435,318 matches
-
lăcuit"? Ori ,cu pași mici dar atletici o femeie mai înaltă decât propria-i umbră/ țâșnește dintre rinichii unui păstrăv și-mi acoperă umerii"? Sau, în fine, ,un porc minuscul cu burta plesnită/ scărpinându-și inima cu inima mea"? Se vede că porcii aceștia minusculi sunt o calamitate în volumul de debut al lui Dan Coman. Un debut care ar fi putut să fie remarcabil, dar care e numai onorabil. Am convingerea că autorul poate semnificativ mai mult decât atât.
Poeme de noapte by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11299_a_12624]
-
fior dinspre plus infinit" (bucuria de-o clipă). Străină de orice impuls posesiv, de orice voință de fixare, poeta se mulțumește cu surpriza luminii ca simbol al libertății ce sfidează bunăstarea filistină, alienantă: ,gata/ acum plec să mă plimb/ să văd ce îmi oferă/ această nouă zi/ în afară de chiar lumina ei/ pe care cu greu mă stăpînesc/ să nu o sorb pe loc// necum să o înghesui/ într-o încăpere meschină// sau să o strivesc cu portiera/ unei limuzine fumurii" (gata
Extaz și materie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11298_a_12623]
-
și se afundă sub pături groase// începînd să se roage/ ca în copilărie/ îngerului păzitor" (urletul meu de lup). Cu toate că într-un moment subiectivitatea i se revoltă (,aici unde-am ajuns/ nu mai e pic de cer/ în dreptul meu nu văd/ un alt contur/ decît al degetului meu întins"), un astfel de solipsism nu-i este caracteristic Lidiei Lazu. Eul său nu e tentat a se împotrivi lumii date, a o pune la îndoială, ci dimpotrivă e animat de năzuința de
Extaz și materie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11298_a_12623]
-
fac nimic// decît să mă las în voia/ pornirii mele spre zbor/ și spre cîntec/ fără nici o urmare" (simt în mine oase de pasăre). Ceea ce e o morală a extazului. Contrar poeticii pe care o ilustrează Lidia Lazu, așa cum am văzut, dematerializată, aeriană, cu ,oameni plutitori", cu ,lumină orbitoare", cu ,sufletul mai ușor decît aerul", așezată sub ,ochiului cerului izbăvitor", Ion Lazu ni se înfățișează ca un fervent al materiei. Nu epura spirituală, sublimarea, abstracțiunea îl atrag, ci concretul ce se
Extaz și materie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11298_a_12623]
-
înțelegere a autorului, precum un vis care nu se îndură a cristaliza în simbol, păstrîndu-se într-o enigmatică imanență. înregistrăm un soi de descripții sau anecdote în care detaliul nu se distinge de esențial, tîlcul nu se dezlipește de aparență: ,vedea, din spate, un copilaș încercînd să se suie pe ceva, pe un scaun sau pe pat: ridica mereu piciorul stîng, se sprijinea în genunchi, aluneca și se frămînta în loc, respirînd sonor - era chiar el, în prima copilărie, sau altcineva, poate
Extaz și materie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11298_a_12623]
-
foarte preocupat, cu spatele, încît nu știai cine este..." (CXXXIV). Obiectul e suveran, sfredelit nu atît de-o instanță analitică propriu-zisă, cît de simțuri, ducînd la o revelație a empiriei. E o obsesie a obiectului precum la Alain Robbe-Grillet: ,Acum vedem o pată lăptoasă înainte-i, lățindu-se între pleoape clipi des și reuși să ajungă cu privirea printre draperii, pînă la încîlceala de crengi din fața geamului, apoi și mai încolo; nu ploua propriu-zis, nu se auzeau picături pe acoperiș, poate
Extaz și materie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11298_a_12623]
-
într-un univers guvernat de implacabilul concret, aparența e lege: ,te crezuseși un tînăr poet, o speranță pentru literele românești... dar băbuța din colțul străzii, care n-avea curajul să cerșească, ci doar stătea în drumul oamenilor, privindu-te numai, văzuse ce văzuse..." (XXXVIII). Cuvintele ele însele sînt înrobite analogiilor reificante. Tratate precum niște lucruri, se integrează perspectivei în cauză inclusiv prin această supramaterializare: ,Cuvinte risipite peste zi, readunate pe hîrtie, rotocoale ale sufletului, ocoluri, întoarceri, arcuri strînse în sine, gheme
Extaz și materie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11298_a_12623]
-
univers guvernat de implacabilul concret, aparența e lege: ,te crezuseși un tînăr poet, o speranță pentru literele românești... dar băbuța din colțul străzii, care n-avea curajul să cerșească, ci doar stătea în drumul oamenilor, privindu-te numai, văzuse ce văzuse..." (XXXVIII). Cuvintele ele însele sînt înrobite analogiilor reificante. Tratate precum niște lucruri, se integrează perspectivei în cauză inclusiv prin această supramaterializare: ,Cuvinte risipite peste zi, readunate pe hîrtie, rotocoale ale sufletului, ocoluri, întoarceri, arcuri strînse în sine, gheme, cîrlige, resorturi
Extaz și materie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11298_a_12623]
-
