861 matches
-
forță distribuită, adică cu o presiune. Valoarea unei forței care acționează asupra unei suprafețe este egală cu presiunea înmulțită cu aria suprafeței respective. Presiunea este o unitate scalară legată de distribuția de presiunii din fluid. O forță este o unitate vectorială, care are valoare și direcție, trebuie deci determinată direcția forței. Presiunea acționează perpendicular sau "normal" pe suprafața unui corp solid, deci direcția forței pe o suprafață foarte mică a obiectului este "normală" la suprafață. Direcția normală se schimbă de-a
Avion () [Corola-website/Science/298731_a_300060]
-
Fie V un spațiu vectorial peste corpul K. Se numește formă biliniară pe spațiul vectorial V o aplicație formula 1 care satisface condițiile: formula 4 și formula 5 Cu alte cuvinte, o formă biliniară este o aplicație formula 1 liniară în ambele argumente. Mulțimea formelor biliniare definite pe spațiul
Formă biliniară () [Corola-website/Science/326382_a_327711]
-
Fie V un spațiu vectorial peste corpul K. Se numește formă biliniară pe spațiul vectorial V o aplicație formula 1 care satisface condițiile: formula 4 și formula 5 Cu alte cuvinte, o formă biliniară este o aplicație formula 1 liniară în ambele argumente. Mulțimea formelor biliniare definite pe spațiul vectorial V formează un spațiu vectorial peste K, în raport cu operațiile
Formă biliniară () [Corola-website/Science/326382_a_327711]
-
peste corpul K. Se numește formă biliniară pe spațiul vectorial V o aplicație formula 1 care satisface condițiile: formula 4 și formula 5 Cu alte cuvinte, o formă biliniară este o aplicație formula 1 liniară în ambele argumente. Mulțimea formelor biliniare definite pe spațiul vectorial V formează un spațiu vectorial peste K, în raport cu operațiile de adunare și înmulțire a funcțiilor. Exemple de forme biliniare: formula 9 având în baza canonică formula 10 expresia analitică formula 11 O formă biliniară formula 18 se numește Fie formula 21 un spațiu vectorial n-
Formă biliniară () [Corola-website/Science/326382_a_327711]
-
formă biliniară pe spațiul vectorial V o aplicație formula 1 care satisface condițiile: formula 4 și formula 5 Cu alte cuvinte, o formă biliniară este o aplicație formula 1 liniară în ambele argumente. Mulțimea formelor biliniare definite pe spațiul vectorial V formează un spațiu vectorial peste K, în raport cu operațiile de adunare și înmulțire a funcțiilor. Exemple de forme biliniare: formula 9 având în baza canonică formula 10 expresia analitică formula 11 O formă biliniară formula 18 se numește Fie formula 21 un spațiu vectorial n-dimensional, formula 10 o bază în
Formă biliniară () [Corola-website/Science/326382_a_327711]
-
spațiul vectorial V formează un spațiu vectorial peste K, în raport cu operațiile de adunare și înmulțire a funcțiilor. Exemple de forme biliniare: formula 9 având în baza canonică formula 10 expresia analitică formula 11 O formă biliniară formula 18 se numește Fie formula 21 un spațiu vectorial n-dimensional, formula 10 o bază în spațiul vectorial formula 21 și doi vectori oarecare formula 24 și formula 25 Expresia formei biliniare g, pentru vectorii x și y, va fi dată de: unde s-a notat: formula 29
Formă biliniară () [Corola-website/Science/326382_a_327711]
-
K, în raport cu operațiile de adunare și înmulțire a funcțiilor. Exemple de forme biliniare: formula 9 având în baza canonică formula 10 expresia analitică formula 11 O formă biliniară formula 18 se numește Fie formula 21 un spațiu vectorial n-dimensional, formula 10 o bază în spațiul vectorial formula 21 și doi vectori oarecare formula 24 și formula 25 Expresia formei biliniare g, pentru vectorii x și y, va fi dată de: unde s-a notat: formula 29
