3,592 matches
-
cunoștință că scrie la Exerciții (titlul inițial al Întîmplărilor în irealitatea imediată, sugerat, cel din urmă, tot de Bogza). Apoi, terminînd manuscrisul, îl transcria, știind că nici această versiune nu va fi cea definitivă. Dar la 11 decembrie 1934 îl vestea că "toată săptămîna trecută mi-a fost rău și n-am putut să vă scriu, piciorul se umflase și aveam febră mare, credeam că va ieși un nou abces la șold însă acum umflătura a dat înapoi și mă simt
O corespondență revelatoare by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16701_a_18026]
-
pare să fi apărut chiar înainte de a fi primit un nume, odată cu primele forme de exprimare scrisă, după cum o atestă chiar textele biblice. O primă mărturie în acest sens o aduce Noul Testament, potrivit căruia apostolul Pavel, aflat în localitatea Efes, vestită pentru practicarea magiei, a determinat prin predicile sale distrugerea publică a inscripțiilor exorciștilor.") și la "personajele" pe care el îl implică. Al doilea capitol, Ipostaze ale cenzurii, ne transportă în Anglia, Franța, Germania, Austria, Italia, SUA, Spania și Rusia. Autorul
DIN NOU DESPRE CENZURĂ by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16729_a_18054]
-
existența, nocturnitatea ființei, dorul de lumină, dorința spusului și chemările nespusului într-un orizont de interogație și cînt, de mirare și tăcere. Dan Laurențiu a "riscat" această întoarcere, a privit în urmă - "privirea lui Orfeu" - poate tocmai pentru a ne vesti - ceea ce trebuia "știut" - că poezia nu are trecut, că ea dezmărginește timpul". Parafrazîndu-l pe exeget, sîntem în măsură a constata că există și o critică orfică, ce "dezmărginește" aidoma poeziei, diferită de cea care mărginește prin observație clasificatoare, pedestră. Virgil
Glose la Virgil Ierunca (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16838_a_18163]
-
cît de specifică pe atît de universală: generozitatea în dragoste. Bineînțeles nu poate fi uitat meritul actorilor. Akshaye Khanna, băiatul de bani gata, cucerește prin candoarea sa de-a dreptul perversă, rivalul său interpretat de Anil Kapoor încîntă persiflîndu-și înaintașii vestiți cineaști într-o manieră foarte modernă, iar Aishwarya Rai - Misa World 1997 - probează un real și complex talent, nu doar o fascinantă frumusețe. Calitate indusă filmului întreg.
De doi bani NIRVANA! by Irina Coroiu () [Corola-journal/Journalistic/16848_a_18173]
-
ea, profesoară. O duce așa, cu grija gospodăriei sale încropite, pînă în 1968. Atunci se produce revirimentul. La împlinirea a 60 de ani de viață, Zaharia Stancu, coleg de generație, își aduce aminte de el, îi află adresa și îl vestește că a căpătat, din partea Uniunii Scriitorilor, o pensie lunară de 2500 lei. Cu traiul asigurat din pensie și din veniturile gospodăriei (avea o livadă, creștea păsări multe și un porc, de care el se îngrijea), se decide, acum, cînd scăpase
Un scriitor de raftul doi by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16877_a_18202]
-
știa că mai există. Și are surpriza de a citi o adresă a Editurii Enciclopedice din iunie 1969 trimisă către Primăria comunei Budișteni în care se cer date despre scriitorul Fîntîneru, inclusiv data morții. Răspunde acelei edituri, comunicînd date și vestind că n-a murit. "Cum de au ajuns, nota deprimat în jurnal, lucrurile pînă aici? Cine este de vină?... Sau poate nu este nimic grav în asta". Scria și poeme originale și la un manuscris "Cărți și o altă carte
Un scriitor de raftul doi by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16877_a_18202]
-
