1,184 matches
-
alți trei oameni, și ei ucigași de cârduri care fuseseră anatemizați de Sfârtecat, vocea colectivului: Dan, un profesor, Denise, o femeie gravidă și Ray, muncitor în domeniul construcțiilor. Aceștia le arată pe cei doi vinovați de moartea Alicei crucificați pe veranda unei case, pedeapsa cârdului fiindcă s-au atins de cei ce nu puteau fi atinși. În cadrul unei deliberări, ei decid împreună cu Tom și Jordan că Kashwak e o capcană și refuză să meargă mai departe spre nord. Clay însă refuză
Mobilul (roman) () [Corola-website/Science/304310_a_305639]
-
tavane. Interacțiunea cu ele rezultă în căderea libera a acestora ca măsura defensivă, continuată cu ascunderea în cea mai apropiată crăpătură. În timpul verii pot fi găsite lăngă zone umede precum băi sau chiuvete. Mese de picnic, compost, gunoaie sau tomberoane, verande, ferestre, sau orice alte echipamente cu crăpături, chiar plante precum anghinare, sunt potențiale locuri unde pot fi găsite. Urechelnițele sunt hrană pentru pasări în special, dar precum majoritatea insectelor sunt pradă pentru mamifere insectivore, amfibieni, șopârle, centipede și păianjeni. Naturalisti
Urechelniță (insectă) () [Corola-website/Science/322795_a_324124]
-
un interes pentru el, deoarece crede că l-a mai întâlnit cândva. Împreună cu alte dpuă colege este mebră în clubul de dramă. În roman, în cursul vacanței de vară în excurssie ea este convinsă de o colegă să sară de pe verandă și moare ruăpându-și gâtul. În manga și adaptarea anime, aceasta are părun prins în cocuri și autorul i-a dat acesteia un ros destul de important în roman care a ajutat mai târziu la conceperea unei acțiunii de efect. Dublat de
AnOther () [Corola-website/Science/336974_a_338303]
-
deseori bântuită de dorința de sinucidere, Midori salvează aparențele și continuă să se prefacă că nu știe nimic. În această scrisoare ne este explicat și titlul romanului: venind acasă puțin băută și clătinându-se pe picioare, Midori se așază pe verandă, cu spatele la soțul ei care își lustruia cu o batistă albă țeava puștii. L-a un moment dat a observat în ușa glisantă de sticlă cum Misugi a rezemat arma de umăr, și a îndreptat-o spre spatele său. Cu toate că știa
Pușca de vânătoare () [Corola-website/Science/302474_a_303803]
-
observat în ușa glisantă de sticlă cum Misugi a rezemat arma de umăr, și a îndreptat-o spre spatele său. Cu toate că știa că arma nu era încărcată, a închis ochii și a așteptat țăcănitul cocoșului să răsune rece în liniștea verandei. Nu s-a auzit. În ziua morții lui Saiko, Midori a surprins-o pe Saiko îmbrăcată în același chimono pe care l-a purtat pe plaja din Atami în acea zi de februarie. O răsturnare de situație se produce în
Pușca de vânătoare () [Corola-website/Science/302474_a_303803]
-
dintre ele a trebuit să fie încercuite cu bronz întrucât se fisuraseră sub greutatea arhitravelor și arcadelor. Monument în sine, Peristilul este format în realitate din fațadele celor trei monumente care îl înconjoară, vestibulul monumental al apartamentelor private din sud, veranda Masuoleului de la est și fațada temenosului templului lui Jupiter către vest. La origine, intercolonamentele arcadelor laterale au fost închise cu o balustradă făcută din panouri perforate, cu o înălțime de : unul dintre acestea încă mai era vizibil în epoca lui
Palatul lui Dioclețian din Split () [Corola-website/Science/328803_a_330132]
-
