229 matches
-
250, 251, 254, 255, 259, 263, 267, 269, 273, 275, 277, 279-282, 284, 285, 287, 288, 291, 295, 299, 300, 304, 307-309, 313-315, ~ transfrontalieră 110, ~ vehiculara 106, 109, 110, 111, 112, 114, 115, 222, 254, 263, 280, 281, 306, 309, ~ vernaculara (locală) 106, 108, 110, 111, 238, 253, 269, 284, 337, arhitectura ~îi 27, distincția ~-dialect 39, 103, 104, 126, lingvistică ~ilor 12, 15, 16, 17, 18, 19, 21, 25, 26, 28, 29, 30, 34, 41, 51, 65, 99, 100, 124
Lingvistica limbilor lumii by Dorel Fînaru () [Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
turcă, ucraineană). 346 Erza și mokša sînt considerate fie două limbi separate, fie două dialecte ale limbii mordvine. 347 Vanuatu este țara cu cea mai mare densitate lingvistică a planetei noastre: 267.000 de locuitori (estimare 2015) vorbesc 117 limbi vernaculare. 348 Constituția Venezuelei declară spaniolă și toate limbile amerindiene vorbite în Venezuela drept limbi oficiale. 349 Cf. Paul M. Lewis, Gary F. Simons, Charles D. Fennig (editori),. Ethnologue: Languages of the World, Ediția a XVII-a, SIL Internațional, Dallas, Texas
Lingvistica limbilor lumii by Dorel Fînaru () [Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
Spa?iul, construindu-se, devine peisaj, apoi ?ar?. Arhitectură, sub toate formele sale, este deci una din manifest?rile cele mai pregnante ale specificit??îi ?i diver-sit??îi culturii europene, �n spa?iu ?i timp. Astfel st�nd lucrurile, arhitectura vernacular?, care perpetueaz? habitatul ?i modurile de construc?ie tradi?io-nale ale vreunei regiuni anume, nu este studiat? aici, �ntruc�ț ea ?ine mai degrab? de antropologie, de geografia uman? sau de istoria tehnicilor. Ea se concepe ?i se con-struie?te
Arhitectura în Europa: din Evul Mediu pînă în secolul al XX-lea by Gilbert Luigi () [Corola-publishinghouse/Science/892_a_2400]
-
CIAM-urilor, Team Ten r?m�ne pentru un timp o structur? de reflec?ie deschis?, dar f?r? ambi?ie doctrinar? unitar?. Demersul �structuralist� al lui Van Eyck, care refuz? megastructurile ?i brutalismul Smithsonilor, �ncearc? s?-?i apropie modele vernaculare (habitatul Dagon) pentru a ajunge la structuri �n acela?i timp modulare ?i complexe, generatoare de �claritate habirintic?�. Orfelinatul municipal pe care �l construie?te la Amsterdam (1956-1960) are valoare de manifest. Structuralismul olandez �i regrupeaz? �n special pe P.
Arhitectura în Europa: din Evul Mediu pînă în secolul al XX-lea by Gilbert Luigi () [Corola-publishinghouse/Science/892_a_2400]
-
lui L. Mumford, The City în History (1961) ?i �n dou? publică?îi din 1966: L�Architecture de la ville de A. Rossi ?i Complexity and Contradiction în Architecture a americanului R. Venturi. Expozi?ia �Arhitectură f?r? arhitect�, dedicat? arhitecturii vernaculare, prezentat? la Museum of Modern Art de la New York, �n 1965, de B. Rudofsky, joac?, f?r? �ndoial?, de asemeni un rol �n con?tientizarea pozi?iei antimoder-niste. Prin urmare, mi?carea postmodern? � care consider? modernismul că revolut � este internă?ional
Arhitectura în Europa: din Evul Mediu pînă în secolul al XX-lea by Gilbert Luigi () [Corola-publishinghouse/Science/892_a_2400]
-
de către profesorii de limba franceză, dar care nu acoperă vidul comunicării autentice ocazionate de conversația cu nativi, o călătorie în Franța sau mobilitățile studenților sau elevilor. Această franceză standard nu este o varietate printre celelalte, nici folosire efectivă, nici o limbă vernaculară oarecare, ci o construcție lingvistică și discursivă omogenizantă. Dat fiind că este preferabilă în mod intrinsec, formă prin excelență a limbii, chiar singura, limba standard face ca celelalte varietăți să fie privite drept deformări. În acest context, indivizii care și-
Caleidoscop by Elena Dăscălița () [Corola-publishinghouse/Science/91786_a_93231]
-
