3,381 matches
-
să se facă simțită pâlpâirea vreunei stele. Undeva, departe, distinse șuieratul unui tren de noapte și țăcănitul sacadat al roților metalice. O pasăre singuratică țâșni din apropiere, zburând spre Înalt. Mai rămăsese de străbătut o alee și oaza Întinsă de verdeață de la marginea orașului pentru a ajunge acolo, la Grădina Mănăstirii. La aerul Înnobilat de parfumul trandafirilor, pe care și-i dorea atât de mult. Iarba era buburuzată de lumina palidă a serii, iar el găsi luna albă cocoțată ironic În
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
Teiul lui Eminescu, să ne spunem rugăciunile de suflet, ca un fel de rămas bun de la Iași, acest oraș plin de nostalgii, pe care mâine îl părăsim fără să-l cunoaștem. - De acord! Și fetele porniră entuziaste spre oaza de verdeață a orașului. Un fotograf amator le propuse să le imortalizeze momentul. Ele tratară intenția acestuia la început fără interes, dar insistența lui le determină să accepte. Se cernea pe zare certitudinea că o asemenea clipă s-ar putea să nu
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
mulți care au luat-o peste picior, motivând, că, în timp ce țara arde, de marile necazuri care o bântuiau, baba se piaptănă, cu plantatul câtorva sute de mii de salcâmi.Timpul și entuziaștii au învins. În câțiva ani, punctele respective de verdeață îmfrumusețau locurile și încoronau cu glorie fapta inițiatorului și a făptuitorilor păduricilor care se ridicau, văzând cu ochii. După ce a ieșit la pensie, Mihai Tatulici a poposit, întro zi, pe la Repedea, să vadă ce s-a mai ales cu brăduțul
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
bună! Să nu uitați - a început să vorbească și moș Dumitru către cărăuși - că Hliboceanu și Ogaș au rămas în locul nostru, dar, dacă cândva vă este greu, noi... tot acolo stăm. Încă nu ne-am mutat... În loc liniștit, în loc cu verdeață, unde nu este durere și nici întristare... a pornit să prohodească Pâcu. La auzul acestor cuvinte, cărăușii au început să râdă, uitând pentru o clipă tristețea despărțirii... Cele două care - al lui moș Dumitru și al lui Pâcu - s-au
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
1993, cu romanul Sonată pentru acordeon, după care a publicat celelalte romane, care i-au consolidat faima în zona prozei realității detestabile: Amantul colivăresei (1994, reeditat în 2006 la Editura Cartea Românească), Îngerul încălecat (1995), Istoria eroilor unui ținut de verdeață și răcoare (1997). Dacă nu mi-a scăpat ceva, Proorocii Ierusalimului e al cincilea roman. Cel mai recent, Radu Aldulescu a publicat un nou roman, Mirii nemuririi (Ed. Cartea Românească, 2006, spre finele anului). E o activitate impresionantă, o afirmare
Mizerabilismul cosmopolit by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9206_a_10531]
-
mici și prispe Înguste, cu acoperișul din paie sau carton bitumat, mărturiseau sărăcia celor care locuiau În ele, dar totodată radiau o lumină plăcută, un fel de bucurie sfioasă care făcea aerul serii odihnitor și curat. Curțile erau pline de verdeață. Dacă Întîlnea vreun sătean trăgînd de funie o vacă, cu care pesemne se Întorcea de la pășunat, se salutau ca și cum ar fi fost vechi cunoștințe. Uneori, mici grupuri de puștani, care pînă atunci se jucaseră În stradă, alergau după el cîteva
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
cursă. — Păi ia gîndiți-vă cum se înmoaie cel mai ușor inima unei femei, spune Roja. — Acatiste, rugăciuni, blîndețe, o vorbă bună, se gîndește Părințelul la vocația sa. — Aiurea, se distrează Roja, gîndindu-se la Horticola 1 Mai de pe Splaiul Unirii, floricele, verdeață, cu asta le dai gata pe oricare, e convins. — Maniere civilizate, nenicule, intră din nou șoferul în vorbă, aici aveți dreptate, femeile au gusturile lor pe care și le cultivă singure. Trucuri demodate, e de părere Curistul, gîndindu-se la fundulețul
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
făcut mendrele cu ei. Nu suflau În fața mea. În toți acești cincisprezece ani am pierdut Însă totul ,,afară,,: mamă, tată, și o nevastă care și-a luat câmpii fugind cu un văr de-al meu, tocmai În Noua Zeelandă. Căsuța cu verdeață, În care m-am născut, care-mi era dragă ca ochii din cap, a fost pierdută la poker de frate-miu, care, tocmai am aflat, a dispărut fără urmă cu banii, lighioana dracului. Îl găsesc eu și-n gaură de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