în furtuna degradantă și amețitoare. Unii se lasă cumpărați, alții vor să creadă că a fi naționalist înseamnă a colabora cu infernele de dincolo de frontierele cu răul". Exilul nu este, n-ar putea fi omogen, așa cum ne iluzionam a-l vedea uneori, noi cei din țară, idealizîndu-l. îmi amintesc că dl. Virgil Ierunca îmi atrăgea atenția asupra acestui fapt, precizînd, amar amuzat, că sînt atîtea exiluri cîți exilați sînt. Adică o sumă de inși extrem de diverși, mînați de mobiluri nu o dată
Vintilă Horia sau "exilul pur" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11321_a_12646]
-
decisiv în privința discreditării ideologiilor, destrămînd determinismul materialist, răul relelor, dovedindu-se mai eficace decît oamenii de litere sau politicienii. întrucît ,toate elucubrațiile psiho-sociale, socio-politice, politico-economice", propulsate de ideologii care au produs traumele morale fără precedent ale lumilor concentraționare, s-au văzut demolate de fizica cuantică, de teoriile unor Planck, Heisenberg, Niels Bohr, Wolfgang Pauli etc. Aci autorul român se apropie de Michel Foucault, cel ce sesiza o relație între idolatrizarea ,rațiunii instrumentale", lipsite de orizontul spiritualității, așa cum a fost promovată de
Vintilă Horia sau "exilul pur" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11321_a_12646]
-
explicit sau mocnit. Unii, că este un susținător necondiționat al postmodernismului - postmodernism care, în opinia adversarilor, ar fi, în principiu, detestabil sau deplorabil. Alții, că mizează fără spirit critic pe corectitudinea politică, într-un moment în care acesteia i se văd viciile de concepție și de procedură. Și ,păcatele" se țin lanț când e vorba de propria situare în literatura română: contestarea șaizeciștilor și în special a lui Nichita Stănescu; respingerea călinescianismului, considerat depășit și nociv; susținerea lui Cărtărescu împotriva lui
Acreditarea postmodernismului românesc by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11323_a_12648]
-
din 1986, p. 43-47), care ar putea figura în cel mai serios dicționar. Aici am, totuși, o imputare de făcut. În 2002, când apare ediția a doua a cărții lui Ion Bogdan Lefter despre postmodernism, aș fi simțit nevoia să văd un dialog critic cu perspectiva impusă de Mircea Cărtărescu despre postmodernismul românesc în cartea sa apărută în 1999, însă nu am întâlnit nici o referință demnă de luat în seamă. Dacă exegetul a decis să nu intervină în articolele sale cu
Acreditarea postmodernismului românesc by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11323_a_12648]
-
crede fără nici o ezitare că da. Implicat în susținerea necondiționată a postmodernismului românesc (parte din autobiografia sa), nu a avut timp să se gândească la ce se pierde când ceva se câștigă. A fost mai mare bucuria de a-și vedea o profeție împlinită: ,postmodernismul românesc există!" Chiar dacă lipsește suportul occidental al postmodernității, după cum a constatat Mircea Martin. România nu duce lipsă de paradoxuri. Ion Bogdan Lefter, Postmodernism. Din dosarul unei ,bătălii" culturale, ediția a II-a, adăugită, Editura Paralela 45
Acreditarea postmodernismului românesc by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11323_a_12648]
-
Alexandra Olivotto Deja mă simțeam vinovată de la ,Anonimul" pentru că nu văzusem documentare. Pe de altă parte, mi se pare că, față de acest gen, orice critic de film are trebui să aibă un sentiment de vinovăție. E de bun-simț, pentru că dedicăm pagini întregi lungmetrajelor, cu toate că în ultimul timp - cu două-trei excepții notabile
Bietul Documentar by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/11331_a_12656]
-
mi-aș fi dorit ca acest film să aibă măcar jumătate din rețeaua de distribuție de care a beneficiat ,Alexandru" al lui Oliver Stone... Chiar ar fi meritat acest efort financiar, dar... Are de toate: patru ore, umor (trebuie să vedeți secvența în care ,gazda" documentarului, Michael Wood este obligat de către un general pakistanez - care preda lecții de strategie despre Alexandru - să traverseze un râu în maniera macedoneanului: pe o plută făcută din paie și dintr-o prelată veche. Ghiciți care
Bietul Documentar by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/11331_a_12656]
-
prelată veche. Ghiciți care e rezultatul), suspens (naratorul este atacat de bandiți în Afganistan, încă în plin război), explicații elaborate și citate din istorici, chiar și legende sau balade locale, deci acuratețe, plus o diversitate etnic-culturală cum cu greu veți vedea în alt film. Nu e de mirare, traseul lui Alexandru poartă echipa de filmare și gazda prin șaisprezece țări. Mai mult, acest documentar mi se pare remarcabil din punct de vedere epistemologic. De obicei, există acea voce din off, care
Bietul Documentar by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/11331_a_12656]
-