fie frecventată, în începuturile ei, mai întîi de lingviști (v. Atlasul Lingvistic Român, I și II, din perioada interbelică), parcimonios tratată apoi sub regimul totalitar, pentru ca, în interstițiul de pînă acum al postcomunismului, să se încerce o grilă de lectură vernaculară. Într-un astfel de context, cu atît mai meritoriu ne apare gestul Viorellei Manolache de a recupera/reaminti, prin eseul Repere teoretice în biopolitică (Ed. Institutului de Științe Politice și Relații Internaționale, 2013), nu doar un autor ca Iuliu Moldovan
Cel de-al treilea sens by Ion Dur () [Corola-publishinghouse/Science/911_a_2419]
-
a învelișului filosofico-politic al termenului". Iar cel care va da semnalul unui fel de început o cercetare parcă nesincronizată cu evoluția temei în spațiul european va fi Iuliu Moldovan, discursul său despre statul biopolitic încercînd "ameliorarea unora dintre calitățile rasiale vernaculare", accentul căzînd pe familie, considerată a fi "punctul nodal al ordinii biopolitice ancorată în eugenie". Era vorba de "o tentativă de bio-logizare a identității naționale oferite de/prin biopolitică", o situație aparte în care relația cu totul particulară dintre națiune
Cel de-al treilea sens by Ion Dur () [Corola-publishinghouse/Science/911_a_2419]
-
omului, a deschis larg calea modernității; însăși Biblia primește noi interpretări, perioada Renașterii și a Reformei marcând o ruptură de interpretarea tradițională, specifică epocii Părinților și scriitorilor bisericești. Apariția tiparului, discuțiile filologice purtate în jurul variantelor manuscrise, traducerea Cărții în limbile vernaculare conduc la democratizarea textului și, implicit, la scoaterea Bibliei din spațiul eclezial care o valoriza ca obiect-simbol și obligând exegeza la interpretări "liturgice". Sfânta Scriptură intră într-un nou ciclu al interpretării sale, iese din sfera sacralității scrisului, nu mai
Deschideri spre o istorie a sociologiei by Dumitru Popovici [Corola-publishinghouse/Science/972_a_2480]
-
ale cărui versuri sunt deosebit de asemănătoare cu cele ale lui Tibullus, cu alte cuvinte, cănd Ovidiu scrie versuri erotice comparabile cu cele ale compozițiilor lui Tibullus scrie poezie "minoră" care, în contextul scrisorii din 1513, era [considerată] inferioară poeziei vulgare [vernaculare] scrisă de Dante și Petrarca. Ceea ce este clar este faptul ca Machiavelli are în minte creațiile lui Ovidiu Amores și mai ales Ars amatoria. Știind că Machiavelli îi citea pe Tibullus și Ovidiu în timp ce scria Îl Principe, ar fi interesant
Machiavelli si Renasterea italiana. Studii by WILLIAM J. CONNELL [Corola-publishinghouse/Science/989_a_2497]
-
deținute, contracte de proprietate, hotărâri judecătorești, vendete personale, rețete pentru prepararea alimentelor și a medicamentelor, împrumuturi acordate sau împrumuturi primite, insulte și injuriii suferite. Uneori, în ele sunt cuprinse relatări ale unor evenimente istorice aflate în plină desfășurare 6. Cronicile vernaculare și cărțile autobiografice ar fi putut exercita o influență puternică asupra istoriografiei renascentiste începând cu jumătatea secolului al XV-lea, dar cele mai puternice impulsuri imediate care au dus la o revoluție în scrisul istoric în timpul Renașterii a venit din
Machiavelli si Renasterea italiana. Studii by WILLIAM J. CONNELL [Corola-publishinghouse/Science/989_a_2497]
-
altul descrie școală milaneza că ostilă ideii de schimbare ca factor pozitiv, obsedată de ideea vârstei de aur, destinată să se întoarcă în timpul vieții ducelui ce se întâmplă să guverneze în acel moment 32. Bernardino Corio, autorul unei masive istorii vernaculare a orașului Milano, întinzându-se de la fondarea orașului până în secolul al XVI-lea, a fost criticat pentru caracterizarea plăcută a lui Ludovico Sforza îl Moro și pentru descrierile festivalurilor și banchetelor ce au avut loc la Milano în anii dinaintea
Machiavelli si Renasterea italiana. Studii by WILLIAM J. CONNELL [Corola-publishinghouse/Science/989_a_2497]
-
