183 matches
-
2 10. Osteotomii ale mandibulei și maxilarului, în anomalii de dezvoltare sau asimetrii: 2 11. Osteoplastii în defectele osoase congenitale posttraumatice sau postrezecție: 2 12. Plastia reconstructivă a defectelor oro-maxilo-faciale cu ajutorul diferitelor tipuri de lambouri osteo-mio/fascio-cutanate, pediculate, sau liber vascularizate și anastomozate microchirurgical (participare): 2 4.5.2. Stagiul de O.R.L: 2 luni 4.5.2.1. Pregătire teoretică prin cursuri/seminarii: total 36 ore 1. Metode de explorare rino-sinuzală 2. Traumatismele nazo-sinuso-faciale 3. Epistaxisul 4. Sinuzite acute
ORDIN nr. 1.141 din 28 iunie 2007 (*actualizat*) privind modul de efectuare a pregătirii prin rezidenţiat în specialităţile prevăzute de Nomenclatorul specialităţilor medicale, medico-dentare şi farmaceutice pentru reţeaua de asistenţă medicală. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/237660_a_238989]
-
numai la bărbați adulți sănătoși . Absorbție : Biodisponibilitatea absolută a hormonului uman de creștere recombinant , după administrare subcutanată , este de aproximativ 80 % . Distribuție : Studiile la animale efectuate cu somatropină au arătat că hormonul de creștere se localizează la nivelul organelor puternic vascularizate , mai ales ficat și rinichi . Volumul de distribuție la starea de echilibru pentru somatropină , la bărbații adulți sănătoși , este de aproximativ 50 ml/ kg , aproximativ volumul seric . Studiile efectuate la animale sugerează că rinichiul este organul principal pentru clearance . Hormonul
Ro_716 () [Corola-website/Science/291475_a_292804]
-
punct de vedere clinic . Distribuție FentanIlul este foarte lipofil și se distribuie bine extracirculator , având un volum aparent mare de distribuție . După administrarea bucofaringiană a Effentora , fentanilul este distribuit inițial rapid , realizându- se un echilibru între plasmă și țesuturile bogat vascularizate ( creier , inimă și plămâni ) . Ulterior , fentanilul este redistribuit între compartimentele tisulare profunde ( mușchi și țesut adipos ) și plasmă . Legarea fentanilului de proteinele plasmatice se face în proporție de 80 % până la 85 % . Principala proteină de care se leagă fentanilul este alfa-
Ro_281 () [Corola-website/Science/291040_a_292369]
-
punct de vedere clinic . Distribuție FentanIlul este foarte lipofil și se distribuie bine extracirculator , având un volum aparent mare de distribuție . După administrarea bucofaringiană a Effentora , fentanilul este distribuit inițial rapid , realizându- se un echilibru între plasmă și țesuturile bogat vascularizate ( creier , inimă și plămâni ) . Ulterior , fentanilul este redistribuit între compartimentele tisulare profunde ( mușchi și țesut adipos ) și plasmă . Legarea fentanilului de proteinele plasmatice se face în proporție de 80 % până la 85 % . Principala proteină de care se leagă fentanilul este alfa-
Ro_281 () [Corola-website/Science/291040_a_292369]
-
punct de vedere clinic . Distribuție Fentanilul este foarte lipofil și se distribuie bine extracirculator , având un volum aparent mare de distribuție . După administrarea bucofaringiană a Effentora , fentanilul este distribuit inițial rapid , realizându- se un echilibru între plasmă și țesuturile bogat vascularizate ( creier , inimă și plămâni ) . Ulterior , fentanilul este redistribuit între compartimentele tisulare profunde ( mușchi și țesut adipos ) și plasmă . Legarea fentanilului de proteinele plasmatice se face în proporție de 80 % până la 85 % . Principala proteină de care se leagă fentanilul este alfa-
Ro_281 () [Corola-website/Science/291040_a_292369]
-
punct de vedere clinic . Distribuție FentanIlul este foarte lipofil și se distribuie bine extracirculator , având un volum aparent mare de distribuție . După administrarea bucofaringiană a Effentora , fentanilul este distribuit inițial rapid , realizându- se un echilibru între plasmă și țesuturile bogat vascularizate ( creier , inimă și plămâni ) . Ulterior , fentanilul este redistribuit între compartimentele tisulare profunde ( mușchi și țesut adipos ) și plasmă . Legarea fentanilului de proteinele plasmatice se face în proporție de 80 % până la 85 % . Principala proteină de care se leagă fentanilul este alfa-