mai era vizibil în epoca lui Adam. Intercolonamentul ce marca intrarea în Mausoleu și în temenos este mai important, în timp ce cele trei arcade cel mai dinspre sud sunt puțin mai înalte, aproape ajungând la arhitravă. Muchia sudică a Peristilului corespunde verandei tetrastilului monumental al apartamentelor private: patru coloane de granit roșu surmontate de capiteluri corintiene susțin un fronton și o arhitravă a cărei parte centrală, de deasupra porții, formează un arc. Acest motiv denumit „fronton sirian” subliniază axa de simetrie a
Palatul lui Dioclețian din Split () [Corola-website/Science/328803_a_330132]
-
tetrastilului monumental al apartamentelor private: patru coloane de granit roșu surmontate de capiteluri corintiene susțin un fronton și o arhitravă a cărei parte centrală, de deasupra porții, formează un arc. Acest motiv denumit „fronton sirian” subliniază axa de simetrie a verandei și este reluat la intrarea mausoleului și a templului, creând prin această repetiție o unitate stilistică între cele trei spații. Frontonul este surmontat la rândul său de o plintă lată de cu scopul de a găzdui un grup de statui
Palatul lui Dioclețian din Split () [Corola-website/Science/328803_a_330132]
-
mausoleului și a templului, creând prin această repetiție o unitate stilistică între cele trei spații. Frontonul este surmontat la rândul său de o plintă lată de cu scopul de a găzdui un grup de statui — probabil o cvadrigă. Accesul în verandă dinspre curte se făcea prin două grupuri de trepte ce duc spre deschiderile laterale, în timp ce intercolonamentul central era blocat de o transenă, care îi dă forma de tribunal. Deci nu avea în față o scară care urcă, ci o scară
Palatul lui Dioclețian din Split () [Corola-website/Science/328803_a_330132]
-
scară care urcă, ci o scară care coboară către o poartă boltită ce îi dă acces la nivelul inferior al vestibulului, și de acolo la poarta de sud. În Renaștere, au fost adăugage două mici capele în intercolonamentele laterale ale verandei. Nivelul curții pavate era la origine inferior celui aparținând monumentelor vecine: era deci înconjurată din trei părți, spre nord, est și vest. Luat în ansamblu, Peristilul se prezintă deci puțin ca un templu clasic. Mausoleul ocupă colțul de sud-est al
Palatul lui Dioclețian din Split () [Corola-website/Science/328803_a_330132]
-
latura de , iar pereții au grosime și sunt sprijiniți pe un podium mai mare, de înălțime. Podiumul, și el octogonal, adăpostește o criptă boltită cu diametrul de , și se prelungește către vest pe o distanță de circa pentru a susține veranda intrării. Pe muchia sud-vestică a acestei extensii se găsește descrierea de a unui pasaj ce permite accesul la criptă dinspre vest. Această criptă, care era aerisită prin trei fante situate aproape de partea superioară a podiumului, nu avea probabil niciun rol
Palatul lui Dioclețian din Split () [Corola-website/Science/328803_a_330132]
-
pavat sau amenajat ca grădină. Intrarea în Mausoleul propriu-zis, pe muchia de vest, este semnalat printr-o șambrană continuată, bogat decorată cu o viță de vie înconjurată de capete de animale. Două console susțin un coronament în friză. Aproape întreaga verandă inițială a intrării a dispărut, în urma construcției clopotniței între secolele al XIII-lea și al XVII-lea: nu s-au mai păstrat în fundațiile ei decât urme ale celor opt coloane ale verandei, care trebuia să se asemene unei versiuni
Palatul lui Dioclețian din Split () [Corola-website/Science/328803_a_330132]
-
susțin un coronament în friză. Aproape întreaga verandă inițială a intrării a dispărut, în urma construcției clopotniței între secolele al XIII-lea și al XVII-lea: nu s-au mai păstrat în fundațiile ei decât urme ale celor opt coloane ale verandei, care trebuia să se asemene unei versiuni mai mici a verandei Vestibulului. Două statui ale sfinxului erau plasate de o parte și de alta a scării verandei, și nu este exclus ca și altele să fi înconjurat Mausoleul. Prezența acestor
