301 matches
-
cei de safir. O, Tristă Magdalena, privește, mijesc zorile! Pune-ți înflăcărata Cingătoare, coboară în Mormînt, Si risipește sîngele de pe sprinceana ta de aur, si lacrimile din buclele de-argint, 195 Scutură-ți apă de pe áripi și colbul de pe dalbele vesminte. Adu-ți aminte de-ale tale prefăcute groaze de pe-așternutul tainic Cînd soarele-n dogoritoarea dimineață se înalță cu brațe de strașnice oștiri Mărșăluind la bătălie, care obișnuia cu harfele lui Urizen să se înalte Ncins la brîu, precum
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
acoperăminte pe malurile-Arnon-ului255, De unde se scufundă-n rîul spațiului pentru o vreme, pînă cînd 215 Somnu-ngrozitor al lui Ulro trecut-a. Însă Satan, Og și Sihon Construiesc Mori de roți irezistibile ca să deșire gíngașele fire și să arate Despuiate de vesminte nălucile sărmane în fața cerurilor care-acuză, În timp ce Tirța și Rahab mantii-ntru totul altfel pregătesc: urzeli de suferință, Mantii de disperare, brîie de-amară pocăința, și-încălțări de nepăsare, 220 Valuri de neștiință-acoperind din cap pînă-n picioare cu o urzeala rece. Ne
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
binecuvîntat Nu ai primi țesutele Integumente. Rahab privește Mielul Domnului. Cu-al ei cuțit de cremene lovește. Și propria lucrare și-o zvîrle în prăpăd Vremi peste vremi, gîndindu-se pe Mielul de-a Pururi binecuvîntat să-l prăpădească. El leapădă vesmintele de sînge, nălucile le mîntuie din lanțuri de robie. 235 Pe cei ce dorm în Ulro îi trezește; pe el îl laudă ale lui Beula fiice; Cu untdelemn picioarele-i le ung, si cu-al lor par le șterg. Acum
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
ea nu mai rămase spirit. Pe-ascuns pleca din Sinagoga lui Satan, Cu Orc vorbi în taină. De Ceruri ea departe îl ascunse Cu pînză cea de în pe care-o numărase Enitharmon, Ea laolaltă-o strînse ca să iși mistuie Vesmintele de Desfrînata 605 Căindu-se amarnic; uneori osîndindu-se pe Șine, plină de remușcări, Iar alteori sărutîndu-și Vesmintele și Giuvaerele și-asupra lor plîngînd; Uneori întorcîndu-se la Sinagoga lui Satan plină de-Orgoliu, Iar alteori plîngînd naintea lui Orc, smerita, tremurînd
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
De Ceruri ea departe îl ascunse Cu pînză cea de în pe care-o numărase Enitharmon, Ea laolaltă-o strînse ca să iși mistuie Vesmintele de Desfrînata 605 Căindu-se amarnic; uneori osîndindu-se pe Șine, plină de remușcări, Iar alteori sărutîndu-și Vesmintele și Giuvaerele și-asupra lor plîngînd; Uneori întorcîndu-se la Sinagoga lui Satan plină de-Orgoliu, Iar alteori plîngînd naintea lui Orc, smerita, tremurînd. De-aceea Sinagoga lui Satan, unindu-se-mpotriva Tainei, 610 Satana dezbinată-mpotriva Satanei, hotărît-a-n deschisul Sanhedrin
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
pergamante ale Enormului volum al Cerului și al Pămîntului, 15 Cu bubuit și groaznice zguduituri, încoace și încolo legănîndu-se, Sînt zguduite cerurile și-i strămutat din locul său Pămîntul, Si temeliile Eternelor coline dezvăluite sînt: Sînt clătinate tronurile Regilor, pierdutu-și-au vesminte și coroane, Și cei săraci dau lovituri de moarte-obiditorilor, ei se trezesc la vremea secerișului, 20 Războinicii cei goi în goană se adúnă jos la malul mării Tremurînd în fața vălmilor de sclavi acuma sloboziți: Au devenit ca niște turme-n
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