două personaje istorice ̀ mi pare de aceeași esență cu cel pe care i l-a suscitat domnița franțuzoaică de la Sâmbăta de Sus. Radu Boureanu face parte dintre cărturarii români care înțeleg tradiția românească în spirit european, ̀ mpotriva mentalității vernaculare și xenofobe a trublionilor recurenți. Punctul cel mai înalt al poeziei lui Radu Boureanu îmi pare a fi atins de Planeta nebunilor (1979) și cu osebire de poemul care împrumută titlul culegerii. Superbul poem se deschide sub zodia „omului mulțimilor
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
Dictatului de la Viena, a fost premiat în 1941 la concursul organizat de ziarul sibian „România nouă”. Antologia comentată Plugarii condeieri din Banat (1943) a atras atenția prin ineditul materialului pus în circulație și prin noua perspectivă sociologică asupra fenomenului literaturii vernaculare. Ț. a publicat numeroase contribuții în domeniul filologic, adunate în volumele Studii de istorie și limbă literară (1970), Corelația limbă - literatură (1971), Opțiuni și retrospective (1989), Pentru o nouă istorie a literaturii și culturii române vechi (1994), impunându-se mai
ŢEPELEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290150_a_291479]
-
avea fără Îndoială efectul de boom editorial, În primul rînd În limba ei, a globalizării, engleza, dar și În alte mari limbi ale culturii occidentale - franceza, italiana, germana, spaniola - sau orientale: araba, apoi japoneza, chineza. Se scrie deja În limbile vernaculare din Africa neagră, dar fără Îndoială că, destulă vreme de acum Încolo, cele mai traduse titluri din lume vor rămîne „Treziți-vă!” și „Turnul de veghe” - merită să le răsfoiți numai pentru a lua cunoștință de multitudinea limbilor vorbite și
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
unde aceleași bănci au filiale și aceleași filme rulează la cinematograf. Tanguy Viel este unul dintre locuitării lumii globalizate În textul căruia nu se mai exprimă nimic, dar absolut nimic regional, fie istoria locală oricât de veche, fie tradiția literară vernaculară oricât de diferită de alta (am spus alta, dar diferențele Între forme părăsite de conținut specific devin simple limite cartografice trasate formal, cu rol orienativ, bunăoară rolul hărții restaurantelor Mac Donald’s din statele europene). Ficțiune și manual de literatură
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
deși scepticismul poate fi considerat mereu drept o atitudine realistă, cred că literatura, inclusiv cea franceză, se Întoarce la condiția de divertisment - una pe care o părăsise În parte În ultimii 200 de ani - adaugîndu-și-o pe cea etnologică; avîntul literaturilor vernaculare o atestă pe ultima. Literatura și-a Încheiat cariera strict europeană de vreo 50 de ani, chiar dacă Europa reprezintă În continuare, proababil, Împreună cu America de Nord, centrul pieței de desfacere În domeniu. Altfel spus, literatura și-a Încheiat demult vîrsta națională pentru
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
amintit (elaborat de profesorul Gheorghiță Geană, 1987/2000) este constituit din 42 de perechi de proverbe, puse în antiteză, astfel încât ele să poată oferi o caracterizare a „ethosului” (sistemul de valori) românesc tradițional. Am folosit acest chestionar ca o adaptare vernaculară (constând în locuțiuni cunoscute în aria etnografică a satului Tilișca) a schemei conceptuale propuse de Florence Kluckhohn (1967) privind probleme umane de bază și cu „soluțiile-tip” (ca orientări valorice „dominante” și „variabile”) date acestora în diversele culturi. Cadrul teoretic
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2358_a_3683]
-
viețuirea socială” relevă problema „tipului de relaționare interumană”. Datele obținute de noi prin aplicarea chestionarului de proverbe conțin așadar o informație relevantă pentru caracterizarea viziunii despe lume de la Tilișca de o manieră nuanțată prin „varianța” răspunsurilor primite, atât la nivelul vernacular al fiecărei perechi de locuțiuni, cât și la nivelul teoretic al categoriilor de analiză a sistemului local de valori. Analiza răspunsurilor la chestionar din perspectiva „problemelor umane de bază” În continuare, vom examina răspunsurile primite la chestionar din perspectiva fiecăreia
