10,163 matches
-
la noi, sunt, de fapt, una: amestecul sinistru de roșu comunist și verde legionar). I-am putut vedea "la lucru" chiar zilele trecute, cu ocazia deschiderii "Parcului reconcilierii româno-maghiare" de la Arad. Pe câțiva dintre ei îi cunosc încă din copilărie, veșnici abonați ai bodegilor cu spirtoase de pe malul Mureșului. Alții, vag intelectuali de "Congresul al IX-lea" și de ororile revistei "Săptămâna", au căpătat o oarecare notorietate cu ajutorul televiziunilor, fie ele duhnind a naționalism grețos păunescian, fie dominate de șmecheria cu
Prea târziu pentru Europa Centrală ? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/12886_a_14211]
-
numele mai are Bucureștiul în zona (relativ) centrală? Insula� Cișmigiului, maidanul din jurul Casei Poporului și acest parc Carol, ceea ce, pentru un oraș copleșit de blocuri, e nimica toată. De bine, de rău, bucureștenii nu mai văd în monumentul închinat odihnei veșnice a comuniștilor și ridicat pe vremea lui Dej o tranzacție în granit a comunismului cu eternitatea, ci un monument impunător, pur și simplu. Obiectul, ca să zic așa, arată bine și rimează cu parcul. S-a cheltuit imens pentru ridicarea lui
Catedrala plimbării neamului by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/12919_a_14244]
-
tăceri care spun mai mult decît orice vorbe și cu vorbe care nu leagă oameni, ci mai mult îi îndepărtează. Rătăciți printre cuvinte este, poate, o peliculă care ne îndeamnă să trăim mai mult și să vorbim mai puțin. Povestea veșnicului copil (Peter Pan), povestea unui oraș și a două personaje pierdute printre cuvinte (Rătăciți printre cuvinte), povestea vieții unui om oarecare ce și-a transformat propria existență într-o călatorie fantastică (Peștele cel mare) - istorii ce atestă faptul că granița
Viața ca poveste by Miruna Barbu () [Corola-journal/Journalistic/12961_a_14286]
-
a făcut dreptate. Vremuri aspre, departe, - toate strînse acum/ aici într-o ladă. Trec cu mîna printre ele,/ ca într-o abluțiune, mă spăl de neputința mea cu puterea lor/ și-mi zic: ai avut dreptate, supărarea ta a rămas veșnică,/ dar acum, cînd te-ating, peste lucruri e un foșnet strident,/ culori vineții se deschid peste pleoape/ și nu pot vedea mai în adînc/ decît pînă la vorbele tale care se lovesc în mine/ ca niște pietre în cădere” (A
Nostalgia unității primordiale by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12952_a_14277]
-
lui Sir Andrew este de tot hazul. Numărul expresiilor schimbate de actor pentru a vizualiza mirarea, ofensa, supărarea copilărească, inocența tîmpă cu care înghite aiurelile și promisiunile lui Sir Toby pare să nu se epuizeze. E memorabil chipul lui aproape veșnic cu gura căscată și ochii dilatați la maximum, un Rică Venturiano surprins mereu în variate ipostaze ale ridicolului. Camerista Maria interpretată aici de Iosefina Stoia este un fel de mamașă, o codoașă bătrînă, bună la orice aranjamente, și ea ostenită
În căutarea timpului pierdut (II) by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12960_a_14285]
-
respectivelor produse literare, ci capacitatea lor de a deveni o emblemă a zilei de azi, o oglindă în care să se reflecte chipul României reale, cu cele bune și cele rele. Dacă romanul tranziției riscă să rămînă la stadiul de veșnică promisiune, cu totul alta este situația la nivelul prozei scurte. Radu Paraschivescu, un scriitor cunoscut mai ales în calitate de traducător din limba engleză, a scris un volum de povestiri, Bazar bizar, care, mutatis mutandi, ar putea reprezenta pentru România începutului de
O plimbare prin România reală by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12973_a_14298]
-