corturile-mi, trîmbițele și sonul dulce-al harfelor mele Tăcut-au pe dealurile-mi înnorate ce furtuni și foc revarsă. Laptele vitelor mele și mierea albinelor și rodul recoltei de aur 105 Sînt strînse-n aprigul zăduf și-n ploaia tumultuoasa. Vesmîntul meu s-a prefăcut în caos și-n piatră luminosu-mi aur. Acolo unde eu cîndva șezut-am, umblu-n durere și restriște ostenit, Căci dinăuntrul sînului meu vestejit, de chinurile-mi strîmtorat, Se prefăcură Grînele-n scaieți și merele-n otravă
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
-l Domn și Rege. Uneori că douăsprezece fiice-ncîntătoare, alteori cinci, Stătură-n radioasa frumusețe, si alteori doar Una, însăși Rahab Care e Taină, Babilonul cel Mare, Mama Desfrînatelor. Și Rahab despuiatu-l-a pe mielul Domnului de-a' lui Luváh vesminte 361, 20 Apoi întîia oară ea zări slavă lui, si chipul ei de desfrînata se-arătă În toată urîciunea-i sub lumina cea divină, și din vesmintele lui Lúvah Ea își făcu o Mantie. Iar trupurile Vegetale pe care Enitharmon le
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
Mama Desfrînatelor. Și Rahab despuiatu-l-a pe mielul Domnului de-a' lui Luváh vesminte 361, 20 Apoi întîia oară ea zări slavă lui, si chipul ei de desfrînata se-arătă În toată urîciunea-i sub lumina cea divină, și din vesmintele lui Lúvah Ea își făcu o Mantie. Iar trupurile Vegetale pe care Enitharmon le teșea 362 în ale sale de țesut războaie Acuma se deschiseră în inima și-n pîntece și-n creier 25 Către Beula, si morții cei din
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
balaur feminin, identificabil cu Vala lui Blake, ca imagine a primei materia alchimice (Mandala alchimica), din care este alcătuit tot universul; este astfel proto-substanța cosmogonica. 82 (ÎI, 195) Estul este în starea edenica domeniul lui Luvah. 83 (ÎI, 202) Skirts vesminte ce acoperă trupul femeiesc de la talie în jos. 84 (ÎI, 252) pavilioane: Aici probabil în sensul de corturi mari, cu vîrfuri ascuțite, rezervate căpeteniilor armatei. 85 (ÎI, 253) aburi: Sau "efluvii". 86 (ÎI, 254) Cuburile de lumină: expresia reflectă paradoxul
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
în mod evident unei mistici a luminii. Mai mult, Blake afirmă că "sărmanul nevoiaș este că diamantul care, deși-nvelit/ În aspru acoperămînt în mînă, este deschis năuntru pe deplin/ Și în sfințitu-i centru ține cerurile veciei luminoase" (Milton, 28, 36-38). Vesmîntul oricărei forme în Veșnicie este Lumina, iar Lumină este Ierusalim în orice om, si se cheamă Libertate (Jerusalem, 54, 1-5). Libertatea este deci Lumină omului în Veșnicie, potrivit Scripturii: "Cetatea n-are trebuința nici de soare, nici de luna, ca
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
Satan opposite [...]". Se observă astfel că pentru Blake Urizen și Satan sînt identici. 359 (6, 11-13) Deasupra victimelor lor: Vezi Vala, VIII, 292-294. 360 (6, 13-18) la moarte osîndit: Vezi Vala, VIII, 321-326. 361 (6, 19-22) de-a' lui Luváh vesminte: Compară Vala, VIII, 337-340. 362 (6, 23-28) Enitharmon le teșea: Compară Vala, VIII, 52-58. 363 (6, 27) porunca cea mai dreaptă: Expresia "the fittest order" se mai poate traduce, evident, prin "ordinea cea mai potrivită". 364 (6, 29) vecia fost
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
