209 matches
-
1993. Debutează în 1965 cu o epigramă la „Urzica”. Prima plachetă pentru copii, Ham, aventurile unui cățel năzdrăvan, îi apare în 1974. Mai este prezent în „Contemporanul”, „Cutezătorii”, „Gazeta literară”, „Luminița”, „România literară”, „Universul copiilor” ș.a. Z. este un prolific versificator pentru cei mici, cu o perspectivă edenică asupra copilăriei, în continua ei deschidere spre valorile morale perene. Cărțile sale pentru copii s-au bucurat de succes, au fost traduse în Marea Britanie, Franța, Rusia, Bulgaria, Cehoslovacia, Ungaria. A inițiat și o
ZARAFU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290706_a_292035]
-
îi spune, justificat, partenerului său de dialog: Ați avut tot timpul, în peisajul nostru cultural, ceva din comportamentul cinicilor clasici ai Atenei, celor cărora li se spunea că li se vede vanitatea prin găurile ostentative ale mantalei". Numindu-se un "versificator", un "bricoleur" al cărui unic scop a fost acela de a-și convinge soția ca e un poet la fel de bun ca unii dintre contemporanii săi mai celebri ("Ai scris tu în viața ta o poezie, măcar una, la fel de bună ca
Cărțile insomniei by Gabriela Glăvan () [Corola-publishinghouse/Science/84939_a_85724]
-
scenariu și trimiterea lui la organele de partid spre vizionare. Pe 7 mai, a fost supus atenției "un scenariu pentru acea emisiune"92. Era un colaj de imagini, muzică și versuri. Erau implicate formații de dansuri, de folclor, compozitori și versificatori. De remarcat e melodia "Dealul acesta", cu referire la dealul Cătălina de la Cotnari, pe versuri de Adi Cristi și muzică de Petronela Olaru Baldovin (de la "Estudiantina"). Mai cântau studentul Laurențiu Săvoaia, studenta Iuliana Proca, Matilda Pascal (solistă la CFS), Corul
Două decenii de comunism în Iașul universitar by Sorin Bocancea, Doru Tompea () [Corola-publishinghouse/Science/84949_a_85734]
-
d. tratarea e. rezumatul f. concluziunea ultimele două constituind încheierea, care va ocupa 1/16 din economia lucrării. Fl. Ilioasa consideră la rândul său că s-a făcut o schimbare majoră în tratarea compunerilor care nu mai urmăresc să producă „versificatori” și nici „retori”. El expune principiile ordonării tipurilor de compuneri, de la simple la complexe, respectiv ”în clasele I-IV [...] copieri, dictări, reproduceri din memorie și libere, rezumate, puncte principale, narațiuni, descrieri, ce servesc ca punte de trecere spre dizertațiile literare
Bibliografie signaletică de didactică a limbii şi literaturii române : (1757-2010)/Vol. 1 : Sistematizare după criteriul apariţiilor lucrărilor : ordonare cronologică şi alfabetică by Mihaela Secrieru () [Corola-publishinghouse/Science/440_a_1359]
-
prin viziunea sa zdruncinată, strâmbă, deplin caracterizată sau, ca să-i zic așa, sașie.” 2 Vladimir Streinu n-a ieșit, se pare, niciodată din cadrele unor atari judecăți rezervat - paradoxale, scriind în același studiu că Ion Barbu „este fără îndoială un versificator totdeauna sigur, autor de balade fantastice, cuprinzând poezie fără nici o specificare, adică adevărată, un poet, în sfârșit, care a scris prea frumoase lucruri în narativ și pitoresc, când nu s-a împiedicat de apucătura teoretizantă și de cel mai steril
Un senior al spiritului VLADIMIR STREINU Eseu critic by TEODOR PRACSIU, DANIELA OATU () [Corola-publishinghouse/Science/91676_a_92909]
-
analiză estetică a creației autorilor amintiți, reținând sâmburele peren. Dacă la Cezar Bolliac, bunăoară, nu poate fi vorba de talent, „nimic nu oprește istoria literară să rețină lirismul social, tenebros și formalist ca direcții certe ale întinsei lui activități de versificator”2, dacă despre Costache Stamati - observă Vladimir Streinu - se poate spune cu dificultate că e poet, „putem reține de la întâiul Alecsandri ca semn neîndoielnic al participării lui la fizionomia lirică a epocii un exotism îndeosebi turcovenețiano-iberic, exotism nomenclatural, topografic și
