3,120 matches
-
din componentele populației acestor state. Marile Puteri vecine Țărilor Române: Regatul Ungariei, Regatul Poloniei și Imperiul Otoman au exercitat presiuni asupra domnitorilor români pentru a-și impune stăpânirea politică. Au pretins drepturi de suzeranitate asupra domnitorilor, pe care îi considerau vasali. Relațiile suzerano-vasalice erau stabilite pe baza tradiției și pe baza puterii politice și militare. Titlurile înalte de regi, duci sau împărați trebuiau recunoscute nu doar de supușii din interior, ci și de conducătorii vecini. Țările Române s-au aflat în
Statele medievale românești () [Corola-website/Science/296803_a_298132]
-
confere însemnele puterii, iar domnitorii celor două țări aveau datoria de a jura credință și loialitate coroanei maghiare. Drepturile suzerane ale regelui maghiar se transmiteau ereditar, iar între acesta și domnitor se încheiau înțelegeri scrise ce trebuiau respectate. Domnitorul, ca vasal, era obligat să acorde sprijin militar regelui, prin trupe sau aprovizionarea oastei maghiare. Era obligat să acorde sfaturi regelui, să-l informeze de pericolele externe, să plătească dări, să depună omagiul personal și obediență (din secolul al XV-lea, se
Statele medievale românești () [Corola-website/Science/296803_a_298132]
-
maghiare. Era obligat să acorde sfaturi regelui, să-l informeze de pericolele externe, să plătească dări, să depună omagiul personal și obediență (din secolul al XV-lea, se duceau delegații să depună omagiul în locul domnitorului). Regele trebuia să-și apere vasalul, sub forma unei intervenții militare, fie diplomatice, să-i asigure garda personală permanentă. Se încheiau alianțe antiotomane în anumite forme, de vasaliate. Dacă domnitorii nu recunoșteau suzeranitatea regilor maghiari erau catalogați ca necredincioși, trădători și răzvrătitori, erau acuzați de complot
Statele medievale românești () [Corola-website/Science/296803_a_298132]
-
poloneză, vasalitatea Moldovei de exemplu, era recunoscută pe plan internațional prin depunerea omagiului la graniță de câte ori cerea suzeranul. Domnitorul român jură după rit răsăritean, deși regele polonez era catolic. Și boierii depuneau omagiu și semnau un act separat. Obligațiile domnitorului vasal erau sprijinul militar, să aducă sfat și să-l înștiințeze pe suzeran de pericolele externe, să plătească tribut și nu avea voie să-și schimbe suzeranul. Supușii moldoveni nu aveau drept de apel la scaunul de judecată al regelui, suzeranitatea
Statele medievale românești () [Corola-website/Science/296803_a_298132]
-
schimbe suzeranul. Supușii moldoveni nu aveau drept de apel la scaunul de judecată al regelui, suzeranitatea nu era reflectată în titulatură, iar drapelul Moldovei se află între însemnele heraldice ale regilor polonezi. Suzeranul polonez trebuia de asemenea să-și apere vasalul politic și militar. Din perspectiva otomanilor, Țările Române erau țări prietene. Condiția era plata unui tribut în funcție de valoarea estimativă a teritoriului țării (Moldova plătea un tribut mai mic decât Țară Românească, și ambele plăteau mai puțin decât alte state balcanice
Statele medievale românești () [Corola-website/Science/296803_a_298132]
-
fost reînscăunat de turci și a refuzat propunerile vasalice ale lui Sigismund, dispus să-l sacrifice pe Mircea. Vlad a depus omagiul vasalic prin delegați față de regele Poloniei, care revendică tronul Ungariei. În 1396, în calitatea să de pricipe creștin, vasal al regelui maghiar, Mircea a participat la cruciadă împotriva "necredincioșilor", alături de cavaleri europeni iluștri: conții de Artois și Eu, burgundul Jean de Nevers, ducele de Lancaster și germanul Johann de Zollern. Prima bătălie între forțele între forțele creștine și cele
Statele medievale românești () [Corola-website/Science/296803_a_298132]