dictaturii au reușit să publice numai un compendiu al acestuia, un mic dicționar, operă pregătitoare pentru marele dicționar al scriitorilor români, din care apar primele volume abia după 1990. Din păcate Mircea Zaciu și Marian Papahagi au trecut la cele veșnice înainte de a-și vedea finalizat proiectatul dicționar, așa că opera colectivă a fost coordonată în continuare de Aurel Sasu, ultimul mohican al acestei temerare intreprinderi. Pentru cine cunoaște activitatea literară (cu dominantă istorico-literară) a lui Aurel Sasu, această carte ar putea
Întâlnirea cu sine by Ion Buzași () [Corola-journal/Journalistic/13001_a_14326]
-
416. footnote>. Elocința augusti niană din De catechizandis rudibus este una religioasă. Obiectul și scopul unei atari elocințe sunt supranaturale. Elocința aceasta tratează despre adevărurile prin care ne eliberăm de toate cele rele trecătoare și ajungem la toate cele bune veșnice. Rolul oratorului creștin, a celui care catehizează pe cei care încearcă porțile lui Cristos, este de a plămădi suflete întru Cristos. Augustin spune că e o sarcină măreață și mai grea ca oricare alta. Căci una este să-i înveți
Classica et Christiana Revista Centrului de Studii Clasice şi Creştine Fondator. In: Classica et Christiana Revista Centrului de Studii Clasice şi Creştine by Nelu Zugravu () [Corola-journal/Journalistic/125_a_452]
-
chiar dacă ea nu se va exprima întocmai și în operă. Amplitudine gata să se extindă asupra altor zări lirice, cea germană, bunăoară, interpretată în opoziție cu cea franceză, ca una revărsătoare de adânci sentimente, bogată, fremătătoare, supusă în consecință unui veșnic dinamism ce nu-i îngăduie răgaz să se întruchipeze într-o împlinire armonioasă - termen revenitor la exeget - a formei, foind, în schimb, de singulare personalități interiorizate, de pronunțat sentiment temporal, lirică, în fine, dezvăluind “un conflict aproape tragic între conținut
Ion Pillat ex cathedra (II) by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/13049_a_14374]
-
asfințit Cum ard colibe-ncinse-n verde. El se retrage, tot mai este zi, Dă zor acolo, cere nouă viață. O, gliei aripi de nu m-ar răpi, Să tind spre el, cu el în față! Aș vrea în raze veșnice de-amurg Să-mi văd tăcuta lume la picioare, Aprinse culmi, văi calme, și cum curg În fluviu de-aur argintii izvoare. Nu m-ar opri-n divina goană-apoi Nici muntele cu rîpele-i cumplite; Cu golfuri calde marea se deschide
Johann Wolfgang Goethe - Faust by Mihail Nemeș () [Corola-journal/Journalistic/13028_a_14353]
-
vrea! Faust În orice strai aș fi, eu știu, Simt chinul vieții pămîntene. Sînt prea bătrîn, să joc mi-e lene, Prea tînăr, făr^ dorinți să fiu. Ce poate lumea să-mi ofere? Lipsește-te de-orice plăcere! E-același veșnic cîntec vechi Ce ne tot sună în urechi Și care, aspru, prinde glas De-a lungul vieții, ceas de ceas. Cu groază mă tot scol în zori de zi Și-amare lacrimi plîng întruna, Că ziua,-n goana ei, nu
Johann Wolfgang Goethe - Faust by Mihail Nemeș () [Corola-journal/Journalistic/13028_a_14353]
-
de PARCUL RIZAL, cel mai mare și frumos parc al orașului, cuprins Între bulevardele Bonifacio-Roxas și Padre Burgos, care cuprinde cele două grădini minunate, Japoneză și Chineză. La capătul dinspre vest se află statuia Eroului Național Dr. JOSE RIZAL, flacăra veșnică și Garda Națională, iar la celălalt capăt Statuia Eroului Corean, cuprinsă Între Muzeul Național de Artă-Pambansang și Edificiul Departamentului de Turism. Și, În sfârșit, doresc să vă prezint Poșta Centrală - Post Office, existentă din 1767, Într o clădire monumentală, susținută
MANILA - PHILIPINE. In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Pompiliu Mania () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1545]
-
să fie pusă În scenă piesa lui Gèrald Sibleyras, În drum spre Indochina, cu Cornel Popescu alături de Mihai Gingulescu și Aurel Ștefănescu. În foaierul Teatrului Național din Târgu-Mureș, pe buzele - acum - inerte ale Înzestratului actor Cornel Popescu se putea desluși veșnica Întrebare: A fi sau a nu fi... Încă pe scena târgumureșeană, căruia Îi fusese credincios timp de 38 de ani. Și-a Închinat Întreaga viață Teatrului. Teatrului cu T mare, Teatrului care Înseamnă artă, pasiune, dăruire, sacrificiu, uitare de sine
