3,889 matches
-
prefectului și oportunitatea de a-l cunoaște pe Iisus, despre minunile căruia auzise, în fața tăcerii absolute a acestuia, în cele din urmă Irod Antipa refuză judecarea cauzei; el se mărginește să-și bată joc de Iisus, îmbrăcându-l cu un veșmânt strălucitor, ca pe un rege de bâlci, și dosarul se întoarce astfel în fața lui Pilat . În urma eșecului de a scăpa de caz, Pilat continuă totuși să dorească a nu se amesteca în această afacere tipic evreiască și să creadă în
Săptămâna Patimilor - Adevărul despre prigonirea, condamnarea la moarte şi crucificarea lui Iisus (IV). Cine a fost judecătorul lui Iisus? () [Corola-journal/Journalistic/26656_a_27981]
-
se duce la clopotar: „să se mai ostenească o dată și pentru cel din urmă suflet din casa ei”. Adică pentru sufletul Păuniței. În vreme ce sufletul ei învață condiția pietrei. Fefeleaga vinde calul. Îl dă pentru un giulgiu, o coroniță și niște veșminte, probabil. Nu pentru un regat. Nu pentru o salvare!... Fefeleaga își vinde calul, termină cu strapațul, iar drumurile, bătute de ea, puse cap la cap, sunt deja ajunse la marginea lumii. Acum trebuie să schimbe, să se schimbe, să facă
Un cal pentru un giulgiu by Olimpiu Nușfelean () [Corola-journal/Journalistic/2690_a_4015]
-
puțin citite ale prozelor lui, cred că avem un punct de plecare pentru o discuție despre interesul și chiar despre valoarea operei sale, așa cum o vedem astăzi, mult peste regăsirea imaginii plastice a unui trecut totuși apropiat: lexic și expresii, veșminte, podoabe, arme, proiect cu care pornise la drum. Dincolo de ceea ce ceruse Călinescu pentru aprecierea lui Odobescu, în Tehnica criticei..., adică „suficiente îndrumări” în domeniile parcurse, cunoaș terea posterității sale adaugă un unghi valorizator care leagă neîmplinirile sale de reușitele unei
Pe marginea prozei lui Odobescu by Mircea Anghelescu () [Corola-journal/Journalistic/2605_a_3930]
-
steaua lui. 1508. Patima nimicește doar atunci când este confundată cu ajutorul, care este total diferit. 1509. Patima este prima treaptă de care s-a împiedicat Iluzia Vieții. 1510. Dacă am fi știut să respectăm patima întreaga lume și-ar fi lepădat veșmântul actual al deșertăciunii. 1511. Între patimă și deșertăciune sălășluiește ignoranța. 1512. Nu patima este aceea care te face să uiți de tine ci ignoranța ta prin care desconsideri forța care era primenită să te înalțe dincolo de animalul secătuit ce nu
Culegere de înţelepciune. In: ANUL 5, NR. 28-29, MARTIE-APRILIE 2012 by Sorin Cerin () [Corola-journal/Journalistic/93_a_112]
-
pe șeaua calului și adus „Jos la țară-n târgul mare / Pe ulița grecilor ...“.23 Tema junelui holtei atât de frecventă în colindele românești am întâlnit-o în una din colecțiile prof. Bogariu. La întrebarea fetei: dacă n-are cumva veșminte pregătite pentru nuntă; ori nu are calul potcovit, sau, poate „Că de-acasă nu îl lasă“?! Intuindu-i frământarea și mama sa îl întreba: „Ori ai gând de călărit / Ori ai gând de cătănit / Ori gând de căsătorit?“24 Într-
REPERE ETNOGRAFICE ÎN VERSURILE COLINDELOR CULESE DE CORNELIU BOGARIU DIN ZONA ETNO-FOLCLORICA A ORĂŞTIEI [Corola-blog/BlogPost/92515_a_93807]
-
în ruină, ferestre cu arcade, mese împărătești, împodobite cu bucate alese și înconjurate de paji, feți-frumoși și crai cu bărbi albe[18], domni cu mitre și boieri sfătoși, curți regești, împărătești ori domnești, cavaleri cu platoșe și zale, domnițe cu veșminte somptuoase se perindă dinaintea noastră majestuos, în „Călin (file de poveste)”, „Luceafărul”, „Mănușa (după Fr. Schiller)” sau „Scrisoarea a IV-a”[19]. Castelul medieval devine un laitmotiv prezent și în scrieri fără legătură cu „Evul miez”. Astfel, chiar și în
