376 matches
-
de sânge și semnalmentele fizice îl scoteau de pe lista suspecților. Bordoni își drese glasul și își șterse sângele de pe față. Danny trase fermoarul borsetei și văzu un set de scule: un șperaclu, diamant pentru tăiat sticla, o dăltiță și o ventuză pentru geamuri - toate învelite în catifea verde. Spuse: — Intrare prin efracție, deținere de scule pentru jafuri, violare a eliberării condiționate. De câte ori ai dat-o în bară, Leo? Bordoni își masă gâtul. — De trei ori. Unde-i Marty? Danny arătă spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
poate ține loc de pește? Crezi dumneata că e suficient ca un animal să trăiască în apă, ca să poată ține loc de pește? Și lipitoarea trăiește în apă... și ce? ține loc de pește? ― Nu, dar ea ține loc de ventuză scarificată... adică cu sânge. ― Hm, te pricepi și la felcerie! Bine, poftim, să luăm alt animal de apă: broasca ține loc de pește? ― Nu, dar ea poate ține loc de pui de găină; am auzit că la gust seamănă foarte
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
să-l trezească. Apatic, însă, stors, plăpândul Dominic, deloc grăbit să-și recunoască numele, deloc n-avea chef să înlocuiască înlocuitorul, să joace actul secund, reprezentându-se pe sine, absentul nu voia să se trezească a fi el însuși, vibrațiile ventuzei nu-l vor trezi, nu, nevroza pământului și zidurilor și lunii somnambule nu-l vor obliga a redeveni el însuși, livrat neantului. Da, îi era dor de Irina, de ce să nu recunoască. Ar fi fost o pereche, poate. Frați, cine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
spinării. Doar nu vrea să zică... Doar nu zice că... — Ai de unde să alegi, Îmi spune. Nu. În nici un caz. Trebuie să fug. În clipa asta. Încerc să mă extrag disperată, dar mâna lui mi s-a prins ca o ventuză de umăr. Mă Împinge ușor spre un cort, unde câteva femei Între două vârste stau În picioare lângă un stativ plin cu... o, Doamne. Cele mai oribile și mai kitchoase costume din fibre sintetice pe care le-am văzut În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
trecere În revistă a științelor fortiene”. „Acestea fiind ce?” „De la un anume Charles Hoy Fort, care strânsese o colecție imensă de știri inexplicabile. O ploaie cu broaște În Birmingham, urmele unui animal fabulos În Devon, scări misterioase și urme de ventuze pe coama anumitor munți, neregularități În preajma echinocțiilor, inscripții pe meteoriți, zăpadă neagră, furtuni cu sânge, ființe Înaripate la opt mii de metri pe cerul orașului Palermo, roți luminoase În mare, resturi de giganți, o cascadă de frunze moarte În Franța
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
Douăzeci de minute. Apăsă pe aceste cuvinte cu o privire semnificativă. Fără comentarii, Dallas se aplecă iar deasupra puțului, continuându-și observarea neliniștită deși nu vedea nimic. Fascicolul strălucitor al lămpii lui Kane dezvăluia alte forme nemaivăzute, lipite ca niște ventuze pe planșeu, spre centrul încăperii. Se duse într-acolo și, făcu un tur, păstrând o distanță respectuoasă. Observă unele din specimene. Fiecare avea cam treizeci de centimetri înălțime, era de formă ovală și de o duritate deosebită, după câte își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
viziera căștii. Avu o oribilă viziune a tubului ridicat în centrul palmei... Frecând geamul la câțiva centri-metri de nasul lui. Un popas vâscos, cleios, supură și viziera începu să se topească. Îngrozit, Kane încercă să smulgă creatura prinsă ca o ventuză care se vâra în el. Aceea trecuse prin geamul blindat. Aerul respirabil din rezervoare și atmosfera aspră și sulfuroasă a acestui cavou se amestecară. Era vlăguit, continua să respingă, părăsit de puteri acea mâna. În pragul nebuniei, amețit de oroare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
Dallas scârbit. ― Nu. Ash înclina spre o ipoteză pozitivă, iar Dallas își dorea să-l creadă. Neapărat. Oricum, dosarul de bord al ofițerului științific zicea că ofițerul științific era cel mai chibzuit. ― Sunt amprente, nu bube. Cred că sunt amprentele ventuze, adăugă Ash. În rest, Kane nu arată a fi suferit în urma acestei experiențe. ― Experiență care poate că nu s-a terminat, interveni Ripley. Ușa infirmeriei este blindată. Creatura e înăuntru. Voia să inspire încredere deși frica pusese stăpânire pe ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
