4,259 matches
-
încercarea, s-ar zice, de-a evada din limitele textuale: "nici anormalitatea cu care își alăptează tristețea, nici desenul brațului ei drept atîrnînd vertical/ către locul unde i-a căzut privirea și unde/ covorul face un gri senegal topit în verdele/ veronese// nimic mai normal (în această ordine înceată)/ decît funia spînzuratului încă bălăngănind de tavan/ dong-dong face camera ei sfioasă, cu pereți/ de cristal dong-dong repetă îngerul ei păzitor mișcarea/ la capătul funiei spînzurînd din tavan/ dong-dong face și tristețea
Sociabilitate și solitudine by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16980_a_18305]
-
mai repede decât se credea lumină acolo unde părea să se instaureze o pătură densă de ceață. Cu titlu personal, aș aștepta, desigur, reacția d-lui Barbăneagră. Firește, dacă astfel de mărunte lucruri nu-i vor părea acestui însetat de verdele sacrului mult prea profane pentru înaltele sale preocupări spirituale!
Mâhniri de tânăr colportor by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/17050_a_18375]
-
de fată cu pălărie pai, de Padina, nimfa adormită a lui Corot etc. Cîteva pînze esențiale (Iarna lui Andreescu, apoi Luchian) lipsesc, duse la retrospectiva de la Simu. Cînd am ieșit, ploua subțire, copacii de pe acele locuri dădeau coroane sferice cu verde adînc, lucios; pe cerul grisâtre nori subțiri galbeni și violeți. Ne-am agățat de o tînără servantă și am dus-o pînă acasă, lîngă căminul Spiru Haret, o bihoreancă de 26 de ani, chip subțire, ochi mari, flancuri late, spatele
"Spațiul dintre viață și artă" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17070_a_18395]
-
unde mai vechii și mai noii poeți bucureșteni se înfruntă pătimaș, venind dintr-un Ardeal unde valorile par stabilite o dată pentru totdeauna și aducînd cu sine o poezie care numai la scandal nu îndeamnă, volumul cu coperți lucioase, de un verde cam nepoetic, riscă cu adevărat să rămînă salutat politicos din mers. Ce se poate spune cu siguranță e că pierderea va fi a cititorului în acest caz. Fără să fie acest cititor un împătimit al poeziei și fără o afinitate
Poezie, bibelou de porțelan by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15840_a_17165]
-
mine. - Dar nu uita să-i lași portarului cheia de la camera ta. - Nu, nu uit. Portarul (un florentin politicos și blond) nu era acolo. - Eu îi țin locul, îmi spuse în italiană un bărbat cărunt, ai cărui ochi de un verde deschis, cu o privire stranie, scînteiau sub niște sprîncene groase și zburlite, ca niște amenințări. Avea buze groase, mustață deasă "pe oală", obrajii scofîlciți și un aer trufaș care m-a surprins din capul locului, căci nu se potrivea deloc
Memoriile Elenei Văcărescu by Anca-Maria Christodorescu () [Corola-journal/Journalistic/15859_a_17184]
-
atât, povestea Amfilofia. Cică maștera de muiere, cu vrăjitoriile ei, îi luase fetii și auzul și graiul. Ca să vezi, Rițo!... Amfilofia mai zicea că fata și-ar fi recăpătat graiul și auzul numai dacă fiul de împărat - al celuilalt, de Verde - care silabisea zi și noapte o carte groasă, cu degetul rând cu rând, și care se chema... stai! Cum îi zicea?... A, da. Comedia umană, cică, soro, ca la teatru. Topită de milă, Rița se lăsă pe obrazul ars de
Poveste 2002 by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15648_a_16973]
-
de soare al bietei fete, sbârnâi la ureche, îi țipă: Cerule iubite, fă să se mărite! Da' fata, nimic, lemn. Rița, mai sentimentală, luă pe cont propriu acțiunea. Ea se interesă în toate părțile, până ce ajunse la Palatul împăratului de Verde, unde băiatul acela tot citea de zor cartea de care zicea Amfilofia... Sburând din încăpere în încăpere, ajunse într-una în care o femeie bătrână, îmbrăcată toată în negru lucra la un gherghef. Rița se lăsă să cadă drept pe
