828 matches
-
cer, altul să fie). Moartea credeam Că e o lebădă neagră. Am visat-o, avea Șase copaci doborați de furtună Șase ochi scoși, șase brațe rupte Șase turle rostogolite în țărâna Șase corăbii scufundate Șase limbi legate de șase șerpi veninoși. (Să luăm o pauză de cafea să ne lepădam de păcat cu două cuvinte, acelea cu care te iubesc, cu care îmi iau adio, cu care plătesc la caserie prețul pe care zeii îl pun ochilor mei și uită să
LEBEDELE de GABRIELA ANA BALAN în ediţia nr. 1855 din 29 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383919_a_385248]
-
au luat apărarea poetului ardelean, impresionată fiind și acea apreciere a lui P.P. Negulescu, printr-o scrisoare trimisă, din Berlin, lui Titu Maiorescu: „M-a indignat, în adevăr, peste măsură, infamia scandalului ce se face cu bietul Coșbuc. E un veninos asalt de pigmei în contra unui incontestabil talent literar”. În anul 1896, „după ce poetul trăise bucuria consacrării și, în același timp, și amarul unor calomnii, la București, la Editura Librăriei Școalelor C. Sfetea, apare volumul de versuri „Fire de tort”, cu
Coşbuc – 150 de ani de la naştere „Cel care a cântat toate vitejiile neamului…” [Corola-blog/BlogPost/92418_a_93710]
-
hrăpărețe, ori de mamuții, pânditori și ucigași, a geofonilor! Ca și în sudul Dobrogei... ...Apocalipsa a început. Năvălitorii Întunericului și-au suflecat mânecile și au început Seceratul- Cel-de-pe-Urmă. “Regii și împărații lumii” (dimpreună cu președinții și prim-miniștrii pitici și veninoși ai popoarelor!), servil-lingăi, le ascut călăilor cosmici secerile asasine... Numai niște țărani din Vaslui își pun chezașă viața, precum că și cerurile, și iadul - au greșit, grosolan, socoteala sorocului din urmă! ...Tot de pe acolo de unde și răzeșii lui Sveti Ștefan-Vodă
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/92932_a_94224]
-
celorlalți care s-au născut și trăiesc aici, care n-au plecat sau vor reveni aici, și sigur vor reveni, că numai în unire, în unire și neînfricare, au putut să zdrobească hidra, să-i taie unul câte unul capetele veninoase, sângeroase. Unirea din Marea Zi de la 22 Decembrie. „Să ne trăiești cât țara, mult iubite și stimate” strigau, făcând spume la gurile lor murdare, în toate ședințele, adunările, sindrofiile, plenarele, sesiunile, congresele, „vizitile”, mitingurile, Leana, Nicu, Bobu, Dincă, Lică, și
Tinerii eroi și năpârcile. Iluzii seculare și glorii de o zi [Corola-blog/BlogPost/93185_a_94477]
-
lumea zeilor, alteori, în mlaștina delirului verbal): hematii pe terasa unei vene (cf. Evadare în interior), suburbiile conștiinței (cf. Călifarul),pedante mișcări de translație (cf. Contemplare), frig ancestral (cf. Nesomn...), cadranul hidrografiei, delta nemuririi, răsăritul atlasului geografic (cf. Râul), mări veninoase (Cu ace...). Destul de greu, dar DELOC IMPOSIBIL! - putem desprinde chiar versuri întregi/grupaje de versuri, nesubminate de prețiozitate/pretențiozitate (de felul: mal latifundiar, mlaștini prutiene - cf. Sălcii..., sau: pretenții antropice - cf. Râul, sau efortul aristotelic - cf. Cavernă...), sau de expresii
UN DEBUT PE DEPLIN ONEST: MEANDRE, DE CĂTĂLIN NICOLAE MOLDOVEANU [Corola-blog/BlogPost/93305_a_94597]
-
alta și a șters-o peste baltă la un tenis! O fi având pește? Balta. Bine că, măcar el, privește cu încredere viitorul, care capătă contur și consistență! Așa să fie! După cum am prevăzut, atacurile sistemului mafiot sunt tot mai veninoase, ceea ce înseamnă că neamțul e pe drumul cel bun! Ultimul e de noaptea minții! Vorba lui MB. Florin Chilian a găsit mâna criminală de la Colectiv! Paranoici sunt de când lumea și vor mai fi! La noi, se pare, proporția este peste
TABLETA DE WEEKEND (136): GÂNDURI DE GERAR de SERGIU GĂBUREAC în ediţia nr. 1838 din 12 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383186_a_384515]
-
