1,179 matches
-
le dicta lecția, copiii scriau, cu capetele coborâte în caiete. Luana stătea în prima bancă de la perete și scrisul ei plin de prescurtări o făcea să ridice, mereu, privirea spre profesor. Văzu, la un moment dat, pe masă, o cordeluță verzuie. Se întrebă ce-ar putea fi și uită să mai noteze. O văzu mișcându-se, târându-se pe fața de masă, șerpuind. Urcă pe cotul profesorului, i se întinse încet pe braț și i se așeză în jurul gâtului, ca un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
Margaret și l-a imaginat zâmbind indescifrabil. — Bine atunci, a zis el impasibil după o clipă. Poate ne vedem mai Încolo. Da, poate! A lăsat receptorul să cadă zgomotos În furcă și a trecut În salon. Pe masa de formica verzuie erau Împrăștiate teancuri de hârtii și de fotografii. Nu se obosise să le așeze la loc În cutia rămasă pe jos lângă fotoliul scund de ratan. În ajun, cu capul greu de băutură, a vrut să se uite la toate
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
clipa când m-a făcut mama, uite că de-asta nu mi amintesc, dar Îmi aduc aminte de lucruri care mi s-au Întâmplat pe când aveam doi sau trei ani. El a privit-o cu cei mai limpezi ochi gri verzui pe care-i văzuse ea vreodată. Când și-a dat seama că nu e Înalt, Își spusese În gând că era aproape la fel de scund ca ea. Nici pe-asta n-a uitat-o! — Mon Dieu, a exclamat el, e impresionant
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
făcut o buclă și i-a scos În dreptul unui vechi ponton. Johan, a șoptit Farah, Johan. Asta voiam să-ți arăt. Vai, Johan! A pășit pe puntea bacului odată cu el. Ce minune! În fața lor atârna o enormă perdea de lumină verzuie fluores centă ca un nor de ploaie care Începe să acopere cerul Într-o zi fierbinte cu vânt. Unduia, se umfla pe o parte, se dezumfla pe alta. Se Întindea leneș de parcă voia să ajungă o zburătoare nevăzută și se
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
apei și o lăsa să se stingă În noapte. Licurici, a spus Joahn. Țineam tare mult să-i vezi. Puzderie de asemenea luminițe umpleau arborii. El i-a luat mâna și au Înaintat pe malul râului printre licăriri de aur verzui, care se vedeau până și pe crengile cele mai Înalte, de unde colorau cerul mohorât. Parcă e Crăciunul, a zis Farah. Crăciunul Într o țară scandinavă. De unde știi tu cum e acolo? Doar n-ai fost niciodată În Laponia. Cum să
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
casă sau către serviciu dirijată fiind de subconștient, fără să mai vadă nimic în jur. Se pomenea dintr-odată pe scările blocului, recunoștea desigur locul, balustrada din material plastic, aplecată într-o parte, pe care-i aluneca mâna, sticla groasă, verzuie de la uscător și surâdea la gândul că un asemenea reflex, o asemenea precizie o au și vacile care se întorc de la cireadă și se opresc fără greș la poarta stăpânului lor, așteaptă să li se deschidă sau pur și simplu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
a fi întruchiparea vieții dezorganizate, exact opusul unei vieți spartane. Căzuse de câțiva ani în patima alcoolului și nu mai reușea să se redreseze. Se însurase și divorțase. Locuia tot împreună cu mama lui, o matahală cu pielea roză, cu ochii verzui, pierduți între pernuțe de carne, rotundă la pântece ca un butoi, cu părul lung, castaniu, împletit într-o coadă ce ajungea până la fundul de proporții monstruoase. Ședea toată ziua la bucătărie, plutea prin aburul dens de ciorbă, de varză, de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
fixată a devenit o psihoză pentru toată familia. M-am făcut rea, observă Carmina. Se simțea în continuare ca un balon. Se așeză la birou, dădu drumul la mașina de calcul, o închise, iar o deschise, privi atentă zeroul dreptunghiular, verzui, fosforescent, observă că nu mai are decât foarte puțină rolă și plecă pe la celelalte birouri să împrumute. Ea terminase cota de rechizite la care avea dreptul. Se duse mai întâi la Rita, acolo află că divergentul cu soacra sa nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
pentru a ne proba tăria. Trebuie să lupți, să lupți, să lupți. Lașitatea e o boală care macină pe mulți. Vocea ștrangulată din pricina enervării, ușoara congestionare a feței, saliva care i se cernea printre dinții tociți până la gingii, ochii mici, verzui, tulburi, în care cu greu mai pătrundea lumina, pleoapele umflate, roșietice, zbătându-se rar, rar. Tu mai înveți sau ce faci? Se simțea uscată, sfărâmicioasă, ceva se fisurase într-însa și la orice mișcare bruscă avaria își țesea pânza. Bucăți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