Poveste 2002 by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15648_a_16973]
-
pe care i le adresase atunci țiganca și cum să facă ea să-și scape de la blestem scumpa fată. ,,Coană Marioaro - zicea țiganca, fiindcă așa îi spunea țiganca doicii - fii mata bună și când oi afla că băiatul împăratului de Verde a termenat cărticica aia, du-te la dumnealui și vezi dacă a termenat-o de tot, și dacă a termenat-o cum scrie în gîcitoare, ia-l de mână frumos și du-l pe cărarea aia taman până la fata aia surdă și
Poveste 2002 by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15648_a_16973]
-
câmpia. Râulețul scânteia prin mijlocul pădurii. Tânărul împărățel sosi la fața locului ținut de mână de doică și cu Rița în față care rosti tare: Cerule iubite, fă să se mărite!... Misiune, cu avânt îndeplinită. Cel mai mult, băiatului de Verde îi plăceau stihurile simple și spuse din inimă... Fata aștepta, smerită, desculță, cu capul în jos. Ajutat de bătrână, tânărul strecură sigiliul împărătesc pe degetul viitoarei mirese, iar ea se preschimbă numaidecât într-o prințesă cu păr bălai, strălucitor. Atât
Poveste 2002 by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15648_a_16973]
-
mult mai important arhitectonic - cunosc hărnicia bidinelei de țoapă. Pereții boiți violent-chimic, la fel cu gardurile, cu băncile, cu bordurile trotuarelor: cît de departe e acest totuși iubit Dorohoi de cel din ilustrata din 1927! Același motiv - pereții de un verde agresiv - mă alungă fulgerător din fața casei părintești. În care aș fi vrut să-mi regăsesc, o clipă, zbenguita copilărie. Nici o mirare: fosta "Carmen Sylva" se cheamă acum, se putea!, "Republicii", iar elegantul liceu de fete "Regina Maria" e fabrică de
"...M-am prefăcut că sînt prezent" by Val Gheorghiu () [Corola-journal/Journalistic/15795_a_17120]
-
Dimitriu precizează: Distrugerea vieții înseamnă reificare, dar și lichefiere, pulverizare a acesteia în vid. Acel proces al mineralizării s-a declanșat chiar de la început. Bineînțeles, el se accentuează pe parcurs, devenind o realitate mascată, subînțeleasă. În Scîntei galbene, de pildă, "Verdele crud", mugurul "alb, și roz, și pur" sînt ca niște oase în deșert, într-un spațiu sufocat de artefacte, de construcții, de asfaltul din tîrg, spațiu în care forfotește o lume, o gloată agonică. Avem aici o confirmare a ceea ce
Bacovia sau paradoxul degradării by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16142_a_17467]
-
că un pat așa... pînă la învierea de apoi. Adînc și confortabil, e tot ce vreau și vă cer. Restul, vă privește... Stați așa,... că mai e ceva, - își aduse aminte. Am adus și ceramică de Rădăuți, stiti, d-aia verde, pentru ornamente, cornișe, răsuflători, burlane, trepte, tot ce trebuie. Multă, n-am, că am cărat-o cu geamantanul, cu trenul, cum am putut. Gemulețe cu zabrele, să nu fure țiganii. Să fiți cu ochii pe ei... Dar voi... voi... - se
Fise de roman by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16453_a_17778]
-
sărăcia din palatele și bordeiele tihnite. Dincolo se înalță nenumărate biserici pe a caror cupole sclipitoare se ridică crucea grecească. Cum lucește și strălucește totul în jur! Și cum se revarsă pretutindeni, printre palate, colibe și gracile case de țară, verdele pădurii și al grădinilor într-o plinătate îmbelșugata. Acolo șerpuiește un rîu subțire - să fie această apă tulbure Dîmbovița? "Dîmbovița apă dulce, cine bea nu se mai duce" cîntă poeții". Străzile i se par ciudate, cotropite de pajiști, case țărănești