uciderea, precum și slăbirea puterilor sufletești și trupești ale celui plin de invidie. De asemenea invidia duce și la depărtarea de Dumnezeu, căci înăbușă dragostea curată față de El și față de aproapele. „Zavistia (invidia) face pe oameni mai răi decât orice șarpe veninos”, se mai scrie. Între morala creștină și etica filozofică există oarecare afinități, de pildă în privința virtuții și ambele consideră că nimic nu-i dezbină mai mult pe oameni decât invidia, care e o boală neînchipuit de grea și mult mai
DESPRE INVIDIE ȘI POPULISM de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 2205 din 13 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383302_a_384631]
-
Nu ai uitat povestea cu aparatul, chiar dacă, acum, e vorba despre o altă persoană. Câinele nu devine mai încrezător doar pentru că s-a schimbat ciomagul. Ai o legătură, nimic sigur. Ești liber. MAGISTRATUL. Uneori, victima este mai vinovată decât criminalul! Veninoasă, gura lumii zice că eu l-aș fi răpus pe Eremit. Din ordinul meu ar fi... Nimeni nu are habar de nimic. Numai colportori. Nici nu există victime. Doar învingători și învinși. Justiția este invenția celor slabi, cei puternici au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
Dar Între timp cântărea, grabnic, debitul și creditul pe balanța pe care destinul i-o oferea. Viața sa pentru eliminarea unuia dintre dușmanii cei mai acerbi ai libertății Florenței. Îl putea, În sfârșit, da la o parte pe omul acela veninos, putea strivi capul șarpelui care Își depusese ouăle În orașul său. Lipsit de această longa manus de care dispunea În Toscana, Bonifaciu va trebui să se lase păgubaș În Îndeplinirea scopurilor lui. Apoi, gestul Îi apăru În Întreaga sa enormitate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
o viperă - a constatat altul. Îi priveam prin crăpătura paravanului și nu respiram, inima nu ne bătea. Erau trei, al treilea, aproape un copil. Aruncătorul de mine îl trăgea ca pe un animal sălbatic în lesă. Îți scoatem noi dintele veninos - a continuat el către copilandru - nu-i așa? — Îhî. L-au apucat pe Benjamin și l-au legat cu mâinile de mașina de cusut. Apoi i-au îndesat o grenadă în gură, au luat o sfoară din cutia de lemn
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
și aceasta, umilă, alunecând în infinit. Ce mai era de scos? Cămașa - ruptă cu ură, întrucât clipa a ceea ce voia să facă Clossettino îl aștepta să fie gol, cu nimic îmbrăcat în fața nimicului. Alba himeră textilă se sfâșie turbată, șerpuind veninos, agățându-se, încercând cu ultimele puteri să nu se despartă de umerii stăpânului. Apoi, demența Directorului întrecu orice așteptare. Labele păroase ale mâinilor sale prinseră catarama curelei, strâns, într-un jazz nebun, exact când ritmul audibil din însăși structura pământului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
sunt credincioase mă Împiedică să intervin În treburile cetății voastre, explică Acquasparta, și ca atare rău aș face dacă te-aș sfătui să nu te supui ordinului unei autorități a Florenței. Chiar dacă un asemenea ordin poate ascunde capul unui șarpe veninos. Chiar dacă un asemenea ordin sfidează orice Înțelepciune și orice prudență și nimeni nu te-ar putea mustra dacă ai acționa În sens contrar. - Dar, eminență... Ar trebui să am măcar girul altor priori... - Îl vei avea. Și vei putea invoca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
un mărgean, Încununat cu alge, clădit în praf de stâncă, Un trunchi cu prăpădite crăci vechi, ce stau să pice, Din care alte ramuri, armate-n șerpi lemnoși, Bat apele, din baia albastră să despice Limbi verzi, șuierătoare, prin dinții veninoși. ORBITE Colo, dimineața mea, Viu altar îți miruia: Ca Islande caste, norii În, dorită, harta orii, Ageri, șerpii ce purtai, Șerpii roșii, scurși din rai, Și, cules, albastrul benții De pe jerbele Juvenții. * Lăncile de iarbă mici Le păzea cățeaua Bitsh
