597 matches
-
limita strict la un subiect anume, subliniază o anumită labilitate afectivă, dar și intelectuală, dar rămâne „un manual”, „un ghid” ce ne conduce prin fascinanta mentalitate feminină. 457 Prin vocea pe care o dobândește, personajul feminin se eliberează de cutumele vetuste și își câștigă un loc propriu, un spațiu unic, personal, în societate și în familie. Târgoveața concurează în discurs și predică, în 453 David Williams, op. cit., pp. 53-100 passim. 454 Ibidem. 455 Susan Signe Morrison, art. cit., p. 109. 456
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
basm ce amintește de atmosfera romanelor cavalerești este oarecum surprinzător, ne-am fi așteptat mai curând la un fabliau din partea ei.460 Geoffrey Chaucer apreciază personajele feminine, este un filogin pentru că le conferă o putere subversivă față de un sistem patriarhal vetust.461 Discursul nevestei din Bath ne permite să identificăm o încercare a personajului feminin de a se autodefini, de a depăși barierele impuse constrângător de limbaj sau de societate. Târgoveața este o autoritate în domeniul ei, poate fi comparată cu
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
p. 81. 734 Ibidem, p. 84. 735 Ibidem, p. 85. 736 Ibidem, p. 115. 737 Ibidem, p. 106. 738 Ibidem, p. 143. 739 Ibidem, p. 330. 740 Ibidem, p. 160. 741 Ibidem, p. 281. 200 pasionalitatea masculină reprezintă o imagine vetustă, care ține de lunga și bogata tradiție medievală, căreia Boccaccio, indiscutabil, trebuia să îi plătească un tribut. Dacă personajul feminin ilustrează un simbol, poemul, în ansamblul lui, se convertește într-o parabolă didactică: „Teseida poate fi interpretată ca o alegorie
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
Povestirile din Canterbury, pp. 251-252. 842 Ibidem, p. 253. 843 Ibidem, p. 256. 844 Ibidem, pp. 256-257. 227 un erou, care nu a făcut decât ceea ce trebuia în viziunea celor din jur. Sunt concepții de viață și de conduită intransigente, vetuste, totalitare, patriarhale, părintele putea dispune de copilul său după bunul plac, fără ca acesta, mai ales când era de sex feminin, să vocifereze realmente sau să se opună. Probabil că acestor viziuni înguste, limitative, li s-au opus atât Geoffrey Chaucer
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
da Mare (numele personajului fiind semnificativ pentru virilitatea și lipsa sa de precepte morale) și refuză să se întoarcă la soțul legitim lipsit de apetit, preferându-l pe cel care îi aducea bucurie carnală. Ricciardo aparținea unei alte generații, mai vetuste, pentru care concupiscența era catalogată drept „poftă destrăbălată și murdară” 873 , iar lamentațiile soțului, care nu-și mai poate aduce acasă soția, îl fac să pară și mai ridicol. Pentru Bartolomea, imaginea păcatului nu mai reprezintă ceva înspăimântător, plăcerea proprie
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
sale care sunt inserate în ansamblul operei - „având rolul de a atribui mai multă muzicalitate poemului, de a încerca să ofere o definiție dragostei ideale pe care Troil o căuta și pe care credea că a găsit-o”964), vădit vetustă sau cel puțin percepută astfel, și atât de manierat încât lasă impresia că nu este capabil să trăiască o pasiune autentică. Putem remarca o asemănare între personajul Mai, din Povestirea neguțătorului, și Cresida: descrierile celor două femei se realizează utilizând
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
multiplelor idei preconcepute care, din nefericire, au dus în ultima vreme la o anumită desconsiderare a dimensiunii clasice, prin scoaterea acesteia din sfera interesului imediat. Sufocante prejudecăți literare actuale tind astfel să marginalizeze clasicismul, să îl arunce în rândul lucrurilor vetuste, a căror reactualizare nu reprezintă decât o necesitate de bifare a unui reper cultural ce șia epuizat definitiv resursele. Această perspectivă, destul de îngustă, asupra fenomenului clasic nu ține însă cont de nevoia adânc ontologică de ordine, echilibru, armonie, care a
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
XIV-lea trebuie în ordinea logică a lucrurilor să fie superior Antichității. A rămâne ancorat într-un trecut inferior, din această perspectivă, însemna o gravă greșeală ce ar îngreuna procesul evolutiv normal. Viziunea modernă echivalează vechimea anticilor cu ideea de vetust și decrepit. Aceeași vechime, însă, devine argument principal pentru apărătorii anticilor. Rezistența în timp a unor opere nu poate decât să ateste calitatea acestora. Astfel, Boileau sugera că este imprudent a compara un scriitor antic cu unul modern deoarece asupra