Ro_281 () [Corola-website/Science/291040_a_292369]
-
punct de vedere clinic . Distribuție Fentanilul este foarte lipofil și se distribuie bine extracirculator , având un volum aparent mare de distribuție . După administrarea bucofaringiană a Effentora , fentanilul este distribuit inițial rapid , realizându- se un echilibru între plasmă și țesuturile bogat vascularizate ( creier , inimă și plămâni ) . Ulterior , fentanilul este redistribuit între compartimentele tisulare profunde ( mușchi și țesut adipos ) și plasmă . Legarea fentanilului de proteinele plasmatice se face în proporție de 80 % până la 85 % . Principala proteină de care se leagă fentanilul este alfa-
Ro_281 () [Corola-website/Science/291040_a_292369]
-
ale oncogenelor și ale genelor supresoare de tumori din celulele somatice, în inducerea cancerului la oameni și în sistemele experimentale. În prezentul test se utilizează, de obicei, rozătoare. Țesutul-țintă în prezentul test este măduva osoasă, deoarece este un țesut puternic vascularizat și conține o populație de celule cu ciclu rapid care se pot izola și prelucra ușor. Alte specii și țesuturi-țintă nu fac obiectul prezentei metode. Prezentul test de aberație cromozomială este relevant în special la evaluarea riscului mutagen, deoarece permite
jrc4583as2000 by Guvernul României () [Corola-website/Law/89749_a_90536]
-
echilibru a fost de aproximativ 0, 1 l/ kg la voluntarii adulți sănătoși , în concordanță cu distribuția în principal în spațiul extracelular . Studiile privind distribuția în țesuturi la animale au arătat că daptomicina se distribuie de preferință în țesuturile foarte vascularizate și într- o mai mică măsură pătrunde prin bariera hemato- encefalică și bariera placentară în urma unor doze unice și multiple . Daptomicina se leagă reversibil de proteinele plasmatice umane într- un mod independent de concentrație . La voluntarii sănătoși și la pacienții
Ro_225 () [Corola-website/Science/290984_a_292313]
-
echilibru a fost de aproximativ 0, 1 l/ kg la voluntarii adulți sănătoși , în concordanță cu distribuția în principal în spațiul extracelular . Studiile privind distribuția în țesuturi la animale au arătat că daptomicina se distribuie de preferință în țesuturile foarte vascularizate și într- o mai mică măsură pătrunde prin bariera hemato- encefalică și bariera placentară în urma unor doze unice și multiple . Daptomicina se leagă reversibil de proteinele plasmatice umane într- un mod independent de concentrație . La voluntarii sănătoși și la pacienții
Ro_225 () [Corola-website/Science/290984_a_292313]
-
saci pulmonari) situați în segmentele 3 - 6 ale mezosomei. În exterior ei sunt vizibili ca zone albe situate lateral pe sternite. Intern, plămânii prezintă lamele aranjate paralel în care se efectuează schimbul găzos dintre hemolimfă și aer. Plămânii sunt puternic vascularizați. Ei se deschid în exterior prin orificii laterale, numite stigme. Fiecărui plămân îi revine câte o stigmă. Aparatul digestiv. Înainte de a comsuma prada, scorpionii o lichifiază prin injectarea enzimelor digestive, având loc digerarea externă parțială. Tubul digestiv poate fi divizat
Scorpion () [Corola-website/Science/308508_a_309837]
-
Iar, majoritatea păianjenilor araneomorfi respiră printr-o singură pereche de plămâni și una de trahee. Traheele sunt mai bine adaptate le deshidratare, reținând apa mai eficient. Dar se întâlnesc și păianjenii cu respirație exclusiv traheală - familia Caponiidae. Plămânii sunt puternic vascularizați, au o structură lamelară în care are loc schimbul de gaze dintre aer și hemolimfă. Traheele reprezintă tuburi ramificate care transportă oxigenul direct la organe și țesuturi, fără intermediul hemolimfei. Atât plămânii, cât și traheele se deschid în exterior prin
