21,931 matches
-
candoare, 18 ca grație feminină și entuziasm, 25 ca energie și dorință de comunicare, dar mulți ca înțelepciune, dragoste pentru tineri, profesionalism și cunoaștere. De când a reluat legăturile sufletești cu orașul natal, întrerupte de mai bine de o jumătate de veac, a devenit Cetățean de onoare al Ploieștiului îmbrățișând cu drag instituțiile muzicale ale locului. Meritele i-au fost recunoscute și de Universitățile de Muzică din Brașov și București care i-au conferit titlul de Doctor Honoris Causa și de Fundația
Tinerețe fără bătrânețe by Elena Zottoviceanu () [Corola-journal/Journalistic/15116_a_16441]
-
de dl Ștef, președintele a acordat mai multe distincții. Cui? Unor oameni care i-au fost în anii din urmă fideli și apropiați, a observat presa. Numai că, dacă citim cu atenție listele, remarcăm că dl Iliescu a rămas pe veci atașat de tot felul de scriitori și artiști fără nici o valoare care s-au bucurat de distincțiile fostului regim. Cum să-l premiezi în 2002 pe dl Mircea Radu Iacoban și, dacă tot ești la Iași, să nu-i vezi
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/15100_a_16425]
-
cu distribuția aiuritoare a virgulelor, care nu-i pot fi atribuite lui Alice Voinescu, de vreme ce în Notă asupra ediției se spune că "au fost respectate normele ortografice în vigoare, corectînd tacit formele folosite de autoare conforme celor uzitate la începutul veacului 20" (ceea ce nu împiedică apariția unor formulări că "Fosta o simplă coincidență?"). Pe de altă parte, textul scrisorilor este, ca și cel al jurnalului, împînzit de expresii în franceză, germană sau engleză, a căror traducere e dată fie în josul paginii
Scrisorile lui Alice by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/15126_a_16451]
-
o suspiciune aidoma celei ce limitează activitatea unui autor la un singur gen, gata a sfida evidențele tot mai plurimorfe ale literelor actuale, cu toate că jurnalul are o vechime (literară!) respectabilă. I se dibuie originile în literaturile franceză și engleză ale veacului al XV-lea, iar după unii exegeți mai iscoditori chiar în antichitatea ce-a produs operele unor Seneca, Marc Aureliu, Epictet. Să luăm lucrurile așa cum sînt. Jurnalul reprezintă o excelentă rampă de lansare pentru mărturiile autorului său nu doar asupra
Pornind de la un jurnal by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15132_a_16457]
-
îi uit numele de familie, dar o țin minte ca excelentă secretară) ți-ar fi povestit basme. În orice caz, spre a mulțumi pentru giuvaerul de articol și a-mi face iertat gestul neasemănător mie de acuma o jumătate de veac, te rog să binevoiești a accepta să faci traducerea cărții pe care o scriu acuma, pe englezește, cu titlul (latin, ca al articolului Dtale) Non credo. Dacă preferi să traduci din franțuzește, te voi ruga să binevoiești a traduce următoarea
Petru Dumitriu by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15134_a_16459]
-
ne putem imagina un supraviețuitor, unicul, care ar rătăci pe pământ, fără măcar să aibă cui să se predea...) Pasajul e bazat pe un fapt real: povestea ultimului amerindian din tribul yana, un popor care s-a stins în California în veacul XIX. Ishi s-a născut în 1861 sau 1862, în cel mai de sud trib yana, cei care se numeau pe sine yahi. Tribul trăia la vest de Muntele Lassen, la nord de Golful San Francisco. Ei populaseră nordul Californiei
Ultimul yahi by Bogdan Suceavă () [Corola-journal/Journalistic/15182_a_16507]
-
ediția Parnassus a apărut în septembrie 1964). Nu știm care dintre versiuni a ajuns la E.M. Cioran. Istoria celui ce a prezentat drept �ultimul indian sălbatic al Lumii Noi" a devenit ilustrarea unei profeții pe care gândirea sceptică de la finele veacului XX avea să și-o asume. Motivul ultimului supraviețuitor, revenind în scrierile lui E.M. Cioran ca o proiecție a timpurilor crepusculare ale umanității, căpăta o ilustrare bazată pe o situație reală, un fapt cu dimensiuni tragice.