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
noduros mărgean Încununat cu alge, un trup răpus de muncă, Un trunchi cu prăpădite crăci vechi ce stau să pice Din care ramuri hâde - năprasnici șerpi lemnoși Zbucnesc, ca sus în baia albastră să despice Limbi verzi, șuierătoare, prin dinții veninoși. III Dar peste ochi și cuget căzu o deasă sită. Mă tolănii în voie pe caldul gliei sân Și îmi lipii obrazul și tâmpla obosită De scorojita coajă a trunchiului bătrân. L-am alipit. Când, pâcla de gânduri și simțiri
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
care toți silesc a lua aminte se sare rândul meu sunt amânat în minte prinde-a mi se face drum arat iar când încep a spune duruta mea poveste se naște-un murmur cu intenție de viespe ce cu pană veninoasă-ti scrii vorbirea străine ce-a fost dat sa te-ntâlnesc mai par și alții-a aștepta la rând ca să arunce-n mine cu bulgări de cuvânt pricep că la cenaclu nu e tărâmul milei la ei batjocura e marmelada
POEZII DE ION GEORGESCU de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 939 din 27 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364284_a_365613]
-
și căzură jos pe pământ. Între timp mai apărură niște păsări negre ce croncăneau din înaltul cerului și coborând în jos, se transformară și ele în balauri mai mari decât primii veniți. Doar câțiva îngeri scăpaseră de loviturile și împroșcăturile veninoase ale Capetelor de Pisică, care se ridicară în picioare și își luară zborul spre norul cel alb. Printre îngerii care reușiră să-și ia zborul, era și Îngerul-barză care îi ajutase pe Maria și pe Ion, vorbind cu Domnul să
PARTEA A II A de MIHAELA MOŞNEANU în ediţia nr. 1127 din 31 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363740_a_365069]
-
ani. La acel proiect au lucrat peste trei sute de sculptori alpiniști, în timp ce construcția Capului lui Decebal a fost realizată într-un timp mai scurt și doar doisprezece persoane au lucrat la realizarea ei. În ciuda tuturor pericolelor, a înălțimii, a viperelor veninoase si a temperaturii toride de vară, această sculptură superbă a fost finalizată. Totul a început în vara anului 1994, cu defrișarea copacilor care împădureau stânca. Următorul pas a fost curățarea stâncilor și a rocilor care erau periculoase pentru viața oamenilor
CAPUL LUI DECEBAL de MIHAELA MOŞNEANU în ediţia nr. 1149 din 22 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362787_a_364116]
-
și ultimativ ca limbajul unui birjar oborean, se potrivește sau nu într-o confruntare literară, cu tradiția intelectuală a unei reviste respectabile?!... Nu pot însă să închei răspunsul meu pentru că autorul ascuns sub anonimatul Ochiului magic, acru la inimă și veninos la minte cum nu se mai poate, mistifică opiniile mele, îmi arată o ură sinceră și îmi atribuie idei pe care nu le am. Le iau pe rând. 1. Dacă eu am spus că Uniunea Scriitorilor nu mai este, azi
OCHIUL MAGIC MINTE DE ÎNGHEAŢĂ APELE de EUGEN SIMION în ediţia nr. 1504 din 12 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/363034_a_364363]
-
de copiat; veranda conacului, din care intri într-un antreu cu miros de istorie; acoperișul în stil brâncovenesc, cu lucarne mari, prin care ziua de afară pătrunde în podul imens, luminând păianjenii veacurilor, lăcașurile cenușii muncite cu greu de viespile veninoase, bufnițele orbecăinde aciuate de-a lungul anilor, care ies noaptea, înghețând împrejurul cu luminile reci ale ochilor imenși; iar din când în când o cucuvea cântă a reîntoarcere din moarte a vreunui apropiat al conacului, locatar al cimitirului din apropiere
O ALTĂ SULTĂNICĂ de ION C. HIRU în ediţia nr. 229 din 17 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360854_a_362183]
-
