727 matches
-
generație în generație a unor poeme compuse cândva și recitate apoi de urmași, ci povești despre vremuri demult apuse recreate de barzi numiți aezi care improvizau pe teme în parte moștenite, dezvoltate și modificate cu ajutorul unei tehnici de compunere și versificație comlexe. Fiecare aed dispunea de un vocabular bogat, memorat în cursul unei lungi ucenicii. Experiența cotidiană a aedului și a auditorilor este proiectată într-o narațiune despre întâmplări neobișnuite din trecut imaginar, dotat cu atribute de excepție, eroice și supradimensionate
Era quot;întunecatăquot; a Greciei () [Corola-website/Science/330636_a_331965]
-
și în marile reviste din preajma Primului război mondial; n-o am la îndemână, dar știu că parcurgerea ei confirmă aprecierile lui George Călinescu din Istoria literaturii române. Acesta cita, parțial, și "Ploaia" (din 1912) - un poem delicat unde, parcă în pofida versificației laborioase și a lexicului vestejit, cu epitete automate ("plânsu-i cel zadarnic"), se înfiripa o abstracțiune antropomorfică, cea a ploii văzută ca o femeie elegantă din afișele "de la Belle Epoque": Azi am văzut, înfiripata, ființa ploii mlădioase: avea o haină cenușie
Alice Călugăru by Ilie Constantin () [Corola-journal/Memoirs/17519_a_18844]
-
descoperită sugerează o activitate literară în limba locală din perioada medievală. Malta a urmat tradiția literară romantică, culminând cu lucrările lui , poetul național al Maltei. Ulterior, scriitori ca și Karmenu Vassallo au încercat să se îndepărteze de rigiditatea temelor și versificației formale. Abia spre sfârșitul anilor 1960, literatura malteză a trecut prin cea mai radicală transformare între poeți, prozatori și dramaturgi. Numele unor poeți importanți remarcați în ultimul sfert al secolului al XX-lea sunt , Victor Fenech, , , , Daniel Massa, Maria Ganado
Malta () [Corola-website/Science/297134_a_298463]
-
acțiune eroică sau fapte neobișnuite din trecut și în care intervin uneori elemente fabuloase. Balada cultă pornește de la modelul celei populare, dar se deosebește de aceasta prin dinamica desfășurării acțiunii, ceea ce duce la o mai mare concentrare, și printr-o versificație mai îngrijită. Balada cultă modernă renunța în mare măsură la epic, din care păstrează o schemă generală, preferând simbolurile lirice, metafora, alegoria. Balada a intrat în atenția „gândiriștilor“, îndeosebi a lui Nichifor Crainic și a lui Radu Gyr, încă dintre
Baladă () [Corola-website/Science/297136_a_298465]
-
prins în sugestii înprumutate din domeniul muzicii. Există o sensibilitate în care dominanta este o molcomă melancolie, tipic moldovenească, colorată și individualizată de o doză discretă de intelectualitate. Sunt excluse orice depășește măsura, exhibarea, disonanța, insolitul. Se constată fidelitatea față de versificația clasică, grija pentru expresie și recursul intermitent la virtuțile cugetării. Narly poate fi revendicat de curentele tradiționaliste. În proza lui, impresionalismul poetic pare mai modern.
