1,315 matches
-
și de alte cântece de cocoși, și în cele din urmă o apucă încet pe șosea drept înainte, așa cum îl povățuise badea Petre. 5 Deodată Culae se opri și se frecă la ochi, părându-i-se că are din nou vedenii. Pe drum, drept în fața lui, din ceața dimineții, apăruse o căruță pe care o mâna tatăl său. Dar de data aceasta vedenia nu mai vru să dispară. Chiar tatăl său era în acea căruță care o pornise la drum în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
Petre. 5 Deodată Culae se opri și se frecă la ochi, părându-i-se că are din nou vedenii. Pe drum, drept în fața lui, din ceața dimineții, apăruse o căruță pe care o mâna tatăl său. Dar de data aceasta vedenia nu mai vru să dispară. Chiar tatăl său era în acea căruță care o pornise la drum în zori de zi, iar lângă el, cu un cojoc în spinare și cu o căciulă țuguiată pe frunte, se vedea vecinul Ivan
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
nasturii de la paltonaș, după ce a refuzat ajutorul bunicii. Este ceva ce se deplasează foarte repede, ca vântul și ca gândul. Aproape că nu îl vezi pe acel ceva și de aceea se mai zice că năluca este o arătare, o vedenie sau o închipuire, ceva ce nu există în realitate, ci numai în gândirea unor oameni. Și mai înseamnă un peștișor de metal sau de plastic cu niște cârlige ascunse pe care pescarii cu undița îl folosesc pentru a atrage și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
o crimă perfectă -, amintirea fetei i se păstră mai vie decât niciodată în minte. O bună vreme rămase cu conștiința curată, deoarece credea hotărât că nu avusese deloc o alternativă mai bună de ales. Curând, însă, mustrările de conștiință și vedeniile cu ea începură să-l necăjească fără astâmpăr. Conștiința sa, demult adormită într-un colțișor ascuns și întunecat, i se deșteptă acum dintr-odată, înălțându i-se vertiginos în zbuciumări și în transformări tot mai sălbatice și mai necontrolate. Începu
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
acolo, dar ele sunt în legătură cu omul "cel rău" și cu "nebunul". Mergând mai departe, vom spune că Biblia pomenește de "îngropare" pentru prima dată, în Cap. XV v. 15 din Geneză, când "Cuvântul Domnului" a vorbit lui Avram "într-o vedenie". "Tu vei merge-n pace la părinții tăi: vei fi îngropat după o bătrânețe fericită". De aici înainte la fiecare pas întâlnim expresiunea " Cutare... a murit și a fost îngropat în mormântul lui, cu părinții lui etc...". Aceasta nu înseamnează
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
-l privești cu simpatie și, de la un moment dat încolo, nu-l mai poți lua în serios pe Nietzsche. Mai mult, atenția cititorului se mută de pe sensul frazelor pe virtuozitatea cu care au fost scrise. Căci, deși obnubilat de ceața vedeniilor vindicative, Nietzsche scrie formidabil. Și astfel ajungi să admiri balerinul din el, ignorîn-du-i cu totul semnificația mișcărilor. Nu te mai preocupă veridicitatea reflexiilor, ci forma lor de sclipire retorică. Un clinchet de vertiginoasă cavalcadă care a fost iscat de corzile
Șarpele cu clopoței by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6860_a_8185]
-