Un ultim omagiu Omului, Actorului, Profesorului... Cornel Popescu (06.09.1944 – 10.03.2011). In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Daniela Gîfu () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1543]
-
de teatru CORNEL POPESCU, un admirabil Om, un strălucit Hamlet. Cum altfel decât așa cum Horațio se desparte de bunul său prieten Hamlet: Se frânge-un suflet nobil. Noapte bună, / Iubite prinț, și cetele de Îngeri / Te poarte-n cânt spre veșnică odihnă! DUMNEZEU Să-L ODIHNEASCĂ ALĂTURI DE ÎNGERI! În numele celor ce l-au prețuit... Cezar Ivănescu la trei ani de preumblare celestă Pe Cezar Ivănescu nu l-am cunoscut decât prin spusele prietenilor săi. Și nu sunt puțini. La o rapidă
Un ultim omagiu Omului, Actorului, Profesorului... Cornel Popescu (06.09.1944 – 10.03.2011). In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Daniela Gîfu () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1543]
-
dar neexistând bună-credință și bunăvoință de Duh, re-integratoare Întru divin, nici până azi!) nu explorează hristicul implicit, ascuns sub exagerările “distructive”: de fapt, “demonismul (pretins!) al Morții” nu e altceva decât indiciul (conținând valența!) Morții Hristice, INIȚIATOARE ÎNTRU ÎNVIERE/VIAȚA VEȘNICĂ! <endnotelist> 1. În Dictionar de mitologie generală, definește LYCANTROPIA ca o “tradiție totemică la unele populații primitive, intrată În deprinderi și ritualuri simbolice din antichitate, de autodefinire sau de raportare obiectivă, În cadrul unor superstiții, a anumitor ființe umane la posibilitatea
PRICOLICIUL ȘI... ÎNVIEREA! folclor sacral daco-românesc. In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Adrian Botez () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1486]
-
lunci brîndușile, sînii lor doar pe pămînt, în cer zefirul, sec ca o măduvă de trestie, lumînărică aprinsă, mijlocul meu șerpuind pe pămînt, fitil ars în candelă, fum urcat la cer - o mie de chinuri vii decît o singură fericire veșnică, să te trezești dimineața ca oricare alt om, să știi că atunci cînd va fi să mori singurătatea îți va fi gîtuită, tu vei intra în rînd cu lumea care va afla că și tu ai trăit și mai ales
Vis by Gellu Dorian () [Corola-journal/Imaginative/9226_a_10551]
-
alcătuită cu pricepere și cu întinsă informație istorico-literară, se încheie într-un fel de postfață cu un mănunchi de necrologuri, sensibile și emoționante rostite în acel început de primăvară a anului 1994, când poetul "podișului someșan" a trecut la cele veșnice.
Antologie centenară by Ion Buzași () [Corola-journal/Imaginative/9978_a_11303]
-
încă sâmbure sunt încă noapte sferică. M: începusem să te termin și tocmai îți zămisleam pleoapele fiindcă acolo în mine încă mai rămăsese puțină lumină. N: Mă închinau niște păsări ciudate de abur mărunt și am alunecat în apa cea veșnică. M: Vânătă-i ziua pe dinafară - pe dinlăuntru e albă ca laptele meu. T: Vinovată e clipa - cuta timpului rea. Eu am ars podul dintre cuvinte mi-am lins tălpile sfâșiate pe drumuri otrăvite și m-am întors în hamul
Omul Întrerupt by Gheorghe Istrate () [Corola-journal/Imaginative/9913_a_11238]
-
ură, Nici minciuna Împotrivămi. Viața-i cuminecătură. De poveri și de-nvrăjbeală, De trădări și lașitate, Nici În cot să nu mă doară. Nici de frunza mea pălită, Nici de vârsta-mi troienită, Nici de ura ce se-ndură, Nici de veșnicul complot, Nu mă doară nici În cot. Viața-i cuminecătură. Am plecat În lume Din om bun, nebun. Dorurile-n pârgă Cui să i le-adun? Am plecat de-acasă Alungat de rău. Unde-mi ești, pădure A lui Dumnezeu
Editura Destine Literare by Alexandru Cetățeanu () [Corola-journal/Science/76_a_282]