Poezia lui Eminescu și Evul Mediu românesc [Corola-blog/BlogPost/92524_a_93816]
-
și M-ați cercetat; în temniță am fost și ați venit la Mine”, Evanghelia după Matei): 1. Vizitarea bolnavilor 2. Hrănirea înfometaților 3. Adăpostirea celor fără de acoperiș 4. Adăparea însetaților 5. Vizitarea celor aflați în captivitate 6. Îmbrăcarea celor fără de veșminte 7. Îngroparea celor care nu mai sunt De asemenea, tot inspirată din Biblie este și lucrarea omonimă a lui Caravaggio: „Sette Opere di Misericordia” (1607, ulei pe pînză). ### Despre Sette Opere di Misericordia Regie. Frații Gianluca și Massimilliano de Serio
7 opere de milostenie, o poveste italiană cu români [Corola-blog/BlogPost/98292_a_99584]
-
primenii și pregătii sufletele românilor pentru Sărbătoarea de Craciun. ”Dascălul de colinde”, cum a fost el supranumit de către poetul George Țărnea, va concerta pe 13 decembrie, la Casa de Cultură, de la ora 20:00. ”Colindul, neprețuita zestre spirituală românească, este veșmânt de sarbătoare și lumină pentru cei care îl ascultă. Prin glasul lui Ștefan Hruscă pare că se aud cântând moșii și strămoșii care vestesc bucuria nașterii Mântuitorului. Colindele lui Hruscă refac liniștea și echilibrul sufletesc, facându-ne mai buni, mai iubitori
Dascălul de colinde cântă la Sibiu [Corola-blog/BlogPost/98409_a_99701]
-
fost înțeleasă sau aplicată cum trebuie. În acest context, n-ar fi de mirare dacă fantoma care a bântuit prin Europa, marxismul, exilat acum în cimitirul ideilor, sau teologia eliberării, și-ar face din nou apariția, desigur într-un nou veșmânt, dar la fel de demonic. Permiteți-mi să reiau o ideie din articolul meu „Credința și rațiune”, care v-a făcut „o plăcută surpriza.. (la) intermezzo metafizic” (Huma, I.: Ortodoxie și uniația, Iași 2014, p.59). La început, creștinismului și raționalismul, iluminismul
DIALOGURI PRINCIPIALE DESPRE CONDIŢIA RELIGIEI de VIOREL ROMAN în ediţia nr. 1648 din 06 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381560_a_382889]
-
că eram iar mică, Alergând după fluturi pe aceleași coline Îmbrățișate într-un surâs de stejar și un cântec Dar un mă obosi fugă pe cărări uscate, de secetă pline. Văzui veverițe și-o vrabie, jucându-se-n ramuri, Țesând veșmânt pentru ale prăpastiei margini, Un scrânciob de vis, firav ponton peste viituri De epoci, țărm pentru cei fără măști, zbuciumați, ori senini. Stejarul vibră de elocventa pe deal. Mă așezai să ascult zefirul din tristea-i poveste Citește mai mult
DANIELA POPESCU [Corola-blog/BlogPost/381680_a_383009]
-
făcea că eram iar mică,Alergând după fluturi pe aceleași coline îmbrățișate într-un surâs de stejar și un cântecDar un mă obosi fugă pe cărări uscate, de secetă pline.Văzui veverițe și-o vrabie, jucându-se-n ramuri,Țesând veșmânt pentru ale prăpastiei margini,Un scrânciob de vis, firav ponton peste viituriDe epoci, țărm pentru cei fără măști, zbuciumați, ori senini.Stejarul vibră de elocventa pe deal.Mă așezai să ascult zefirul din tristea-i poveste... VII. DANIELA POPESCU - VERSURI
DANIELA POPESCU [Corola-blog/BlogPost/381680_a_383009]
-
că eram iar mică, azi-noapte, Alergând după fluturi, pe aceleași coline Îmbrățișate în surâs de stejar și cântec de șoapte Și nu mă obosi fugă pe cărări de secetă pline. Văzui veverițe și-o vrabie, jucându-se-n ramuri, Țesând veșmânt pentru ale prăpastiei margini, Un scrânciob de vis, firav ponton peste vai de epoci, măsuri țărm pașnic pentru cei fără măști, zbuciumați, ori senini. Stejarul vibră de elocventa în visu-mi, pe deal. Mă așezai să ascult zefirul din tristea-i
DANIELA POPESCU [Corola-blog/BlogPost/381680_a_383009]
-