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
sau de la distanță - care-i asigura un echilibru interior și dădea sens căutărilor sale aparent fără obiect. Așa s-a întâmplat cu generalul Sternwood, care i-a pus în față oglinda modelului cavaleresc, obsedat de onoare - un cod pe cât de vetust, pe atât de profund. Chiar întâlnirea cu Moose Malloy, gigantul aparent autist din Farewell, My Lovely, îi oferă un serios motiv de meditație. În ciuda suferinței, a nedreptății, ba chiar și contrar propriilor date biografice și comportamentale, Moose trăiește la intensitatea
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
traduceri, anunțate ca fiind sub tipar, se pare că nu au mai apărut sau nu se păstrează: Martirii de Chauteaubriand, Zestrea Suzetei de J. Fiévée și nuvela (poate originală) Samoil neguțătorul. Tălmăcirile lui N. sunt cursive, într-un stil deloc vetust, modern chiar, vădind preocuparea pentru cultivarea limbii române, întâlnită și în unele prefețe, ca și într-un Vocabular român de neologisme, apărut în 1848. Traduceri: Louis Aimé-Martin, Educația mumelor de familie sau Civilizația neamului omenesc prin femei, I-II, pref.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288417_a_289746]
-
poeziei populare, printre altele, și pentru „naivitatea” ei, trebuie neapărat restaurată semnificația de atunci a termenului. Mi se pare curioasă o propoziție ca următoarea, aparținînd aceluiași Ovidiu Bârlea, cu referire la balada folclorică: „... romanticii au îndrăgit-o pentru aerul ei vetust, pentru ecourile lumii feudale pe care le transmiteau cu candoarea naivității populare”. Poziția istoristă de tip patruzecioptist, nicidecum „desuet”, poate fi privită astăzi cu ochi critic, mai bine-zis în spiritul devenirii, al hemeneuticii. Romantică prin esență, ea îndrepta atenția spre
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
putere colonială. Cartiere pitorești, străzi În pantă, Întortocheate, Înguste, pe care se circulă cu niște tramvaie cum era cel de pe Sărărie cândva, În tinerețea noastră. Dar străzile sunt mult mai abrupte. Vagoanele, de epocă, bine Întreținute, au mecanisme de conducere vetuste, roți mari și manete - bronz, aramă și alămuri - dau semnal strident Înainte de fiecare colț, sunete ca cele din studenția mea. Pasagerii se bucură ca niște copii la viraje. Scrâșnete Îngrozitoare de roți. Mai sunt și niște vagoane care urcă pante
Psihologia servituţii voluntare by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/854_a_1579]
-
devenit cunoscut, adică "un mister popularizat"532, ea refuză să-l mai cânte. Vehicule ale mesajului sacru, cântecele Leanei se adresează oamenilor de rând care trăiesc fără gândul salvării, amnezici 533; cântecele ei declanșează anamneza 534. Aceste cântece și balade vetuste și "melodii arhaice", Leana le interpretează recreându-le: "le crea din nou, le cânta așa cum trebuiau cântate ca să ne placă nouă, tinerii de pe atunci, după război"535. Citatul, în care observăm din nou intenția sublinierii grafemelor, aduce în discuție cel
[Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
traducător. Face liceul la Cernăuți, unde, în 1940, îi apare prima plachetă, Preludiu, influențată deopotrivă de poezia tradiționalistă și de cea simbolistă a timpului. Bat miezul veacului curanții (1951) și Lumina ochilor mei (1957) sunt evocări idilice, într-un limbaj vetust. În cărțile care îl reprezintă cu adevărat, Orga codrului (1966), Galerie cu autoportret (1968), Hingher și demiurg (1973), Grădinar (1980), Coroană de sonete (1992), predomină problematica general umană, temele metafizice. De aceea, ideologii literari ai regimului totalitar l-au considerat
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288135_a_289464]
-
comitetul de conducere al Teatrului Național bucureștean. Președinte al secției literare a Academiei Române (1923), este și vicepreședinte al înaltului for. Face parte din comitetul de lectură al Editurii Cartea Românească, prilej de a-și manifesta opiniile literare, care, nu totdeauna vetuste, erau în dezacord total cu orientarea modernistă. În 1925, primește Marele Premiu Național de proză. Scriitorul este aproape un idol, pentru cea mai mare parte a cititorilor și chiar a criticilor. G. Ibrăileanu contribuie mult în această privință, prin cronicile
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285867_a_287196]
-
