII-a și a XIX-a - și o coloană lungă de căruțe cu bagaje și vivandiere. Surprinzător, el este însoțit de Arminius și o escortă de cherusci, probabil pentru a risipi orice
Bătălia de la Teutoburger Wald () [Corola-website/Science/312089_a_313418]
-
ale romanilor legate de loialitatea sa. Totul a mers bine, până când, în Pădurea Teutoburger, Arminius și oamenii săi au dispărut. Sosesc apoi știri din capul coloanei că grupuri mici de soldați fuseseră atacați. Printre mlaștinile și potecile înșelătoare din pădure, Varus se afla acum într-o situație disperată. Și pentru a o complica și mai mult, o furtună ivită din senin transformă toate potecile în mocirlă, iar vântul puternic rupe ramurile stejarilor, care cad peste ostași. Probabil că întunericul și atmosfera
Bătălia de la Teutoburger Wald () [Corola-website/Science/312089_a_313418]
-
cu lănci pe aproape întreaga lungime a coloanei romane. Pentru că legionarii nu puteau să se desfășoare, lupta se transformă într-un angajament haotic, corp la corp, în care romanii nu-și pot folosi tactica superioară. După ce respinge primele valuri germanice, Varus își construiește o tabără fortificată și dă foc căruțelor, devenite inutile în condițiile de umiditate excesivă. Romanii trebuiau să facă față a doua zi atacurilor succesive ale germanicilor, dar ploaia teribilă face arcurile inutile si îmbibă cu apă scuturile legionarilor
Bătălia de la Teutoburger Wald () [Corola-website/Science/312089_a_313418]
-
arcurile inutile si îmbibă cu apă scuturile legionarilor care devin prea grele pentru a putea fi purtate. Auxiliarii romani - mulți dintre ei germanici - dezertează, iar Arminius, întrezărind victoria, se apropie pentru a începe măcelul. Temându-se să nu fie prinși, Varus și ofițerii superiori se sinucid, și doar câteva contingente de cavalerie, conduse de Vala Numonis, reușesc să-și asigure prin luptă grea drumul spre libertate. Două dintre legiuni își pierd vulturii și grosul coloanei romane - probabil 20.000 de soldați
Bătălia de la Teutoburger Wald () [Corola-website/Science/312089_a_313418]
-
a aflat despre dezastru, a intrat în panică, așteptându-se în orice moment să-i vadă pe germanici mărșăluind prin Forum. Suetonius nota că, din momentul în care i s-a comunicat știrea, Augustus a fost deseori auzit spunând: „Quintilius Varus, dă-mi înapoi legiunile”. Mai târziu, mai obișnuiți cu înfrângerile, romanii vor adopta o atitudine mai rațională în fața unor asemenea dezastre. Dar nu a durat mult până când Germanicus s-a întors la Rin pedepsind triburile germanice. Situația se schimbase însă
Bătălia de la Teutoburger Wald () [Corola-website/Science/312089_a_313418]
-
obișnuiți cu înfrângerile, romanii vor adopta o atitudine mai rațională în fața unor asemenea dezastre. Dar nu a durat mult până când Germanicus s-a întors la Rin pedepsind triburile germanice. Situația se schimbase însă. Din cauza neglijenței și a prostiei lui Quintilius Varus, Roma nu și-a putut restabili niciodată prestigiul la nord de Rin, care va rămâne frontiera de nord a imperiului, dar una nesigură. Victoria lui Arminius a fost mult timp celebrată de școlarii germani ca prima mare victorie a națiunii
Bătălia de la Teutoburger Wald () [Corola-website/Science/312089_a_313418]
-
nord a imperiului, dar una nesigură. Victoria lui Arminius a fost mult timp celebrată de școlarii germani ca prima mare victorie a națiunii germane. În timp ce Gallia a fost complet romanizată, iar Britania parțial, Germania nu a suferit influența romană. Dacă Varus nu ar fi fost înfrânt și dacă Augustus nu ar fi renunțat la planul său de a împinge granița germană la nord de Elba, Germania care s-ar fi creat ar fi fost total diferită. Raidurile anglo-saxone în Britania romană
Bătălia de la Teutoburger Wald () [Corola-website/Science/312089_a_313418]
-
ele gravitatea entorsei. Este indicat în entorsele grave care au indicație operatorie. Radiografiile sunt făcute întotdeauna comparativ cu partea contralaterală, de cele mai multe ori sub anestezie. Radiografiile dinamice sunt următoarele: - "radiografia antero-posterioară în stress a gleznei": Glezna poate fi forțată în varus sau în valgus. Aceste radiografii dovedesc obiectiv distrugerile ligamentare. Trebuie făcute bilateral. Pe radiografia AP în stress a gleznei, măsurarea unui spațiu clar > 6 mm este un indiciu de ruptură a mortezei. Tot pe aceasta radiografie se măsoară unghiul de