august 1882, că "sunt unul din oamenii cei mai bine urîți din România". Aflăm și o probă despre laboratorul său de creație privind elaborarea, în 1882, a Luceafărului, pe care l-a creat în cîteva săptămîni, la 17 aprilie 1882 vestind-o pe Veronica despre încheierea poemei, pe care, după ce a transcris-o, a citit-o în ședințele Junimii mai operînd modificări. Ediția e creditabilă perfect, facsimilele reproduse la toate scrisorile (excelent executate, restituind pînă și culoarea hîrtiei originalului), atestînd autenticitatea
Un excepțional eveniment editorial by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16929_a_18254]
-
picioare, discursul suveranului. Fusese o umilire efectivă, mai ales că regele îl omagia pe noul academician și, se va vedea, anunța apusul iremediabil al sămănătorismului, pe care Iorga îl reanimase de curând, subintitulînd revista Cuget clar, Noul Sămănător. Și suveranul vestea academicienii, printre care și pe N. Iorga, că: "Am ținut să asist la această recepție pentru că ea are o mare însemnătate. Academia primește în sînul ei pe primul reprezentant al unei noi școli românești, pe primul reprezentant al talentelor literare
Voievodul culturii by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16968_a_18293]
-
uriașă a lui Stalin." Se credea, naiv, atunci, că prin asemenea curtenii se va îmblînzi tiranul. Și astfel de elogii nu lipsesc de nicăieri, purtînd semnături de prestigiu. Tot în luna noiembrie 1944 Siguranța Capitalei publică un comunicat prin care vestea arestarea tuturor membrilor guvernelor de la 6 septembrie 1940 pînă la 23 august 1944. Ministru de Interne în guvernul Sănătescu era național-țărănistul Nicolae Penescu, secretar general al partidului. Mai tîrziu, se știe, comuniștii, cînd vor lua total puterea, vor continua acțiunea
Imaginea unei vremi încrîncenate by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17001_a_18326]
-
nu e vorba de un ins anonim sau fără importanță (un "oarecare"), ci de Mihnea însuși, "tiranul" ce ne va fi divulgat îndelung. Eroarea e, de altfel repetată ceva mai departe, cănd Babă își evocă fiul mort: "Un fiu oarecare, vestit în mulțime/ Prin luptele sale"... - deci, și el notoriu (vestit), iar nu anonim. Versul scurt al celor 6 strofe din partea a doua a poemului transmite plăcerea de a rosti în rime, pe ritmuri strânse. Și aici, G. Călinescu vede ceva
"Mihnea și baba" by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/17004_a_18329]
-
babă avea un fiu care se înrolase în oastea "tiranului barbar" Mihnea. Ca să-și facă odrasla "ferice și mare", aprigă mama semnase pactul faustic: "Am dat al meu suflet la negrul tartar". Fiul va fi pierit în lupta (căci "era vestit în mulțime/ Prin luptele sale"). În posesiunea unor imense puteri satanice, babă l-ar nimici pe tiran, dar (detaliu important), înainte de a muri, fiul luptător: "în ultima-i stare/ Opri orice mâna a da răzbunare"... Treaba se complică: junele om
"Mihnea și baba" by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/17004_a_18329]
-
obicei burlacii... În brișcă ședea un domn, nici frumos și nici urît la înfățișare, nici prea gras și nici prea zvelt; nu s-ar putea spune că era bătrîn, dar nici prea tînăr..." - Atenție, ne strigase Nichita, atenție acum! ca vestind o primejdie. " Sosirea lui în oraș nu stîrni nici o vîlvă și nici nu fu însoțită de ceva deosebit; doar doi țărani ruși, care stăteau în ușa cîrciumii de peste drum de han, făcură cîteva observații, privind de altfel mai mult trăsura
Evocarea prozatorului by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17045_a_18370]
-
un ingredient nu tocmai nou: adresarea directă. Ecranizînd Caracter (Olanda, 1996) de F. Bordewijk, Mike van Diem a construit printr-un montaj simfonic un terifiant univers în manieră pencilensiană în care se consumă à rebours înfruntarea dintre un nemilos portărel, vestit pentru cruzimea față de săraci, și fiul său nelegitim, hărțuit anume pentru a-i căli voința și a-l insensibiliza asemeni lui. O artificialitate discret-ostentativă afișează Eva Borusovícová în Albastrul cerului (Slovacia, 1997) - mai exact Raiul trist - tragicomedia coabitării într-o