Palatul lui Dioclețian din Split () [Corola-website/Science/328803_a_330132]
-
a dispărut, în urma construcției clopotniței între secolele al XIII-lea și al XVII-lea: nu s-au mai păstrat în fundațiile ei decât urme ale celor opt coloane ale verandei, care trebuia să se asemene unei versiuni mai mici a verandei Vestibulului. Două statui ale sfinxului erau plasate de o parte și de alta a scării verandei, și nu este exclus ca și altele să fi înconjurat Mausoleul. Prezența acestor statui egiptene cu puternică conotație funerară, simbolizând străjerii mormântului, este un
Palatul lui Dioclețian din Split () [Corola-website/Science/328803_a_330132]
-
au mai păstrat în fundațiile ei decât urme ale celor opt coloane ale verandei, care trebuia să se asemene unei versiuni mai mici a verandei Vestibulului. Două statui ale sfinxului erau plasate de o parte și de alta a scării verandei, și nu este exclus ca și altele să fi înconjurat Mausoleul. Prezența acestor statui egiptene cu puternică conotație funerară, simbolizând străjerii mormântului, este un element care întărește identificarea octogonului cu mausoleul lui Dioclețian. Unul dintre sfincși este din bazalt negru
Palatul lui Dioclețian din Split () [Corola-website/Science/328803_a_330132]
-
dar și a fulgerelor de pe cea interioară, sunt în acord cu această ipoteză. Ca și podiumul mausoleului, cel al templului conține o criptă, în care se pătrunde printr-un pasaj îngust aflat în spate. Funcția sa nu este cunoscută. În spatele verandei monumentale a intrării ce formează muchia de sud a Peristilului se găsește Vestibulul, o mare cameră circulară (rotondă) cu un diametru de de și o înălțime de . Pereții săi nu prezintă un aparat de blocuri de piatră lustruită, ci zidărie
Palatul lui Dioclețian din Split () [Corola-website/Science/328803_a_330132]
-
puteria imperială în Antichitatea târzie. Totuși, primii arhitecți și arheologi care au dedicat studii ample Splitului îi recunosc caracteristicile arhitecturale care anticipează, după părerea lor, planurile palatelor imperiale din Antichitatea târzie și epoca bizantină: importanța culoarelor cu colonade, Peristilul cu veranda sa monumentală, Vestibulul, între altele, se aseamănă cu vestibulele, sălile de recepție, rotondele și basilicile ce se regăsesc ca trăsături ale palatelor imperiale de mai târziu. Riscul acestei interpretări este acela al unui dublu anacronism, pe de o parte în
Palatul lui Dioclețian din Split () [Corola-website/Science/328803_a_330132]
-
a fost apropiată de alte construcții contemporane: Dioclețian a construit un veritabil palat în timpul domniei sale, la Antiohia, care nu este cunoscut decât prin descrierea pe care a lăsat-o oratorul Libanios: apartamentele se găsesc la extremitatea unei alei, în spatele unei verande monumentale, în vreme ce una din fațade dădea într-un corp de apă și avea o colonadă și logii. Veranda monumentală a Vestibulului din Peristil poate evoca și fațada din fundalul scenei de pe missoriumul lui Teodosie, uneori identificat cu palatul imperial din
Palatul lui Dioclețian din Split () [Corola-website/Science/328803_a_330132]
-
nu este cunoscut decât prin descrierea pe care a lăsat-o oratorul Libanios: apartamentele se găsesc la extremitatea unei alei, în spatele unei verande monumentale, în vreme ce una din fațade dădea într-un corp de apă și avea o colonadă și logii. Veranda monumentală a Vestibulului din Peristil poate evoca și fațada din fundalul scenei de pe missoriumul lui Teodosie, uneori identificat cu palatul imperial din Milano. Aceste comparații au condus pe unii istorici cum ar fi Ejnar Dyggve să recunoască în planul palatului
