399 matches
-
dar care nu a avut loc totuși niciodată, care nu poate avea loc. Nu le rămîne atunci acestor nostalgici ai unui marxism-leninism năruit decît să aștepte, în ciuda tuturor faptelor, în lipsa Marii Seri ce i-ar menține la putere împotriva oricărei verosimilități, a nopților de revolte, a nopților însîngerate pe alocuri în Europa. "Gherila urbană", deja înscrisă în scenariul din 1968, preludiu dar cine ar putea să prevadă? al unui război civil susținut, ca toate războaiele civile, de către puterile străine. Există fără
by Jean Servier [Corola-publishinghouse/Science/1077_a_2585]
-
doar prin simpla purtare a aceluiași nume. Rezultă o tipologie a mahalalei îmburghezite, agrementată cu elemente ale legendarului, așadar o mitologie socială. Uzând de tehnicile epice tradiționale, C. introduce în roman personaje și locuri istorice la care adaugă, pentru sporirea verosimilității, documente de epocă, citate din presa vremii, glose folcloristice din Bărăgan. C. asociază „amurgul levantinilor” (al unei mentalități fanariote, mai degrabă) cu organizarea statului român după modele europene, relatarea autorului, ironică și îngroșată cu picanterii, evocări bufe și parodice, amintind
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286374_a_287703]
-
este aceea de a experimenta în sensul ficțiunilor arborescente, al complicațiilor narative, al spiritului ludic, parodic și autoironic. De asemenea, sunt evidente calitățile prozatorului de a construi - în special pe o tematică rurală - în spațiul realismului canonic, de a da verosimilitate unor atitudini, scene, psihologii, personaje, fire epice. Pastișând subțire stilul cronicăresc ceremonios și afectat, nuvela Potop (1948) e o fantezie narativă care pretinde, cu haz cvasidetectivistic, a reconstitui după unele hrisoave condițiile în care un papă din secolul al XV
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287132_a_288461]
-
Reprezentarea, precizează Pierre Glaudes [1999, p.XXI], este o structură de inteligibilitate: nici imitare a unui model, nici adevăr absolut, ci mediere imaginara între conștiința și lume. Pornind de la faptul ca exigenta artistică nu este exigenta de adevăr, ci de verosimilitate, reprezentarea nu dublează pur și simplu realul, dar îl interpretează în felul său153. Modernitatea nu mai ține de "prezentarea", ci de "reprezentativitatea" operei, constată Jean Borie [1999, p.202]. Conceptul de reprezentare are ca punct de plecare auto-reprezentarea omului în
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
de tipologia realizată printr-o convenție animalieră. Efectele sunt scoase din chiar învestirea personajelor-animale cu atitudini umane adecvate. Fiecare personaj are fizionomia sa distinctă; felul de a vorbi, tonul, gestica sunt semnele categoriei morale, dialogurile sunt vii și de mare verosimilitate și nici un detaliu nu e întâmplător sau inutil. Artist cu reușite personale certe, A. deschide drum poeziei de mari tensiuni lăuntrice, pe linia liricii de interogație și atmosferă meditativă, și conturează un ton, un relief de accente propriu satirei, poetul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285242_a_286571]
-
mite și ea prin intermediul canibalismului : ipoteză grotescă, pe care nimeni n-a susținut-o vreodată. Or, am văzut că tocmai realitatea incontestabilă a celui de-al doilea caz, fără să aducă dovada celui dintîi, îi conferă acestuia un plus de verosimilitate. Nici un etnolog serios nu contestă reali tatea canibalismului, însă toți știu și că el nu poate fi redus la forma sa cea mai brutală, care constă în a ucide dușmani pentru a-i mînca. Tradiția aceas ta a existat cu
Toţi sîntem niște canibali by Claude Lévi‑Strauss () [Corola-publishinghouse/Memoirs/613_a_1373]
-
momentul în care au izbutit să pună mîna pe obiectele sacre - deseori, instrumente muzicale - cărora femeile își datorau puterea. Deveniți unici deținători ai acestor mijloace de comunicare cu lumea supranaturală, bărbații au putut să-și impună definitiv dominația. Recunoscînd o verosimilitate istorică miturilor, se uita că ele au drept funcție principală să explice de ce lucrurile sînt în prezent așa cum sînt, ceea ce le obligă să presupună că în trecut erau altfel. Pe scurt, miturile raționează la fel ca acei gînditori din secolul