Doamne, nouă redă-ne... by Irina Coroiu () [Corola-journal/Journalistic/17078_a_18403]
-
să se comporte. Dar din înștiințare reieșea că va fi primit nu ca persoană oficială, nefiind încă recunoscută alegerea Domnitorului. Lucru de care îl încunoștiința, chiar de la începutul întrevederii, pe ministrul de Externe al perfidului Albion. Din capul locului îl vesti pe Alecsandri că actul dublei alegeri e un fapt de dispreț la adresa Convenției și că guvernul britanic nu-l poate sancționa și aproba. Alecsandri a recunoscut în declarația șefului Foreign Office-ului informările ambasadorului otoman la Londra. În consecință, pledă
Alecsandri, diplomat by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15843_a_17168]
-
al lui Crainic din Gîndirea (1936, nr. 6) a continuat și în numărul ei viitor, în care Rădulescu-Motru era denunțat ca promovînd un "ateism filosofic și militant". Îndrăznesc să cred că dacă dl Cristian Preda ar fi cunoscut aceste polemici vestite în epocă și-ar mai fi mlădiat opiniile despre Rădulescu-Motru. Dar, din păcate, dl Preda - asemenea altor colegi ai săi de generație -, nu cunosc epoca despre care, totuși, scriu și oferă sentințe fără drept de apel, nedeschizînd, pentru documentare, măcar
Despre liberalism si românism by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15903_a_17228]
-
mie într-una din puținele zile petrecute în, cum îi ziceau nemții, pe vremuri, Orașul de aur. Musai, pentru orice turist, să vadă Orologiul din centrul istoric, unde figurinele medievale apar pe cadran ca pe o scenă, salutând localnicii și vestind orele. Stau și aștept să se facă douăsprezece fix, astfel se nimeri... Iar când orologiul bate cele 12 ore, îmi potrivesc grijuliu ceasul de mână, sovietic, culmea! unul, Pobeda, ieftin, sigur că mă aflu prima dată, cu adevărat, la ora
Praga în 1969 by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15923_a_17248]
-
Conștiința trăitoare, dominată de spaime, presimte pe Celălalt; iese din strînsoarea neființei prin faptul însuși al fricii. Smerenia e conștiința unui raport la altceva decît ea. Iar dacă smerenia "dă socoteală de cele ce vor să fie", e tocmai fiindcă vestește conștiinței un echilibru în altceva, ori ieșirea din singurătate, capătul de drum al unei inimi neliniștite". Eliberată de neliniște, inima se arată capabilă de dragoste. Iar dragostea arătată Creatorului și creaturii aduce "ispita filosofică", așadar un soi de gnoseologie erotică
Oscilațiile lui Constantin Noica (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15964_a_17289]
-
Și gândul ți se pare ca de iască, - Începi ceva și nu mai știi urmarea, Un gol, atât în fața ta se cască Ai vrea să pleci, dar nu-ți cunoști cărarea Și nici un semn în noaptea ta nu pare-a Vesti că zorii pot să se mai nască." Dincolo de glumă, de autoironie sau ironie, de atitudinea polemică sau detașată, de persiflare, dincolo de gândul sfâșietor al zădărniciei și, cu toate că "scrisul e-o povară" și: O noapte dau pe-un vers, în disperare
Un destin poetic by Eugenia Tudor-Anton () [Corola-journal/Journalistic/16001_a_17326]
-
aceeași idee-pivot, o dă reluarea temei din varii perspective. Dar mereu în jurul aceleiași preocupări. Pînă acum, în 1937, precedentele sale cărți nu se asemănau, în dispunerea materiei, de celelalte care îi vor cuceri extraordinara celebritate. Repet, numai Lacrimi și sfinți vestește modalitatea scriiturii vestitelor sale cărți franțuzești din 1949 încoace. Cît despre carte, ea demonstrează net detașarea critică a autorului de dimensiunea religioasă. Începe prin a declara că încercînd să înțeleagă de unde vin lacrimile pe care le varsă, rugîndu-se, ființele religioase
