943 matches
-
de 8 - 10 cm, au gâtul coada și aripile scurte, nefiind zburătoare bune. Picioarele sunt bine dezvoltate prevăzute cu degete lungi și subțiri. Ciocul este scurt și ascuțit, uneori curbat în sus. Culoarea penajului este de la galben-brun până la verde, partea ventrală fiind de culoare mai deschisă. Dimorfismul sexual este puțin pregnant, femelele având un colorit mat în comparație cu masculii. Habitatul acestor păsări sunt de obicei pădurile și locurile stâncoase. Ele aleargă pe sol sau se cațără pe trunchiuri arbori în căutarea de
Acanthisittidae () [Corola-website/Science/316940_a_318269]
-
dispoziția solzilor și scuturilor tegumentare). Șarpele rău se caracterizează prin solzi dorsali netezi (fără carene), fiecare solz cu două găurele (pori) apicale la vârf și sunt dispuși în jurul mijlocului trunchiului în 19 (rar 17 sau 21) șiruri transversale. Marginile scuturilor ventrale formează pe laturile corpului carene longitudinale slab exprimate. Scutul rostral distinct din perspectivă dorsală, puțin mai lat decât înalt și este ușor îndoit pe suprafața superioară a botului și ușor intercalat printr-un unghi obtuz între scuturile internazale. Scutul frontal
Șarpele rău () [Corola-website/Science/333912_a_335241]
-
se află 2 perechi de scuturi inframaxilare, cele anterioare de obicei mai scurte decât cele posterioare. La exemplarele tinere scuturile inframaxilare posterioare se ating reciproc, iar la adulți sunt de obicei separate de un rând de solzi mici. Pe partea ventrală au 160-221 (la masculi 189-198, în medie 193,3, la femele 202-211 în medie 204,5) de plăci ventrale angulate lateral. Scutul anal este divizat. În urma orificiului cloacal se află 87-131 (la masculi de obicei 80-107, în medie 100,6
Șarpele rău () [Corola-website/Science/333912_a_335241]
-
scuturile inframaxilare posterioare se ating reciproc, iar la adulți sunt de obicei separate de un rând de solzi mici. Pe partea ventrală au 160-221 (la masculi 189-198, în medie 193,3, la femele 202-211 în medie 204,5) de plăci ventrale angulate lateral. Scutul anal este divizat. În urma orificiului cloacal se află 87-131 (la masculi de obicei 80-107, în medie 100,6, la femele 91-99, în medie 95,6) perechi de plăci subcaudale. Dimorfismul sexual este evident: masculii adulți sunt mai
Șarpele rău () [Corola-website/Science/333912_a_335241]
-
obicei 80-107, în medie 100,6, la femele 91-99, în medie 95,6) perechi de plăci subcaudale. Dimorfismul sexual este evident: masculii adulți sunt mai mari decât femelele, au capul mult mai mare. De asemenea, ei au mai puține scuturi ventrale (sub 196) și mai multe scuturi subcaudale. Șarpele rău este răspândit în sud-estul Europei și vestul Asiei: din Ungaria, sudul României, Bulgaria, Republica Moldova, sudul Ucrainei și Crimeea spre est până la poalele nordice ale Caucazul Mare, Povolgia (în regiunile Rostov, Volgograd
Șarpele rău () [Corola-website/Science/333912_a_335241]
-
inferior), cu buze cărnoase și prevăzută cu 4 mustăți: cele anterioare (pe buza superioară), scurte, iar cele posterioare (de la colțurile gurii), mai lungi. Dinții faringieni dispuși pe 3 rânduri. Linia laterală este completă. Înotătoarea dorsală începe foarte puțin înaintea înotătoarei ventrale; este destul de înaltă și excavată; ultima ei radie neramificată spinoasă este puternic îngroșată, cu zimți numeroși pe marginea posterioară. Înotătoarea anală nu ajunge până la baza înotătoarei caudale. Înotătoarea caudală este adânc excavată; lobul ei inferior, puțin mai scurt ca cel
Mreană () [Corola-website/Science/319139_a_320468]
-
le (s) sunt un ordin de pești osoși acantopterigieni de talie mică cu corpul alungit la care înaintea înotătoarei dorsale se găsesc 2-17 țepi (spini) izolați, înotătoarele ventrale așezate puțin înapoia celor pectorale au o radie spinoasă și 0-2 radii articulate divizate și înotătoarea anală este opusă dorsalei. Corpul, fără solzi, este acoperit cu scuturi (plăci) osoase, mai ales pe flancuri. Au gura mică și protractilă, așezată în