-
-și piardă tronul, s-a închinat sultanului. Sigismund murise în decembrie 1437 și a izbucnit o răscoala țărănească în Transilvania. Profitând de criza din Ungaria, în 1438, sultanul a condus o expediție împotriva Ungariei, iar sub comanda să erau principii vasali Vlad Dracul și despotul sârb Gheorghe Brancovici al Serbiei. După campania din Transilvania, Vlad s-a închinat la Adrianopol otomanilor, unde și-a lăsat ostatici cei doi fii ai săi, viitorii domnitori, Vlad Țepeș și Radu cel Frumos. În 1440
Statele medievale românești () [Corola-website/Science/296803_a_298132]
-
intensă mișcare comercială a luat naștere în Moldova. Șiruri întregi de care îi străbăteau drumurile, transportul fiind păzit de negustori care se întovărășeau cât mai mulți, cât și de străjile domnești care însoțeau mărfurile în locurile primejdioase înspre Nistru. Ca vasal al regelui Poloniei, Alexandru i-a acordat craiului polon ajutor în bătăliile purtate împotriva Cavalerilor Teutoni, în Bătălia de la Grunwald (1410) și în Bătălia de la Marienburg (1410), ambele bătălii fiind câștigate de polonezi. Când Mircea cel Bătrân a murit, în
Statele medievale românești () [Corola-website/Science/296803_a_298132]
-
la Buda, în august 1475. Sultanul se pregătea și el de război. Primul pas a fost organizarea unei expediții în Crimeea, ocupând orașul Caffa și sistemul de colonii genoveze din nordul Marii Negre și a supus Hanatul Tătar din Crimeea, devenit vasal al Porții. Moldova era prinsă între cleștele coaliției turco-mongole. Sultanul Mahomed al II-lea a decis să fie personal la comandă armatei invadatoare de 100 000 de ostași. Pe unde înaintau, soldații se confruntau cu puștiul și cu praful. La
Statele medievale românești () [Corola-website/Science/296803_a_298132]
-
Din secolul XVI, domnitorul apela tot mai des la mercenari, renunțând la cetele boierești. Cel care conducea Țară Românească sau Moldova se numea Domn (lat. "dominus"-stăpân). Era considerat că fiind stăpânul recunoscut al țării, iar boierii îl slujeau că vasali. În timpul ceremonialului înscăunării, boierii i se închinau și îi sărutau mâna. Domnul purta și titlul de "voievod" - comandant militar, fiind căpetenia voievozilor locali, care și-au unificat formațiunile lor politice și au format țară. De asemenea, domnitorul folosea particula ""Io
Statele medievale românești () [Corola-website/Science/296803_a_298132]
-
și și-l aserveau. Boierii sunt originari din cnezii satelor care au și-au transformat funcțiile elective în ereditare și să își aservească satele. După întemeierea țărilor s-a cristalizat pătură boierească prin daniile domnești. Domnitorul dăruia pământuri boierilor săi, vasalii, că răsplată pentru loialitate. Din secolul XVI, mulți boieri dețineau zeci de sate. Pe domeniile feudale lucrau meșteșugari, cojocari, fierari, țesători care îndeplineau necesitățile domnitorului. Boierii beneficiau de monopolurile senioare, că morăritul și aveau imunitate, pe moșiile lor nepercepandu-se
Statele medievale românești () [Corola-website/Science/296803_a_298132]
-
adânc în Europa creștină. Era pentru prima dată în epoca medievală când armatele celor trei principate române luptau unite sub un singur comandant. Anterior, Moldova s-a aflat sub influența Rusiei, Țara Românească sub controlul otoman și Transilvania era un vasal al Regatului Ungariei. Filmările au avut loc în perioada 21 iunie - 30 decembrie 1976. Au fost necesare mai multe aprobări pentru filmări la Castelul Huniazilor, Cetatea Făgărașului, Palatul Mogoșoaia, Catedrala Patriarhală, Mănăstirea Sucevița, Mănăstirea Putna, Biserica fortificată din Prejmer, Biserica
Buzduganul cu trei peceți () [Corola-website/Science/336674_a_338003]
-