e bun făcut. Izbucnea pe loc într-un râs sănătos, obrajii plini, carnea ca piatra lăsa să se ghicească grija pe care o avea pentru dieta sa. După ce a terminat de mâncat sarmalele, a întins gospodărește cu pâine prin sosul verzui, a curățat farfuria. Ca desert mama făcuse o budincă cu zahăr ars, o afumase puțin, se lipise de fundul cratiței era destul de neaspectuoasă, cu siguranță că încurcase rețetele, o tăia în felii, era tare nefericită, dar oaspeții au consumat-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
sub streașina casei lui un fir de ață albastră și în anul următor aceeași făptură a venit la cuib. Avea ața? Sigur c-o avea. Pe același picior? Ha, ha, ha, bună. Farfurioara cu orez era pătrată, cu două dungi verzui pe margini. Lingurița o fi inoxidabilă? Da de unde! Era o linguriță ușoară din aluminiu, inestetică, n-ar fi luat-o nimeni acasă. Viorel prinse servieta și salutând cu plecăciuni ostentative pe tânărul coleg, plecă la datorie. Afară larma rândunelelor presa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
pervazuri, prin canale, sub bănci, în stația de taxi, peste tot frunze, frunze întregi sau terciuite, frunze, frunze. A plecat de la Alexe la fel cum sosise, cu aceeași nemulțumire mocnită. Venise la ei așa cum te duci la bâlci, la papagalul verzui, care-ți alege cu ciocul biletul ce ți se cuvine și-ți redă în câteva rânduri întregul episod al vieții. Asta era hiba: nu la ei trebuia să se ducă, nu la ei trebuia să găsească răspunsul la întrebare. Mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
cădea peste bancă și masă peste bancă și banca peste masă și masa peste bancă și când prin ploaie, hai? Hai! și Pinochio și-a scos hainele și a luat-o la fugă când toți se ascunseseră la Ovidiu, apa verzuie albicioasă spartă de ploaie în cioburi, băi, nu pot să merg cu fața, usturau picăturile și la întors mergeam ca la duș, alergând invers, gâfâiam și râdeam, și am băut votcă și a ieșit soarele, normal, și până seara am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1988_a_3313]
-
și bate după 3 portocale la fel, 3 figuri la fel, fac drumuri inutile și sunt un extraterestru mutant, creierii mi se topesc în cap și mi se umflă, am ochelari pe nas și nu suport nici lumina, nici lumina verzuie din lentile, nici căldura, nici mașinile, nici calmul meu, nici controlul mersului, nici clădirile, nici treburile oamenilor care au treabă, e mult prea cald și-mi vine să-mi înfig mâinile în față și să mă despic pe lung cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1988_a_3313]
-
ce primenește sufletele; zările îți sorb privirea; liniște neclintită de rai; ușoara întunecime viorie; limpezimea cerului; cer albastru ca o petală de miozot; văpaie de rubin; revărsare de strălucire; frumusețe nemărginită; diamante de rouă acoperă-n mii de luminițe; lumină verzuie; se înflăcăra răsăritul; zări ca de cicoare; miresme calde de cimbrișor; văzduhul - fagure încins; mierea soarelui se revarsă în valuri calde, cu sclipiri bălaie; zumzetele gâdilitoare ale albinelor; clinchetele moi ale apelor; foșnetele pline ale frunzișurilor; hohotirea despletită a vânturilor
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
apucând sticla de „Borsec” ca pe o grenadă și, ochind soclul Înalt al sobei, Îi făcu vânt. O mișcare simplă, total relaxată, fără umbră de resentiment, o despărțire dureroasă ai fi zis, dar calmă pentru că necesară. Gâtul scurt al sticlei verzui nimeri În muchea de ciment și căzu retezat. Un jet argintiu de apă Împroșcă peretele și soba care Începu să sfârâie. Profesorul Încercă să se ridice socotind că o apropiere prudentă de ușă se impunea și că pretextul orei târzii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
de maci roșii. Parcă ar păzi holda de ciori! Își făcu o cruce grăbită, furișată, și ceru iertare domnului Ster că l-a făcut paznic de hotar. Șeful de post și doctorul Bregaru au sosit odată cu un IJ cu ataș, verzui și zgomotos ca un tanc. Ce stai așa Gheretă? N-ai mai văzut morți? Îl repezi Tâmplan. Ba da, să trăiți, bâigui el. Îl usturau ochii de când privea trupul firav al răposatului și tot nu Înțelegea cum atârna de lampă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