a spus Antoniu. Maria-Kawabata, a mai șoptit pentru sine femeia, ducând pruncul la sân. -Kawabata, vezi ce aproape sunt de tine? -Nu-mi place că locuiești În cimitir. -Oare crezi că meritam o reședință de lux, pe malul mării, Înecată În verdeață, asaltată de paparazzi, din care să aud cum se sparg valurile de țărm? -Nu e vorba despre asta, dar aș fi vrut să ai o priveliște ceva mai pământeană, măcar până termini cartea. Să nu fii influențat de atâtea Întâmplări
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
dedica o odă bicicletei - o celebrare a anvelopelor zumzăitoare de cauciuc și a zornăitului lin al claxonului. În drum spre oraș, am Întâlnit doar câteva mașini și niște autobuze aproape goale. În felul lor demn, vehiculele au stârnit praful și verdeața și acea voioșie tipică doar pentru anotimpul verii. Cei câțiva locuitori care nu plecaseră Încă spre lacul de la periferia orașului, păreau să nu aibă nici o grijă pe lumea asta. În ceea ce mă privea, dacă nu acționam rapid, urma să fiu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
înfășurînd capătul unui filament, seamănă cu gestul unei secerătoare de ce-o fi fugind lumea de la sate? Nu-i păcat să faci lînă sintetică din petrol, cînd, crescînd oi, ai și brînză, și carne, și lînă? Petrolul poate seca, dar verdeața pămîntului e mereu aceeași, ba crește dacă știi s-o stimulezi. Cu ce? Cu îngrășăminte din petrol, evident. Ba și cu îngrășăminte de la oi și de la vaci, dacă ai oi și vaci... Doamne!, de ce-oi fi plecat eu de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
construit câte un pavilion în stil arhitectonic tradițional. În fața mormântului este amenajată o galerie funerară, păzită de o parte și de alta de statui cu figurile unor generali și de animale, iar suprafața acestuia este acoperită de pini, brazi și verdeață. Mormântul primului împărat al dinastiei Qin a fost construit cu peste două milenii în urmă pe versantul nordic al Muntelui Lishan din orașul Xi'an, provincia Shaanxi. Armata de teracotă a împăratului Qin Shi Huang este cea care "apăra" complexul
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
înalt. Aceste construcții găzduiesc o cantitate imensă de relicve prețioase. Mormintele imperiale Ming și Qing sunt păstrate în cele mai bune condiții. Cele 13 morminte ale dinastiei Ming se găsesc în districtul Changping al municipiului Beijing, o zonă pitorească, cu verdeață luxuriantă. Pe o suprafață de 40 km2, înconjurată de masivi muntoși, sunt presărate mormintele a 13 împărați, 23 de împărătese și numeroși prinți, prințese și curtezane. Mormântul Dingling al împăratului Zhu Yijun are, în subteran, o structură de piatră foarte
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
un banchet grandios în grădina Qujiang, în onoarea celor care au obținut titlul de Jinshi. Grădina Qujiang se afla în partea de sud-est a orașului Chang'an. Aici exista un lac mare cu digul în zig-zag. De jur-împrejurul acestuia creștea o verdeață luxuriantă și se găseau unele monumente istorice cunoscute precum Templul Ci'en, Pagoda Cocorului Mare și Pagoda Cocorului Mic. Aici veneau des împărați, demnitari, cărturari și savanți, ca să bea și să scrie versuri. La banchetul organizat de împărat, titularii Jinshi
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
luni după ce bunicul nostru încetase să mai respire și, cred eu, plecase la Cruce, pe Caraiman (unde sufletul îi bântuia pe Brâna Portiței, pe Albișoare, pe Colții Picăturii, pe Vâlcelul Spumos și, mai cu seamă, în primul circ glaciar, La Verdeață), bunica noastră Veronica a vândut sufrageria lor florentină, cu banii și-a cumpărat o garsonieră, iar nouă, fiindcă vroia să scape de ele, dar se rușina să le arunce, ne-a adus o grămadă de pachete, pline cu obiecte personale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
complexe de apartamente de-a lungul lui Western Avenue. Propriul nostru bloc cu apartamente din Drayton Park se afla la un kilometru și jumătate nord de aeroport, într-o insulă plăcută de unități locative moderne, stații de alimentare înconjurate de verdeață și supermarketuri, apărat de îndepărtata aglomerație a Londrei de un racord de acces spre autostrada nordică de centură, care trecea pe lângă noi pe eleganții ei piloni din ciment. Mă uitam în jos la această imensă sculptură mobilă, a cărei platformă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
stă, stofe (35)... — Aici aș spune că este vorba despre o acțiune densă, sangvină, solidă, puțin bruscă, cu o senzualitate directă, fără rafinamente, de un erotism popular. Să trecem și aici la lista cuvintelor cu frecvența unu. Iată, de exemplu: verdețuri, fecioare, rușinai, rușinându-se, (a se ) rușina, (să te) rușinezi, (să se ) rușineze, rușinată, rușina, rușini, (ne vom) rușina, rușinezi, (mă) rușinez, (a se) verifica, vermut...* — Ați văzut? E vorba de un sentiment clar de vinovăție! Un indiciu prețios: cercetarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