Un senior al spiritului VLADIMIR STREINU Eseu critic by TEODOR PRACSIU, DANIELA OATU () [Corola-publishinghouse/Science/91676_a_92909]
-
însușire este înnăscută în om mai mult și mai puțin ca și cîntarea, ca și elocvența, ca și poezia, și un declamator povățuit numai de pornirea sa cea firească poate să treacă înaintea unui artist întocmai ca un cîntăreț sau versificator povățuiți numai de fire înaintea unui muzicant și poet cari pe lîngă fire au adăogat și învățăturile pregătitoare și băgările de seamă și aflările a mai multor bărbați din mai multe veacuri adunate la un loc. Dacă scrierea sau cărțile
REVISTE LITERARE DIN PRIMA JUMĂTATE A SECOLULUI AL XIX-LEA by Brinduşa – Georgiana Popa [Corola-publishinghouse/Science/91761_a_92854]
-
mod explicabil, mitul romantic al trecutului pe care încă anticii îl numiseră „vârsta de aur”, va fi totdeauna marcat la Eminescu de pecetea metalului regal. „Sfinte firi vizionare”, pașoptiștii au visat „Zile de aur pe-asta lume de amar”, Cichindeal, versificator mediocru, este „gură de aur”, începuturile înseamnă „zilele de-aur a scripturelor romane”. „Vremile-aurite” împreună cu „mitele albastre” oferă soluția utopică a sintezei viitorului cu primitivitatea arhaică. Revelarea istoriei prin cunoaștere magică se poate face numai inițiatic, sub semnul aurului. „Turma
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea, opţiune sau necesitate? by Dorina Apetrei, Mihaela Butnaru, Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Science/426_a_1250]
-
textul îl reduce la rangul de tipar al "prostiei", aduce cu cea a poeziei versificate cu care acest text se joacă subtil. Fără sonete, ode, epigrame" spunea Ponge, fără versuri în sensul propriu al termenului. Ponge opune virtuozității pretențioase a versificatorului o scriitură debarasată de artificiile versificației. Însă o proză la fel de densă ca și versul în textura sa. Referințe și lecturi recomandate - Jean-Michel ADAM, Jean-Pierre GOLDENSTEIN: Linguistique et discours littéraire, Paris, Laroussse, 1976: 42-59. - Jean-Michel ADAM: Pour lire le poème, Bruxelles
Lingvistica textuală: introducere în analiza textuală a discursurilor by JEAN-MICHEL ADAM () [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
este cântată lupta de clasă. Poezia deceniului al V-lea care pare, într-adevăr, să conteze într-o istorie a literaturii române este cea din prima parte a acestei perioade pentru că apoi ingerințele politicului fac să descoperim tot mai mult versificatori, dar nu poeți. De asemenea, studiul are în vedere și prezentarea revistelor Albatros și Cadran, care îi ajută pe tinerii scriitori să se delimiteze de trecut și de exagerările epocii. Importanța lor e legată de reafirmarea criteriului estetic ca unul
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
vers în inimi și pe zid/ Republica Română Populară/ Și noaptea-n schimb de gardă la partid/ Chiar viscolul părea că-i primăvară" (Istorie.30 decembrie 1947). Genul epic, baladesc este utilizat și de Victor Tulbure ca și de alți versificatori din epocă pentru o astfel de poezie angajată: în Balada tovarășului căzut împărțind "Scânteia" în ilegalitate (1949), se încearcă crearea unor mituri, dându-se poveștii o aură legendară (ochii celui ce cade văd deschizându-se un nou drum marcat de
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
oile, păstorului,/ Și gândul, gânditorului/ Și celui fără libertate, slobozenia."). Nu lipsește din publicațiile vremii poezia socială sau cea închinată tovarășului Stalin, poezia combativă 52, așa că pe lângă scriitorii mai vechi sau mai noi, convertiți la noua literatură, se înmulțesc și versificatorii dedicați noului regim, cazul, de exemplu, al lui Dan Deșliu, care, pe model folcloric, construiește adevărate imnuri închinate muncitorului. Astfel după Lazăr de la Rusca (1949), în care tonul de baladă capătă uneori nuanțe de cântec de jale și care este
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
