47,628 matches
-
la adresa lui Napoleon, pentru a sfârși ca o elegie a Erosului. 4. Versul cel mai patetic În totală contradicție cu o seamă de elemente reliefate mai sus - adoptarea "metrului antic", caracterul vădit conceptual, ariditatea vocabulelor care-l compun, ambiguitatea expresivă - acest vers eminescian se prezintă ca unul dintre cele mai patetice strigăte ale unui om mistuit de văpăile iubirii. De îndată ce pragul primului vers a fost depășit elanul dolent al amorului se dezlănțuie, capătă accente puternice, disperate; figurația mitologică începe să aibă rolul
Versul celor patru superlative by Ștefan Augustin Doinaș () [Corola-journal/Journalistic/15300_a_16625]
-
de elemente reliefate mai sus - adoptarea "metrului antic", caracterul vădit conceptual, ariditatea vocabulelor care-l compun, ambiguitatea expresivă - acest vers eminescian se prezintă ca unul dintre cele mai patetice strigăte ale unui om mistuit de văpăile iubirii. De îndată ce pragul primului vers a fost depășit elanul dolent al amorului se dezlănțuie, capătă accente puternice, disperate; figurația mitologică începe să aibă rolul de a potența imaginea suferințelor generate de Eros. Iubirea este asimilată unui rug pustiitor, căruia i-au căzut jertfă câteva personaje
Versul celor patru superlative by Ștefan Augustin Doinaș () [Corola-journal/Journalistic/15300_a_16625]
-
a unui aspect al realului; orice cuvânt este un corp sonor, căruia coliziunea inanalizabilă a vocalelor și consoanelor îi asigură o anume eufonie, un timbru specific, particular fiecărui mare poet. " Odă (în metru antic)" este un poem care debutează prin versul pe care l-am analizat mai sus: exemplu tipic de punere în lumină a fațetei intelectuale, noționale, a cuvintelor. Cu alte cuvinte, este un vers care îngăduie iubitorului de poezie să susțină că poetul "a văzut idei". Eufonia - cu totul
Versul celor patru superlative by Ștefan Augustin Doinaș () [Corola-journal/Journalistic/15300_a_16625]
-
specific, particular fiecărui mare poet. " Odă (în metru antic)" este un poem care debutează prin versul pe care l-am analizat mai sus: exemplu tipic de punere în lumină a fațetei intelectuale, noționale, a cuvintelor. Cu alte cuvinte, este un vers care îngăduie iubitorului de poezie să susțină că poetul "a văzut idei". Eufonia - cu totul absentă din acest vers - este suplinită de accentele descărnate ale ritmului de factură clasică, extrem de adecvat unui lirism de idei. Cât despre capacitatea imaginală a
Versul celor patru superlative by Ștefan Augustin Doinaș () [Corola-journal/Journalistic/15300_a_16625]
-
am analizat mai sus: exemplu tipic de punere în lumină a fațetei intelectuale, noționale, a cuvintelor. Cu alte cuvinte, este un vers care îngăduie iubitorului de poezie să susțină că poetul "a văzut idei". Eufonia - cu totul absentă din acest vers - este suplinită de accentele descărnate ale ritmului de factură clasică, extrem de adecvat unui lirism de idei. Cât despre capacitatea imaginală a cuvintelor, aceasta apare abia după ce trecem de versul întâi, ca de un prag liric. Îndată după aceea, însă cuvintele
Versul celor patru superlative by Ștefan Augustin Doinaș () [Corola-journal/Journalistic/15300_a_16625]
-
că poetul "a văzut idei". Eufonia - cu totul absentă din acest vers - este suplinită de accentele descărnate ale ritmului de factură clasică, extrem de adecvat unui lirism de idei. Cât despre capacitatea imaginală a cuvintelor, aceasta apare abia după ce trecem de versul întâi, ca de un prag liric. Îndată după aceea, însă cuvintele poetului își afirmă capacitatea lor de a se închega în viziuni, pentru a deschide un orizont din ce în ce mai vast asupra "aventurii" erotice. Îmi place să cred că adverbul de timp
Versul celor patru superlative by Ștefan Augustin Doinaș () [Corola-journal/Journalistic/15300_a_16625]
-
un prag liric. Îndată după aceea, însă cuvintele poetului își afirmă capacitatea lor de a se închega în viziuni, pentru a deschide un orizont din ce în ce mai vast asupra "aventurii" erotice. Îmi place să cred că adverbul de timp de la finele acestui vers - acel "vreodată" - își are, la rândul său, locul bine definit și rolul propriu în economia prozodică. El contribuie - cred eu - deopotrivă la sporirea aridității, a dimensiunii filosofice și a ambiguității. Vreodată, care aici înseamnă "cândva", vrea să sublinieze că incredibila
Versul celor patru superlative by Ștefan Augustin Doinaș () [Corola-journal/Journalistic/15300_a_16625]
-
morții din final este rugăciunea pe care cel ce iubește o adresează - cui? Dacă nu lui însuși! - pentru a scăpa de acel incredibil dat real vreodată; pentru a se reîntoarce în lipsa de timp izbăvitoare, nemarcată de nici un eveniment - a morții. Vers singular, vers superlativ, Nu credeam să-nvăț a muri vreodată rămâne - după opinia mea - un sigiliu emblematic al lui Eminescu.