Entorsă acută a gleznei () [Corola-website/Science/311799_a_313128]
-
lateral de articulația gleznei, în aria lui sinus tarsi. Diagnosticul instabilității subtalare se pune pe baza radiografiei BRODEN în stress: piciorul este rotat intern 45 de grade, raza Rx este înclinată caudo-cranian 20 de grade, în timp ce calciiul este forțat în varus. Deplasarea medială a calcaneului în raport cu talusul cu > 5 mm indică laxitatea subtalară. Elementele care stabilizează articulația subtalară sunt: capsula articulară, ligamentul interosos, ligamentul bifurcat și ligamentul calcaneo-fibular. 4) "Probleme de impingement" 5) "Sindromul sinus tarsi" 6) "Afecțiuni cronice tendinoase" 7
Entorsă acută a gleznei () [Corola-website/Science/311799_a_313128]
-
apariție a instabilității: sport, alergare, mers pe teren denivelat, mers pe teren normal. Ca și agravarea în timp. Examenul clinic caută o instabilitate cronică laterală de gleznă prin testele dinamice, dintre care sertarul anterior al gleznei este mai evocator decât varusul dinamic. Pe radiografiile standard, edificatoare sunt calcificările submaleolare ce demonstrează traumatismele repetate din antecedente. Diagnosticul este pus pe radiografiile dinamice de față și profil. Tratamentul neoperator al entorsei acute În general nu necesită tratament profesional și reabilitare. Glezna rămâne stabilă
Entorsă acută a gleznei () [Corola-website/Science/311799_a_313128]
-
Gould. În această modificare, mobilitatea excesivă subtalară este controlată de reconstrucția ligamentului talo-calcanean lateral și refacerea retinacolului extensor. - pacienților cu deficiența sau absența funcției mușchilor peronieri. Aceștia au nevoie de reconstrucția neanatomică potențată care limitează mișcarea subtalară. - pacienților cu picior varus. 1) pasul 1: examinarea sub anestezie. Se caută înclinarea subtalară, comparativ cu partea contralaterală. Se notează proeminența talusului pe partea afectată. Este examinată și translația anterioară a gleznei, care se face în ușoară flexie a gleznei. Este evaluată astfel stabilitatea
Entorsă acută a gleznei () [Corola-website/Science/311799_a_313128]
-
piciorului. Unghiul se înclinație este cu atât mai deschis, cu cât piciorul este mai plat și, dimpotrivă, cu atât mai închis, cu cât piciorul este mai bolit. Unghiul de declinație este mai mic și colul mult deviat medial în piciorul varus. Orientare Se așează înainte capul, în sus trobleea, lateral fața articulara triunghiulară. Fețele talusului sunt: superioară, inferioară, laterală, mediala, anterioară și posterioară. Este cel mai voluminos os al tarsului. Are o formă prismatică, fiind alungit antero-posterior și ușor turtit transversal
Picior (anatomie) () [Corola-website/Science/322944_a_324273]
-
de îngrășământ ce putea fi folosit pentru îmbunătățirea solului. O încercare a romanilor de a muta frontiera imperială de pe Rin până pe Elba a fost întreruptă în anul 9 d.Hr., când germanicii, educați militar de romani, au înfrânt legiunile lui Varus în Bătălia de la Pădurea Teutoborg. La această vreme, se petrecea o schimbare majoră în cultura materială a Scandinaviei, reflecție a contactului sporit cu romanii. Începând cu secolul II d.Hr., mare parte din suprafața agricolă a sudului Suediei a fost
Suedia () [Corola-website/Science/297388_a_298717]
-
precum și cu triburi iraniene, baltice și slave, în Europa de Est. Nu se cunosc prea multe despre începuturile istoriei germanicilor, avem la dispoziție doar scrieri ale autorilor romani, cercetări etimologice și descoperiri arheologice. Pe timpul domniei lui Cezar August, generalul roman Publius Quinctilius Varus a început invazia Germaniei ("Germania" era numele dat de romani teritoriilor de dincolo (la est) de Rin până la munții Ural). În această perioadă, triburile germanice au început să se familiarizeze cu tacticile de război romane, menținându-și, însă, apartenența tribală
Germania () [Corola-website/Science/296606_a_297935]
-
perioadă, triburile germanice au început să se familiarizeze cu tacticile de război romane, menținându-și, însă, apartenența tribală. În anul 9 d.Hr., în cadrul bătăliei de la Pădurea Teutoburg, triburi germanice conduse de Arminius au înfrânt trei legiuni romane conduse de Varus. O mare parte din Germania de astăzi, anume partea de la est de Rin și la nord de Dunăre, a rămas, astfel, în afara Imperiului Roman. Spre anul 100 d.Hr., pe când Tacitus scria lucrarea sa "Germania", triburi germanice s-au stabilit