Toţi sîntem niște canibali by Claude Lévi‑Strauss () [Corola-publishinghouse/Memoirs/613_a_1373]
-
mai redus decât populația generală. Deși concluziile acestei analize trebuie privite cu mici rezerve din cauza includerii unor end-point-uri variabile, a parametrilor clinici și demografici foarte diferiți și a neomogenității procedurilor chirurgicale, constatarea de mai sus prezintă un grad semnificativ de verosimilitate. Pentru a răspunde întrebării dacă și de ce pacienții cu IRCT supuși revascularizării prezintă un prognostic rezervat în comparație cu subiecții non-renali, Reddan și col. [2001] au efectuat un studiu de tip case-control; acești autori au demonstrat că pacienții renali prezintă într-adevăr
Afectarea cardiovasculară în boala renală cronică by P. Gusbeth-Tatomir, A. Covic, G. Mircescu, L. Segall () [Corola-publishinghouse/Science/91914_a_92409]
-
sau verbal (inclusiv fotografii sau articole de ziar) menit să satureze orizontul unei convingeri. Termenul de mit (în sens restrâns) a fost discreditat de Epoca Luminilor și mai apoi de scientism. Totuși, ceea ce azi numim politică de imagine (orizont al verosimilității istorice) este însă, la limită, tot un câmp structurat mitic. În fapt, discreditarea termenului de mit a fost posibilă în urma unei separații specifice operate de lumea occidentală între logos și mythos. Această separație nu există în mod efectiv la Platon
[Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
imaginilor în orizontul „roiului de galaxii Argus” este tot o poveste, un mit cotidianizat. Inducând exemplarități, imaginea „educă” axiologic cetățeanul, care rămâne pentru spațiul politicului o țintă. Electoratul judecă prestația politică prin raportare la anumite repere preluate din orizontul de verosimilități plasate de administratorii câmpului mediatic al imaginii. E adevărat că imago-mitologia și-a pierdut poate strălucirea și farmecul prin devitalizare în spațiul mediocrității. Dar dincolo de „coaja” superficială a acestui imago semnificant, ochiul interior mai poate și trebuie să recupereze Ideea
[Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
de tip foileton. Almaș a respectat strict normele ideologice ale regimului național-comunist din anii '70-'80229, ușor de transpus într-un epic facil, cu false interogații, exces de categorizări, intrigi simpliste și afecte tranșante. Contrastul între efortul de întreținere a verosimilității și tonul declamatoriu impus de propaganda epocii a făcut ca povestitorul să se refugieze într-o sfătoșenie perseverentă, care trimite din start istoria la un singur sfârșit posibil, cel autorizat. Așa cum aminteam, povestirile sale sunt încă foarte căutate pe piața
Didactica apartenenţei : istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
-și da sufletul, găsește puterea de a ține un discurs, christic în intenție, dar arid, emfatic. Negru pe alb este o proză mai izbutită, folosind drept artificiu compozițional motivul scrisorilor găsite. Aproape toată nuvela e alcătuită din epistole. Naturalețea exprimărilor, verosimilitatea și viața ce se degajă dau acestor pagini un parfum aparte. Dar T. înregistrează cele mai multe reușite în textele confesive, ca în Efimeridele (I-II, 1930-1937), scriere memorialistică și roman despre formarea sa spirituală și intelectuală. Între paginile de evocare pe
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290162_a_291491]
-
intervine mitul dragonului. Timuș întruchipează monstrul căruia i se dau jertfă fecioarele, iar Bogdănuț este un alt Perseu, salvator al Andromedei. Cu conștiința unor asemenea analogii, S. traduce sugestiile lor în amănuntele realiste ale narațiunii, fără să îi trădeze nicăieri verosimilitatea. Trimiterea la arhetipuri nu dă, ca urmare, impresia de act deliberat, pare naturală, fabulosul e captat în istorie, căreia îi transferă semnificații tainice, tâlcuri. Ciclul Frații Jderi, alcătuit din Ucenicia lui Ionuț, Izvorul Alb și Oamenii Măriei Sale, încorporează într-o