Versul celor patru superlative by Ștefan Augustin Doinaș () [Corola-journal/Journalistic/15300_a_16625]
-
final este rugăciunea pe care cel ce iubește o adresează - cui? Dacă nu lui însuși! - pentru a scăpa de acel incredibil dat real vreodată; pentru a se reîntoarce în lipsa de timp izbăvitoare, nemarcată de nici un eveniment - a morții. Vers singular, vers superlativ, Nu credeam să-nvăț a muri vreodată rămâne - după opinia mea - un sigiliu emblematic al lui Eminescu.
Versul celor patru superlative by Ștefan Augustin Doinaș () [Corola-journal/Journalistic/15300_a_16625]
-
altor recitatori - ar trebui să devină o întrebare firească în lumea artei literare și teatrale, mai ales ca urmare a faptului că cerințele exagerate ale unei filologii auditive ŕ la Sievers au fost spulberate. Lessing afirma că o frază, un vers pot căpăta prin discursul oral "explicația cea mai elocventă, comentariul cel mai complet". Condițiile receptării literare au fost supuse schimbărilor prin dezvoltarea noilor medii și au determinat implicit și o schimbare în propria receptare a textelor. Vocile celor mai mulți dintre autorii
Reinhart Meyer-Kalkus - Vocea și arta vorbirii în secolul 20 by Adina Olaru și Ruxandra Năstase () [Corola-journal/Journalistic/15305_a_16630]
-
nu înseamnă nici a vedea, nici a auzi, nici a simți; ci o combinație a acestor trei lucruri și mai mult decît suma lor; senzația unei certitudini nemijlocite, o vedere de ansamblu asupra vieții mele celei mai adevărate, mai personale". Versurile lui Miron Kiropol ne oferă la tot pasul o ilustrare a unui asemenea fenomen. În viziunea de ele dată, simțurile par a se revărsa din ființa auctorială într-un cadru obiectual, a-l umple cu misterioasele lor semnale într-un
Însemnări asupra poeziei lui Miron Kiropol by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15320_a_16645]
-
Legămîntului trecea./ Se-opriră între facle, ceruri, astre.// Iubita avea inima închisă de-o tulipă,/ Briza unei lacrimi a înfiorat domul./ Dumnezeu (ce o apropie și-i devine risipă)/ Îi dădu carnea sa ca singură aromă" (Trecere). Ceea ce spune, în versuri, și Victor Brauner: "Eu sînt/ structuri variate adunate/ într-o singură ființă" sau: "Eu sînt, în dezordinea mea/ aparentă organizat după/ legile imaginației. Formele/ mele de amalgamare sînt/ uniunea dintre o femeie și/ o pasăre". Probă a fecundității suprarealismului! Nu
Însemnări asupra poeziei lui Miron Kiropol by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15320_a_16645]
-
literatura domniei sale, indiferent care este imaginea fiecăruia dintre noi despre intelectualul Geo Dumitrescu, această venerabilă persistență în spațiul cultural românesc nu poate decît să ne emoționeze. Trebuie să spun fără ipocrizie că atunci cînd am deschis acest nou volum de versuri și am citit dedicația austeră, scrisă de mîna tremurătoare a poetului, pentru mine, cu aproape 60 de ani mai tînără, m-am temut că n-o să pot scrie neutru despre aceste poezii. Este vorba despre un volum bilingv, apărut la
La umbra nucului în floare by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15317_a_16642]
-