Călătoria lui Kunisch by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16451_a_17776]
-
E numele durerii care crește oarbă în mine. Mereu e târziu între noi. Niciodată nu-i vreme pentru impreuna-ascultare a lucrurilor. Impreuna-traire a marilor nimicuri în care bate inima secretă a vieții. Toată ziua te-am așteptat. Am privit plictisit verdele brazilor, griul norilor, praful străzii. Am scris. Am fumat mult. Te-ai întors târziu mirosind a toamnă, împietrita de griji și zile. Ne privim. Cu ochii mari, fata ovala, părul lung, esti frumoasă. Dar, tu nu simți târziul. Nu auzi
MARIUS HORVATH [Corola-blog/BlogPost/382575_a_383904]
-
timp veștejit.Târziu ?... E numele dureriicare crește oarbă în mine.Mereu e târziu între noi.Niciodată nu-i vreme pentru impreuna-ascultarea lucrurilor. Impreuna-traire a marilor nimicuriîn care bate inima secretă a vieții.Toată ziua te-am așteptat. Am privit plictisit verdele brazilor, griul norilor, praful străzii.Am scris. Am fumat mult.Te-ai întors târziu mirosind a toamnă,împietrita de griji și zile. Ne privim.Cu ochii mari, fata ovala, părul lung, esti frumoasă.Dar, tu nu simți târziul. Nu auzi
MARIUS HORVATH [Corola-blog/BlogPost/382575_a_383904]
-
E numele durerii care crește oarbă în mine. Mereu e târziu între noi. Niciodată nu-i vreme pentru impreuna-ascultare a lucrurilor. Impreuna-traire a marilor nimicuri în care bate inima secretă a vieții. Toată ziua te-am așteptat. Am privit plictisit verdele brazilor, griul norilor, praful străzii. Am scris. Am fumat mult. Te-ai întors târziu mirosind a toamnă, împietrita de griji și zile. Ne privim. Cu ochii mari, fata ovala, părul lung, esti frumoasă. Dar, tu nu simți târziul. Nu auzi
MARIUS HORVATH [Corola-blog/BlogPost/382575_a_383904]
-
timp veștejit.Târziu ?... E numele dureriicare crește oarbă în mine.Mereu e târziu între noi.Niciodată nu-i vreme pentru impreuna-ascultarea lucrurilor. Impreuna-traire a marilor nimicuriîn care bate inima secretă a vieții.Toată ziua te-am așteptat. Am privit plictisit verdele brazilor, griul norilor, praful străzii.Am scris. Am fumat mult.Te-ai întors târziu mirosind a toamnă,împietrita de griji și zile. Ne privim.Cu ochii mari, fata ovala, părul lung, esti frumoasă.Dar, tu nu simți târziul. Nu auzi
MARIUS HORVATH [Corola-blog/BlogPost/382575_a_383904]
-
vreme de nouă viață ! Și năruie neaua din brazi. Zăpada căzută-l înclină Și-l face să geamă amar, Dar vânturi îl fac să-și revină Plăpândul lăstar de stejar. Cu-a soarelui daruri pe față, Desface o pată de verde, Văzând prin lumini ca prin ceață, Omătu-n pământ cum se pierde. Înalță omagiu spre astru Frunziș împletind înmiit. - Copac mă înalț spre albastru, Puternic, prin ani împlinit. *** Ciclul "Primăvara" Volumul "Surori metrese timpului" Referință Bibliografică: Timid se înalță lăstarul / Ovidiu
TIMID SE ÎNALŢĂ LĂSTARUL de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1530 din 10 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382669_a_383998]
-
PĂUN HEINZEL : „UNIVERSITATE - CORPUL Y” Autor: Cornelia Păun Publicat în: Ediția nr. 1613 din 01 iunie 2015 Toate Articolele Autorului Dr. Cornelia Păun Heinzel : „Universitate - Corpul Y” În față, un amestec fascinant de corpuri geometrice, protejate de văluri delicate - de la verdele crud al primelor frunzulițe de iarbă, până la cel întunecat și veșnic al acelor de brad - intersectate în cele mai incredibile forme... de parcă un copil s-ar fi jucat cu hiperboloizi uriași, cu elipsoizi și paraboloizi imenși, pe care i-a
CORPUL Y” de CORNELIA PĂUN în ediţia nr. 1613 din 01 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382660_a_383989]
-