Constantin Narly () [Corola-website/Science/310888_a_312217]
-
oarecum sterilă de a rezuma în versuri "Critică rațiunii pure"". În "Le Zénith", preocupările lui (care sunt și cele ale epocii sale) de a uni știință cu poezia în numele progresului devin și mai evidente. Virtuoz al sonetului, al formelor de versificație dificile, poetul practică tot mai mult o poezie persuasiva, în care "pledează" pentru idealul sau scientist. În 1881 este ales membru al Academiei franceze. Sully Prudhomme este înmormântat la cimitirul Père Lachaise din Paris. ""Domnul Sully Prudhomme este un filosof
Sully Prudhomme () [Corola-website/Science/298057_a_299386]
-
previziunea morții sale și propria sa relevație spirituală susținută de intensitatea sentimentelor. Dante atribuie experienței afective o funcție simbolică de cunoaștere, în afara celei alegorice. "„Vita Nuova”" este una din cele mai valoroase realizări literare europene din punct de vedere al versificației. În această culegere de versuri sunt reunite poezii din tinerețe, o grupare de "„rime pietrose”" dedicate unei femei cu numele „Pietra”, datorită lipsei sale de sensibilitate, în fine un ultim capitol cu poezii pe teme filozofice, în formă de dialoguri
Dante Alighieri () [Corola-website/Science/296767_a_298096]
-
cervantine. Operele lui Cervantes urmăreau un scop moralizator, includeau personaje alegorice și se subordonau unității aristotelice de acțiune, timp și spațiu, în timp ce operele lui Lope rupeau această unitate și din punct de vedere moral erau mai lipsite de pudoare, iar versificația era mai variată și mai reușită. Cervantes n-a putut trece niciodată peste acest eșec și și-a arătat dezgustul față de teatrul lui Lope de Vega în prima parte a lui „"Don Quijote"”, unde se poate observa o influență din teatru
Miguel de Cervantes () [Corola-website/Science/307858_a_309187]
-
A început cu poeme precum “Vladimir Ilici”, “Armata lui Octombrie Roșu” sau “Balada comunistului fără nume” și mai multe ode închinate și lui Lenin și lui Stalin, comunismului în general. În versurile lui Nicolae Tăutu se putea observa lesne măiestria versificației, indiferent că tematica abordată era subjugată comandamentelor politice, sociale și ideologice ale vremii: ”Din lemn își durau docare, / Duce-i-ar la-nmormântare! / Fagule, tu nu uita / Că i-ai tras și-n țepi cândva”. La pagina 12 a revistei
Nicolae Tăutu () [Corola-website/Science/315914_a_317243]
-
oarecum târziu, în 1938, cu "Pagini de critică literară. Marginalia. Eseuri", urmat de "Recitind pe clasicii noștri. Ion Creangă "(1939), "Clasicii noștri" (1943), "Literatura română contemporană. Antologie" (1943), "Istoria literaturii romane "(în colaborare cu Tudor Vianu și Șerban Cioculescu) (1944), "Versificația modernă" (1966), "Calistrat Hogaș" (1968), "Pagini de critică literară", 2 vol. (1968), care vor continua postum până la vol. V inclusiv (1977). Tot postum vor apărea micromonografia "Ion Creangă" (1971), volumul de versuri "Ritm imanent" (1971), "Studii de literatură universală" (1973
Vladimir Streinu () [Corola-website/Science/297567_a_298896]
-
controverse vechi din istoriografia noastră literară ar putea fi elucidat. Important rămane însă faptul că semnificațiile întregului poem pivotează în jurul unui cuvânt, a cărui încărcătură stilistică, dirijată de gândirea înaltă a poetului, depășește cu mult condiția lui, modestă de adverb. Versificația este trohaică, în spiritul metricii populare, ceea ce înseamnă că accentele produc un ritm coborâtor, de alintare, dar și de tânguire. Nu altfel sunt manifestările fetei care se plânge galeș de pericolul de a fi părăsită și se alintă într-un
Floare albastră () [Corola-website/Science/306556_a_307885]
-
mai poate vorbi de o asociere între genul liric și poezie, existând și opere lirice în proză. Mai mult chiar, în cadrul poeziilor se distinge un amestec al lirismului cu epicul și există o tendință de distrugere a regulilor rigide de versificație. Lirismul este un concept care nu se aplică doar literaturii. Lirismul reprezentat de "cântecul" pe care Orfeu îl realiza cu lira lui, se aplică fără îndoială încă de la origine muzicii. Prin extensie, se poate aplică și artei plastice, filozofiei etc.