Păianjen () [Corola-website/Science/308507_a_309836]
-
care sunt implantate mici trabecule osoase care nu mai conțin osteoblaste. În general, histiofibroblastii sunt rotunzi, numeroși, cu mitoze rare, înconjurați de o rețea de fibre colagene delicate. Odată cu evoluția, pot apărea celule gigante multinucleate, în special în zonele bine vascularizate (așa cum sunt coastele și în general oasele spongioase). În anumite arii țesutul tumoral este lipsit de trabecule osoase și este destul de asemănător cu fibromul histiocitar. Alte ori are aspect mixoid. Trabeculele osoase și osteoide sunt în general mici și sărace
Displazie fibroasă () [Corola-website/Science/308064_a_309393]
-
are un bot lung cu buze umede, pe ele găsindu-se nările. Animalul are urechi mobile și ochii mari. De gât atarna o cută de piele numita "salbă". Coarnele nu sunt goale pe dinăuntru, ci au un "cep" osos bine vascularizat. Trunchiul voluminos se termină cu o coadă lungă, cu peri în vârf. Pe partea ventrală se găsește o mamelă cu patru mameloane. Fiecare picior se termină cu două degete învelite în formațiuni cornoase numite ongloane, care le protejează. Vaca are
Vacă () [Corola-website/Science/307403_a_308732]
-
în olfacție. La om și primate are rol și în fonație. Partea dorsală a limbii "Dorsum linguae" este ușor bombată, partea anterioară fiind liberă cu un șanț median "Septum linguae" fiind locul de inserție a mușchilor limbii (care sunt bogat vascularizați și inervați), în partea posterioară mucoasa limbii prezintă deschiderea glandelor salivare, partea ventrală (inferioară), median este legat de planșeul cavității bucale prin "frâul limbii (Frenulum linguae)", astfel încât numai vârful limbii este liber.Baza limbii ("Radix linguae)" este prin mușchi și
Limbă (anatomie) () [Corola-website/Science/302080_a_303409]
-
iar din al doilea fac parte numeroase varietăți de broaște. Pe la sfârșitul Devonianului în apele dulci apar primii amfibieni - "ihtiostega" ("Iphthyostega"). Ei au constituit adevărate forme de trecere de la crosopterigieni la amfibieni. Pielea amfibienilor este subțire, lipsită de pilozități, bogat vascularizată, delicată și conține mulți pori, ce participă la respirație. Respirația prin piele la amfibieni este foarte importantă, unele specii, precum salamandra, depinzând aproape exclusiv de acest mod de respirație. Pielea amfibienilor are foarte multe glande, ce secretă mucus. Ochii amfibienilor
Amfibieni () [Corola-website/Science/303806_a_305135]
-
de mantă. Între corp și mantă se gaseste Cameră Mantalei. Piciorul este un organ musculos, turtit lateral cu aspect de lama de topor. Scoică nu are cap.In cameră mantalei se găsesc branhiile, cu rol în respirație (membrane lamelare, bogat vascularizate care rețin oxigenul în apă). Piciorul musculos se înfige în mal, trăgând corpul și fixandu-l pe fundul apei. Nu are organe de simt. Pipăie cu marginile mantalei. Reacția dintre acidul clorhidric și vâlvă arată că acesta , la fel ca
Scoică de lac () [Corola-website/Science/310766_a_312095]
-
termină printr-o parte umflată ca o măciucă, numită bulb al părului (bulbi pili) creșterea părului se produce în regiunea bulbului. Bulbul, în partea sa cea mai profundă, prezintă o scobitură în care pătrunde papila dermică nutritivă a părului, intens vascularizată. Culoarea firelor de păr este diferită: blondă, roșie, castanie, neagră. Ea este determinată de un pigment brun-grăunțos sau roșiatic, care se formează în bulb. Părul alb al senectuții se datorește pătrunderii aerului în tijă. Tija se dezvoltă din epiderm și
Piele (anatomie) () [Corola-website/Science/304767_a_306096]
-
află în cavitatea corpului propriu-zisă, care este împărțită în camere prin pereți transversali ("șepte"). Fiecare cameră internă corespunde unui metamer. Viermii inelați pot fi semiparaziți (lipitorile) sau neparaziți (râma). Râma are corpul acoperit cu o piele subțire, umedă, si bogat vascularizata, măsurând 15-25 centimetri lungime. Orificiul bucal se află la capătul anterior, iar cel anal se află la capătul posterior. Corpul este format din inele, de aici și numele de inelați. Inelelor circulare le corespund pereți despartitori.Ea se poate regenera