Merce) la chefurile cărora o făcea pe clovnul. Într-adevăr, România Mare va fi pe veci legată de numele lui Alcibiade, alter-ego-ul publicistic demolator și vituperant, mincinos și biciuitor, imoral, câteodată haios al lui CVT. Cum a putut totuși un versificator agramat, un jurnalist nesărat, dovedit ca plagiator, un pupincurist de duzină care de-abia ajungea cu buzele lui țuguiate la dosul încrețit al "Savantei" să se dea peste cap și să devină un politician influent, șantajist infatigabil având la dispoziție
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
stabilizarea monetară, îndeplinirea cifrelor de plan și se lichidau, în efigie, periculoșii dușmani de clasă, Nichita Stănescu modulează - cu concesiile de rigoare - un joc secund, mai pur: o lirică romantică în fond și neomodernistă în realizare. Poetul „șaizecist“, un excepțional versificator, recuperează și reinterpretează modalități lirice anterioare, din interbelic și mult înapoi, până la preromantici. Ion Barbu, dar și Eminescu; Eminescu, dar și Văcăreștii. El restituie astfel poeziei de după al doilea război mondial tradiția sa, amputată sau pusă la index. O conectează
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2166_a_3491]
-
cîștigat sau nu pariul, dar ce știu bine este faptul că, pe măsură ce glosam stihurile acestor amanți moldo-valahi, instruiți, rafinați și prefăcuți, starea mea de spirit și imaginația mea critică se modificau considerabil. Am încheiat îndrăgostindu-mă, pur și simplu, de versificatorii aceștia cu limba împleticită, uneori insuportabilă... S-a petrecut un transfer pe care nu-l pot explica în întregime: tema scriiturii (tema matinalului) a devenit tema copleșitoare a scriptorului... Pe scurt, în loc să scriu un studiu de istorie literară, am scris
Vocația și proza democrației by Cassian Maria Spiridon () [Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
Streinul e încă mustul care fierbe, must destul de tulbure încă, Niculae Roșca e țuica amară de prune pădurețe, Iulian Vesper, stupefiant în toată regula, E. Ar. Zaharia, o încrucișare de mânz și purcel scăpat din ogradă. Toți ceilalți sunt tinerii versificatori de ocazie", în T. Chelariu, Zilele și umbra mea, p. 450. 46 M. A. Diaconu, Mișcarea "Iconar"..., p. 83. 47 Alis Niculică, Bibliografia Bucovinei. Iconar. Cernăuți 1935-1937, Biblioteca Bucovinei I. G. Sbiera, Suceava, 2006. 48 Ion Drăgușanul, Societatea Scriitorilor Bucovineni
Cărturarii provinciei. Intelectuali și cultură locală în nordul Moldovei interbelice by Anca Filipovici () [Corola-publishinghouse/Science/84940_a_85725]
-
fantastic prin viziunea sa zdruncinată, strâmbă, deplin caracterizată sau, ca să-i zic așa, sașie." Vladimir Streinu n-a ieșit, se pare, niciodată din cadrele unor atari judecăți rezervat - paradoxale, scriind în același studiu că Ion Barbu "este fără îndoială un versificator totdeauna sigur, autor de balade fantastice, cuprinzând poezie fără nici o specificare, adică adevărată, un poet, în sfârșit, care a scris prea frumoase lucruri în narativ și pitoresc, când nu s-a împiedicat de apucătura teoretizantă și de cel mai steril
Un senior al spiritului VLADIMIR STREINU Eseu critic by TEODOR PRACSIU, DANIELA OATU () [Corola-publishinghouse/Science/91676_a_92912]
-
analiză estetică a creației autorilor amintiți, reținând sâmburele peren. Dacă la Cezar Bolliac, bunăoară, nu poate fi vorba de talent, "nimic nu oprește istoria literară să rețină lirismul social, tenebros și formalist ca direcții certe ale întinsei lui activități de versificator" , dacă despre Costache Stamati - observă Vladimir Streinu - se poate spune cu dificultate că e poet, "putem reține de la întâiul Alecsandri ca semn neîndoielnic al participării lui la fizionomia lirică a epocii un exotism îndeosebi turcovenețiano-iberic, exotism nomenclatural, topografic și onomastic
Un senior al spiritului VLADIMIR STREINU Eseu critic by TEODOR PRACSIU, DANIELA OATU () [Corola-publishinghouse/Science/91676_a_92912]