faptul că de obicei nu reținem titluri de poeme, că aceste titluri și-au pierdut cumva concentrația pe care o știam din poezia tradițională. Nu ne spune poate nimic titlul cu sonorități de Glossă eminesciană Din cîte adevăruri, dar primul vers ne trezește brusc amintiri: "Fă-mi plata, te rog! Trebuie să plec." Versurile care urmează au dat multă bătaie de cap criticii: Închid un ochi și văd/ mari adevăruri solide. Îl deschid/ și lucrurile se fac mai mici,/ și văd
La umbra nucului în floare by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15317_a_16642]
-
au pierdut cumva concentrația pe care o știam din poezia tradițională. Nu ne spune poate nimic titlul cu sonorități de Glossă eminesciană Din cîte adevăruri, dar primul vers ne trezește brusc amintiri: "Fă-mi plata, te rog! Trebuie să plec." Versurile care urmează au dat multă bătaie de cap criticii: Închid un ochi și văd/ mari adevăruri solide. Îl deschid/ și lucrurile se fac mai mici,/ și văd cu doi ochi/ mai puțin decât cu unul,/ și văd cu doi ochi
La umbra nucului în floare by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15317_a_16642]
-
puțin decât cu unul,/ și văd cu doi ochi jumătate/ din cât văd cu unul..." Unii au văzut aici un fel de zeflemea livrescă, ironie și ludic. Alții, dimpotrivă, lipsă de umor, gravitate, cugetări ale unui Dionis grav, fanatic chiar. Versurile acestea pot fi corelate cu altele, dintr-o altă poezie: "Sufeream de alergia singurătății. Luna.../ Dar mereu năvălesc venerabile inerții/ Și gândurile mi le apucă de gît, lăsându-mi/ pe emoții curate, aproape neîncepute, urme groase de labe literare.)" Ce
La umbra nucului în floare by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15317_a_16642]
-
aici stă poate întreaga ei forță. Geo Dumitrescu, Biliard/Billard, Traducere în limba franceză de Micaela Slăvescu, Prefață de Gabriel Dimisianu, Ediție revăzută, Editura Fundației Culturale Române, București, 2001, 164p., f.p. P.S. N-am uitat că am promis să comentez versurile Martei Petreu. O voi face într-unul din numerele viitoare.
La umbra nucului în floare by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15317_a_16642]
-
neprevăzută, care, ca și Fundoianu, Voronca sau Gherasim Luca, a publicat la început în țară iar apoi în Franța. A debutat la Sburătorul literar al lui E. Lovinescu în 1921 (avea 19 ani și absolvise liceul bucureștean "Matei Basarab") cu versuri parnasiene, surprinzător de asemănătoare cu acelea ale tînărului Ion Barbu, a fost apoi un participant activ la avangarda din deceniul '3 al secolului 20 și și-a sfîrșit cariera cu versuri în limba franceză. El este cel care a șocat
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/15310_a_16635]
-
19 ani și absolvise liceul bucureștean "Matei Basarab") cu versuri parnasiene, surprinzător de asemănătoare cu acelea ale tînărului Ion Barbu, a fost apoi un participant activ la avangarda din deceniul '3 al secolului 20 și și-a sfîrșit cariera cu versuri în limba franceză. El este cel care a șocat opinia literară de după primul război cu o definiție scandaloasă a literaturii: "cea mai bună hîrtie higienică" (în revista 75HP din 1924). * Ca de obicei, multe lucruri de citit în Memoria (nr.