a doua zi a Sărbătorilor Pascale, în Biserică Sânto Spirito din Palermo. La originea episodului stă, conform reconstituirii istorice, gestul unui soldat francez care a ofensat o tânără nobilă, sub pretextul că o percheziționa în căutare de arme ascunse sub vesmintele ei. Reacția soțului ei, martor la scenă, venită în apărarea tinerei femei s-a soldat cu înjunghierea soldatului francez. Gestul bărbatului a constituit scânteia revoltei generale. În cursul aceleiași seri și în noaptea care a urmat palermitanii s-au lansat
Opera italiană în capodopere by Alexandru Emanoil () [Corola-publishinghouse/Science/1302_a_1926]
-
solution de traduction représente un écart du sens source ; du point de vue stylistique, la traduction est réussie, car le texte d'arrivée devient plus métaphorique, voire plus poétique que le texte de départ. Ce-am uitat, aprindem iară. Sub vesminte ne ghicim. Căutăm în primăvara un tărâm ce-l bănuim. (Focuri de primăvară) (Blaga, 2010 : 393) (abab) On rallume l'oubli d'antan. On devine son propre corps. Et l'on cherche dans le printemps un univers qui va éclore
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
de tine! Uiți asta! Cum ai sè mè privești peste câțiva ani? Tu vei fi tot tânèr, iubitul meu, dar eu, N-am sè mai pot trèi fèrè ține, îi spun și dorința sèlbaticè cu care vreau sè trec peste vesmintele ei că sè ajung la trupul de femeie îi anihileazè orice putere de împotrivire, iubitul meu, acestea au fost cuvintele magice la care Matei a reacționat că dus de-o vrajè sau poate de un blestem cumplit, dar nespus de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
toate urèrile care se spun înainte de Anul Nou! Și ție la fel, râde el, ne dèm mâinile, dupè care eu pèrèsesc biroul, XXXII E ultima zi a anului, la cabanè am ajuns pe la amiazè, soare, zèpadè asprè și brazi cu vesminte albe, solemne, Ioana e radioasè, înflorind în jurul meu că floarea soarelui, Suntem primii sosiți, noi doi și vèrul ei, proprietarul cabanei, cu soția, Înèuntru e foarte frig, Nu s-a mai fècut focul de trei sèptèmâni, ne informeazè Virgil, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
un fel de somnambulism al rațiunii de care se servește sufletul, tèinuind fațè de noi înșine planul de întoarcere la patria pierdutè de dinaintea nașterii noastre, un plan inuman și metafizic pe care, în secret, îl nutrește împotriva noastrè și a vesmântului de carne în care a fost azvârlit, neținând cont de viață noastrè de aici? Aceste gânduri nu i le împèrtèșesc lui Ilarie, mulțumindu-mè sè-l ascult ca si cum i-aș dă dreptate, dar, în sinea mea, continuând firul gândurilor, îmi propun că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
pe o cărare din mijlocul unei grădini largi, care ducea către intrarea vilei sau a micului castel, ce-o i fost. La lumina unei torțe mai mari decât celelalte, montate pe o coloană, am văzut o fată Învăluită Într-un vesmânt albastru presărat cu stele de aur, care ținea În mână o trompetă dintr-acelea pe care le sună la operă heralzii. Ca Într-unul dintre misterele medievale În care Îngerii Își arată aripile de hârtie velină, fata avea pe spate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
țara dar chiar și secolul în care ar fi trebuit să se petreacă esistența lor cea adevărată... îmi pare c-am trăit odată în Orient și, când în vremea carnavalului mă deghizez cu vrun caftan, cred a relua adevăratele mele vesminte. Am fost întotdeauna surprins că nu pricep curent limba arabă. Trebuie s-o fi uitat".. {EminescuOpVII 114} LA ANIVERSARĂ * Ea se numea Cleopatra, iar el Gajus Iulius Caesar Octavian August. Adică ea citise un roman ș-ar fi voit să
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
