425 matches
-
soarele numai după ce apune. Se poate să fie prea târziu. Să nu ne respectăm morții numai după ce ne-au lăsat în urmă, ci și viața lor. Să iubim floarea înflorită, dar să avem grijă și de semințele ei, după ce-i veștejită. Nu putem pune pe față masca cinstei drept icoană și nici clovn s-au magician nu putem fi, chiar dacă mintea are multe încăperi în care să ne putem ascunde. Ne ascudem doar temporar. Să nu uităm că nu știm care
TRUPUL TIMPULUI de VIOREL MUHA în ediţia nr. 474 din 18 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/343710_a_345039]
-
desfătării, Orbesc ochii curați ai nopții. Zilele sunt lovite de necurăție, Visele mor întru lenevire Farmecul din sine și din afară Aleargă către lumina cea sfântă. Roagă-te suflete, pentru tine, Roagă-te și pentru ceilalți, Cununa care nu se veștejește Nu vine de la sine, fără osteneală. La ceas târziu din noapte, Laudă Păstorul Cel Bun, Cere și primește Cărările curate, Ca lumina să rodească iubire. Candela aprinsă învinge Întunericul, alungă răni... Strânge în cămările inimii Darurile lui Dumnezeu, minuni Îndreptate
DINCOLO DE COLINELE ALBASTRE (POEME ALESE) de IONEL MARIN în ediţia nr. 899 din 17 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/343693_a_345022]
-
mereu și tot gândesc De ce te-ai frânt așa în pripă... Știai prea bine, tu, cât te iubesc Și cum format-am o echipă. Două decenii, azi, se împlinesc De când plecat-ai într-o clipă. Eu, fără tine-ncet mă veștejesc Și inima-n zadar îmi țipă, Când visul chipu-ți înfiripă Prin zeci de-oglinzi atâta de firesc. Două decenii, azi, se împlinesc... Referință Bibliografică: Rondel comemorativ / Marian Malciu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2218, Anul VII, 26 ianuarie
RONDEL COMEMORATIV de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 2218 din 26 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/377311_a_378640]
-
Rodica Constantinescu , publicat în Ediția nr. 2100 din 30 septembrie 2016. Fiecare-n viață duce După soartă, câte-o cruce, E lăsat pe-acest pământ, Omul până la mormânt Să trăiască-n zbucium greu Ori cu gând la Dumnezeu. Viața grabnic veștejește Precum ceara se topește, Făr’de veste vine apusul Gol de ață privim fusul, Prea târziu ne dumirim Cât de-avuți puteam să fim. De aceea, frate, ascultă, Când „Cel vechi de ani”cuvântă, Doar prin El aflăm cărarea, Rostul
RODICA CONSTANTINESCU [Corola-blog/BlogPost/378741_a_380070]
-
norodul Ce-ar fi voit să-i fure-agoniseala. Căci poama sa, nu-i una oarecare, Ci darul sfânt, menit numai fetiei Ce ne-a scăpat de greaua încercare, De-a vrescui sub arșița pustiei. De n-o veni, l-or veșteji brumare Și viscole din calea veșniciei, La fel cum vremea trece în uitare Înaltul zbor sub plasa coliviei. *** Ciclul "Povești din veac" © ovidiu oana-pârâu Referință Bibliografică: Copac cu ramura beteagă / Ovidiu Oana Pârâu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1489
COPAC CU RAMURA BETEAGĂ de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1489 din 28 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/379953_a_381282]
-
și de Zăpodea sfântă Pe unde mai aleargă bezmetic un ciled, Vioara de sub grindă în sufletul meu cântă Și tata sus în ceruri din ea mai cântă, cred! Lumina din cuvinte încet mi se destramă, Culorile pe pânză s-au veștejit de-acum Și simt cum de o vreme nu mai încap în ramă Când pașii mei, trudiții, se-ntunecă pe drum... Mă duc să-mi vărui pomii cu mâna tremurândă, O mierlă se aude prin crâng de Nicorești Și umbra
VREAU SĂ MĂ-NTORC ACASĂ... de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 2294 din 12 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/380384_a_381713]
-
ne desparte... Îndepărtează-te... Poate-ai s-auzi cum tace tăcerea nedorind să te mânie, cum apa-n vin renunță-a se preface ca să rămână toate-n armonie... Îndepărtează-te și în adânc privește... Poate-ai să vezi de ce se veștejește iarba răbdării și de ce-s mai dese ale-nchistării dureroase-accese... Când vei vedea ce munți stau între noi fă-i frimituri și vino înapoi... Aura Popa, 02.07.2016 Referință Bibliografică: Ca să zărești întregul / Aura Popa : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția
CA SĂ ZĂREȘTI ÎNTREGUL de AURA POPA în ediţia nr. 2283 din 01 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/380575_a_381904]
-
strângi pe deget- strălucire, desfaci zborul de aripă piei de zeu în os de- o clipă. Tinerețe,zâmbet șubred vântu-ți soarbe mersul umed, gerul naște blăni de piatră talpa- ți sapă crucea- n poartă, toamna- ți culcă- n frunze anii veștejind sub piei castanii, cumpănă de frumusețe vine iarna, vara- ți trece, nu te- nchide cu zăvoare bici de foc în os de floare! Autor Doina Bezea Referință Bibliografică: ODĂ TINEREȚII / Doina Bezea : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1985, Anul
ODĂ TINEREȚII de DOINA BEZEA în ediţia nr. 1985 din 07 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379342_a_380671]
-
de adânc este ea împletită cu bucuria de a trăi, bucurie care până atunci crezuseși că e autonomă și nu poate fi alungată de nimic. citat din Marin Preda Dragostea este supusă adesea asalturilor chinuitoare ale geloziei care o poate veșteji, intrigilor celor care nu ne simpatizează și, nu o dată, ba chiar foarte adesea, lipsurilor, sărăciei, dorințelor care nu se pot împlini... În timp ce ura e suverană, n-o poți smulge până nu crește, înflorește și piere singură, uneori după ce a reușit
MARIN PREDA-ULTIMUL MORALIST AL LITERATURII ROMÂNE CONTEMPORANE de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 2044 din 05 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/379188_a_380517]
-
Astfel se stinse ... cel mai mare poet, pe care l-a ivit și-l va ivi vreodată, poate, pământul românesc. Ape vor seca în albie și peste locul îngropării sale va răsări pădure sau cetate, și câte o stea va veșteji pe cer în depărtări, până când acest pământ să-și strângă toate sevele și să le ridice în țeava subțire a altui crin de tăria parfumurilor sale” - scria despre moartea poetului, George Călinescu. Manuscrisele poetului, 46 de volume, aproximativ patrusprezece mii
POEZII PATRIOTICE DE MIHAI EMINESCU de RODICA ELENA LUPU în ediţia nr. 2208 din 16 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/379440_a_380769]
-
în: Ediția nr. 2100 din 30 septembrie 2016 Toate Articolele Autorului Fiecare-n viață duce După soartă, câte-o cruce, E lăsat pe-acest pământ, Omul până la mormânt Să trăiască-n zbucium greu Ori cu gând la Dumnezeu. Viața grabnic veștejește Precum ceara se topește, Făr’de veste vine apusul Gol de ață privim fusul, Prea târziu ne dumirim Cât de-avuți puteam să fim. De aceea, frate, ascultă, Când „Cel vechi de ani”cuvântă, Doar prin El aflăm cărarea, Rostul
FIECARE-N VIAȚĂ DUCE de RODICA CONSTANTINESCU în ediţia nr. 2100 din 30 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/371425_a_372754]
-
-i decât un baraj bicisnic, de piatră, contra victoriei universale a conștiinței. Oricât de vârstnice în raport cu timpul, mamele sunt pentru copii oameni fără ani. Sub ochii copiilor vine ca asupra frunzei, toamna mamei, îi năvălește în pragul sufletului și-o veștejește. Boli, dureri, îngândurări îi fură somnul și puterea, apoi, într-o zi vine iarna mamei! Nimeni și nimic n-o apără de ea! Când pleacă mama, nici un fir de suflet nu-i atât de rigid ca să nu-l devasteze lacrima
PR. GHEORGHE BÂRJOVANU. MAMA, CUVÂNTUL DINCOLO DE CUVÂNT de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1409 din 09 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371515_a_372844]
-
localnici, care trăiau din te miri ce. Mai ales în acest an, când seceta a vlăguit vegetația și de ultimele ei resurse, deoarece măcar un fir de ploaie n-a mai căzut de luni de zile, totul se prăpădea, se veștejea, animalele sufereau cumplit de foame și de sete. Dar mai suferind decât toți locuitori satului acela, era un om în vârstă, care locuia chiar la marginea satului, acolo de unde se vedea pustiul. Trăia singur, nevasta sa murise de ceva ani