și până la vărsarea Siretului, ignorând astfel grosolan autoritatea domnitorului ce stăpânea de facto aceste teritorii. C-tin C. Giurescu este de părere însă că brașovenii au cerut doar o garanție suplimentară suzeranului maghiar că nu vor păți nimic pe teritoriul vasalului său, Nicolae Alexandru. Voievodul muntean renunță la suzeranitatea ungară în 1359. Până la sfârșitul domniei lui Nicolae Alexandru se pare că nu s-au ameliorat raporturile între el și regele ungar, căci imediat după suirea pe tron a fiului său, Vladislav
Nicolae Alexandru () [Corola-website/Science/298712_a_300041]
-
Amasia, Ierusalimul a fost prădat și distrus de către regele Ioaș al Israelului, dar a fost reconstruit în anii următori. Regele Ahaz a pierdut zona de nord a regatului în favoarea Siriei, dar a recâștigat-o cu ajutorul asirienilor, cărora le-a devenit vasal. Sub Iezechia, Iuda și-a recâștigat pentru scurt timp independența, învingându-l pe regele Sennacherib. Iosia, strănepotul lui Iezechia, a făcut o serie de reforme religioase și politice. În timpul lui a fost descoperită "Cartea legii", probabil Deuteronomul lui Moise. După
Regatul Iuda () [Corola-website/Science/311180_a_312509]
-
fost descoperită "Cartea legii", probabil Deuteronomul lui Moise. După moartea sa, Iuda a devenit dependent de Egipt și mai apoi Babilon. Urmașul lui Iosia, Ioahaz, a fost detronat de către egipteni, care l-au pus rege pe Ioachim, care le era vasal. La scurt timp după bătălia de la Carchemiș, Ioachim a fost detronat de Nabucodonosor al Babilonului, care după ce l-a pus pe Iehonia, fiul lui Ioachim, și l-a detronat după trei luni, l-a pus rege pe Sedechia, fratele lui
Regatul Iuda () [Corola-website/Science/311180_a_312509]
-
incluzând și teritorii la est de Iordan. Dar din 63 î.Hr., romanii, conduși atunci de Pompei, se implică tot mai mult în politica hasmoneană, sfârșind prin a distruge statul Hasmonean și a pune la conducerea iudeilor pe Irodieni, care erau vasali Romei. Octavian Augustus a cucerit Iudeea în anul 6 d.Hr., transformând-o în Provincia Iudeea. Irodienii au rămas la conducere ca un paravan pentru romani până în 66, când a izbucnit revolta iudeilor. Revolta iudeilor a ținut patru ani, sfârșind
Regatul Iuda () [Corola-website/Science/311180_a_312509]
-
așa cum au fost Rusia Kieveană sau Cnezatul Moscovei. Odată cu creșterea gradului de centralizare, a întinderii și forței economice și militare a statului feudal, titlul s-a schimbat în "Velikii " - Mare Cneaz, el domnind peste un "Velikoe Cniajestvo" - Mare Cnezat, în vreme ce vasalii săi erau "udelni cniaz", sau mai simplu "cneaz", iar statele conduse de aceștia din urmă fiind numite "udel", "udelnoe cneajestvo" ori "volost". Când Rusia Kieveană a fost fragmentată în secolul al XIII-lea, titlul de "cneaz" a continuat să fie
Cneaz () [Corola-website/Science/302883_a_304212]
-
polonez au fost atribuite Rusiei, Austriei și Prusiei. Perioada cuprinsă între 1773 și 1792 a fost una de renaștere națională, sprijinită de Stanisław, dar în 1793 acesta a fost forțat să accepte o a doua divizare, în urma căreia a devenit vasal "de facto" al Rusiei, cu un regat ciopârțit. Anihilarea Poloniei a fost definitivată în 1795, după zdrobirea unei răscoale naționaliste. În noiembrie 1795 Stanisław a fost forțat să abdice. Horia C. Matei, București, 2006: Enciclopedie ilustrată de istorie universală Arbori
Stanislaw August Poniatowski () [Corola-website/Science/312802_a_314131]
-
invadat toată partea de est a Comunității (Ucraina), în Lviv. Profitând de preocuparea Poloniei în partea de est și de slăbiciune națiunii, a intervenit și Carol al X-lea Gustav al Suediei. Cea mai mare parte a nobilimii poloneze, împreună cu vasalul polonez Frederick William de Brandenburg-Prusia, au fost deacord să-l recunoască ca rege după ce a promis să-i alinge pe ruși. Cu toate acestea, trupele suedeze s-au angajat într-o orgie de jafuri și distrugeri, care a provocat populația