Gasterosteiforme () [Corola-website/Science/335173_a_336502]
-
au o lungime de 3-18 cm. Corpul este fusiform mai mult sau mai puțin alungit. Înaintea înotătoarei dorsale, care este formată din radii articulate ramificate, se găsesc 2 până la 17 țepi izolați, mobili și liberi (nereuniți de membrana înotătoarei). Înotătoarele ventrale mici sunt așezate abdominal, puțin înapoia celor pectorale și au un spin (țep) independent și 0-2 (mai rar 3) radii articulate ramificate; "Indostomus" nu au spin în înotătoarea ventrală. Înotătoarea anală este opusă înotătoarei dorsale și este formată din radii
Gasterosteiforme () [Corola-website/Science/335173_a_336502]
-
17 țepi izolați, mobili și liberi (nereuniți de membrana înotătoarei). Înotătoarele ventrale mici sunt așezate abdominal, puțin înapoia celor pectorale și au un spin (țep) independent și 0-2 (mai rar 3) radii articulate ramificate; "Indostomus" nu au spin în înotătoarea ventrală. Înotătoarea anală este opusă înotătoarei dorsale și este formată din radii ramificate, prima radie este spinoasă, adică are forma unui țep. Corpul, fără solzi, adesea mai mult sau mai puțin învelit de plăci (scuturi) osoase așezate în rânduri longitudinale, mai
Gasterosteiforme () [Corola-website/Science/335173_a_336502]
-
articulează cu) preopercularul. Opistoticul (intercalarul) și metapterigoidul prezente. Oasele nazalele legate printr-o membrană de frontale; apofiza de pe suprafața inferioară a nazalelor le prinde strâns de parasfenoid și de etmoidalele laterale. Un singur metacleitru (postcleitru) sau el lipsește. Pe fața ventrală a hipocoracoidului se află o piesă osoasă de membrană, numită de diverși autori: ectocoracoid, interclavicular sau infraclavicular. Între cleitru și claviculă există un orificiu. Centura pelviană nu este legată direct de cea scapulară (respectiv de cleitru). Vertebrele anterioare au o
Gasterosteiforme () [Corola-website/Science/335173_a_336502]
-
sau radiația talamică centrală ("Radiatio thalami centralis") sau radiația somestezică, pedunculul talamic superior, pedunculul talamic dorsal este un grup de fibre nervoase care conduc impulsuri nervoase somestezice, conectând în dublu sens, nucleii talamici ventrali (nucleul ventral posterolateral și nucleul ventral posteromedial) cu girusul postcentral al lobului parietal. se află în partea posterioară a brațului posterior al capsulei interne, iar partea anterioară a radiației talamice superioară se află în genunchiul capsulei interne. Radiația talamică superioară
Radiația talamică superioară () [Corola-website/Science/326762_a_328091]
-
sau radiația talamică centrală ("Radiatio thalami centralis") sau radiația somestezică, pedunculul talamic superior, pedunculul talamic dorsal este un grup de fibre nervoase care conduc impulsuri nervoase somestezice, conectând în dublu sens, nucleii talamici ventrali (nucleul ventral posterolateral și nucleul ventral posteromedial) cu girusul postcentral al lobului parietal. se află în partea posterioară a brațului posterior al capsulei interne, iar partea anterioară a radiației talamice superioară se află în genunchiul capsulei interne. Radiația talamică superioară constă din
Radiația talamică superioară () [Corola-website/Science/326762_a_328091]
-
sau radiația talamică centrală ("Radiatio thalami centralis") sau radiația somestezică, pedunculul talamic superior, pedunculul talamic dorsal este un grup de fibre nervoase care conduc impulsuri nervoase somestezice, conectând în dublu sens, nucleii talamici ventrali (nucleul ventral posterolateral și nucleul ventral posteromedial) cu girusul postcentral al lobului parietal. se află în partea posterioară a brațului posterior al capsulei interne, iar partea anterioară a radiației talamice superioară se află în genunchiul capsulei interne. Radiația talamică superioară constă din fibre talamocorticale somestezice ascendente