SMOCHINUL de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1628 din 16 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374810_a_376139]
-
cuvântul metaforă revine cuvântare. Templul florilor- templul iubirii este spațiul divin în care poezia nu mai alunecă alinător, misterios și tandru, ci dă înțelesuri clare în contur social, chiar dacă metafora este arhiprezentă în continuare de stil și expresie. Florile se veștejesc și mor într-o lume care ar fi trebuit să fie templul iubirii. „Și zidurile repetându-se cu ceremonie, și tu divizându-te la nesfârșit prin pustiul înaripat și cineva cuvântând înaripat despre dezvoltarea controlată a planetei.” (Flori veștede) Cei
SERI LITERARE-BACĂU de CRISTINA ŞTEFAN în ediţia nr. 1858 din 01 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/374992_a_376321]
-
din urmă se întoarseră în țară, Narcisa, obosită, iar Prințișor plin de vlagă. - Dragul meu, ce mă fac când voi îmbătrâni? - îl întrebă ea într-o seară, în mod real îngrijorată. Tu vei arăta veșnic tânăr, iar eu mă voi veșteji! - Nu-ți face griji! Găsim noi o soluție! N-ai să îmbătrânești niciodată! - Vom ajunge să fim mai tineri decât proprii noștri copii? - tresări femeia, oarecum debusolată. - Mi-aș dori câteva micuțe prințese prin casă! - Mereu ți-ai dorit o
XXIV. ZBORUL ANILOR (URMAŞUL LUI DRACULA) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1558 din 07 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373858_a_375187]
-
Cu o sămânță bine-aleasă din grâul cel mai curat ! Unele, mai din greșală, pe lângă drum au nimerit : Sub călcătură de picioare și păsărescul ciugulit... Altele pe loc pietros, pământ puțin...au răsărit, Dar neavând o rădăcină, sub arșiță, s-au veștejit... Alte semințe-n mărăcini, din mâna lui s-au prăvălit... Spinii crescând, după o vreme, spicele-au înăbușit... Altele-n pământul bun, au ajuns și au dat rod Bucurând semănătorul și săturând un norod ! Una din ele-a dat 100
PILDA SEMĂNĂTORULUI de PAULIAN BUICESCU în ediţia nr. 1676 din 03 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/374031_a_375360]
-
s-a putut uita, interzice, schimba ceva, vreme de mai mult de o jumătate de veac, aceasta nu e muzica folclorică oltenească. S-a tot resemănat pe scoarța gazonată de paradă a Olteniei, dar nu s-a putut smulge sau veșteji floarea cântecului oltenesc ce își are curpănul plin și îngreunat de buchete. Unul frumos, proeminent ca o gladiolă roșie, cu floare după floare de catifea urcând spre vârf este al Polinei Manoilă, cântăreață cu har, de muzică oltenească folclorică. Ea
POLINA MANOILĂ, CÂNTĂREAŢA UNEI DRAGOSTE OLTENEŞTI de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1038 din 03 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/372280_a_373609]
-
exactitate și precizie în critică îi par “ieșite din disperarea oamenilor fără sensibilitate artistică “. În acest context critica literară, plastică, cinefilă, trebuie să fie mai mult o artă decât o știință. Mai mult, se știe că în critică ideile se veștejesc mai repede decât interpretările. Nu numai din principiu, dar și dintr-o afinitate temperamentală, critical trebuie să fie animat de spiritual de libertate, o libertate, totuși dificilă, care nu se lasă măsurată de constrângeri exterioare, ci numai de obstacole pe
SARCINA CRITICII ESTE SĂ DESCOPERE VALIDITATEA OPEREI, NU ADEVĂRUL EI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 215 din 03 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/371209_a_372538]
-
o babă? Când ți-a intrat șrapnelul în picior de era să rămâi fără el la Cotul Donului, parcă erai mai curajos. - Dar eram și cu vreo treizeci de ani mai verde. - Lasă că după cum arăți nu te-ai prea veștejit prea tare. Văd că-ți priește aerul de munte și jintița [1] - Priește, nu zic ba, dar nu mă scutește de dureri acum. - Ai scăpat ușor. Nu ai mare lucru. Ai doar o entorsă, niște articulații sucite. În două săptămâni
