217 matches
-
doctrinară, ba chiar un proces în fața Inchiziției. Va muri în 1327, fără a suporta represalii pe linie clericală, lăsînd în urmă o operă scrisă în două limbi, latină și germana veche, teologul turingian fiind printre primii care au făcut „pasul vernacular”: a trecut de la lingua franca a bisericii la lingua vernaculara a poporului, dînd enoriaș ilor nemți ceea ce ei își doreau: o limbă a locului de uz bisericesc. Eșantionul de texte ales de Daniel Farcaș te aruncă într-un univers bizar
Magistrul turingian by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3137_a_4462]
-
1327, fără a suporta represalii pe linie clericală, lăsînd în urmă o operă scrisă în două limbi, latină și germana veche, teologul turingian fiind printre primii care au făcut „pasul vernacular”: a trecut de la lingua franca a bisericii la lingua vernaculara a poporului, dînd enoriaș ilor nemți ceea ce ei își doreau: o limbă a locului de uz bisericesc. Eșantionul de texte ales de Daniel Farcaș te aruncă într-un univers bizar, în care abstracțiunile ating o subtilitate ce par picate din
Magistrul turingian by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3137_a_4462]
-
cum îi spunem noi, germanic), în care "da"-ul este jò. Sau, mai degrabă, era astfel la începutul lui Trecento, cînd îl înregistrează Dante... Altminteri, termenul acesta (care,-n engleză, este yes, iar în germană, este ja) comportă numeroase versiuni vernaculare, — dovadă, dincolo de tomurile docte, acest catren ocazional al lui Ion Barbu (în care este elogiată o așa-zisă "Jos-Saxonă", o Nieder-Sächsine adică, — o veche Freudenmädchen, anume Else Erhardt): "Robită ora, ca o turmă/ Ascultă-acestei dulci Cloé/ Cînd ea o cheamă
OUI-DA by Șerban Foarță () [Corola-journal/Imaginative/12912_a_14237]
-
doi, adevărata ,dezbatere amoroasă" reprezentând, indiscutabil, si un dialog savant asupra iubirii, se situează la răscrucea a doua fenomene culturale marcante ale secolului al XII-lea occidental: pe de o parte, formarea unei culturi a acelui amour courtois în limba vernaculara și la curțile laice, iar pe de altă parte dezvoltarea spirituală determinată de răspândirea școlilor la orașe și de studierea intensivă a autorilor antici în universul clerical și latin. Referințele culturale ale celor doi îndrăgostiți sunt latine și savante - însă
Moderna Héloise by Monica Joita () [Corola-journal/Journalistic/11243_a_12568]
-
apoi la Paris (1948), unde se va integra în comunitatea creștină condusă de Paul Evdokimov. În 1951 se întoarce în Germania și își dă doctoratul în Filologie cu o teză despre structura tipologică a limbii române în comparație cu latina clasică și vernaculară (Zur Typologischen Struktur des Rumänischen). Din 1962 se va stabili la Freiburg, unde va obține în 1974, prin decret ministerial, titlul de profesor al universității locale. Este primul profesor universitar de limbă și literatură română din Germania Federală. În 1967
Paul Miron la 80 de ani by Sorin Lavric () [Corola-journal/Imaginative/10560_a_11885]
-
cărei placiditate scorțoasă, pe cît de potrivită în surprinderea distincțiilor teologice, pe atît de inadecvată era în sesizarea voluptăților ilicite. Pe scurt, Bembo face trecerea de la altar la trivium, la răscrucea drumurilor, unde oamenii își mărturisesc necazurile, cardinalul îmbrățișînd limba vernaculară. Tot ce-i vernacular e trivial în sens nobil, ca limbă vorbită la colțul străzilor sau în răspîntia drumurilor. A confunda tenta vulgară a unei limbi (argoul plebei ca vulg) cu nuanța ei trivială (accentul de idiom viu, vorbit în
Perorație calofilă by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2522_a_3847]
-