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2358_a_3683]
-
constituie atunci în urma concluziilor secțiunilor anterioare. La începutul prezentării anchetei asupra „orientărilor de valoare” a sătenilor tilișcani, am presupus că răspunsurile primite la chestionar vor reflecta într-o anumită măsură „filozofia populară” locală. Cum „itemii” chestionarului sunt alcătuiți din formule vernaculare (cele mai multe recunoscute ca atare la Tilișca), rezultă că și opțiunile localnicilor în legătură cu aceste formule nu sunt simple păreri despre „adevărul” unuia sau al altuia dintre proverbe, ci expresia unor experiențe de viață, a unui „ethos” colectiv. Fără îndoială, explorarea unei
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2358_a_3683]
-
sinteză care nu doar că îl conspectează în multe cazuri pe Aristotel, dar și colportează multe legende, "zvonuri", acordând o pondere mai mare elementelor exotice, pitorești, "fabuloase"). În afara Bibliei, dar sub directa sa influență, apar și circulă în toate limbile vernaculare și nu numai diferite tratate care doar aparent sunt de zoologie: exemplul cel mai ilustru este cel al Fiziologului, lucrare care a influențat decisiv și pentru o perioadă lungă imaginarul animalier european. Redactată, după toate probabilitățile, în secolele II-III d.
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
cel mai probabil în secolul al IV-lea, deși primele manuscrise păstrate datează din secolul al IX-lea, acest tratat atrage imediat și influențează decisiv întreaga cultură europeană, fiind tradus, prelucrat, transformat, imitat, într-un cuvânt adaptat în toate limbile vernaculare și slave ale Europei creștine. Simplitatea sa, continuarea unei tradiții perene, a fabulei, căreia i se extinde de acestă dată morala, care devine mai explicită îi asigură un succes extraordinar. Puține cărți ale Evului Mediu au fost atât de traduse
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
de o ironie evidentă și emoționantă să vezi un servitor care oferă ospitalitate stăpânului său. Primirea este în același timp indubitabilă, dar fiind vorba despre cocioaba unui porcar, dicția este lipsită de emfaza tradițională, iar Homer recurge la un limbaj vernacular, adaptându-l dicției unui eveniment ne-eroic. Această scenă tipică de ospitalitate nu are loc în palatul unui rege, într-un cadru eroic, ci la un porcar care nu poate oferi măcar o baie oaspetelui (singurul element clasic absent aici
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
urbane, viitoare orașe moderne, din Moldova epocii regulamentare (1830-1840), însemnau o colecție de comunități etnoculturale, cu viață distinctă, dar care reușeau, organic, să funcționeze urban, împreună, fără să vorbească aceeași limbă și folosind româna de multe ori doar ca limbă vernaculară administrativă. Mi-am dat seama atunci că sunt separat de o memorie istorică cu totul și cu totul interesantă, care este ștearsă din mintea mea, din varii motive. Iașii contemporani mie nu aveau pic de evreitate. Nu mai aveau armeni
Întotdeauna loial by Mihai Răzvan Ungureanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/2017_a_3342]
-
ei vorbesc aceeași limbă”, a light version of Romanian, but they speak the same language, but it is Romanian. „Vorbesc aceeași limbă, este o variantă, o versiune ușoară de limbă română, dar este aceeași limbă”. Când spun acest lucru, și vernacularul în limba engleză îmi permite să fac această nuanță, referința se face clar la conținutul lexical, pe de o parte, care este altfel amenajat în limba română cum se vorbește ea pe teritoriul dintre Prut și Nistru; doi: accentul dialectic
Întotdeauna loial by Mihai Răzvan Ungureanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/2017_a_3342]