când aștept în câmpie ca steaua polară să se ridice din înghețata mare, atunci ea, când răsare, mi se pare o strălucită față de sântă încununată cu raze de aur, o față frumoasă, albă, zâmbitoare pusă pe-un palid corp în vesmânt de negură... Poesis! Și vântul urlă mai amar, și valurile se scutură mai înfricoșate, și stâncile râd și șuieră? numai eu stau cu ochii țintiți asemenea unei statue, la acea stea polară, la acea față de sântă. Aș [vrea] să mă
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
confortabilă, împreună cu iubitul ei, să-și usuce hainele și să se încălzească, în timp ce bătrînul tata nebun și fără adăpost rătăcește fără nici un rost pe un deal pustiu; și, în sfîrșit, îl răsplătește pe sărmanul bătrîn pentru toata suferință, înapoindu-i vesmintele strălucitoare și sceptrul... Versiunea dezgustătoare a d-lui Țațe a fost adoptată pe rînd de Bohem, Quin, Booth, Barry, Gorrick, Henderson, Kemble, Kean. D-l Macready a restaurat acum, spre gloria-i eternă, textul lui Shakespeare și vom fi fericiți
by William Shakespeare [Corola-publishinghouse/Science/1030_a_2538]
-
Să-i spui că i-ai greșit. LEAR: Să-i cer iertare? Îți dai tu seama-n casă cum mi-ar stă? (Îngenunchează) ,, Fata mea, recunosc că sînt bătrîn. Bătrînii n-au rost: în genunchi te rog Să îmi acorzi vesminte, pat, si blid." REGAN: Bun domn, ajunge. -S glume de prost gust. Return you to my sister. LEAR: [Rising] Never, Regan. She hath abated me of half my train, Looked black upon me, struck me with her tongue, Most serpentlike
by William Shakespeare [Corola-publishinghouse/Science/1030_a_2538]
-
pe care-l Rog să mă poarte. BĂTRÎNUL: Vai, șir, e nebun. GLOUCESTER: E boală vremii: nebuni duc pe orbi. Fă cum ți-am spus, sau cum ți-e placul; Dar mai ales, te du. BĂTRÎNUL: Am să-i aduc vesmîntul cel mai bun, Fie ce-o fi. (Iese) GLOUCESTER: Băiete, om golaș... EDGAR: Bietului Tom i-e frig. (Aparte) Nu pot să-nșel mai mult. GLOUCESTER: Vin' mai aproape. EDGAR: (aparte): Totuși trebuie. (Tare) Să fie binecuvîntați dragi ochii tăi
by William Shakespeare [Corola-publishinghouse/Science/1030_a_2538]
-
p. 125.} desăvârșită sărăcie; însă în timpul slujbelor bisericești el se înconjura cu o ordine neobișnuită și cu un fast neobișnuit”{\cîte 52}. Celălalt mare Capadocian, Sfanțul Grigorie Teologul, făcând referire la frugalitatea meselor sale, totală neiubire de arginti și modestia vesmintelor, menționează: „nu m-au atras frumoasele vesminte de mătase, nici n-am fost fermecat de mesele grase, ... mama ticăloasa a poftelor lascive; nu mi a plăcut să locuiesc în case mărețe și strălucitoare (...) aurul și argintul este al altora, al
Personalitatea Sfântului Vasile cel Mare. In: Editura Ortodoxia. Revistă a Patriarhiei Române by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/166_a_478]
-
bisericești el se înconjura cu o ordine neobișnuită și cu un fast neobișnuit”{\cîte 52}. Celălalt mare Capadocian, Sfanțul Grigorie Teologul, făcând referire la frugalitatea meselor sale, totală neiubire de arginti și modestia vesmintelor, menționează: „nu m-au atras frumoasele vesminte de mătase, nici n-am fost fermecat de mesele grase, ... mama ticăloasa a poftelor lascive; nu mi a plăcut să locuiesc în case mărețe și strălucitoare (...) aurul și argintul este al altora, al celor cărora le place să fie înconjurați
Personalitatea Sfântului Vasile cel Mare. In: Editura Ortodoxia. Revistă a Patriarhiei Române by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/166_a_478]