Să plecăm, în acest voiaj la îndemîna oricui, da și nu, de la 7 poeme, volumul de versuri apărut în 1968 la Editura pentru Literatură. Cele șapte poeme sînt: Poemul odăilor, În munți, Istoria lui Claus și a giganticei spălătorese, TurnulBabel, Vedeniile regelui Pepin, Mistrețul și pacea eternă, ABC. Primul e, fără voluptățile lui Baudelaire, deși umbra lui de mirosuri otrăvite adie, ici-colo, în atmosfera poeziilor, o invitație la călătorie: „Rămîi alături, să privim din toc". Și sub ochii acestor privitori alăturați
Călătorie fără sfîrsit by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/6769_a_8094]
-
gal,/ Sorginte și final, Urgoragal/ Te pot lăsa să treci printre precesii/ Pe scara asta mai din dos, din gresii./ Pe-aici se-ncurcă tot și se-nțelege/ Aici sînt întîmplări dispuse-n lege/ Cocoșii: cresc doar negre siluete,/ Prietenii: vedenii pe-un perete/ Livezile: doar muchii de vîlcele/ Iar frunzele - livide isoscele./ Pe-aici poți să te bucuri, prin lucarne/ De balul semințiilor din carne/ Și să cuprinzi cînd toatele-or să steie/ Turn Babel priponit de căi lactee." Sigur
Călătorie fără sfîrsit by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/6769_a_8094]
-
vraja lină a unei poezii în primul rînd frumoase, alunecînd, deodată cu modernitatea, spre locurile tăinuite, spre ieșirile de serviciu, spre ascundere și abandon. Spre tihnita, mereu rîvnita, stare pe loc, prin agățare de șerpuita, diafana linie cerească a destinului. Vedeniile lui Pepin cel scurt, dedicate lui Ion Barbu, sînt o călătorie de carnaval, care stîrnește cheful de-a o repeta: „Iar noi, într-o boccea de saltimbancă/ La toamnă colinda-vom țara francă." Mistrețul, starea de mijloc a unei transformări
Călătorie fără sfîrsit by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/6769_a_8094]
-
cerbul, purtînd cu smerenie crucea răstignirii pe al său creștet, înfiptă în fața latelor sale coarne. Pe întîiul plan se află vînătorul cu calul și cu cînii săi; el a descălicat și a dat în genunchi, privind cu o cuvioasă mirare vedenia ce-i trimete cerul. Toate părticelele acestei compuneri sunt lucrate, ca toate operile lui Albert Dürer, cu o scrupuloasă acurateță; totul e exact, dar nimic în particular nu are o formă care să placă mai mult decît simpla și reala
Estet până la capăt by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/7434_a_8759]
-
tradiție. TEŔRNADH Era unica soră a mamei - e drept că n-am fost nicicând prea apropiați -, m-am întors totuși acolo, la slujba de pomenire de o lună. Ce m-a izbit, după durerea și nemișcarea parcă nesfârșite, a fost vedenia unui corp depus nu în țărâna-ndătinată, ci în ceruri, precum o pasăre, ori Doamna Hird, cea dispărută după nori cu tot cu-auritul său cadru. M-am gândit atunci la cuvântul galez teŕrnadh, la cum poate-nsemna el, deopotrivă, urcuș, coborâre
RODY GORMAN by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Journalistic/7441_a_8766]
-
prelungește, semănînd cu o stranie rezistență decrepită. Din cînd în cînd, se strecoară o aluzie străvezie, ca pînza de mucegai: "Tu strigi Ťîndurareť... E-un răget. N'ajunge/ Pe demonii tăi asasini să-i alunge,/ N'ajută/ Să'nfrîngă cornuta vedenie slută/ A țării 'n robie căzută." Copaci contorsionați, de țarină pustie, însoțesc litania unor ani care nu anunță limpezimi: "Cui i-e foame rumegă mătrăgună/ Linge sare, îi place, e bună...// În timp ce pușca din cui, în coșar,/ A răgușit, de
Chinuri by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/7796_a_9121]
-