-
porumbiță". Toate aceste stereotipuri operează cu aceleași simboluri, conjurînd în mod invariabil prin intermediul lor sunete și imagini de o maximă delicatețe și dulceață, un univers diafan și tandru, în care totul nu este decît mîngîiere, frăgezime, duioșie, muzicalitate, seninătate, iubire veșnică. Ați auzit însă - vă întreb, dragi cititori - despre porumbei monstruoși, capabili de răzbunări cumplite, de o tenacitate la care ne-am fi așteptat doar din partea oamenilor? Eu și prietenii mei am auzit. După cum este bine știut, țelul principal al acestor
Răzbunarea porumbiței by Gina Sebastian Alcalay () [Corola-journal/Imaginative/9841_a_11166]
-
asemănare dă un sens particular ascezei din ajunuri, din posturi, în castitate: în viața îngerească nu dormi, nici nu mănânci, ești neîntinat. Ea spune de asemenea și sfârșitul acesteia: „Angeli eorum semper vident faciem Patris” (Mt. 18, 10). Spre această veșnică și sublimă contemplare tinde rugăciunea lor. Însă un asemenea țel întâlnește multe ispite: chiar în natura alterată de păcat și dezechilibrată de greutatea tiranică a trupului, în lucrarea diavolească, pun totul în acțiune ca să mențină sufletele în această slujire a
Cunoaşterea lui Dumnezeu la Părinţii filocalici. In: Învăţătura filocalică despre Întruparea Domnului Hristos by Liviu PETCU () [Corola-journal/Science/146_a_135]
-
spunând: „Eu sunt Cel ce sunt” (Ieș., 3, 14), cu alte cuvinte Ființa, Viața, Existența. Este Ființa a tot ceea ce este, Viața a tot ceea ce ființează, prin natura Sa e principiul care generează întreaga creație, Lumina și Iubirea absolute și veșnice. Simpla cunoaștere rațională a lui Dumnezeu înseamnă cel mult o cunoaștere despre Dumnezeu, nu a lui Dumnezeu. Într-adevăr, cuviincios lucru este a recunoaște că este foarte greu a gândi și a scrie despre Dumnezeu-Treime deoarece nu este deloc ușor
Cunoaşterea lui Dumnezeu la Părinţii filocalici. In: Învăţătura filocalică despre Întruparea Domnului Hristos by Liviu PETCU () [Corola-journal/Science/146_a_135]
-
pretutindeni, de la distanța inimii sale, prin țara fantasmelor mele... Credeți-mă! N-am vrut decât să mă joc În părul curcubeului... București, 4 iulie 2009, la 55 de ani... DE ÎNDURARE Da, mirare sunt toate! Aidoma credinței În umbra cea veșnică și neînțeleasă. Fraged sub chiparosul rostirii, iată-mă, Într-o nouă și nesperată ipostază a inimii, temător și nedumnezeit ateu... Imaginați-vă! În umbra secundei stau eu, arhanghel al nemuriririi, cocoțat pe calcanul de ardezie al unui prezent sugrumat! Nici un
Dincolo de tăcere. In: Editura Destine Literare by Theodor Râpan () [Corola-journal/Science/76_a_335]
-
a credinței de a tinde către ele. (nostalgic, zâmbind trist) Mulțumirea de a le fi atins poate m-ar covârși. M-ar zdrobi această mare bucurie, iar tinderea către ele nu e decât o fericire adâncă și calmă. O fericire veșnică. (tace un timp. Se aud, la Început Încet, tunete, semn că se apropie furtuna) CONSTANTIN BRÂNCUȘI: (rar, ca și cum ar povesti sau ar vorbi cu el Însuși ) Și timpul trece... și noi venim pe lume, și un gând ne duce, căci
Brâncuși. In: Editura Destine Literare by Ștefan Dumitrescu () [Corola-journal/Science/76_a_300]
-
fim ispitiți, ca să nu mai greșim, să nu ne înălțăm cu gândul, ci să ne cunoaștem neputința<footnote Ibidem, p. 174. footnote>. Referindu-se la ofensiva dracilor împotriva nevoitorilor, același autor duhovnicesc, iubitor de frumusețe netrecătoare și însetat de viața veșnică și de dobândirea ei, menționează că „dracii sunt ca vânătorii, aleargă acolo unde văd că este vânat. Se reped unde văd partea slabă a sufletului și nu se depărtează, nici nu fug până nu ne aruncă în groapă ... multe sunt
Ispitele și biruirea lor în lumina învățăturii filocalice by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/143_a_164]