Formă biliniară () [Corola-website/Science/326382_a_327711]
-
punct de maxim local. Printr-un raționament analog deducem că pentru "a>0" funcția este strict descrescătoare pe intervalul formula 40 și strict crescătoare pe formula 41, caz în care formula 36 este punct de minim local. În analiza funcțională pe un spațiu vectorial topologic "X", un operator "T" : "X" → "X" se numește operator monoton dacă formula 46 Teorema lui Kachurovskii spune că o funcție convexă pe un spațiu Banach are ca derivată un operator monoton. O submulțime "G" a produsului cartezian "X" × "X" se
Funcție monotonă () [Corola-website/Science/323122_a_324451]
-
conservării energiei mecanice nu se respectă decât în cazul sistemelor conservative. Când caracteristicile mișcării sunt determinate de alte tipuri de forțe, se vorbește despre legea conservării energiei în sens general, incluzându-se și efectele disipative, radiative etc. Forțele conservative (câmpul vectorial al forțelor conservative ) derivă dintr-un potențial scalar formula 1, o funcție care depinde explicit numai de vectorul de poziție formula 2 al puncului de aplicație al forței (poziția în care se calculează forța), față de originea sistemului de referință (ales convențional în
Legea conservării energiei () [Corola-website/Science/317235_a_318564]
-
vector axial, formula 4, care satisface relațiile de comutare caracteristice pentru orice moment cinetic: Datele experimentale duc la concluzia că proiecția spinului electronului pe o direcție oarecare poate avea numai două valori: formula 7, deci spațiul stărilor de spin este un spațiu vectorial complex bidimensional. Vectorii proprii formula 8, comuni pentru operatorii formula 9 și formula 10, satisfac ecuațiile unde În calcule e convenabilă utilizarea operatorului adimensional și notația simplificată Vectorii formula 15 și formula 16 corespund unor valori proprii diferite ale operatorului formula 17: deci sunt automat ortogonali
Spin ½ și matricile lui Pauli () [Corola-website/Science/329376_a_330705]
-
descrisă cantitativ de o "funcție de stare" (numită, într-o formulare particulară, "funcție de undă"). Comportarea ondulatorie a sistemelor atomice arată că stările lor ascultă de principiul superpoziției; pe plan teoretic, aceasta înseamnă că funcțiile de stare sunt elemente ale unui spațiu vectorial. Pentru interpretarea fizică a funcției de stare e necesar ca vectorii din spațiul stărilor să poată fi caracterizați prin "orientare" și "mărime". Acest lucru se realizează definind un produs scalar, ceea ce transformă spațiul stărilor într-un spațiu prehilbertian. Produsul scalar
Mecanică cuantică () [Corola-website/Science/297814_a_299143]
-
mecanice reproducând rolele respective, obținându-se astfel înregistrări moderne ale unor interpretări de zeci de ani vechime. Notarea unei interpretări prin intermediul rolelor de pianină mecanică poate fi privită ca un mecanism timpuriu de descriere și reproducere a muzicii în format „vectorial”, strămoș al tehnologiei MIDI. La momentul actual, una dintre cele mai importante priorități ale cercetării înregistrărilor de început este transferarea în codificare digitală a înregistrărilor de pe cilindri și discuri de gramofon. Cel mai frecvent, ea este realizată prin captarea sunetului
Interpretarea muzicală la începutul secolului al XX-lea () [Corola-website/Science/312417_a_313746]
-
teoriei electromagnetice. Heaviside a redus complexitatea teoriei lui Maxwell la patru ecuații diferențiale, cunoscute colectiv ca lui Legile lui Maxwell sau ecuațiile lui Maxwell. Potrivit lui Heaviside, noțiunea de câmp potențial electromagnetic era arbitrară și trebuia „omorâtă”. Utilizarea potențialilor scalar și vectorial este acum standard în soluția ecuațiilor lui Maxwell. Câțiva ani mai târziu, a existat o dezbatere între Heaviside și despre meritele relative ale analizei vectorială și cuaternionilor. Rezultatul a fost realizarea că nu era nevoie de mai marea perspectivă fizică