n-are nimic a face cu viața, cu sîngele, cu patima, cu greșelile ei. Doar cu figurile imobile, zornăind sumbru și căzînd cu zgomot, ale morții. Și, peste ele, chinurile aprige ale cărui stă să le asculte, să le depene, vedenii amestecate printre vederile de zi și de noapte. Un nelecuit, care-și cheamă condamnarea, putința de-a însemna ura, fără a o putea stăvili: "Îngere-lacrimă, lacrimă târfă,/ Nu-mi coase aripi de moină și cârpă./ Nu-mi lua 'ntunericul pentru
Chinuri by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/7796_a_9121]
-
de trei ori fii tu (...)/ hai sictir replică atunci pianista bulbucată/ nu voi abandona niciodată tromba psihedelică pleznind de ceață/ sunt chiar eu acum cea care-ți vorbesc din rărunchi/ cea vie adevărată pricepi nătărăule/ nu voi renunța niciodată la vedenii colaje nici la delirium tremens/ de la care am căpătat tărie până la os/ nu voi renunța la fibrele lunatice stihii opiomanii lactee/ la vaporii mistici apocalipsele hrănitoare/ nici la autostopul meu de merlină cu efect de seră blasfematoare/ nici la vagabondajul
Submarinul poetic by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/7805_a_9130]
-
zburătoarea și "încălzindu-se amândoi, ațipiră". E numai una dintre întâlnirile straniului roman erotic. Dacă dragostea pentru vulturiță rămâne platonică, Matei se eliberează și se împlinește totodată sexual prin întâlnirile periodice cu "arătania" Erika. Aceasta e o "zână smeadă", o "vedenie" cu vino-încoace, care dansează în cimitirul apropiat și îl topește - sub privirile a doi bătrâni înțelegători - pe adolescentul nostru. Scena seducției apare într-o pagină memorabilă, pe care n-aș vrea s-o distrug într-un rezumat inevitabil plat: "Cei
Arătania by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/7681_a_9006]
-
puternic conturate nu sunt călătoriile la Lausanne, Paris, München, Bamberg etc., nici lecturile din Cioran, Cohen, Kundera, Genette, Gide, Michel Tournier, Vargas Llosa ș.a., nici personajele mai mult sau mai puțin trecătoare prin viața Marianei Șora, ci visele, prezențele imateriale, vedeniile: Dimineața, în semisomn, am simțit o prezență și am văzut, deasupra mea, spre colțul de la piciorul patului, plutind în aer o formă asemenea unei uriașe păsări albe - îngerul morții, mi-am zis. Era de un alb translucid, cu aripile întinse
O diaristă europeană by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/7104_a_8429]
-
din nouă părți deodată. Zbaturile cu capacele verzi bine închise sub podul rulant ce le poartă încoace și-ncolo glisând fără zgomot nu mai sunt gropile puturoase încărcate cu piei în jurul cărora oamenii se strâmbau cu fața schimonosită, trăzniți de vedenii lugubre și de duhori... Ele par coline odihnitoare pe lângă care poți umbla în voie... Nimic fără uzura pustiitoare pe care o aducea efortul fără nădejde... Peretele mov din fund are culoarea liliacului... Celălalt, gris-bleu întrerupt de poieni albe este un
Tăbăcăriile by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/5948_a_7273]
-
a durat doar atât cât să nu fii sigur că s-a întâmplat cu adevărat.” Cartea lui Greil Marcus conține, desigur, multe analize „la rece”, temeinice, competente, convingătoare. Dar ea trăiește mai ales prin astfel de fulgurații, de nebunii, de vedenii. Adică printr-un sistem exploziv de imagini subiective, derutante și seducătoare ale inteligenței puse în slujba iluminării.