Acasa > Literatura > Eseuri > ESEU Autor: Mihaela Mircea Publicat în: Ediția nr. 2330 din 18 mai 2017 Toate Articolele Autorului LUMINĂ-NAȘTERE-CUNOAȘTERE (ESEU) Cât de frumos este acest colț din natură inundat de atâta soare!Ce îți poate transmite acest verde translucid de culoarea smaraldului? Ne întrebăm de atâtea ori,dar nu observăm că răspunsul e lângă noi.Smaraldul este culoara luminii verzi, ceea ce îi conferă o semnificație ezoterică, cât și o putere regeneratoare. El este un simbol al primăverii, al
ESEU de MIHAELA MIRCEA în ediţia nr. 2330 din 18 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/382761_a_384090]
-
Acasă > Versuri > Iubire > DOAMNE LASĂ-MĂ-N IUBIRE Autor: Valer Popean Publicat în: Ediția nr. 2244 din 21 februarie 2017 Toate Articolele Autorului Doamne lasă-mă-n Iubire Doamne lasă-mă să fiu Un veșnic îndrăgostit, Vindecat prin verde viu Prin cuvântul nerostit, Lasă-mă să fiu izvorul Ce erupe peste timp, Să așez temeinic dorul Pe o stâncă în Olimp, Lasă-mă în dorul greu Val tăcut în largul zării, Să fiu într-un vis mereu Albatros la
DOAMNE LASĂ-MĂ-N IUBIRE de VALER POPEAN în ediţia nr. 2244 din 21 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382805_a_384134]
-
Să așez temeinic dorul Pe o stâncă în Olimp, Lasă-mă în dorul greu Val tăcut în largul zării, Să fiu într-un vis mereu Albatros la malul mării, Doamne lasă-mă să fiu Umbră care nu cuvânta, Explodând în verde viu, În Iubirea Ta cea Sfântă, Doamne,nu m-ai părăsit Sunt umila frunză-n vânt Care-ți scrie spre sfârșit Cel mai prețios cuvânt: IUBIRE Valer Popean,Târnăveni Referință Bibliografica: Doamne lasă-mă-n iubire / Valer Popean : Confluente Literare
DOAMNE LASĂ-MĂ-N IUBIRE de VALER POPEAN în ediţia nr. 2244 din 21 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382805_a_384134]
-
Și va-ncălzi speranța cu mireasma-i dulce. O primăvară timpurie inalță-un ghiocel Din frig și-ntuneric, făcându-l un simbol, El strigă cu putere bătând din clopoțel : -Veniți cu bucurie, să vă-nveselesc nițel ! Un pâlc de viorele-n verdele din lunca S-a îmbrăcat de-a primăverii gală, În catifea cerului-nveșmântate cu viața, Zâmbesc luminii, dis-de-dimineață! -E iarăși, primăvara! Șoptește o brândușa, Ridicând vioi spre soare privirea-i grațioasa, Salută pădurea cu parfum și voce delicată Deschizându-i petala
-IUBITI VESTITORII: BRÂNDUŞE, GHIOCEI ŞI VIORELE! de GABRIELA DOCUȚĂ în ediţia nr. 2244 din 21 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382798_a_384127]
-
de doruri grele, Dintre toti și dintre toate, Versul este plin de șoapte Și prin zborul către stele A scăpat de doruri grele, Versul povestește-n zbor Să iubești nu-i chiar ușor, Când iubești,prin argintiu Te transformi în verde viu, Te transformi,întinerești, Viața-ncepi să prețuiești, Zbor din nou peste pustiu -Sunt al vostru verde viu! Valer Popean,Târnăveni Referință Bibliografică: Am zburat până la stele / Valer Popean : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2239, Anul VII, 16 februarie
AM ZBURAT PÂNĂ LA STELE de VALER POPEAN în ediţia nr. 2239 din 16 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382815_a_384144]
-
scrisorilor versificate trimise în țară de la locul chinuitoarelor tratamente cu... apă, a realizat un opuscul ce a făcut mare vâlvă la timpul respectiv. Să redăm câteva dintre cele publicate în „Vin și apă”. D-lui Prof. Al. R(osetti) Foaie verde apă chioară Nu se mâncă tot ce zboară Dar mă-ntreb și eu așa Tot ce curge să se bea? P.S. Apă beau și n-aș mai bea”. D-lui Oswald T(eodoreanu) Apa asta e sărată Și, de-o
115 ani de la nașterea lui Păstorel Teodoreanu. In: Editura Destine Literare by Gheorghe Culicosvschi () [Corola-journal/Journalistic/82_a_227]