camera mică pe care o inspectase Dallas și reveni cu un forceps. Prinse degetele și puse vietatea în ligheanul pe care-l ținea Dallas. Merseră la o masă pe care o așezară. Ash îndreptă o lumină crudă asupra vietății. ― Priviți ventuzele, zise el indicând cu o sondă o serie de găuri mici și adânci împrejmuind "palma" creaturii. Nu e de mirare că nu am reușit s-o desprindem de fața lui Kane. Era imposibil având în vedere ventuzele acestea, falangele și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
asupra vietății. ― Priviți ventuzele, zise el indicând cu o sondă o serie de găuri mici și adânci împrejmuind "palma" creaturii. Nu e de mirare că nu am reușit s-o desprindem de fața lui Kane. Era imposibil având în vedere ventuzele acestea, falangele și coada încolăcită pe gât. ― Unde e gura? Dallas încerca să scape de vederea ochiului unic. Chiar și mort, aceasta păstra un fel de atracție hipnotică. ― Trebuie să fie acest organ, tubul acesta care s-a introdus în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
Alteori el provoacă discuțiile. Mă uit la Vlad, care la un moment dat Îmi face un gest scurt din bărbie: fii atent la ăsta! Cred că Înțeleg ce vrea să spună, e un provocator, e omul cu urechile ca niște ventuze, stă atîrnat de ele de pereți și aude la un kilometru. E turnătorul. Îmi vine greu să cred că așa ceva e posibil, deși e clar că ceva nu e În regulă cu el. Nu se potrivește, și cu toate astea
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
voastre devotat serv M. Eminescu [plic: ] Domniei sale Doamnei Cornelia Emilian Iași {EminescuOpXVI 256-277} {EminescuOpXVI 278} 238 [CORNELIA S. EMILIAN] Botoșani, 12 martie 1888 Mult stimată doamnă, Vă înștiințez că surorii mele [î]i este puțin mai bine; după aplicarea unei ventuze a trecut junghiul și fierbințeala, însă îndealmintrelea e tot încă slabă. Vă alăturez două chitanțe pe cari ar fi trebuit să vi le trimit de mult și vă rog să esprimați domnișoarei Weitzsecker sincera noastră recunoștință. Vă rog a primi
Opere 16 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295594_a_296923]
-
mlaștini, la marginea apelor, ea se oprise lângă mine și mă privea supărător de fix. I-am spus cu binele : „Hai, du-te de te scaldă“. Ea nu s-a clintit, ținea cu tot dinadinsul să-și lipească de mine ventuzele reci ale ochilor. Atunci am luat un bețișor, un fir de trestie, ca s-o alung. N-aveam intenția s-o lovesc, i-am spus încă o dată : „Hai, șterge-o“, voiam doar să o sperii. Dar, cu o precizie care
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
de-a face cu alte ființe inteligente. Observați rigiditatea mișcărilor ei. Înseamnă că-i prudentă și că și-a dat seama că suntem înarmați. Tare-aș vrea să-i pot examina îndeaproape extremitățile tentaculelor de pe umeri. Dacă au forma unor ventuze sau a unor mâini, putem presupune că e un descendent al locuitorilor acestui oraș. Ar fi foarte bine dacă am putea comunica direct cu el. Judecând după aparențe, deocamdată aș spune că e un descendent care a degenerat într-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
serviciului de comunicații! Grosvenor fu mulțumit: sosirea monstrului îi va da, poate, prilejul să înregistreze vocile tuturor membrilor mai importanți ai expediției. Căutase asemenea ocazii încă de la începutul călătoriei. - Ia te uită! Exclamă Siedel. Tentaculele se termină în formă de ventuze! Dacă ar avea un sistem nervos suficient de complex, ar putea fi instruit să manevreze orice aparat. - Cred că a sosit momentul să ne întoarcem în navă și să mâncăm, spuse Morton. După aceea, vom avea multă treabă. Aș vrea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
lui, având grijă să producă un câmp de energie, menit să împiedice idul să se reverse în sângele victimei sale. Apoi zdrobi costumul metalic, sfărâmând oasele omului și sfâșiindu-i carnea. Corl își vârî în trupul cald botul - ale cărui ventuze minuscule începură să golească de id celulele omului. După vreo trei minute, o umbră trecu prin fața ochilor lui, care străluceau de plăcere. Ridică speriat capul și zări o mică aeronavă ce se apropia din direcția asfințitului. O clipă, rămase împietrit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
fi concentrat. Și apoi, idul se afla într-o suspensie ce-l făcea aproape necomestibil. Totuși, vibrația era destul de puternică pentru a-l face pe Corl să înțeleagă de ce-i ofereau oamenii castronul. Corl se ridică, mârâind, apucă vasul cu ventuzele de la marginea unuia dintre tentaculele sale și aruncă zeama în obrazul lui Kent, care se dădu înapoi cu un urlet. Corl azvârli cât colo castronul și-și petrecu un alt tentacul pe după mijlocul omului care urla. Nu-i păsa de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