Van the Man (5) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/5929_a_7254]
-
defel. În primul caz, viziunea e aristocratică și e inspirată de un filon religios: nu înveți ca să te formezi, ci ca să te inițiezi într-o elită, căci cunoașterea comună e pentru gloată, nu pentru cei aleși. În al doilea caz, vedenia e democratică și e insuflată de un tipar laic: cunoașterea nu e un privilegiu, ci un drept care se distribuie echitabil tuturor. Oricine poate deveni un inițiat, important e să vrea. Se vede bine că între cele două poziții domnește o
Libido sciendi by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5255_a_6580]
-
precizie a detaliului, umor poetic și un touch de horror. La început ni se sugerează că privirea ușor ambiguizantă a protagonistei s-ar trage de la o relație pătimașă cu universul devorator al cărților. O formă de halucinare de sine, cu vedenii, premoniții și o senzație difuză de vină ar explica multele momente de suspendare a „realului”. Imaginile sunt ușor retenibile, demne de un pictor ieșit din mantaua suprarealismului: „Mi se întâmpla să intru în C2 și, în holul căminului, pe care
Animalul terorii by Gabriel Coșoveanu () [Corola-journal/Journalistic/5413_a_6738]
-
oficiant, în negru solemn, al sfîrșitului de primăvară și capătului de fir: "Să mă refugiez în cortul pădurii/ Întunecatul April e pe urmele mele,/ Zornăitoare lanțuri tîrăște/ Și un cuțit în mîini să mi-l înfigă în coaste." (Ordin). O vedenie a silniciei, răzbunîn-du-și chinul cu alte chinuri și purtînd, în delicatețea ei de umbră, amenințări mai puternice decît orice realitate. Ce sînt, în fond, vociferările, pe lîngă economia de cuvinte, storcînd imaginația de cele mai profunde spaime ale ei, a
Semnul lunii by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/6747_a_8072]
-
Consolate cu visări induse: "Atît am visat că nu mai știu/ dacă moartea mea e înger sau drac/ dacă în cer s'au ivit stele sau ghimpi,/ Dacă luna e lună sau vultur sau rac?" (Balançoir). Mai mult decît simple vedenii, vădind, în lumea închipuirilor insomniacilor, o nebunie cu metodă. Descîntece distrugătoare, de om care se face că-i mai pasă, leagă duhuri și viețuitoare: "Voi, pescărușilor/ Ungeți cu smoală pragul și clanța ușilor/ Crima cînd o lua-o la sănătoasa
Semnul lunii by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/6747_a_8072]
-
descrie și nu-l mai anunță decât, când și când, în scenarii apocaliptice reluate periodic, poetul recuperează cel mai definitoriu dintre „viitorurile” sale: muritudinea. Situarea e piezișă și suspendată într-un prezent al așteptărilor înșelate. Înțelepți, ironici, exasperați, hăituiți de vedenii și visând viziuni salvatoare, tinerii dețin „știința morții”. Robert Șerban spune într-un interviu: „În cartea mea, moartea nu e un personaj negativ. Dimpotrivă. [...] Iminența morții te face să simți cu acuitate viața, ți-o potențează, îi dă sens, seriozitate
Despre moarte, numai de bine by Irina Petraș () [Corola-journal/Journalistic/4402_a_5727]
-
pe brânci se face mică.../ Crra... stolu’ntreg - și’n umbră rămân privind cu frică/ Trei picături de sânge pe-o ramură de sorb.” E despărțirea nu doar de o vârstă, ci și de o istorie. În ‘26, astfel de vedenii intrau ușor în clișeul plecării la oraș, prelucrat cu mai mult sau mai puțin talent. Într-o retrospectivă care-și mai adaugă niște ani, pierderea locului, a vechilor deprinderi, a bucuriei amintirilor, devenite un calc casant prin care nu se
Acasă by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/5857_a_7182]
-
sale favorite, în timp ce ideea se consumă în fatala-i combustie: „ideea sfîrîie ca o lumînare” (Între două lumi). Harul însuși e transpus în materie primitivă: „ochi lățos plecînd de la sine / adîncindu-se / în mijlocul cîmpiei, / ochi cu rădăcini - / pom putrezit gătit cu vedenii” (Har). Precum la Blaga, Dumnezeu este echivalat cu o întoarcere la primordiile agreste, la un mioritism reflex. Iată ce-I relatează poetul, identificat cu o ciobănie ancestrală: „rege al sîmburilor și al gălbenușurilor/ cu aura din albii comeți. / Înviu grădini
Valențe etnice by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/5579_a_6904]