Genul liric () [Corola-website/Science/299148_a_300477]
-
Referirea este făcută la revista de informare pedagogică și literară "Școala practică", redactată de pedagogul Vasile Petri, în care, „student” în clasa a VII-a liceală, G. Coșbuc trimite spre publicare în primăvara anului 1883 o traducere. Primele încercări de versificație, cu solide studii umaniste de limba latină și greacă, filosofie și istorie filosofică, istoria literaturilor, poetică și prozodie, datează din perioada cursurilor "Gimnaziului Fundațional din Năsăud". Evenimentul principal se produce în toamna anului 1880, când gimnazistul este primit ca membru
George Coșbuc () [Corola-website/Science/297547_a_298876]
-
Instrucțiunea publică", "Corespondența provincială", "Colectorul literar pentru ambe sexe", "Vocea Romanului", precum și la almanahurile lui Gheorghe Asachi "Almanah pentru români" (1856-1858) și "Almanah de învățătură și petrecere" (1857-1859). Deasemeni, a fost preocupat de regulile poeticii, cartea sa "Regule scurte de versificație română" reprezentând în epocă - din acest punct de vedere, un real salt spre modernizare terminologică și teoretică. Dedicată fostului său magistru, Dimitrie Gusti, lucrarea are trei secțiuni: reguli generale de versificație, licențe poetice și defecte de versificație, prozodia poetică aplicată
George Radu Melidon () [Corola-website/Science/333182_a_334511]
-
preocupat de regulile poeticii, cartea sa "Regule scurte de versificație română" reprezentând în epocă - din acest punct de vedere, un real salt spre modernizare terminologică și teoretică. Dedicată fostului său magistru, Dimitrie Gusti, lucrarea are trei secțiuni: reguli generale de versificație, licențe poetice și defecte de versificație, prozodia poetică aplicată la versificația modernă. Astfel deși terminologia utilizată a fost de factură greco-romană clasică - venită pe filiera limbilor romanice, a fost adaptată la limba română. Părți din această lucrare au apărut și
George Radu Melidon () [Corola-website/Science/333182_a_334511]
-
Regule scurte de versificație română" reprezentând în epocă - din acest punct de vedere, un real salt spre modernizare terminologică și teoretică. Dedicată fostului său magistru, Dimitrie Gusti, lucrarea are trei secțiuni: reguli generale de versificație, licențe poetice și defecte de versificație, prozodia poetică aplicată la versificația modernă. Astfel deși terminologia utilizată a fost de factură greco-romană clasică - venită pe filiera limbilor romanice, a fost adaptată la limba română. Părți din această lucrare au apărut și în Transilvania, în numerele 42-46 din
George Radu Melidon () [Corola-website/Science/333182_a_334511]
-
reprezentând în epocă - din acest punct de vedere, un real salt spre modernizare terminologică și teoretică. Dedicată fostului său magistru, Dimitrie Gusti, lucrarea are trei secțiuni: reguli generale de versificație, licențe poetice și defecte de versificație, prozodia poetică aplicată la versificația modernă. Astfel deși terminologia utilizată a fost de factură greco-romană clasică - venită pe filiera limbilor romanice, a fost adaptată la limba română. Părți din această lucrare au apărut și în Transilvania, în numerele 42-46 din 1859 ale revistei "Foaie pentru
George Radu Melidon () [Corola-website/Science/333182_a_334511]
-
St. Dunstan’s-in-the-West, în 1624. Ultima sa predică a ținut-o în prima vineri a postului Paștilor în prezența regelui Carol I. Moare pe data de 31 martie 1631. Lirica sa este caracterizată prin: ironie, subtilitate, originalitatea imaginilor, asociații neașteptate, versificație complexă. Temele principale ale liricii sale sunt: dragostea, trecutul, moartea, religia.