Radiația talamică superioară () [Corola-website/Science/326762_a_328091]
-
brațului posterior al capsulei interne, iar partea anterioară a radiației talamice superioară se află în genunchiul capsulei interne. Radiația talamică superioară constă din fibre talamocorticale somestezice ascendente care formează radiația senzorială și sunt formate din fibre ce provin din nucleele ventrale ale talamusului (nucleul ventral posterolateral și nucleul ventral posteromedial) și se termină în girusul postcentral al lobului parietal. Această radiație conține, de asemenea alte fibre talamoparietale ascendente de la alte nuclee talamice (pulvinar). Radiația talamică superioară conține și fibre parietotalamice descendente
Radiația talamică superioară () [Corola-website/Science/326762_a_328091]
-
interne, iar partea anterioară a radiației talamice superioară se află în genunchiul capsulei interne. Radiația talamică superioară constă din fibre talamocorticale somestezice ascendente care formează radiația senzorială și sunt formate din fibre ce provin din nucleele ventrale ale talamusului (nucleul ventral posterolateral și nucleul ventral posteromedial) și se termină în girusul postcentral al lobului parietal. Această radiație conține, de asemenea alte fibre talamoparietale ascendente de la alte nuclee talamice (pulvinar). Radiația talamică superioară conține și fibre parietotalamice descendente care provin din cortexul
Radiația talamică superioară () [Corola-website/Science/326762_a_328091]
-
a radiației talamice superioară se află în genunchiul capsulei interne. Radiația talamică superioară constă din fibre talamocorticale somestezice ascendente care formează radiația senzorială și sunt formate din fibre ce provin din nucleele ventrale ale talamusului (nucleul ventral posterolateral și nucleul ventral posteromedial) și se termină în girusul postcentral al lobului parietal. Această radiație conține, de asemenea alte fibre talamoparietale ascendente de la alte nuclee talamice (pulvinar). Radiația talamică superioară conține și fibre parietotalamice descendente care provin din cortexul parietal și se termină
Radiația talamică superioară () [Corola-website/Science/326762_a_328091]
-
termină în girusul postcentral al lobului parietal. Această radiație conține, de asemenea alte fibre talamoparietale ascendente de la alte nuclee talamice (pulvinar). Radiația talamică superioară conține și fibre parietotalamice descendente care provin din cortexul parietal și se termină în nucleele talamice ventrale și alte nuclee a talamusului, inclusiv pulvinar. În radiația talamică superioară se află fibre a fasciculului subtalamic care trec transversal prin brațul posterior al capsulei interne (intersectând fibrele verticale) și conectează nucleul subtalamic cu globul palid.
Radiația talamică superioară () [Corola-website/Science/326762_a_328091]
-
colțul ei nu ajunge la verticala anterioară a ochiului. Maxila proeminează peste mandibulă. Buzele sunt subțiri, cea inferioară este întreruptă la mijloc. Ochiul este mijlociu. Linia laterală ușor curbată. Înotătoarea dorsală începe la jumătatea corpului, se inserează deasupra bazei înotătoarei ventrale și are baza scurtă și marginea concavă. Înotătoarea anală se inserează în urma capătului posterior al înotătoarei dorsale și are baza scurtă și marginea concavă sau rotunjită. Înotătoarea caudală este destul de lungă, puternic excavată, cu lobii subegali și cel inferior este
Clean mic () [Corola-website/Science/331531_a_332860]
-
bine dezvoltați. Au 32 de dinți cu o formulă dentară asemănătoare cu a omului: 2•1•2•3/2•1•2•3 x 2 = 32. Cercopitecinele au și stomac simplu și buzunare bucale, iar unele au și un sac laringian ventral. Buzunarele bucale sunt foarte dezvoltate și servesc la acumularea unei cantități de alimente pe care ulterior le mestecă. Colobinele nu au buzunare bucale, iar stomacul lor este împărțit în trei compartimente și adaptat pentru alimentația cu frunze, hrana fiind regurgitată