James Clerk Maxwell () [Corola-website/Science/298405_a_299734]
-
Heaviside, noțiunea de câmp potențial electromagnetic era arbitrară și trebuia „omorâtă”. Utilizarea potențialilor scalar și vectorial este acum standard în soluția ecuațiilor lui Maxwell. Câțiva ani mai târziu, a existat o dezbatere între Heaviside și despre meritele relative ale analizei vectorială și cuaternionilor. Rezultatul a fost realizarea că nu era nevoie de mai marea perspectivă fizică oferită de cuaternioni dacă teoria este pur locală, și analiza vectorială a devenit mai frecventă. S-a dovedit că Maxwell avea dreptate, și legătura lui
James Clerk Maxwell () [Corola-website/Science/298405_a_299734]
-
mai târziu, a existat o dezbatere între Heaviside și despre meritele relative ale analizei vectorială și cuaternionilor. Rezultatul a fost realizarea că nu era nevoie de mai marea perspectivă fizică oferită de cuaternioni dacă teoria este pur locală, și analiza vectorială a devenit mai frecventă. S-a dovedit că Maxwell avea dreptate, și legătura lui cantitativă între lumină și electromagnetismul este considerat una dintre marile realizări ale secolului al XIX-lea, în fizica matematică. Maxwell a introdus conceptul de "câmp electromagnetic
James Clerk Maxwell () [Corola-website/Science/298405_a_299734]
-
In algebră liniară, o bază a unui spațiu vectorial, este un sistem de vectori cu care, printr-o combinație liniară, poate fi generat orice vector al spațiului, și care este minimală în raport cu numărul de vectori pe care îi conține. Dacă baza nu ar fi minimală, atunci unul sau mai
Bază (algebră liniară) () [Corola-website/Science/302099_a_303428]
-
baza nu ar fi minimală, atunci unul sau mai mulți vectori ai ei, se poate scrie ca o combinație liniară a celorlalți vectori, ceea ce înseamnă că ei pot fi excluși din bază, rămânându-ne mai puțini vectori. Fiind dat "spațiul vectorial" formula 1, formula 2 - mulțimea vectorilor, formula 3 - corpul peste care se află spațiul vectorial, +,* - legi de compoziție, se numește bază (algebrică) a lui formula 2, un "sistem de vectori liniar independenți" care sunt "generatori ai spațiului vectorial". Vectorii bazei se numesc "versori". Mai
Bază (algebră liniară) () [Corola-website/Science/302099_a_303428]
-
ei, se poate scrie ca o combinație liniară a celorlalți vectori, ceea ce înseamnă că ei pot fi excluși din bază, rămânându-ne mai puțini vectori. Fiind dat "spațiul vectorial" formula 1, formula 2 - mulțimea vectorilor, formula 3 - corpul peste care se află spațiul vectorial, +,* - legi de compoziție, se numește bază (algebrică) a lui formula 2, un "sistem de vectori liniar independenți" care sunt "generatori ai spațiului vectorial". Vectorii bazei se numesc "versori". Mai in detaliu, presupunând că formula 5 este o submulțime finită a spațiului vectorial
Bază (algebră liniară) () [Corola-website/Science/302099_a_303428]
-
mai puțini vectori. Fiind dat "spațiul vectorial" formula 1, formula 2 - mulțimea vectorilor, formula 3 - corpul peste care se află spațiul vectorial, +,* - legi de compoziție, se numește bază (algebrică) a lui formula 2, un "sistem de vectori liniar independenți" care sunt "generatori ai spațiului vectorial". Vectorii bazei se numesc "versori". Mai in detaliu, presupunând că formula 5 este o submulțime finită a spațiului vectorial formula 2 peste un câmp formula 7 (precum mulțimea numerelor reale formula 8 sau cea a numerelor complexe formula 9). Atunci "B" este bază dacă satisface