Istoria Poloniei în epoca modernă timpurie (1569–1795) () [Corola-website/Science/330739_a_332068]
-
revoltă. Suedezii au invadat restul Poloniei, cu excepția orașelor Lviv și Danzig. Comunitatea s-a adunat pentru a recupera cele mai multe dintre pierderi luate de suedezi. În schimbul unei ruperi a alianței cu Suedia, Frederick William, conducătorul Ducatului Prusia, a fost eliberat de vasalul său și a devenit un suveran independent de facto, în timp ce o mare parte a nobilimii poloneze protestante a trecut de partea suedezilor. Sub Ștefan Czarniecki, polonezii și lituanienii i-au alungat pe sudezi de pe teritoriul Comunității în 1657. Armatele lui
Istoria Poloniei în epoca modernă timpurie (1569–1795) () [Corola-website/Science/330739_a_332068]
-
de a fi acuzați de trădare față de tron și biserică, nobilii au fost siliți să-și vândă o parte din pământuri, chiar din castele, și să se pregătească în conformitate cu cerințele unei lungi și foarte costisitoare campanii, mobilizând, totodată, pe toți vasalii lor ca să-i însoțească, nedându-le posibilitatea să se eschiveze, căci celor mai puțin înstăriți regele le-a furnizat banii necesari de drum. Armata adunată astfel, cu arcanul, s-a ridicat la cifra de circa 15 000 de oameni. Conducerea
Ludovic al IX-lea al Franței () [Corola-website/Science/310833_a_312162]
-
victimă însuși Ludovic al IX-lea. Până să debarce Carol de Anjou și cruciații săi, regele Franței murea. Preocuparea sa înainte de moarte fusese ca francezii, rămași fără regele lor, să nu fie cuprinși de panică și debandadă. Își chemase fiii, vasali apropoiați în jurul patului și le spusese: nu mă plângeți, este firesc ca un conducător să se afle mereu înaintea supușilor, tot așa trebuie să fie și în moarte. În cuvinte puține, încerca să-i îmbărbăteze îndemnându-i să nu abandoneze
Ludovic al IX-lea al Franței () [Corola-website/Science/310833_a_312162]
-
existau comunități evreiești de mii de ani : Ierusalim, Hevron, Tiberias și Țefat. După Congresul sionist de la Focșani, 1881, a început o emigrație evreiască organizată spre Israel (1.332 evrei din România numai în anul 1882). Tânărul stat român, inițial încă vasal al Imperiului Otoman (1859-1878), nu acorda cetățenie evreilor pe motivul că era definit ca stat ortodox, iar catolicii, protestanții, musulmanii și evreii nu erau considerați cetățeni români, ci supuși austrieci, germani sau otomani. După independență (1878), legile au evoluat semnificativ
Istoria evreilor în România () [Corola-website/Science/302660_a_303989]
-
fugă în Rusia Kievană. A făcut o oprire în Suedia în provincia Nericia (Nerike) unde, conform unei legende locale a botezat numeroși localnici. S-a întors în Norvegia un an mai târziu, în 1030, profitând de dispariția pe mare a vasalului lui Knut cel Mare, guvernatorul Norvegiei, jarl-ul Håkon Eiriksson. Încercând să își recâștige tronul moare în Bătălia de la Stiklestad, unde unii dintre proprii săi supuși din centrul Norvegiei i s-au împotrivit. Olaf, un rege încăpățânat și pripit, înclinat spre
Olaf al II-lea al Norvegiei () [Corola-website/Science/308608_a_309937]
-
Burgundia în 956. Tutela arhiepiscopului Bruno de Koln, care a durat până în 965, a orientat regatul francilor către o politică de supunere față de regatul Germaniei. În ciuda tinereții sale, Lothar a vrut să conducă singur și a întărit autoritatea sa asupra vasalilor. Această dorință de politică independentă a dus la o deteriorare a relațiilor dintre rege și rudele sale materne și o luptă cu regatul Germaniei. În ciuda acestui fapt, Lothar a dorit să păstreze, cel puțin aparent, legăturile sale cu împăratul Otto
Lothar al Franței () [Corola-website/Science/335941_a_337270]