-
recunoaște” și meritele altora. Exemplul cel mai cutremurător este cel al regretatului Dan Deșliu, despre care, înainte de a spune câteva cuvinte de bine, înșiră o lungă listă de păcate. Insolent numit „disident paradoxal”, dl Deșliu este adus în pagină drept versificator modest, stalinist, propagandist. Motivul disidenței sale ar fi fost, chipurile, scoaterea din manualele școlare. După ce spune și cele câteva cuvinte de bine, dl Breban sfârșește nota despre disidența dlui Deșliu pe un ton de o ironie murdară: „a murit de
ABSURDISTAN - o tragedie cu ieșire la mare by Dorin Tudoran [Corola-publishinghouse/Journalistic/1857_a_3182]
-
suflet hrănit cu amărâre,/ Nu zbuciumat ca mine de al furorei spasm,/ Nu un poet de frunte cu turbă și sarcasm.../ El, om de lume, vesel, încununat cu roze/ Asistă chiar în viață l-a sale apoteoze (I 9). Acest versificator/ Schimbat prin turba urei în câne lătrător (I 9), cum îl califică alt personaj, se alătură gelosului Scaur care vede că Neera îl neglijează din pricina lui Horațiu, ea fiind mult mai sensibilă la talentul poetic decât la cadourile scumpe ale
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
Ovidiu care reamintesc Fântâna Blanduziei : darurile lui Ibis pentru Corina, incapabile să-i aducă favorurile femeii iubite (I 1), seamănă cu cele oferite, tot zadarnic, de Postum lui Getta (III 2) ; bârfitorul Clevetius este botezat de Ovidiu cu numele mediocrului versificator invidios pe faima lui Horațiu drept un Zoil de strade, un rău invidios (II 5) ; hârjoneala dintre Cotta și Actea la ospățul din ultima noapte a lui Ovidiu la Roma este socotită o parodie/ A scenii lui Horațiu cu gingașa
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
de bolte și subsinteze. 14 Nu mai știu unde și de cine a fost amintit proverbul zen care atenționează: dacă nu auzi și nu vezi nimic în Univers, de vină nu este Universul. Poate că din acest motiv unora dintre versificatorii de azi nu le place Eminescu. Este de vină Eminescu? 15 Încurcate pot fi și căile destinului, mai ales atunci când reflectăm natura binelui și a răului. Iată o idee care ne-a fost transmisă de un fantasy ironic și parodic
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
traducere a Calafatului și a vorbit despre asta cu mine și cu Șt.O. Iosif. Eram în corespondență cu Enric Furtună; i-am propus să-mi trimită o versiune. Mi-a trimis-o. E adevărat, în mine stăruiau rămășițele unui versificator; era lângă mine și Șt.O. Iosif, care, în ceea ce privește traducerile, e neîntrecut. Amândoi am scuturat și am pieptănat traducerea prietinului meu. Era o colaborare, era ș-un omagiu adus Reginei noastre; eu înțelegeam ca poezia să apară anonimă. Iscălitura în josul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
prilejul să fac dreptate unui prietin cu care am visat și am lucrat odinioară. Asta îmi aduce aminte că Enric Furtună a mai fost nedreptățit o dată. Acum 11-12 ani, încă în liceu, Enric Furtună lucra foarte mult cu un oarecare versificator, M.S. Cobuz. Lucrau multe în entuziasmul acela al tinereții. Își scriau scrisori în versuri. Unul scria drame, altul avea mania să le prefacă. Era o muncă încordată, cu folos, menită însă să râmâie obscură. Au lucrat și la o traducere
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
Press, f.a.); Pt. Cornel Galben, Cu sinceră admirație și deosebită prețuire din partea autorului! 18.07’99 (Ion Moraru - Epigrame, Editura Evrika, 1993). 12 iulie 2012 Prea multă poezie! Și, vorba lui Mihai Beniuc, un poet aproape uitat acum, Foarte mulți versificatori făptuiesc, Însă, de obicei, surogate. Iar eu, neinspiratul, am cheltuit mulți ani din viață cu ele, pentru că, dorind să găsesc bulgărele de aur, am parcurs volumele de la cap la coadă. Să mai notez câteva autografe și de pe cele ce sar
Ultima sută by Cornel Galben () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91673_a_93187]