i-a răsturnat găleata, „dezmierdările tale sunt mai bune decât vinul, ești frumoasă ca iapa înhămată la carul lui Faraon, am să-ți fac lănțișoare de aur, zăbale de-argint”. A venit aia să-mi spună: „Nebunu’, zice la mine... verdeața este patul nostru... și-a vrut să mă... să mă ierți, domn’ doctor...”. Urla așa și cânta toată noaptea și ceilalți nebuni repetau, târându-se pe podea, mușcând din gratii, „dinții tăi ca o turmă de oi tunse”. L-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
toți câinii ridică piciorul sau în vreo râpă, peste urzici? Păi dacă nu mai avem morți, nu mai avem cimitire și-s printre locurile cele mai frumoase, mai liniștite, mai ales vara, când te coci în blocuri, cu copaci și verdeață și cavouri cu statui. La mine-n sat mai era un obicei, eu i-am făcut lu’ mama dezgropăciune la șapte ani, scoți osemintele, le speli cu untdelemn sfințit și vin, le-nfășori în pânză subțire, de borangic, cu tămâie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
dacă, așa cum se părea, forța era Întotdeauna necesară. În cea de-a patra zi, și-a Început cu chiu, cu vai urcușul spre peșterile sale, avînd prilejul să constate, În trecere, că María Alejandra Încărcase În cală toate fructele și verdețurile lui, iar echipajul se distrase distrugîndu-i copacii și smulgînd din rădăcini lăstarii de viță-de-vie. Nu mai rămăseseră, În cea mai Încăpătoare dintre peșterile sale, nici un vas Întreg, nici un scaun care să poată fi folosit, iar comoara lui cea mai de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
păianjeni, ci cu palmieri cu coroana bogată, cu izvoare la tot pasul, cu iarbă până la genunchi, cu un soare ce strălucea blând, căci ziua era veșnică, cu turme de vaci, capre și oi ce pășteau nestingherite pe Întinse pășuni, cu verdeață pururi Înmiresmată, căci și primăvara era veșnică, fără corbi ori ulii, doar privighetori cântând neîncetat. Și așa mai departe. Această imagine a grădinii raiului, care la Început păruse tuturor o scorneală - când se mai pomenise ca soarele să strălucească zi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
și sângereze palmele de la lujerii trandafirilor, să smulgă lalelele laolaltă cu bulbul, să frângă cu dinții garoafele, să și le dea unii altora, din mână În mână, apoi pe brațe. Curând avea să se ivească o movilă de flori și verdeață, un rug de lalele, hortensii și trandafiri, un osuar de gladiole, iar crucea care se Înălța deasupra purcoiului proaspăt, movila Însăși, va dispărea sub uriașul stog care exala miasma putridă a liliacului veștejit. Când va interveni poliția, zona distinsă a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
înainte că ea să-și facă apariția la orizont și nimeni nu se miră când ordona, la un moment dat, să fie coborâte catargele și să continue drumul vâslind. O oră mai tarziu, linia întunecoasa a unei coaste acoperite cu verdeața apăru încet-încet în fața provei, pentru a dispărea din nou, puțin după aceea, odată cu căderea nopții. Doar atunci Navigatorul-Căpitan ordona să fie din nou ridicate catargele și pânzele, apropiindu-se în continuare, la adăpostul întunericului, pana cand putură distinge linia albă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
aerul pătrundea cu repeziciune în interiorul automobilului. O șuviță de păr i se sălta bărbatului pe frunte. Ședea drept, cu ochii înainte, era atât de solemn! Carmina nu știa unde vor merge, aproape că nici n-o mai interesa. Era multă verdeață și multă lumină în jur. Mașina trepida, parcă în rezonanță cu vibrațiile lăuntrice. Arborii, bornele kilometrice defilau cu repeziciune pe lângă ei. Femeia își aminti că lăsase acasă cada plină cu apă. Se pregătea să se îmbăieze când apăruse Ovidiu. Lăsase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
în cafele aranjate în jur, și apă, și bagaje, mă transformasem în tren, cu tot cu câmpul ud, cu vaci, cu cal în lat, culmea, am râs tare când am văzut că irigau câmpul și stropitorile erau fântâni arteziene pe lac în verdeață, petrolul ploii, petrolul ploii și mintea mea care procesa încet tot ce se întâmpla la nivelul ochilor, la nivelul urechii, nu mai eram în stare să gândesc nimic, nici măcar frânturi de cuvinte nu îmi mai veneau în cap, doar imagini
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1988_a_3313]