cît de potrivită în surprinderea distincțiilor teologice, pe atît de inadecvată era în sesizarea voluptăților ilicite. Pe scurt, Bembo face trecerea de la altar la trivium, la răscrucea drumurilor, unde oamenii își mărturisesc necazurile, cardinalul îmbrățișînd limba vernaculară. Tot ce-i vernacular e trivial în sens nobil, ca limbă vorbită la colțul străzilor sau în răspîntia drumurilor. A confunda tenta vulgară a unei limbi (argoul plebei ca vulg) cu nuanța ei trivială (accentul de idiom viu, vorbit în tractire și piețe) e
Perorație calofilă by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2522_a_3847]
-
dar și mare amator de comparatisme lingivistice, prin care se înțelege la momentul respectiv jocuri cu cuvintele și etimologii inventive. De altfel, secolul al XVII-lea este martorul a doua fenomene interesante, dintre care Olender zăbovește numai asupra unuia: apariția vernacularelor și problema deșteptării unor instincte naționale. Pentru a căpăta legitimitate și a se impune, aceste noi limbi își caută un strămoș ilustru, un "idiom ancestral" care să le fi conținut în germene, laolaltă cu toate celelalte limbi europene. Celălalt fenomen
Ce limbă vorbeau Adam si Eva? by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17993_a_19318]
-
culturale sunt mai degrabă cele ale unei sinteze. Întreaga literatură franceză dinainte și de după Baudelaire e convocată (în eboșă) pentru a-i delimita autorului „locul geometric” sau, mai corect spus, „locul spiritual”. Dar perspectiva lui Fondane e mai mult decât vernaculară: abisul despre care scrie el construit prin mijlocirea lui Kafka (și e de reținut părerea conform căreia neașteptata alianță se stabilește în virtutea evreității comune). Desigur, Poe e o referință obligatorie. Iar Eliot (cu care Fondane polemizează fără complexe) deține, la
Linia Fondane? by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3135_a_4460]
-
pentru că aveau puterea, care s-a transformat în injuncție eclesiastică, de putere spirituală: "Aduceți aici toate cărțile voastre!" Și au făcut o expediție de adunare a tuturor cărților și manuscriselor liturgice, de istorie etc. care erau scrise în limbile respective, vernaculare, dar mai ales în siriacă, și solemn, după obiceiul din Europa, au făcut un auto-da-fé (care înseamnă act de credință, cum știți), un rug, și la Diamper, în India de sud, au ars totul, obligîndu-i pe băștinași să învețe latinește
Un interviu inedit cu André Scrima - Despre spiritul Europei by Roxana Sorescu () [Corola-journal/Journalistic/16558_a_17883]
-
nu avea în ce să înoate. Tot în Bihor, un alt primar a inaugurat un drum local tot în... photoshop. (Acest software, se vede treaba, este preferatul primarilor din respectivul județ!) Sigur, trebuie să ne ferim de generalizări de tip vernacular, care să ne conducă la concluzia că această stare de lucruri ne caracterizează, iremediabil. Și totuși, tot ce se petrece nu este deloc încurajator și ne privește direct. Soarta culturii În numărul din 29 martie 2012 al JURNALULUI DE CHIȘINĂU
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/4723_a_6048]
-
și Dosoftei la începuturile literaturii noastre și nu găsim acolo nimic echivalent cu Roman de la Rose, schițează anumite trăsături care nu vor putea fi ignorate sau modificate în timp. La fel, pentru Occidentul consumator de literatură latină trecerea la limba vernaculară, determinată în mare de "laicitate" (cerințe economice, sociale etc.), a însemnat și o noutate în cadrul sistemului poetic, pe cînd la noi această tranziție s-a produs în mare sub aripa Bisericii, deci de "sus în jos". Zumthor mai adaugă: după
Cum să învii un "text mort" by Manuela Tănăsescu () [Corola-journal/Journalistic/7994_a_9319]
-
în apa/ de izvor cu pietricele, a dumnezeirii" (La treizeci și șapte de ani). Manipulînd sugestii intertextuale, mijlocește o compensatoare întîlnire între Vallejo și Bacovia, cel dintîi purtător al unui frison planetar, cel de-al doilea exponent al unui spleen vernacular: Nu voi muri la Paris într-o zi cu ploaie,/ nu voi vedea Parisul, am renunțat/ la femeia care de bună seamă m-ar fi convins/ cu un sărut din mila publică să mor la Paris într-o zi cu