Palatul lui Dioclețian din Split () [Corola-website/Science/328803_a_330132]
-
autorității, ci o trăsătură comună a aproape tuturor clădirilor publice; utilizarea marilor alei cu colonade într-un plan ortogonal se întâlnește în toate marile orașe ale Orientului roman; perimetrul fortificat se distinge în incintele urbane ale epocii. Chiar și descrierea verandei de la intrarea în palatul din Antiohia nu este comparabilă de fapt cu Peristilul: în primul caz, este vorba de intrarea principală dinspre exterior a complexului palatului, în vreme ce în al doilea caz, este o intrare interioară a complexului. Peristilul nu are
Palatul lui Dioclețian din Split () [Corola-website/Science/328803_a_330132]
-
al străzilor, în timp ce "principia" sunt aflate către muchia interioară, și nu către poarta principală. Comparația nu este validă decât dacă se recunosc elementele "principia" în edificiile din partea sudică a palatului lui Dioclețian de la Split: Peristilul cu colonada sa și cu veranda monumentală cu arc central ar putea evoca fațada unui "aedes principiorum" al unei cetăți clasice de legiune. Cu caracteristicile împrumutate concomitent din arhitectura militară, cea urbană și cea rezidențială rurală, este de fapt, reluând expresia lui N. Duval, echivalentul unui
Palatul lui Dioclețian din Split () [Corola-website/Science/328803_a_330132]
-
din principalele susținătoare a curentului filo-antantist, regina Maria a devenit una din țintele predilecte ale acestei prese. "„O găsesc pe principesa Maria, stând în picioare cu spatele rezemat de sobă, și dusă pe gânduri. Înfundat în marea canapea de lângă ușa verandei, era Principele Ferdinand congestionat, slab, trist și abătut. A fost o seară funebră. În ziua aceea chiar apăruseră împotriva lor infamii prin ziare, erau deci mâhniți și îngrijiți.”" Cu altă ocazie, tot I. G. Duca remarcă atacurile josnice proferate în
Regina Maria a României () [Corola-website/Science/302772_a_304101]
-
camere sunt atașate de mandara, precum restul camerelor de gospodărie. La sfârșitul perioadei mamelucilor și la începutul perioadei otomane, era posibil să vedem, de exemplu în Bayt al Suhaymi, o îmbunătățire a camerelor mandara și qa’a din aceeași casă. Verandele și muqa’ad-ele apar în secolul al XV-lea și reprezintă un nou loc de recepție, exclusiv pentru bărbați și este situată la ultimul nivel al casei. Veranda are vedere la curtea interioară casei. Aceasta are rol de sufragerie sau
Arhitectura Egiptului antic () [Corola-website/Science/331107_a_332436]
-
Suhaymi, o îmbunătățire a camerelor mandara și qa’a din aceeași casă. Verandele și muqa’ad-ele apar în secolul al XV-lea și reprezintă un nou loc de recepție, exclusiv pentru bărbați și este situată la ultimul nivel al casei. Veranda are vedere la curtea interioară casei. Aceasta are rol de sufragerie sau de recepție și este zona cea mai preferențială a casei, împodobită din belșug cu saltele și carpete. Taktabush este o verandă situată la parter, care apare între secolele
Arhitectura Egiptului antic () [Corola-website/Science/331107_a_332436]
-
este situată la ultimul nivel al casei. Veranda are vedere la curtea interioară casei. Aceasta are rol de sufragerie sau de recepție și este zona cea mai preferențială a casei, împodobită din belșug cu saltele și carpete. Taktabush este o verandă situată la parter, care apare între secolele 16 și 17; este un fel de veranda cu coloane din piatră, acoperite de tavan din lemn. Este situată de obicei lângă intrarea casei, și este folosită pentru primirea musafirilor. Dimensiunile lor variază
Arhitectura Egiptului antic () [Corola-website/Science/331107_a_332436]