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/15310_a_16635]
-
aproape 70 de ani, literatura de la începutul secolului XX. După ce intuise valoarea lui Eminescu și a lui Caragiale, mentorul junimist o preferă pe Maria Cunțan lui D. Anghel și se arată nemulțumit de aerul "străin" (citește: franțuzesc) și excentric al versurilor scrise de acesta din urmă în colaborare cu Iosif. La rîndul lui, E. Lovinescu, acela care a consacrat proza noastră modernă, uneori în polemică aprigă cu opinia curentă, ascultă în cenaclul "Sburătorul", cu puțin înainte de moartea lui survenită în 1943
Criticul și timpul by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/15361_a_16686]
-
se mișcă într-un aer eterat, abstract și cu imagini deloc reprezentabilevizual, deși vocabularul și restul recuzitei poetice sugerează pe departe un Nichita Stănescu târziu, cu geometriile, elementele anatomice și asocierile bizare, suprarealiste din Roșu Vertical. Arbitraritatea și bizareriile unor versuri precum "dulceața de afine atârnă pe zid / prinsă în câteva cuie /... aproape dincolo de pereții arterelor /până la cea mai îndepărtată oglindă", maschează la un nivel mai profund simboluri destul de complexe, agregări de sens cântărit atent, cu balanța stărilor de suflet de
Metaforele și răscumpărarea by Iuliana Alexa () [Corola-journal/Journalistic/15364_a_16689]
-
poate preschimba plumbul / în aur.../ cu singurul ochi rămas mai mare decât propriul creier." Ochi, creier, sânge, privire, spermă, oglindă, aur, toate aceste elemente bune conducătoare de emoție poetică a sfâșierii și dublului, rafinată însă ca un alcool bun, în versuri lapidare, aproape reci. Există însă o subtilă alchimie a stărilor prezentă la toate nivelurile, atât la nivelul lexicului, (plumb, aur, nisip, fosfor, cât și prin toate celelalte elemente ce pot configura o operă la roșu, un fel de stare de
Metaforele și răscumpărarea by Iuliana Alexa () [Corola-journal/Journalistic/15364_a_16689]
-
să clădești un acoperiș/ deasupra capului / sau măcar așteptarea/ acel ciudat corolar al pierderii." Există și un fel de experimentalism formal la un moment dat. Poemul Rayuela este, după indicația autorului însuși, un șotron al lecturii, Cuvântul indică faptul că versurile pot fi citite fie ca 27 de poeme de sine stătătoare, fie ca un alt lung poem ce poate fi descoperit schimbând ordinea secțiunilor. Această mișcare sugerează fie arbitraritatea emoției și a condiției poetice, fie o ordine mai adâncă, ieșind
Metaforele și răscumpărarea by Iuliana Alexa () [Corola-journal/Journalistic/15364_a_16689]
-
călători și "însuși întunericul" ascund taina care atrage prezența Domnului. Personajele sunt simboluri. Doamna Vecină, Străinul, Mâna Domnului, Profesorul etc. Întîmplările sunt parabole. în Basmul despre mâinile lui Dumnezeu (cititorii lui Rilke își amintesc, desigur, frecvența motivului mâinii divine în versurile acestuia), întrebările copiilor dezvăluie secretul Creațiunii: mâinile lui Dumnezeu au lăsat omul să cadă (singure, fără voia, fără rațiunea divină) înainte ca acesta să fi fost desăvârșit. "Dumnezeu se odihnește pentru că s-a supărat pe mâinile lui". De altfel, precum
Povestiri sau poezii? by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/15381_a_16706]
-
Prut, nu înseamnă decât a-i acuza indirect de iresponsabilitate. în fond, așa cum România are liderii pe care-i merită, și Republica Moldova e condusă de oamenii potriviți cu aspirațiile, nevoile și ideile populației de acolo. Oricât de plăcut urechii sună versul "Mai bine mort decât comunist!" rostit în piața centrală a Chișinăului, realitatea e alta: șaptezeci la sută dintre moldoveni vor comunismul. Cu voroninii lui cu tot. Ce speră Vadim e să pună câteva bețe în roate căruței oricum scârțâinde a
Servește: Vadim. La preluare: Csurka by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15385_a_16710]