Re Pe Re, Pe Me Re, secere și ciocane! Calomnii, Colonii, Pușcării, Inumane! Comunism, despotism, nepotism, dictatură! Desființare, Dărâmare, Demolare Dură! Suferință, umilință, ședință, congres! Taclale, Banale, Urale, Reales! Nemâncat, supărat, revoltat e poporul! Criticat, Acuzat, Demascat, Dictatorul! Mânios, vanitos, veninos e guvernul! Gândește, Mișelește, Și pornește Infernul! Maltratați, împușcați, terminați-i pe-anarhiști! Fanatism, Banditism, Terorism, Securiști! Se plânge, cu sânge, dar învinge poporul ! Capturat, Judecat, Împușcat, Dictatorul ! După alt război, alte fețe noi de eroi necunoscuți! Doi suspuși, Trepăduși
PRUNE-N GURĂ (EXERCIŢII DE DICŢIE) de GEORGE ROCA în ediţia nr. 935 din 23 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364183_a_365512]
-
pana fermecată să-ți spun cât mi-e de dor... Albastru este cerul și pana mi-este albă Când voi zbura spre Raiul imensului Eter... Te voi privi Iubite și-n irisul albastru Vor răsări cristale...luate de pe cer. Lumea veninoasă ne umple cu durere Ce ne străpunge gândul, ca focul arzător. Urmeaz-a ta menire, oricât ți-ar fi de greu Eu îți voi fi alături, un...înger păzitor. Hai să zburăm Iubite spre Raiul cel albastru Cu dragostea în suflet
HAI SĂ ZBURĂM IUBITE SPRE RAIUL CEL ALBASTRU! de DOINA THEISS în ediţia nr. 934 din 22 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364235_a_365564]
-
după gardul terasei în partea opusă de locul unde se aflau ei și intră înlăuntru, pe unde venise. - Ăștia sunt amicii patronului cel tânăr, Massimo. Halal amici! Dacă astfel de oameni pot fi amicii cuiva! Nenorociții ăștia sunt niște vipere veninoase, Anca! Nu pot fi amici cu nimeni! Nici sare-n ochi nu merită ăștia taică! Îi șoptește el printre dinți fetei, care era toată încordată și atentă,ca o panteră gata să atace. - Acum tati! Hai repede până nu apare
PETRECERE NEFASTĂ (2) de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 2015 din 07 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368507_a_369836]
-
era liberă și descătușată din inhibițiile Anei de până acum. Costi începu să o sărute din nou pe sâni apoi coborî spre ombilic cu mici sărutări scurte și dese în timp ce mâna lui continua să se furișeze cu viclenia unui șarpe veninos printre picioarele fetei din ce în ce mai strânse. Ana îi mângâia părul scoțând sunete onomatopeice de plăcere. Era în extaz. Nu mai trăise așa ceva niciodată și nu avusese nici cum să viseze la ele, lipsind aceste momente din viața sa. Era fericită! Era
FIORI CU ZMEURA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 205 din 24 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366913_a_368242]
-
s.n), în primăvara anului 1854, împăratul Francisc Iosif îl decorează cu crucea de aur cu coroană. De la Ineu, pe același post îl găsim în Salonta (Bihor). Și aici a căutat să întroneze ordinea, „ să stârpească corupția, mituirea, aceste burueni veninoase de cari se vede că sufere societatea rămasă în urma războaielor” ( s.a.). În anul 1959 Gheorghe Popa de Teiuș este referent la Tribunalul din Oradea-Mare, iar din anul 1861 la Tribunalul din Arad, înființat la insistențele sale. În ziua de 5
TESTAMENTE UITATE- TESTAMENTE CARE DOR... (GHEORGHE POPA DE TEIUŞ) de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 160 din 09 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367220_a_368549]
-
doar la victorie. O voi păcăli. Trebuie să o păcălesc. O voi lăsa să se creadă atotputernică, așa cum mă sfătuise, de fapt, și bătrânul vrăjitor de pe Planeta Albă, apoi voi lovi fulgerător. Direct în plin, cum își atacă un șarpe veninos prada. Odată înghețată pentru o mie de ani, restul va deveni destul de ușor. Știam că și supușii ei o urmează din teamă, nu din convingere, astfel că nu mă temeam prea tare de o revoltă sau o răzbunare a acestora
EXILAT PE PLANETA BLESTEMELOR ETERNE de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 2038 din 30 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/350192_a_351521]