făcea că eram iar mică, azi-noapte,Alergând după fluturi, pe aceleași coline îmbrățișate în surâs de stejar și cântec de șoapteși nu mă obosi fugă pe cărări de secetă pline.Văzui veverițe și-o vrabie, jucându-se-n ramuri,Țesând veșmânt pentru ale prăpastiei margini,Un scrânciob de vis, firav ponton peste vai de epoci, măsurițărm pașnic pentru cei fără măști, zbuciumați, ori senini.Stejarul vibră de elocventa în visu-mi, pe deal.Mă așezai să ascult zefirul din tristea-i poveste
DANIELA POPESCU [Corola-blog/BlogPost/381680_a_383009]
-
haite de lupi vor să crezi că parcă seamănă-a turme? Undeva, cândva... Ce tulbure ceață a învăluit vremurile-acele azi când pregătești într-un rest de viață drumul spre stele... Întoarcerea fiului risipitor Fiu risipitor te întorci din bezne cu veșmântul rupt și pătat de sânge. Urmele de lanț se mai văd pe glezne, trupul se frânge. Ochii-s obosiți, barba e căruntă, pe spinare porți urme de tortură. Lumea a fost rea, sadică și cruntă plină de ură. Nu ști
UNDEVA, CÂNDVA... ÎNTOARCEREA FIULUI RISIPITOR de ANATOL COVALI în ediţia nr. 1738 din 04 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381780_a_383109]
-
de scuturi florile devin fluturi ce-ți dau săruturi. ********** Pentru ce să risc pe înălțimi să mă isc și să cad din pisc ? ********** Clipa ce-apare este întâia care grăbită moare. ********** Primăvară. Clar. Toate în natură iar poezie par. ********** Sfâșâi veșminte când îmi aduc aminte trupu-ți fierbinte. Anatol Covali Tridentine - 5 - ********** Sunt fluturii-n zbor sau e dansul florilor care știu că mor? ********** Iubirea sfântă în al meu cer iar cântă și-n zări se-avântă. ********** Le-am rămas dator dorurilor
TRIDENTINE de ANATOL COVALI în ediţia nr. 1906 din 20 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384158_a_385487]
-
Gastro și restaurante Poveștile nu sunt la fel pentru toată lumea. Eroii și aventurile lor, bucatele cu puteri magice, cum cresc unii într-un an cât alții în trei, toate sunt file dintr-o carte uitată pe un raft. Domnițele cu veșminte strălucitoare și cavalerii viteji, îmbrăcați în aramuri solide au dispărut încet de pe stăzile orașului. Chipuri grăbite și agitație nebună le-au luat locul și am uitat cum este să mă opresc o clipă și să mă bucur de mine și
Cavalerul Medieval – povestea de astăzi! [Corola-blog/BlogPost/97065_a_98357]
-
de Gabriela Munteanu, publicat în Ediția nr. 2257 din 06 martie 2017. În mâna ta sunt tei în primăvară, Care-a-nflorit să bucure pământul, Pe trupu-mi, mii de flori or să apară, Căci din cuvântu-ți mi-am luat veșmântul... Din chipul tău eu m-am făcut un flutur, Și-acum am aripile pline de candoare. M-ai învățat să zbor ca să mă bucur, Și-apoi m-ai învățat să zbor spre soare... Din ochii tăi eu am luat lumină
GABRIELA MUNTEANU [Corola-blog/BlogPost/383512_a_384841]
-
de iubire, Și până-n clipa ce va fi să ... Citește mai mult În mâna ta sunt tei în primăvară,Care-a-nflorit să bucure pământul,Pe trupu-mi, mii de flori or să apară,Căci din cuvântu-ți mi-am luat veșmântul...Din chipul tău eu m-am făcut un flutur,Și-acum am aripile pline de candoare.M-ai învățat să zbor ca să mă bucur,Și-apoi m-ai învățat să zbor spre soare...Din ochii tăi eu am luat luminăși
GABRIELA MUNTEANU [Corola-blog/BlogPost/383512_a_384841]
-
pe frunte Ca o cascadă rece de picături mărunte, Ce-o arșiță arzândă, s-o potolească, știe. Învăluie-mă toată, să-mi fii tu adierea Ce joacă prin mătăsuri și mi se-ascunde-n plete, Și spune-mi că-s frumoasă-n veșmintele cochete, Că nu reziști ispitei...că nu mai ai puterea. Iubește-mă, fii ploaie sau fii izvorul rece Să-mi cazi pe trup șiroaie de apă curgătoare. Când soarele-și trimite săgeți ucigătoare, Să fii răcoarea calmă a verii care