Ultimul yahi by Bogdan Suceavă () [Corola-journal/Journalistic/15182_a_16507]
-
a/ retras moartea, schelălăind, putrezind" (De-aici, din cramă, plecăm zilnic). Mitul zeiesc decade într-unul tavernal, prozaic, de cotidiană folosință, de natură epocală, egalizatoare: Nu alcoolul ci frontiera ultimului pahar/ prevestește Nordul. Ești între ceilalți, la/ mesele lunge ale veacului" (Pieziș, Nordul stă pe litere). Un mit colțuros, agresiv, hrănit de mentalitatea omului primar, subcivilizat, care iese la suprafață cu sumbra voluptate a trivialității, în condițiile unei anomalii obștești. Însă nu mai puțin un mit luciferic, precum o vînzare-cumpărare de
Un poet al Nordului by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15172_a_16497]
-
anii '30 standardele din anii '2000. Și încă într-un mod foarte rigid, ca și cum toată concepția noastră de astăzi despre om, societate, istorie, politică, ca și cum legislația noastră în privința drepturilor omului ar fi existat, cu aceeași relevanță cu trei sferturi de veac mai devreme. Numesc acest fel de a proceda scoatere din context. Și nu e vorba că ideologia fascistă a tinerilor Eliade și Cioran ar putea fi justificată. Nu poate fi. E vorba de cum o explicăm într-o carte de istorie
Istoria ca proces politic by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/15164_a_16489]
-
Grete Tartler Iluminările ca treziri A trecut un secol de când Walter Benjamin (născut în 1892) își trăia Copilăria berlineză la început de veac. Telefonul era încă o mașinărie misterioasă cu manivelă, prevestitor de schimbări fatidice, tulburător de somnolențe istorice, aducând vești din "noaptea care precede orice naștere adevărată". Birje zdrăngăneau de-a lungul canalelor, trenurile conturau - cu liniile pierzându-se în ceață - depărtarea
A citi, în ciuda ... by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/15204_a_16529]
-
dintre romantism și modernitate, literatură și film. în Europa se știe mai mult despre Benjaminul preocupat de metafizică și idealism, influențat de Goethe, Hölderlin, Kant și Schlegel, despre autorul care ar fi putut să trăiască în alt secol decât zbuciumatul veac XX. Oscilarea lui Walter Benjamin între filosofia abstractă și problemele contemporane a devenit emblematică abia în zilele noastre: în globalizare, trăim cu toții în mai multe lumi deodată. S-a spus că "latura modernă" a spiritului benjaminian s-a conturat datorită
A citi, în ciuda ... by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/15204_a_16529]
-
le respingem cu ușurătate, să admitem că asupra lui apasă un stigmat politic. Un stigmat accentuat, așa cum am menționat mai sus, de demonizarea la care l-au supus deopotrivă cele trei dictaturi succesive pe care le-a cunoscut România în veacul al XX-lea. Menționăm în treacăt că, în miopia sa, nu l-a cruțat nici ierarhia Bisericii Ortodoxe, care a găsit cu cale a-l prigoni pe acest teologhisitor de vază, așa cum a procedat, în altă țară și în alt
Despre Nae Ionescu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15219_a_16544]
-
puterilor sale. Și mai ales, destul de prost, ca să nu poată face teorii". Dezangajarea de cele lumești, ca resort al meditației lui Nae Ionescu, a fost sesizată cu sagacitate de Mircea Vulcănescu: "Hotărît lucru! Relațiile dintre împărăția lui Dumnezeu și stăpînirea veacului, dacă se deosebesc în Răsărit, tăios și cu neputință de confundat, ca țintă, ele se-mbină în chip straniu, în felul de a se purta al omului în fapt, în lume. Lumea de dincolo însoțește ca o mireasmă duhovnicească toată
Despre Nae Ionescu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15219_a_16544]