Germania () [Corola-website/Science/296606_a_297935]
-
fiul vitreg al lui Augustus. În anul 11 î.H., acesta a atins râul Wesser, pentru ca doi ani mai târziu să ocupe capitala tribului batavilor, Ubii (Köln) În anul 9 d.H., legiunile XVII, XVIII și XIX comandate de Publius Quintilius Varus împreună cu trei alae și șase cohorte au fost atrase într-o ambuscadă în Pădurea Teutoburg, de către conducătorul tribului cheruscilor, Arminius. După câteva zile de luptă, armata romană a fost învinsă, iar Publius Quintilius Varus s-a sinucis. Practic, o zecime
Armata romană () [Corola-website/Science/318162_a_319491]
-
și XIX comandate de Publius Quintilius Varus împreună cu trei alae și șase cohorte au fost atrase într-o ambuscadă în Pădurea Teutoburg, de către conducătorul tribului cheruscilor, Arminius. După câteva zile de luptă, armata romană a fost învinsă, iar Publius Quintilius Varus s-a sinucis. Practic, o zecime din armata romană a fost nimicită, fiind o lovitură grea pentru Augustus, care la bătrânețe se spune că se plimba prin palatul său zicând: „Quinctilius Varus, dă-mi legiunile înapoi”. Velleius Paterculus la descris
Armata romană () [Corola-website/Science/318162_a_319491]
-
armata romană a fost învinsă, iar Publius Quintilius Varus s-a sinucis. Practic, o zecime din armata romană a fost nimicită, fiind o lovitură grea pentru Augustus, care la bătrânețe se spune că se plimba prin palatul său zicând: „Quinctilius Varus, dă-mi legiunile înapoi”. Velleius Paterculus la descris pe Arminius ca fiind: „Un aristocrat tânăr, cu braț vânjos și iute la minte, de departe mai isteț decât barbarii obișnuiți... Înflăcărarea ce i se citea pe chip și în ochi dezvăluia
Armata romană () [Corola-website/Science/318162_a_319491]
-
sicambri) au nimicit trei legiuni romane (Legiunile XVII, XVIII și XIX), 6 cohorte și 3 diviziuni de călăreți și au oprit expansiunea romană pe teritoriile germanice, spre râul Elba. În această luptă, armata romană a fost condusă de Publius Quinctilius Varus. Bătălia s-a încheiat cu o înfrângere decisivă a romanilor, nimicirea a trei legiuni romane și oprirea expansiunii romane pe teritoriile germanice, spre râul Elba. Așteptându-se la noi conflicte cu Roma, Arminius a încercat să încheie o uniune cu
Arminius () [Corola-website/Science/316415_a_317744]
-
56 î.Hr.) -- Marcus Antonius Orator -- Gaius Antonius -- Lucius Antonius (fratele lui Marc Antonius) -- Marcus Antonius Creticus -- Marc Antoniu -- Manius Aquillius (129 î.Hr.) -- Arrian -- Lucius Artorius Castus -- Gaius Asinius Pollio (consul 40 î.Hr.) -- Aulus Atilius Calatinus -- Marcus Atilius Regulus -- Publius Attius Varus -- Aureolus Lucius Cornelius Balbus (minor) -- Barbatio -- Lucilius Bassus -- Publius Ventidius Bassus -- Bonifacius -- Bonosus (usurper) -- Decimus Junius Brutus Albinus -- Decimus Junius Brutus Callaicus -- Marcus Junius Brutus -- Quintus Caecilius Metellus -- Aulus Caecina Alienus -- Marcus Calpurnius Bibulus -- Gaius Calpurnius Piso (consul 67 î.Hr.
Listă de generali romani () [Corola-website/Science/327623_a_328952]
-
Gnaeus Pompeius -- Pompey -- Sextus Pompeius -- Pompeius Strabo -- Pomponius Secundus -- Marcus Popillius Laenas -- Marcus Popillius Laenas (consul 173 î.Hr.) -- Lucius Postumius Albinus -- Marcus Antonius Primus -- Publius Cornelius Dolabella (consul 283 î.Hr.) -- Marcus Pupius Piso Frugi Calpurnianus Lusius Quietus -- Cincinnatus -- Publius Quinctilius Varus -- Titus Quinctius Flamininus -- Quintus Aemilius -- Quintus Pedius Ricimer -- Marcus Roscius Coelius -- Publius Rutilius Lupus (consul 90 î.Hr.) -- Publius Rutilius Rufus Salvidienus Rufus -- Gaius Scribonius Curio -- Sejanus -- Tiberius Sempronius Gracchus (consul 238 î.Hr.) Tiberius Sempronius Gracchus (consul 215 și 213 î.Hr.
Listă de generali romani () [Corola-website/Science/327623_a_328952]
-
Matityahu Antigonos. Când Irod a pus stăpânire pe Galileea, Sepphoris-Tzipori a continuat să fie capitala de district. După moartea acestuia, Yehuda ben Hizkiya a condus o răscoală la Tzipori și a provocat la luptă forțele romane trimise de guvernatorul Siriei, Varus. Drept urmare orașul a fost ars, iar locuitorii vânduți ca sclavi. Fiul lui Irod, Irod Antipa, care a preluat controlul în Galileea și Pereea, l-a reconstruit ca Autokratoris ,l-a refortificat și l-a populat cu iudei și cu neevrei
Sepphoris () [Corola-website/Science/327673_a_329002]