dată aceeași poveste. În locul tău m-aș fi plictisit. ― Am să încerc, dar nu contați. ― Nici o discuție! La 8 ești la noi! ― Să văd cum am să mă simt mâine dimineață. În realitate, și Mirciulică e cam gutunărit. ― Pune-i ventuze! Uite, Melania, în frigider așteaptă o cremă de zahăr ars, iar Șerbănică îmi dă zor că ar mânca un ștrudel cu mere. Dacă știu că nu vii, nici nu mă apuc. Ce zici? ― Doar nu-l poți refuza pe Șerbănică
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
într-un sanctuar tot felul de fleacuri rătăcite de Florence: o floare, un etu gol de ruj, o jartieră... Adică nu! E prea pudic pentru o jartieră... Bilețele în care-i solicită mici servicii, sau îl sfătuiește să-și pună ventuze. Bunica îți povestea mereu de primul ei flirt, un domn foarte bine din Rîmnicu Vâlcea, care să dădea în vânt după canotiere și scordolea de raci. Asta se întîmpla imediat după războiul cu turcii. Odată ți-a arătat fotografia. Ioniță
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
Sfânta Fecioară de colo, de deasupra televizorului, spuse doamna Reilly, ca să schimbe vorba de la cercei. Toată lumea se uită la televizorul de lângă frigider și Santa spuse: — Nu-i așa că-i drăguță? E o mică Sfânta Măria protectoare a televiziunii. Are o ventuză la bază ca să n-o dau jos când trebăluiesc prin bucătărie. Am cumpărat-o de la Lenny. Acolo găsești to’ ce vrei, spuse doamna Reilly. Și pare făcută dintr-un plastic bun, nu se sparge. Ia spuneți-mi, copii, cum v-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
golului exterior ca să emită sunete, mesaje, semnale până În centrul globului și să le restituie vomând informații din infern? Mai Întâi Conservatoire, ca laborator, apoi Turnul, ca sondă, În fine Beaubourg, ca aparat de emisie-recepție global. Nu cumva puseseră pe picioare ventuza aia uriașă ca să distreze patru studenți, pletoși și nespălați, care se duceau să asculte ultimul disc la un aparat japonez cu căști? Sub ochii noștri. Beaubourg-ul ca poartă spre regatul subteran Agarttha, monumentul acelor Equites Synarchici Resurgentes. Și ceilalți, două
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
adepților Rozei-Cruce. Ce fac ăștia, Își râd de mine? Acum trec prin fața Beaubourg-ului. Ziua parcă-i o serbare câmpenească, acum Însă piața e aproape pustie, câteva grupuri liniștite și adormite, lumini ici-colo, de la braseriile din față. E adevărat. Sunt mari ventuze ce absorb energia terestră. Poate că mulțimile care Îl umplu ziua servesc la furnizarea vibrațiilor, mașina hermetică se hrănește cu carne proaspătă. Biserica Saint-Merri. Vizavi de ea, Librairie la Vouivre, pe trei sferturi ocultistă. Nu trebuie să mă las pradă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
Întrerupsese deloc: imperceptibilă pentru cei de față, mai ieșea Încă din pâlnia trompetei ca o suflare ușoară, un firicel de aer pe care el continua să-l insufle muștiucului, ținând limba Între buzele abia Întredeschise, fără să le apese pe ventuza de alamă. Instrumentul se menținea Îndreptat Înainte, fără să fie apropiat de față, prin simpla Întindere a coatelor și a umerilor. Jacopo continua să emită iluzia aceea de notă pentru că simțea că În momentul acela el tocmai depăna un fir
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
spinării. Doar nu vrea să zică... Doar nu zice că... — Ai de unde să alegi, Îmi spune. Nu. În nici un caz. Trebuie să fug. În clipa asta. Încerc să mă extrag disperată, dar mîna lui mi s-a prins ca o ventuză de umăr. Mă Împinge ușor spre un cort, unde cîteva femei Între două vîrste stau În picioare lîngă un stativ plin cu... o, Doamne. Cele mai oribile și mai kitchoase costume din fibre sintetice pe care le-am văzut În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
Wintris, ci la Angopata, era o moașă, a murit, tot din neamul lui Brandaburlea, lucrase Andropata pă vremurile de dinainte de război la casa de dame cu felinar și perdeluță roșie, știa să facă și chestii de-astea cu fusul, cu ventuza, cu pana de gâscă, discreție mare la ea, cum le făcea, cu ce le făcea, dar te scăpa, a râs o vreme Magda, da de atâta râs când să iasă de la Wintris nu i-a mai dat drumul, a băgat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]