Un nou balcanic by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11184_a_12509]
-
pînă la imprudență și liber pînă la indiscreție. E îndeajuns să ne amintim de scrisorile către Armand Călinescu, mostră de curaj curățat de reverențe prudente, pentru a intui aplombul lui Nae Ionescu. În fine, la Nae Ionescu întîlnim ipostaza spiritului vernacular ridicat la rangul de temei al identității metafizice. „Spirit vernacular" însemnînd: definirea persoanei prin geniul limbii și prin gena rasei. Omul e acea ființă al cărei centru metafizic stă în limbă, rasă și biserică. Limba te ridică la spirit prin
Spiritul vernacular by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6046_a_7371]
-
să ne amintim de scrisorile către Armand Călinescu, mostră de curaj curățat de reverențe prudente, pentru a intui aplombul lui Nae Ionescu. În fine, la Nae Ionescu întîlnim ipostaza spiritului vernacular ridicat la rangul de temei al identității metafizice. „Spirit vernacular" însemnînd: definirea persoanei prin geniul limbii și prin gena rasei. Omul e acea ființă al cărei centru metafizic stă în limbă, rasă și biserică. Limba te ridică la spirit prin geniul ei, rasa te leagă de neam prin sîngele ei
Spiritul vernacular by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6046_a_7371]
-
cursul investigației, prin varii deschideri din filonul primar. Oricare ar fi acestea însă, baza pe care se configurează cercetarea rămâne Biblia și alte câteva prime traduceri ale unor cărți de cult. Autorul consideră pe drept cuvânt traducerea Bibliei în limbile vernaculare ca fiind "punctul de plecare, uneori și piatra de încercare" în procesul de configurare a noilor limbi de cultură care se vor substitui vechilor limbi de cult, greaca, latina, slavona. În cazul limbii române, Biblia e percepută ca textul fundamental
Cultura cuvintelor by Radu Ciobanu () [Corola-journal/Journalistic/7154_a_8479]
-
târzii, scenariul sacru al sacrifiului cristic. Capitolul al III-lea, inteligent condus și el, urmărește, cu informație pozitivă incontestabilă, pătrunderea Sfintei Maria Egipteanca și a legendei sale în lumea occidentală, mai întâi în versiuni în limba latină, apoi în idiomuri vernaculare, pentru a ajunge la prelucrările literare medievale, renascentiste și baroce. În mod curios, în spațiul ortodox, unde sfânta e, la ora actuală, mult mai populară decât în cel catolic sau protestant, cercetările asupra legendei ei hagiografice sunt cvasi-inexistente. Motiv pentru
Monografia unei legende hagiografice by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/6079_a_7404]
-
fiind în acord cu ochiul cast, doritor de nuanțe sobre, de aceea ultimul lucru pe care i l-ai putea cere e să stea pe picior de altercație, declarînd polemici și susținînd idei riguroase. C. D. Zeletin e un spirit vernacular, aplecat spre limba obștei, și nu un visceral, înclinat spre cenestopatii insolite. Atracția față de limbă îi depășește interesul pentru psihologii, cuvintele părîndu-i-se mai vii decît oamenii. E copios în pofta cu care vorbește de termeni, precum „coincidență“, „exaporiți“, „parimie“, „zaimf
Strictețea contemplativă by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5165_a_6490]
-
diminuat oarecum de la sine, sub influența emisiunilor de radio, a școlii și lecturilor. Îmi imaginez că nu foloseam chiar tot timpul "româna cultă", că în țipetele isterice de pe terenul de fotbal unde-mi petreceam mare parte a timpului "recădeam" în vernaculara folosită dezinvolt de toți cei din jur. Pe la optsprezece-nouăsprezece ani, în primele drumuri la București, am avut o veritabilă revelație auzind oamenii vorbind pe stradă. Eram fascinat de splendida pronunție a unor domni mai în vârstă, veritabili supraviețuitori ai unei