acea voce din off, care dă explicații care sunt - de multe ori - doar relevante în raport cu imaginile, care, la rândul lor, depind direct de subiect. De aici dubla impresie pe care o inoculează un astfel de tip de documentar: cum că vezi lucrurile de sus (cartezianul punct de vedere al lui Dumnezeu), o perspectivă omniscientă în aparență. Abia la sfârșit îți dai seama că există delimitări clare ale viziunii și că ai rămas cu întrebări neelucidate. Datorită temei alese dar și abordării
Bietul Documentar by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/11331_a_12656]
-
puțin pe gustul meu, dar, fie, să ne bucurăm de diversitate - este ,Ultimele zile ale orașului Pompei" . Aici persistă vocea din off și, odată cu ea, întrebările (mele) neelucidate. Metoda de reconstrucție e ceva mai speculativă: actorii interpretează rolurile victimelor erupției. Vezi câte un obiect de-al vreunui personaj, apoi, într-un flash, îi vezi aspectul de azi. Partea speculativă apare când intervine dialogul personajelor, mult prea verba volant ca să fi lăsat urme disponibile pentru arheologi. Mai ales când am auzit un
Bietul Documentar by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/11331_a_12656]
-
zile ale orașului Pompei" . Aici persistă vocea din off și, odată cu ea, întrebările (mele) neelucidate. Metoda de reconstrucție e ceva mai speculativă: actorii interpretează rolurile victimelor erupției. Vezi câte un obiect de-al vreunui personaj, apoi, într-un flash, îi vezi aspectul de azi. Partea speculativă apare când intervine dialogul personajelor, mult prea verba volant ca să fi lăsat urme disponibile pentru arheologi. Mai ales când am auzit un om de afaceri roman cu ambiții politice spunând despre dezastru că ,nu s-
Bietul Documentar by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/11331_a_12656]
-
din punct de vedere vizual, se putea ceva mai complex, dar există compensații: există momente de interviu - realizate cu multă sudoare - în care pelicula se comportă ca și un disc pe care se face scratching. În plus, e interesant să vezi hibridizarea unei tehnici de a face muzică, transformarea ei în gen de sine stătător și apoi, pe cale culturală, amestecul ei cu alte elemente, de la graffiti la vestimentație.
Bietul Documentar by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/11331_a_12656]
-
Mircea Mihăieș Veșnicele certuri și rivalități între palate - Victoria și Cotroceni - transcend, se vede, atât timpurile, cât și identitatea locatarilor. Hârâiala dintre Iliescu și prim-miniștrii săi, greco-romanele lui Constantinescu și-a primilor doi premieri de sub domnia sa, alba-neagra lui Iliescu și Năstase, tauromahia declanșată de Băsescu țin de cu totul altceva decât inerentele diferențe
Corupții fără corupție by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/11314_a_12639]
-
ți se spune că sunt corupte, dar nimeni nu poate demonstra cu precizie de ce se fac vinovate. Într-un veritabil delir, ne plasăm în eterna ecuație: , Realitatea e că se fură, adevărul e că se bea!" M-am săturat să văd figurile ironice ale lui Iacubov, Sechelariu și ale celorlalți baroni mai mult sau mai puțin nevinovați intrând surâzând pe ușa Parchetului și ieșind de acolo râzând în hohote. Ce se întâmplă? Au dispărut specialiștii capabili să demonstreze fraude ce se
Corupții fără corupție by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/11314_a_12639]
-
figurile ironice ale lui Iacubov, Sechelariu și ale celorlalți baroni mai mult sau mai puțin nevinovați intrând surâzând pe ușa Parchetului și ieșind de acolo râzând în hohote. Ce se întâmplă? Au dispărut specialiștii capabili să demonstreze fraude ce se văd și cu ochiul oibner? Ori trăim cu toții într-o iluzie înspăimântătoare, în care doar ni se pare că unii sunt îngerii și alții demoni. Ei bine, suntem cu toții îngeri, de vreme ce nu există lege care să ne arate cea mai neînsemnată
Corupții fără corupție by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/11314_a_12639]
-
scheme care-au adus Occidentul la falimentul educațional: nu facem decât să ne programăm subdezvoltarea pe multe decenii de aici înainte. ,Legarea teoriei cu practica", marota învățământului comunist, n-a dus la nici un rezultat demn de atenție. Așa cum s-a văzut pretutindeni, doar un învățământ bazat pe o cultură generală serioasă e capabil să producă oameni în deplinul sens al cuvântului. Renunțarea la orele de limbă latină și greacă, la cele de literatură universală, la predarea armonioasă a culturii și civilizațiilor
Corupții fără corupție by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/11314_a_12639]
-
de mare sensibilitate, care ar putea intra în cele mai selecte antologii de proză: ,Acum, cînd geografic nu-mi mai este interzis, e prea tîrziu: toți cei ce-mi populau acea Ťcasăť au dispărut. Pot să mă întorc, să-mi văd prietenii, nu și să mă regăsesc pe mine cea din copilărie sau adolescență care se reflecta în privirile celor azi trecuți în neființă. De această Ťtrecereť suferă de fapt și ființa mea: se tot împuținează cu fiecare dintre cei ce
Vremea schimbării by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11315_a_12640]