Cioran în 1937 by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16014_a_17339]
-
se agreau defel. Iar mama țareviciului, Eudoxia, soția repudiată a lui Petru, era sihăstrită într-o mînăstire. Țarul i-a trimis fiului o scrisoare adînc mustrătoare, din care nu lipsea nici acuzația că nu se pricepea la nimic. Această scrisoare vestea înfruntarea finală de mai tîrziu. Țareviciul era, practic, dușmanul feroce al tatălui său. Tatăl voia, totuși, să-l recupereze, chemîndu-l în tabăra de la Copenhaga. Țareviciul se porni. Dar se opri indignat în ura lui împotriva țarului. Nu ajunsese dincolo de Viena
Țarul care a europenizat Rusia by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15728_a_17053]
-
radio care, prin inteligența și diligențele întreprinse pe lîngă patronii americani, a izbutit să le rezerve atîta spațiu. Nici o țară europeană (inclusiv URSS), la �Europa liberă� și �Libertatea� nu aveau parte de un asemenea generos spațiu de emisie culturală, ne vestește d-na Monica Lovinescu. Și știm că are dreptate. Acest privilegiu, sacrificial pentru cei ce alcătuiau programele, a fost pentru cei ce-l audiam un adevărat balsam. Și totul s-a datorat acelui neuitat director care a fost, repet, Noel
Memorii răscolitoare by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16115_a_17440]
-
se țin cursurile pentru studenții de la Medicină, prelegeri medicale ș.a.m.d. Prima oară mi s-a părut că nu citesc bine, dar agitația din jur m-a dezmeticit: doctori, asistenți, bolnavi se îndreptau spre locul în care teatrul le vestise întîlnirea atît de inedită. Terapia prin artă s-a aplicat și la noi, ca și în Occident, în școli și orfelinate, aziluri sau pușcării. N-a lăsat pe nimeni indiferent, mulți văzînd pentru prima dată un spectacol. Din informațiile pe
Viens voir les comediens! by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16147_a_17472]
-
literar și sociolog al culturii românești, cînd, în 1927, își începe cariera de romancier, cu Viața dublă, urmat șapte ani mai tîrziu (1934) cu Firu-n patru, al doilea său roman. Nu erau romane corpolente, dar serioase sub raport estetic, care vesteau un romancier. În același an, la 10 aprilie, citește, în ediția de documente I.E. Torouțiu, volumul în care sînt publicate vestitele Amintiri fugare despre Eminescu ale lui Mite Kremnitz și o scrisoare a lui Maiorescu către poet. Mărturisește că această
Eminescu și Mite by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16160_a_17485]
-
găurită și să te întorci seara flămînd și înghețat." Dar n-au zăbovit prea mult prin Constantinopole. Au ajuns la Alexandria, în Egipt. Aici dau de urmele Sarei, care nici vorbă că n-avea un bar al ei, cum îl vestise pe tatăl ei, ci era un fel de prostituată a iubitului ei, Titel, care îi era, de fapt, pește. Dar ea tot hrănea iluzia că odată, nu prea tîrziu, va deveni patroană de bar. Pînă a o lega fedeleș pe
Un vagabond cu mare har by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16176_a_17501]
-
Obersteiner, care anunța revenirea poetului din boală, consiliindu-l să fie găsit cineva care să-l însoțească pe poet într-o călătorie în Italia. Acel însoțitor a fost, cum se știe, Chibici Revneanu. Despre însănătoșirea relativă a lui Eminescu îl vestea și P. P. Carp într-un fragment de scrisoare datată, 7 februarie 1884 ("După cîte pot aprecia nu este încă vindecat cu totul. Ochiul este cam tulbure, mîinile sînt slabe și degetele ascuțite, de asemenea are o anumită sfiiciune în
Documente inedite Eminescu by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16231_a_17556]