fi putut smulge cu o mîné, sé-l apuce și sé-l scoaté afaré! A și vézut cum se desface pémîntul În jurul nucului cînd trage el și-i smulge rédécinile. Soarele Îl bétea În cap și simțea cum Îi dé putere. Coaja verzuie a copacului era crépaté În cîteva locuri și asta Îl fécea sé paré și mai usor de smuls. Șasa știa cé nu este bine sé rupi copacii și cé un pionier adevérat nu rupe niciodaté copacii, dar prea Își dorea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2008_a_3333]
-
poate mai săpi oleacé. Marusea Ivanovna intré sub podnaves și scoase În farfurie, cu polonicul, borș cu varzé și doué bucéți mari de carne, pentru Alexandr Timofeevici. Chiar și În umbră podnavesului, unde soarele pétrundea prin crépétura de sub acoperiș, urma verzuie de sub ochiul Marusei Ivanovna se vedea. Dupé ce a pus farfuria pe masé și și-a Îndreptat spatele și s-a Întors că sé plece, pată a nimerit În téietura de luminé și-atunci ea péru mai suré, aproape că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2008_a_3333]
-
izvor de ploi, și în casă nu era decât o icoană, și a trimis Petru icoană să vadă dacă s-au retras apele și icoana nu a mai venit. Curgea de pe acoperiș potop de sânge. Lumina câteva fante vineții, violete, verzui și iarăși întuneric. A încercat să găsească un sprijin, mozaicul i-a fugit de sub picioare, a căzut din nou, și-a spart și cealaltă tâmplă, sângele i-a acoperit obrazul. Lumina, o dâră roșie, pulsa spaimă în fiecare strop: Dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
nu putea fi recunoscut. Oasele topite, precum niște vreascuri putrede, conturau o formă nedefinită; o movilă de clei gelatinos ardea ca o candelă oarbă; un smoc de păr fumega a tutun de proastă calitate; două botine din cauciuc pâlpâiau albastru, verzui; flacăra imita un cer curs în iarbă, o iarbă crescută deasupra pădurilor; mirosul înecăcios de hidrocarburi irita respirația. Pe ăsta poți să-l acoperi cu o cărămidă. Nimic nu a mai rămas întreg. Iată craniul, parcă este o coajă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
fetele ziceau: „Dacă ne uităm la tine, albastru mai tare e pe partea dreaptă“. Cei mai interesanți erau ai Liei, pe ea o chinuiam mai mult, mutînd-o Întruna de la umbră la soare, fiindcă nuanțele nu se hotărau Între cenușiu și verzui. Eva, din cauza căreia pornise jocul, Îi avea, după vorba noastră, „sclipitori“, vasăzică, de un azuriu cumva fragil, dar cu lumină proprie. Toți o strigam „Eva cea Mică“ deoarece, pe cîteva ulițe de jur Împrejur, toate Evele, nu puține la număr
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
vântul și să prind rădăcini acolo unde mă duce el !" Chiar așa ! Când și de unde apăruse?! Era un tufiș țepos, verzui-alburiu, ca o mică minge, iar din frunzele terminate cu spini mici se înălța, ici și colo, o tulpină subțire, verzuie, cu dungi fine, albe, care urcau până sus, la ceea ce ar fi putut fi o floare albastră, dacă n-ar fi arătat ca o măciulie... cu țepi. "Eu n-am rămas acolo, să-L aștept. Pe mine nu mă interesează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
lucioase, mai transparente v-am spus doar că o dată găsisem una care-și schimba culoarea după cum era soare sau nor în ziua aceea, iar altă dată, una prin care te puteai uita la soare și-l vedeai rotund, întunecat și verzui fiindcă verde-gălbuie și subțire ca o foiță era piatra aceea sau ce-o fi fost... Dar secretul meu era altul : vroiam piatra aceea vrăjită de Poseidon (ce-ați făcut ochii mari?! Poseidon, zeul mării !...) el o făcuse așa ca să poată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
și decât noi toți chestia asta și ai o răspundere!... Ceaușescu dădu să protesteze, dar se reținu. Profesorul Constantinescu, după ce-i ascultase pe colegii săi de partid și de conducere, măsurându-i cu un aer academic prin lentilele rotunde și verzui ale ochelarilor săi, își rosti laconic punctul său de vedere: Poate că tovarășul Maurer are dreptate. Să nu judecăm lucrurile pripit. Să ne mai gândim. Gheorghiu-Dej încuviință liniștit, privindu-l pe profesor cu un zâmbet abia vizibil în colțul buzelor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]