Vierme () [Corola-website/Science/300022_a_301351]
-
caracterul artificial al acestor ”jucării”, menite să suplinească ceea ce natura a omis să prevadă. Rectul este construit pentru “eliminare” și nu pentru “asimilare”. Spre deosebire de vagin, intestinul gros are doar un singur strat de celule care-l separă de țesutul bogat vascularizat, astfel că orice microb venit din exterior trece imediat în sânge, infectându-l. Țesutul fin al peretelui rectal este câtuși de puțin adecvat frecării cu un corp străin, inclusiv cu un penis în erecție. În plus, sperma conține componente imunosupresive
Contact sexual anal () [Corola-website/Science/314230_a_315559]
-
Respirația are loc prin 2 perechi de plămâni (saci pulmonari). Prima pereche este amplasată pe partea ventral anterioară a opistosomei, iar cealaltă puțin mai posterior. Fiecare plămân constă din 15 sau mai multe lamele pulmonare așezate paraleli. Aceste lamele puternic vascularizate. De asemenea, aceste organe pot absoarbe și o anumită cantitate de apă. Aparatul cardiovascular este de tip deschis. Inima se află în opistosomă, de la ea pornește o aortă anterioară. Ea este tubulară și subțire. Sângele este numit hemolimfă, iar pigmentul
Theraphosidae () [Corola-website/Science/318404_a_319733]
-
sunt traheele (la insecte) și plămânii (la araneide, gasteropodele pulmonate, majoritatea vertebratelor). Se pot distinge astfel trei feluri de respirații: respirația branhială, în care schimburile gazoase au loc cu ajutorul unor expansiuni membranoase mai mult sau mai puțin cutate și puternic vascularizate, care atârnă în apă, numite branhii (la pești); respirația traheală, în care distribuția aerului în tot corpul animalului are loc prin tuburi ramificate, numite trahee (la insecte); respirația pulmonară, în care aerul este introdus printr-un mecanism special în saci
Aparatul respirator () [Corola-website/Science/315953_a_317282]
-
în apă, numite branhii (la pești); respirația traheală, în care distribuția aerului în tot corpul animalului are loc prin tuburi ramificate, numite trahee (la insecte); respirația pulmonară, în care aerul este introdus printr-un mecanism special în saci membranoși, puternic vascularizați, care sunt plămânii (la vertebratele tetrapode). În raport cu mediul se deosebesc 2 tipuri de respirație: respirația acvatică unde aparatul respirator este reprezentat prin branhii și respirația aeriană unde aparatul respirator este alcătuit dintr-un sistem de trahee ramificate și anastomozate (la
Aparatul respirator () [Corola-website/Science/315953_a_317282]
-
respiratorii (cavitatea nazală, faringele, laringele, traheea, bronhiile) și plămânii. Fosele nazale (nările), fac legătura între mediul extern și cavitatea nazală (mediul intern), Interiorul cavității nazale este căptușit cu o mucoasă ale cărei secreții mențin locul mereu umed. Mucoasa, fiind puternic vascularizată, încălzește aerul inspirat. Mucusul, cât și firele de păr din fosele nazale opresc înaintarea prafului și a altor impurități care se pot afla în aerul inspirat. Faringele este organul în care se încrucișează calea respiratorie cu calea digestivă. Laringele este
Aparatul respirator () [Corola-website/Science/315953_a_317282]
-
cu plămânii vertebratelor. Ei se găsesc în interiorul cavității opistosomei și se deschid în exterior prin stigme pulmonare. Ei sunt formați din lamele pararalele așezate asemena filelor din cărți, de unde și denumirea în unele limbi de plămân carte. Lamele sunt puternic vascularizate și bogate în hemolimfă. La unele arahnide plămânii lipsesc, respirația efectuându-se prin suprafața corpului sau trahei ramificate (acarieni, opilioni etc). Iar la păianjenii araneomorfi sunt și plămâni și sistem traheal. Plămânii reprezintă invaginării în cavitatea opistosomei. Pereții formează lamele
Plămânii artropodelor () [Corola-website/Science/319784_a_321113]