-
multelor secole în care interesul pentru Antichitatea clasică a fost și încă mai este în țările civilizate o preocupare culturală precumpănitoare. Un filolog clasic nu se hazardează necugetat, ci se înșală așezând la baza cercetării contribuțiile acumulate de-a lungul veacurilor. Un filolog clasic va cita întotdeauna nu numai sursele, ci și interpretările formulate de predecesorii săi. Iată un exemplu elocvent pentru rigoarea de care dau dovadă filologii din țările în care spiritul clasic s-a impus: pe când lucram la studiul
Clasicismul, azi by Gheorghe CeauȘescu () [Corola-journal/Journalistic/13377_a_14702]
-
pensionari mistuiți de beteșuguri - centrul de votare mă aștepta cu poarta mare, decizia mea de a vota noua Constituție era irevocabilă, iremisibilă, introspectivă, nenegociabilă, profund responsabilă - ce zic, absolută - rod al unei prelungite meditații - și doar cu o jumătate de veac în urmă promovasem cu media maximă examenul de drept constituțional - parole d’honneur! Înaintam calm, destins, luminos, ideea de a fi părtaș la istorica promulgare, într-o Românie gata-gata să treacă pragul U. E., la ceas de duminicală înserare, mă legăna
În competiție cu dublul meu by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/13394_a_14719]
-
parte pe regii Carol I (cel care ne-a adus Independența, nu?) și Ferdinand (Întregitorul, nu?), fiindcă știu că mă aflu într-o zonă monarhofobă. Dar cum rămâne cu toți politicienii de rasă care-au transformat, în nici o jumătate de veac, o țară anarhică, primitivă, într-una virtualmente modernă? Sigur că acestea sunt pentru Vadim Tudor fleacuri. El e prea ocupat să-i dovedească Cizmarului că e „devotat trup și suflet acestui partid”. Ce s-a ales din trupul vadimiot se
Triumful resentimentului by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/13376_a_14701]
-
Am avut noi tot felul de tirani, mai mici și mai mari, dar nici unul nu s-a visat Isus Christos și nu s-a înălțat la cer singur, așa cum o faci tu, intoxicând țara vreme de aproape un sfert de veac, erijându-te în arbitru al vieții planetare, în vreme ce un întreg popor suferă de foame și frig mai cumplit ca în lagărele naziste”. Ei, chiar singur nu s-a înălțat la cer Ceaușescu. Oare limba kilometrică a lui Vadim (”vă voi
Triumful resentimentului by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/13376_a_14701]
-
sa este însă departe de a fi o perpetuă feerie. Cu excepția prietenilor foarte apropiați, puțini au fost cei care au cunoscut drama trăită discret, cu demnitate, de profesorul american de origine română vreme de mai bine de un sfert de veac. În tot acest timp, el a fost martorul neputincios al suferinței fiului său (născut cu probleme de sănătate insurmontabile - încă din primii ani ai copilăriei a suferit de sindromul Asperger, o formă de autism, la care s-a adăugat, pe la
Lumea lui M by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13380_a_14705]
-
roabă/ Din lemn de fag.// Și pentru a-i mări misterul,/ Cînd cade jos,/ O să umflăm cu țeava mărul/ Cel unsuros.// Apoi vom scărpina copacii/ Să crească blînd./ Preapofticioși, ugerul vacii/ Vom lua mulgînd.// Și astfel, spre-a ne trece veacul,/ Din tată-n fiu/ Vom coace-n role vechi dovleacul/ Portocaliu” (Marș). Adînca plecăciune a poetului în fața lumii de el scornite ajunge la acte sacrificiale, la un soi de penitență. Reprezentărilor ce ar putea părea făloase, redundante, le sînt preferate
Poezia lui Emil Brumaru by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13415_a_14740]
-