Vorbiți cu accent? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/7561_a_8886]
-
mai surprinzătoare dintre concluziile implicite ale cărții. Anume aceea că, dacă în Occidentul cotidian avem aglomerate zeci de asemenea anecdote memorabile, aici, nici macar literatura nu abundă în note de gen. Simona Vasilache e, astfel, forțată să „inventeze” interpretativ o istorie vernaculara a onoarei, apelând încontinuu la analogii și la dezambiguizări. O face, însă, cu talent și de aceea convinge. Dac-ar fi procedat altfel, pozitivist să zicem, și ar fi dedicat fiecărui autor câte un medalion monografic (eventual cu mici inserturi
Cozerii by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4242_a_5567]
-
la Bonn (1947) și apoi la Paris (1948), unde s-a integrat în comunitatea creștină condusă de Paul Evdokimov. În 1951 și-a dat doctoratul în Filologie cu o teză despre structura tipologică a limbii române în comparație cu latina clasică și vernaculară (Zur Typologischen Struktur des Rumänischen). În 1962 s-a stabilit la Freiburg, unde a obținut în 1974, prin decret ministerial, titlul de profesor al universității locale. A fost primul profesor universitar de limbă și literatură română din Germania Federală. În
Paul Miron (1926-2008) by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8527_a_9852]
-
miză aproape exclusivă pe referențialitate. Semnificația acestor criterii - adresabilitatea și referențialitatea (în accepțiunea lor postmodernă), ar putea fi „lecturata” prin grila unui fenomen postmodern precum suprimarea delimitărilor între culturile savanta și populară, însă cu o pronunțată tendința de revenire la vernacular. În termenii acestei atitudini, procedeele de citat și colaj apelează lucrările „sacrosancte” ale trecutului muzical savant, insă prin intermediul unei lecturi demistificatoare, extrăgând din consistentă lor profiluri melodice-tematice recognoscibile într-un mod spontan („șlagărele”) și prezentându-le sub forma unui „folclor
Muzica postmodern?: reinventarea artei muzicale dup? sf?r?itul modernit??ii by Oleg Garaz () [Corola-journal/Science/83151_a_84476]
-
diminuat oarecum de la sine, sub influența emisiunilor de radio, a școlii și lecturilor. Îmi imaginez că nu foloseam chiar tot timpul "româna cultă", că în țipetele isterice de pe terenul de fotbal unde-mi petreceam mare parte a timpului "recădeam" în vernaculara folosită dezinvolt de toți cei din jur. Pe la optsprezece-nouăsprezece ani, în primele drumuri la București, am avut o veritabilă revelație auzind oamenii vorbind pe stradă. Eram fascinat de splendida pronunție a unor domni mai în vârstă, veritabili supraviețuitori ai unei
Vorbiți cu accent ? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/7009_a_8334]
-
sunt alte subiecte arzătoare, unde muritorul de rând găsește un „decalog al dezvoltării spațiului rural“, citește satul (rurbanul !) ca peisaj cultural („în declin“, mie-mi spui?) și „comestibil“, cu citate din H. Stahl și terminologie recentă (Land Links, peisaje-relicvă, asociative, vernaculare, „parc teritorial“, metapolis, tech nonature, artificial-nature, metaspațialitate, interstiții unde golul nu mai e văzut ca spațiu rezidual, ci ca element de instrumentalizare), concluzia mea fiind că, dacă elitele urbane nu intervin degrabă cu moștenirea erudiției și aristocrației rurale de care
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
Că voi doi erați în lumi diferite: tu erai în limba Bibliei și a culturii, Hochsprache; el era în limba vorbită, în Umgangsprache . M.I.: Da, am realizat că tot ce îmi spune el e ceva primitiv, un fel de ebraică vernaculară; omul părea bine intenționat, dar nu știa nimic. S.A.: Preda un fel de pidgin, iar tu voiai cumva limba perfectă. M.I.: Așa este. El, săracul, nu era profesor de ebraică, era și el acolo în chibuț. I-au spus: „Predă
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2006_a_3331]