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289422_a_290751]
-
absolut necesară a existenței naționale, care constituia esența socialismului ceaușist. Mai mult, istoria PCR a fost falsificată prin confecționarea de martiri și inventarea anacronică de "replici stângiste", istoria devenind o simplă "carte de vizită a comunismului", fără nicio regulă de verosimilitate faptică, plauzibilitate epică sau bun-simț, toate figurile exemplare fiind "injectate cu virusul comportamentului și discursului comunist". ibid., pp. 291, respectiv 297. 889 Ion Manolescu, Cutezătorii, în ibid., p. 234. 890 De râs: dacă în 1977, obișnuita poză a lui Ceaușescu
by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
care scrie pentru a fi citit, știu să captiveze auditorul și cititorul, fie distrându-l, fie instruindu-l, fie emoționându-l, adică adresându-i-se imaginației, inteligenței și inimii." Putem acum să ne punem întrebări asupra celor patru principii. Dacă verosimilitatea și claritatea par unanim prescrise pentru a forma o povestire bună, interesul nu corespunde întotdeauna legii economiei clasice. Stau mărturie, de exemplu, aceste replici ale lui Michel Deon din Un taxi mov. Cu privire la întâmplările povestite de către personajul central, naratorul notează
by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
dificultățile în materie de guvernanță corporativă; modelare și modele privind guvernanța corporativă; criteriile de măsurare a nivelului conducerii corporative; studiul de caz original la nivelul României privind nivelul guvernanței corporative. Ipotezele formulate de autoare în urma cercetării pozitive se disting prin verosimilitate și abordare științifică, iar răspunsurile formulate prin sistemul empiric vin să îmbogățească teoria și metoda în domeniul contabilității creative. Felicitări pentru modul în care a fost proiectată și realizată cercetarea pozitivistă! Ocupându-ne de metoda de investigație, se constată că
Contabilitate creativ ă – de la idee la bani. Cu exemple practice by Adriana-Sofia Dumitrescu () [Corola-publishinghouse/Science/223_a_173]
-
largă asupra domeniului, face aprecieri cu privire la direcțiile în care evoluează teatrul european și încearcă încadrări corecte ale pieselor comentate în curente estetice sau ideologice. După o judecată de ansamblu a unui text, ca structură dramatică adecvată reprezentării scenice, F. evaluează verosimilitatea, firescul subiectului, intențiile și calitățile morale, măsura în care faptele, personajele sunt motivate de logica internă a textului, procedând la analiza, scenă cu scenă, a desfășurării acțiunii. E pentru el un bun prilej de a face considerații despre existența umană
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286938_a_288267]
-
schilodește membrele ca să le integreze într-o figură decorativă”. Rezultă un roman „naiv”, naivitate însemnând melanj al destinelor după legile hazardului, în care și autorul, si eroii săi sunt „bile într-un joc de biliard”. Principiul de articulare încalcă cronologia verosimilității, frânturile de viață din epoci diferite fiind expuse fortuit (unul din anii ’70, altul din „obsedantul deceniu”, al treilea surprins în perioada interbelică etc.), după care urmează, la fel de amestecat, continuarea povestirilor biografice. Astfel, textul suporta o lectură atipica, putând porni
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290052_a_291381]
-
doua se remarcă prin capitole ce au titluri sobre de tipul: VII - Vasile, VIII - Copilul, XII -George, cu rezonanță simbolică: IX -Sărutarea, X - Ștreangul, XI - Blestemul. Mariana Istrate clasifica numele personajelor din romanul acesta în două categorii, în funcție de gradul de verosimilitate: nume repetabile și nume atestate. Primele, numele repetabile, sunt acele nume cu atestare în realitatea istorică: personalități politice, culturale, artistice care apar în postura de personaje; numele constituind astfel un reper pentru plasarea acțiunii într-un anumit spațiu și timp