VARA IUBIRII de SILVIA RÎȘNOVEANU în ediţia nr. 2025 din 17 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380142_a_381471]
-
când se duce să se culce, Și mă spală pe picioare cu cristalele de rouă, Mă iubește, mă uimește, mă doinește și mă plouă. Că s-a scuturat de rele, de urât, de frig, de gripă Și și-a primenit veșmântul cam zorit și cam în pripă, A-ncălțat papuci din iarbă, s-a amorezat de soare Și privește înspre ceruri printre cârduri de cocoare. S-a împodobit cu vise, cu arome, cu dantele, Și-a prins în piept margarete și în
PRIMĂVARA de EUGENIA MIHU în ediţia nr. 1933 din 16 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380164_a_381493]
-
Maicii Domnului”, la ctitoria brâncovenească a Bisericii ” Sfântul Gheorghe Nou” București; de la Paraclisul Schitului ”Darvari” București la Mănăstirea ”Crasna”, județul Prahova și până în Moldova de Sus, la Biserica ” Sfântul Ioan Bogoslov” din Neamț. Tot cei doi pictori au împodobit în veșmânt de mireasă Mănăstirea ”Neamț”, Paraclisul Stăreției de la ”Mănăstirea Neamț”; Biserica ”Adormirea Maicii Domnului” din Suceava, cartier ”Ițcanii Vechi”, Sala de mese a Mănăstirii ”Polovragi”, Biserica Mănăstirii ”Sfântul IIie” - Nușeni, județul Bistrița Năsăud și alte vreo zece lucrări, la fel de importante. În
Sfinții din icoane – lumini peste veacuri / Pictorii Dana și Ioan Moldoveanu [Corola-blog/BlogPost/94065_a_95357]
-
la pământ să cadă Un tâlhar avea credință Că Isus va reveni Îmbrăcat în biruință Și ca Domn va stăpâni El pe Isus l-a rugat De El să-și aducă aminte Când va veni ca-mpărat În mărețele-i veșminte Astăzi— tu vei fi cu Mine-n rai Domnul Isus i-a răspuns Purtând al vieții strai Crezând— viața ai străpuns Iată-ntâiul rod— mărire Veșnică dar Lui Hristos Căci tâlharul cu iubire Îi e rodul credincios Omenirea e salvată
BIRUINȚA ASUPRA MORȚII de IOAN DANIEL în ediţia nr. 2296 din 14 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/378146_a_379475]
-
m-am trezit așa buimaca-n toamnă Sub lacrimi ce se prelingeau din cerul ud, Cand moartă am găsit alături lângă mine Iubirea ce-am pierdut-o în vară de demult. M-am ridicat așa năucă de sub toamnă Și cu veșmânt din frunze și din ploi, În hohot am jelit iubirea mea găsită Și-am îngropat-o sub toamna dintre noi. Autor Angela Mihai Drepturi rezervate doar autorului Referință Bibliografică: ÎN CĂUTAREA IUBIRII PIERDUTE / Angela Mihai : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția
ÎN CĂUTAREA IUBIRII PIERDUTE de ANGELA MIHAI în ediţia nr. 2005 din 27 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378175_a_379504]
-
Acasa > Poezie > Amprente > MARIE CU MAREA DURERE-N VEȘMÂNT Autor: Violetta Petre Publicat în: Ediția nr. 1713 din 09 septembrie 2015 Toate Articolele Autorului E-atâta lumină în numele-ți sfânt, Că nopțile pleacă cu fruntea plecată, Să-ți lase lumina să intre-n cuvânt Când tu prea-curata și nevinovată
MARIE CU MAREA DURERE-N VEŞMÂNT de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 1713 din 09 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/378237_a_379566]
-
ne faci, când ne-atingi, primăvară. E-atâta lumină și-n mine pătrunzi Cu ruga pictată-n icoane de sare; Așteaptă-n genunchi, în altar, muribunzi Cu-n ort să îi treci peste sacre hotare. Marie, cu marea durere-n veșmânt Cernit, de o viață jertfită pe cruce, Ne-nvie nădejdea, când suntem mormânt Că tot lângă tine, spre viață, ne-om duce... Referință Bibliografică: Marie cu marea durere-n veșmânt / Violetta Petre : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1713, Anul
MARIE CU MAREA DURERE-N VEŞMÂNT de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 1713 din 09 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/378237_a_379566]