Cercopitecide () [Corola-website/Science/332992_a_334321]
-
pete, la masculi galben-verde și verde mai intens pe coapsele posterioare, iar la femele alb sau gălbui. Masculii se deosebesc de femele prin talia mai mică, coada și membrele posterioare mai lungi; trunchiul mai scurt, porii femorali mai dezvoltați, coloritul ventral mai verde. Șopârlele de pădure trăiesc în general izolate (mai rar în grupe), sorindu-se pe taluzul potecilor sau pe frunzar. Sunt active din aprilie-octombrie. Evită căldura prea mare, apărând mai frecvent dimineața și după-amiaza târziu. În captivitate sapă în
Șopârlă de pădure () [Corola-website/Science/334019_a_335348]
-
median; membrele robuste, de lungime mijlocie, iar coadă scurtă, groasă și turtita la bază, subțiindu-se brusc spre partea ei terminală. Solzii dorsali sunt mici, rotunjiți, juxtapuși, cu granule mici între ei, câte 44-55 de șolzi într-un șir. Scuturile ventrale formează peste opt șiruri longitudinale, dispuse oblic, cu o convergență posterioara. Pe spate are o culoare cafeniu deschisă sau gălbuie că nisipul (homocromie), cu resturile a șapte dungi longitudinale albe, dintre care una vertebrală transformată în oceli albi, cu marginea
Șopârlă de nisip () [Corola-website/Science/334020_a_335349]
-
exemplu la nivelul răspunsurilor mediate de hormoni și neurotransmițători. Dopamină(DA), prin acțiunea să în sistemul mezocorticolimbic (vezi: cortex, mezencefal, sistem limbic), este moleculă cel mai direct implicată în formarea dependenței de diferite substanțe, datorită efectului ei de recompensare. Zona ventral tegmentală și nucleus acumbens au fost asociate cu formarea dependentelor, prin input-urile glutamatergice venite de le cortexul prefrontal, hipocamp și amigdala. Consumul de etanol la șobolani se reduce după administrarea antagoniștilor nonselectivi sau selectivi (adică substanțe care blochează fie
Efectele etanolului asupra organismului () [Corola-website/Science/302156_a_303485]
-
Glandele parotide sunt dispuse în preajma unghiului mandibulei (lateral de găt și cap), au o culoare deschisă. Numeroase canale se unesc în canalul Stenon care străbate mușchiul maseter, paralel de nervul facial, ajungănd în cavitatea bucală. Glandele submaxilare sunt voluminoase, dispuse ventral de găt, de o parte și de alta a liniei mediane. Au lobi de culoare roz, iar secreția ajunge în canalul Warthon care străbate mușchiul digastric, ajungănd în cavitatea bucală. Glandele retrolinguale au formă de solzi, sunt dispuse latero cranial
Rattus norvegicus () [Corola-website/Science/322921_a_324250]
-
de o parte și de alta a liniei mediane. Au lobi de culoare roz, iar secreția ajunge în canalul Warthon care străbate mușchiul digastric, ajungănd în cavitatea bucală. Glandele retrolinguale au formă de solzi, sunt dispuse latero cranial față de fața ventrală a glandelor submaxilare și au o consistență accentuată. Glandele sublinguale sunt situate pe marginea interioară a mușchiului digastric, au dimensiuni reduse și formă globuloasă. Prezintă 2 lobi de unde pornesc canalele Rivinus. Glandele juxtapoide sunt extraorbitale, compacte, au o culoare galben-brună
Rattus norvegicus () [Corola-website/Science/322921_a_324250]
-
Colul uterin se deschide la exterior. Șobolanul cenușiu are dimensiuni cuprinse între 20,4 și 27,3 cm, coada mai scurtă, urechile mai mici, mai groase și opace. Botul este mai puțin ascuțit. Blana este de culoare cenușiu-cafenie, cu partea ventrală cenușiu-albicioasă. Există și forme metalice și albinos. Este originar din partea de sud-vest a Asiei. Deși este o specie străns legată de așezările omului, în multe regiuni trăiește în cămp, mai ales vara. Această specie este terestră, săpătoare. Sapă rețele de
Rattus norvegicus () [Corola-website/Science/322921_a_324250]