CONSTELAŢII DE SIMBOLURI ÎN PROZA LUI LIVIU REBREANU ŞI ÉMILE ZOLA by MARIA-TEODORA VARGAN () [Corola-publishinghouse/Science/673_a_1271]
-
public 212 - nu numai datorită caracterului „senzaționalist”, în care este reînviat mitul „marelui complot de subjugare economică și politică a lumii”, ci și talentului aparte al autorului de a însăila cu pricepere fapte disparate, conferindu-le, pe ansamblu, o uimitoare verosimilitate, o aparență de „realitate obiectivă” ce a sedus mulți consumatori de „cultură de masă”. Totuși, nu este vorba decât despre un policier conceput ingenios. Kah susține că educația globală nu este decât o componentă a marii conspirații de instaurare a
[Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
zis, sunt dintru început prefabricate, schematizate. Reportajul lui N. devine într-un fel minimal „literar”, dar nu este literatură. Ficționalizarea și cosmetizarea realității vor conduce la un tip de discurs inutil și superficial, documentarea tipizată distrugând aproape orice urmă de verosimilitate. În cărțile de mai târziu, Călător pe 5000 de străzi. Sinteze bucureștene (1965) și Porți pentru eternitate sau Sentimentul capodoperei (1973) ori Totul este în mișcare (1976), N. va apela la o ficționalizare extremă, încercând să confere prozei sale un
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288451_a_289780]
-
lăsat să se apropie de vreo unealtă de scris". Considerând că "situația de enunțare (...) precum și convențiile culturale mediază ficționalitatea și factualitatea", autoarea cărții va avansa o constatare de notabilă semnificație teoretică și metodologică: "ficțiunea nu mai este o problemă de verosimilitate, ci de modalități de narațiune, de dinamică textuală, dar și modul în care textul este receptat". Această constatare, alături de întrebarea lui Soljenițîn din Discursul Nobel: Cine ar îndrăzni să spună că a putut stabili limitele artei și că i-a
by Cecilia Maticiuc [Corola-publishinghouse/Science/1022_a_2530]
-
a unei realități esențiale, cu caracter general valabil, este menținerea în limitele verosimilului sau ale necesarului. Această precizare revine în textul Poeticii, deoarece regula verosimilului nu vizează doar intriga, ci și caracterele: "spusele sau faptele fiecăruia să fie determinate de verosimilitate sau de nevoie, și iarăși o faptă să urmeze după alta după criteriul verosimilului sau al necesarului"49. Prin respectarea acestui principiu, ce presupune reordonare riguroasă, se asigură coerența și unitatea operei. Astfel, conceptul de verosimil concentrează, de fapt, atributul
by Cecilia Maticiuc [Corola-publishinghouse/Science/1022_a_2530]
-
pe care scriitorul îl elaborează și îl întreține, iar acest raport se întemeiază tocmai pe "adevărul" proclamat. Genul autobiografic este delimitat de o problemă contractuală de drept (identitatea este reală?), și nu de o chestiune literară de adevăr sau de verosimilitate (autobiograful este sincer?). Scrierile de tip concentraționar presupun, de asemenea, o identitate reală, însă implică și sinceritatea autorului. Aici se urmărește nu verosimilitatea sau "efectul de real", ci exprimarea adevărului (istoric, verificabil), adică redarea unei "imagini a realului". În spațiul
by Cecilia Maticiuc [Corola-publishinghouse/Science/1022_a_2530]
-
problemă contractuală de drept (identitatea este reală?), și nu de o chestiune literară de adevăr sau de verosimilitate (autobiograful este sincer?). Scrierile de tip concentraționar presupun, de asemenea, o identitate reală, însă implică și sinceritatea autorului. Aici se urmărește nu verosimilitatea sau "efectul de real", ci exprimarea adevărului (istoric, verificabil), adică redarea unei "imagini a realului". În spațiul autobiografic, literatura concentraționară reprezintă o categorie distinctă, care nu poate fi asimilată celorlalte categorii deja consacrate (jurnal intim, autobiografie, memorii). Poate că, dintre
by Cecilia Maticiuc [Corola-publishinghouse/Science/1022_a_2530]