John Donne () [Corola-website/Science/317766_a_319095]
-
voievodală / poezia de inscripție heraldică / poezia de prezentare a tipăriturilor / poezia de inscripție murală / poezia de parenetică sacrală"; II - "poezia profană de meditație / poezia profană parenetică / poezia profană epică"; III - "poezia profană modernă"; IV - "originalitate și înrâuriri streine"; V - "meșteșugul versificației în trecut". Ultimele două volume cuprind o antologie comentată a întregului material documentar pe baza căruia a fost realizată această istorie: vol. III, 1570-1795; vol.IV, 1796-1830. În timpul alcătuirii ediției, au fost coroborate manuscrisele olografe ale autorului cu varianta dactilografiată
Mircea Coloșenco () [Corola-website/Science/308729_a_310058]
-
i-a abandonat pe aliații georgieni înainte de luptă. Besiki a stăpânit, de asemenea, poezia satirică, cele mai remarcabile exemple fiind რძალ-დედამთილიანი („Soacra și nora”) și ჭაბუა ორბელიანზე („Chabua Orbeliani”). Poetul face uz în compozițiile lirice de unele metode noi de versificație și a inventat unele cuvinte noi, înnoind și îmbogățind poezia georgiană cu metafore proaspete. Besiki are o importanță considerabilă în istoria literaturii georgiene, fiind considerat „ultimul mare reprezentant al literaturii vechi georgiene”, care „a reînviat formele tradiționale ale poeziei, dominate
Besarion Gabașvili () [Corola-website/Science/336715_a_338044]
-
-i-le ciobanului Nițu, îi spune că dacă ele s-or vesteji, îi vor veni pețitori. Acesta, din dorința de a nu o pierde, îi răspunde: În aceste balade, culese de E. Hodoș, se foloseste repetiția, hiperbola, pronumele relativ-interogativ. În ceea ce privește versificația, este caracteristică rima populară în care abundă perioadele monorime. Seria de "Poezii poporale din Bănat" se încheie cu volumul III, "Descântece". Acest volum cuprinde descântece de tot felul, însoțite de explicații ale ceremonialului cu care se rosteau. Dacă o fată
Enea Hodoș () [Corola-website/Science/322322_a_323651]
-
Cezar Papacostea a reușit să ajungă deputat de Dorohoi pe vremea guvernărilor Averescu. Pe lângă bogata creație personală, el a mai semnat în colaborare cu Iuliu Valaori și Gheorghe Popa-Lisseanu ediții din autorii latini (Xenofon, Titus Livius, Vergiliu, etc.), manuale de versificație, crestomanții, gramatici din limba greacă și latină, etc. De asemenea traduce din Platon și Homer. Debutul literar și-l face în anul 1914, cu poezii publicate în „Convorbiri literare". Cezar Papacostea a fost în România unul dintre oamenii de spirit
Cezar Papacostea () [Corola-website/Science/307101_a_308430]
-
a fost publicat alături de poezie a avut loc la 29 ianuarie 1845 în "Evening Mirror". Nathaniel Parker Willis, editor la "Evening Mirror", a descris poemul în introducere ca fiind „neîntrecut în poezia engleză datorită conceperii delicate, ingenuității de maestru în versificație, precum și consistenței, menținute de elevarea imaginativă... Va rămâne în mintea tuturor celor care îl vor citi”. În urma acestei publicări, poemul a apărut în mai multe ziare de-a lungul Statelor Unite, inclusiv "New York Tribune" (4 februarie 1845), "Broadway Journal" (nr. 1
Corbul () [Corola-website/Science/298053_a_299382]
-
XIV-lea, „ultimul poet al evului mediu și primul poet al noilor timpuri”. John Dryden, scriitor englez din secolul al XVII-lea, l-a numit pe Chaucer „părintele poeziei engleze”. Chaucer a fost întemeietorul noii limbi literare și creatorul unei versificații care a constituit baza dezvoltării ulterioare a poeziei engleze. Chaucer s-a născut în jurul anului 1343 la Londra. Tatăl său era negustor de vinuri și se trăgea, poate, dintr-o familie de francezi stabiliți în Anglia după cucerirea normandă. La
Geoffrey Chaucer () [Corola-website/Science/298321_a_299650]
-
înmormântați și alți scriitori. În jurul mormântului lui Chaucer s-a format panteonul literaturii engleze - "colțul poeților" din Westminster Abbey. În prima perioadă a creației sale (1360-1372), Chaucer pune bazele formale ale noii literaturi engleze, elaborând limba literară și formele de versificație. În acel timp viața de curte se găsea sub puternica influență a Franței, influență care se remarcă și în creația timpurie a lui Chaucer, în special prin scrierile lui Guillaume de Machaut și Jean Froissart și, mai ales, prin epopea
Geoffrey Chaucer () [Corola-website/Science/298321_a_299650]