Bază (algebră liniară) () [Corola-website/Science/302099_a_303428]
-
vectorial, +,* - legi de compoziție, se numește bază (algebrică) a lui formula 2, un "sistem de vectori liniar independenți" care sunt "generatori ai spațiului vectorial". Vectorii bazei se numesc "versori". Mai in detaliu, presupunând că formula 5 este o submulțime finită a spațiului vectorial formula 2 peste un câmp formula 7 (precum mulțimea numerelor reale formula 8 sau cea a numerelor complexe formula 9). Atunci "B" este bază dacă satisface următoarele condiții: De notat că sumele de mai sus sunt finite, chiar dacă baza are un număr infinit de
Bază (algebră liniară) () [Corola-website/Science/302099_a_303428]
-
reale formula 8 sau cea a numerelor complexe formula 9). Atunci "B" este bază dacă satisface următoarele condiții: De notat că sumele de mai sus sunt finite, chiar dacă baza are un număr infinit de elemente. Admiterea sumelor infinite (serii) necesită înzestrarea spațiului vectorial cu o structură de spațiu topologic. Structuri similare cu bazele algebrice pentru spații prehilbertiene sunt de exemplu bazele ortonormate și bazele Riesz. O bază a unui spațiu vectorial constă defapt, într-un număr de vectori. Aceștia se scriu între acolade
Bază (algebră liniară) () [Corola-website/Science/302099_a_303428]
-
un număr infinit de elemente. Admiterea sumelor infinite (serii) necesită înzestrarea spațiului vectorial cu o structură de spațiu topologic. Structuri similare cu bazele algebrice pentru spații prehilbertiene sunt de exemplu bazele ortonormate și bazele Riesz. O bază a unui spațiu vectorial constă defapt, într-un număr de vectori. Aceștia se scriu între acolade: { }. Exemplu: formula 16. Dacă vectorii formula 17 sunt de forma formula 18, atunci baza se poate scrie și astfel: formula 19, unde k și j sunt evident, "indici".
Bază (algebră liniară) () [Corola-website/Science/302099_a_303428]
-
din IUCN Dubna au efectuat experimente de fisiune ternară coliniară. În 2005, când s-au comemorat 50 ani de la moartea marelui fizician teoretician francez de origine română Alexandru Proca, Poenaru a difuzat ample informații privind ecuațiile relativiste Proca privind câmpul vectorial bozonic precum și viața sa în România și Franța. Din 2007, metoda macroscopică-microscopică a fost folosită de către Poenaru și colab. pentru a studia formele de echilibru ale clusterilor atomici metalici depuși pe suprafețe plane. În cadrul acestor cercetări multidisciplinare s-a dezvoltat
Dorin Poenaru () [Corola-website/Science/330158_a_331487]
-
Protocol () este introdus în 1994 de către Cisco sub forma unui protocol de routare proprietar. este o versiune îmbunătățită a IGRP cu care își și păstrează compatibilitatea. EIGRP este ca și predecesorul său un protocol de rutare bazat pe principiul distanței vectoriale, și constă dintr-un schimb de informații cu celelalte rutere din rețea, coroborat cu un proces intern de stocare a datelor primite de la acestea, incluzând detaliile bazate pe caracteristicile calitative ale rutelor raportate, pe baza căror informații se va lua
EIGRP () [Corola-website/Science/316358_a_317687]
-
o secvență "K" de sebseturi compacte a căror reuniune este "M". Atunci, definim metrica: Folosind funcția exponențială ca metrică Riemannienă pe "M" peste un subset compact din "M", grupul difeomorfic înzestrat cu topologie slabă este local homeomorfic pe spațiul câmpului vectorial "C" . Dacă "r" este finit și mulțimea este compactă, spațiul câmpului vectorial este un spațiu Banach. Mai mult, funcția de trecere de la o diagramă la alta a acestei mulțimi este netedă, transformând grupul difeomorfic într-o mulțime Banach. Dacă "r
Difeomorfism () [Corola-website/Science/317949_a_319278]