lirismului safic, studiul Atmosfera în poezia safică, de Vichi Dumitru. Din secțiunea a treia, cea latină, cu greu am putut alege, printre atîtea reușite, articolul lui Constantin Traian Georgescu, Pseudolus și urmașii săi, erudită și plină de umor urmărire, peste veacuri, a avatarurilor sclavului viclean al lui Plaut. O competență și o acribie filologică impresionantă vădește studiul Le langage érotique des épigrammes prénéotériques, de Anca-Cristina Dan; autoarea înfruntă arida critică de text, apoi însă trece mult mai departe, degajînd valențele literare
Noi studii clasice by Gabriela Duda () [Corola-journal/Journalistic/13435_a_14760]
-
te atrage. Campania care se duce în zilele noastre în țări cu înaintată conștiință civică pentru oficializarea eutanasiei în cazuri precizate, din motive bine stabilite medical, la manifesta voință a bolnavului dovedește, dacă mai era cazul, că să viețuiești două veacuri merită exclusiv în condițiile enumerate de savantul Simonoff! Religia nu-ți îngăduie să-ți iei viața când vrei tu, oricare ți-ar fi motivele și oricât ai afirma că-ți aparții, morala se împotrivește și ea, chiar când la mijloc
În vâltoarea viitorului by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/13449_a_14774]
-
reținut pe acela al reginei Egiptului - Cleopatra. Dacă oameni iubiți de Providență aproape că au atins două secole pe care se pare că le-ar admite fiziologia speciei, ca punct maximal, în mit faimoși longevivi au trăit trei, cinci, nouă veacuri. Tot în mit, căi de a alunga nesuferita senectute se găsesc - nu chiar la tot pasul, dar, orișicât, începând cu scăldatul în izvorul juvenței: citind cu atenție lucrarea dlui Lucian Boia vă veți face o cultură în materie. Remedii la
În vâltoarea viitorului by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/13449_a_14774]
-
Nici capul meu nu mai are nevoie/ de mine” (Trupul meu umblă singur). Dar se înregistrează și o altă disociere. Făptura poetei năpădite de provincia distrugătoare o ascunde, cum o crisalidă, pe cea a „văduvei” al cărei trup „de un veac e tînăr”, posedînd un „grumaz fraged și inocent” și o piele ca a „cobrei regale”. E - mai încape vorbă? - perspectiva unei revitalizări. „Văduva” e femeia, pur și simplu femeia cu inepuizabilul său potențial genetic, care are putința de-a înfrunta
Feminitate versus provincie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13509_a_14834]
-
e în femeie/ și femeia-n bărbat.// ca un pendul care ne traversează/ cum ar purta un animal invizibil/ în lesă pe străzi/ cineva plimbă prin noi/ androginul în lanțuri.// lătratul lui roșu/ se-aude cînd se vede.// la sfîrșitul veacurilor/ bărbatul va fi femeie și femeia/ bărbat” (ibidem). Sub egida Nopții absolute, resimțite ca o anamneză (Mic decalog al Turnului Eiffel), e situat încă o dată acest Eros suferind de conștiința scindării mutilante, alinat printr-o calofilie lacrimogenă: „Noaptea trece dureros
Între două stări-limită by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13489_a_14814]
-
știe, un document de o mie de pagini. În cazul cărții lui Liviu Vălenaș, se recuperează istoria unei conjuncții care a salvat sute de mii de destine. Semnând în ultimii ani mai multe opuri de convorbiri cu figuri reprezentative ale veacului (Gheorghe Barbul, Ion Pantazi ș.a.), autorul domiciliat la Nürnberg îl întâlnește de această dată pe Alexandru Danielopol, fiul fiziologului Daniel Danielopol și al Piei Pillat, soră a poetului - moștenitor, în consecință, și al genei Brătienilor. Danielopol devine, încă din copilărie
Conjuncția salvatoare by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/13505_a_14830]