BACIUL MIRON de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2185 din 24 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/344810_a_346139]
-
tău, Și mereu, multă credință, pentru-a te feri de rău! Tihnă poți să ai în viață, scapi de tot ce te frământă, Dar găsește timp, creștine, să citești în Cartea sfântă! Și când iernile se-adună, trupul când se veștejește, Urci pe raza cea de lună, colo Sus, EL te iubește! Te va duce pe tărâmul unde-i veșnic sărbătoare, Unde n-a ajuns suspinul și nimica nu te doare! . . .Iarnă, iarnă! În Ianuar, ai pornit mai serios, Viscol, ger
AZI E BOBOTEAZĂ de IONEL DAVIDIUC în ediţia nr. 737 din 06 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/348823_a_350152]
-
decisă să-mi scriu propriul destin după propriile idealuri... M-am întrebat adesea, de ce valoarea unui om, care trăiește într-o comunitate mică, la țară, trebuie să se scrie, de multe ori, după părerea unor oameni mici, oameni cu sufletele veștejite de răutate, dar care, prin conjuncturile vieții (uneori de natură politică), ajung în niște funcții (poziții sociale) de unde mai mult dărâmă decât clădesc? De ce avem nevoie de validarea acestor oameni ce se cred Dumnezei pe pământ, ce se consideră fără de
VIAŢA CA UN MIRACOL... de CORNELIA VÎJU în ediţia nr. 762 din 31 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/348905_a_350234]
-
toamnă lungă Cu amintiri ucise vrea clipa să pătrundă În sufletul de umbre deschis tot de alei Prin care prind să umble, vagi chipuri de femei. Tu mi-ai promis iubire și-n schimbul ei mi-ai dat O floare veștejită dintr-un ierbar uscat. Mi-ai dat o noapte calpă, cu vorbe care mor Și pumnii de cenușă la ușa din pridvor. Promisiuni deșarte, iluzii care tac... Mă sfâșie iubirea cu colți de vârcolac Și-n noaptea care curge foșnind
POEME ÎN OGLINDĂ (III) POEME DE DRAGOBETE de ION VANGHELE în ediţia nr. 420 din 24 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346833_a_348162]
-
margine de unde să-și ia țărână la ușa schilodită a mâinilor bătăile cad... poemul respiră a găsit a treia treaptă ignor arderi care strigă să întind pe stradă chemări totul și nimicul se surpă în prima literă unde sufletul copilului veștejește dansul Referință Bibliografică: am decis / Maria Ileana Belean : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 744, Anul III, 13 ianuarie 2013. Drepturi de Autor: Copyright © 2013 Maria Ileana Belean : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă
AM DECIS de MARIA ILEANA BELEAN în ediţia nr. 744 din 13 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345181_a_346510]
-
Sunt gingașe petale de-o roșie culoare Două floricele rupte, din mama floare Au căzut și mor... pe-o piatră oarecare. Rece este piatra și viața este-amară. Floarea ofilită, a murit pe seară. Lacrima de rouă a-ncetat să doară Petale veștejite cu sete de... apșoară S-au ofilit tăcute, pe trotuarul rece. La fel ca Floarea Vieții ce uscată, trece... © D. Theiss Referință Bibliografică: Floarea...Vieții / Doina Theiss : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 821, Anul III, 31 martie 2013. Drepturi
FLOAREA...VIEŢII de DOINA THEISS în ediţia nr. 821 din 31 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345494_a_346823]
-
29 februarie 2016 Toate Articolele Autorului Totul meu Sufletu-mi ungi, cu a ta mângâiere, Leacul îmi ești, vindeci orice durere. Din abis mă ridici, cu iubire mă salvezi, Adâncu-mi cel profund numai tu îl vezi. Sunt ca o floare veștejită-n glastră, Ce-asteaptă să intre pe fereastră, În grabă o blândă, dulce, udă rază Care să umple goala-mi vază. Tu ești apa mea, ce mă ține în viață, Focul ce mă aprinde și mi-aduce speranță. Aerul făr' de
TOTUL MEU de MARIA CRISTINA PÂRVU în ediţia nr. 1886 din 29 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/377996_a_379325]