boem". "Trebuie să fi fost unul din nomazi", își zise în sinea lui Ian, dând din cap a înțelegere. Mulțumi pentru precizare, apoi se retrase în biroul său să răsucească pe toate părțile ciudățenia. Mesajul fusese scos la o imprimantă vetustă, cum numai rar ai fi mai găsit în Olanda, iar hârtia subțire, de proastă calitate, corobora și ea impresia generală de semi-profesionalism. Nu mai încăpea îndoială că nomazii sustrăseseră materialele, de vreme ce se interesau acum și de planuri - știind, pe deasupra, fără
[Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
celți și daci, de la daco-romani și româno-slavi, localitățile românești, unele întă rite, de tip dava, para, dunum, pyrgos, oppida, cetate, horodiște, holm, altele înconjurate cu un șanț simplu - fossatum -, intrate târziu în atenția cancelariilor domnești, au patina vremii, un aer vetust care le conferă autenticitate și tradiție. Elementul de vechime pentru comunitățile gentilice de pe teritoriul românesc, alcătuite în celule latinofone ale românovlahilor, identice cu obștea sătească, îl constituie tocmai apelativul sat, care vine din latinescul fossatum, trecut prin forma veche a
Momente din Istoria României Orientale by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Science/91880_a_92359]
-
cu multe inserții autobiografice, se încearcă o analiză a societății românești din primele decenii ale secolului al XX-lea. Observațiile, corecte, pornesc de la o realitate incontestabilă, dar perspectiva de ansamblu se dovedește simplistă, schematică, dominată de o percepție sămănătoristă, deja vetustă. Personajele rămân simple eboșe, lipsite de viață. Nici protagonistul nu este creionat convingător. Mai aproape de o reușită, paginile în care se urmărește relația dintre Miron Grindea și tatăl său capătă, în cele din urmă, aceeași notă de proces-verbal. Ceva mai
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289519_a_290848]
-
și Rama (1901-1902), aici întrebuințând, mai rar, și pseudonimul Vitold. Inspirația lui lirică provine dintr-o filtrare naivă a elanurilor intime, care ar fi putut să capete înfățișarea adevăratei poezii erotice dacă nu ar fi copleșită de o retorică greoaie, vetustă, cu ecouri din Grigore Alexandrescu și chiar din Costache Conachi. Se adaugă inaptitudinea de a folosi lexicul poetic adecvat și lipsa oricărei preocupări pentru eufonia versului. Însemnările de călătorie din Carpații răsăriteni, Elveția, Italia, Austria și Germania, unele publicate sub
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290679_a_292008]
-
de jale. Este fascinată de pacea și frumusețea cimitirelor - o mare tentație pentru suflet de a evada către altă lume. În zecile de poezii publicate în periodice după 1909, P. continuă să versifice în aceeași manieră simplă, comună și cam vetustă, aproximativ aceleași teme și stări. Hotărâtă să transforme „lacrimile” în „mărgăritare”, alcătuiește compoziții plastice ușor eterate, cu peisaje sub lună, cu edenice înserări în livezi și mici gospodării, cu verdele ierbii stropit de aurul păpădiilor. Dar, pe de altă parte
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288829_a_290158]
-
opera era considerată valoroasă dacă era „națională în formă și socialistă în conținut“, adaptare a sloganului victoriei mondiale a socialismului, aceeași, în esența ei, pe toate coordonatele lumii. Teama de a fi rău înțeles și de a fi etichetat ca vetust, aflat împotriva curentului vremii îi face pe mulți să renunțe a mai aduce în discuție conceptul valoare națională. Literatura sud-americană, de exemplu, nu se ferește să exploateze adîncurile propriei mitologii, care-i dă vigoare și distincție în planul universal; de
A FI NA?IONAL SAU A NU FI by Gheorghe C. MOLDOVEANU () [Corola-publishinghouse/Science/83212_a_84537]
-
opera era considerată valoroasă dacă era națională În formă și socialistă În conținut, adaptare a sloganului victoriei mondiale a socialismului, aceeași, În esența ei, pe toate coordonatele lumii. Teama de a fi rău Înțeles și de a fi etichetat ca vetust, aflat Împotriva curentului vremii Îi face pe mulți să renunțe a mai aduce În discuție conceptul valoare 2 Ms. Literatura sud-americană, de exemplu, nu se ferește să exploateze adîncurile propriei mitologii, care-i dă vigoare și distincție În planul universal
A FI SAU A NU FI by GHEORGHE C. MOLDOVEANU () [Corola-publishinghouse/Science/830_a_1715]
-
de deversare a deșeurilor umane, a rebuturilor sociale. Dificultățile reintegrării sînt accentuate și de accesul greoi al vizitatorilor la arestați. Vizitele prietenilor sînt practic anulate, rămînînd doar cele ale rudelor directe, apropiate. Parcul imobiliar penitenciar se caracterizează printr-o arhitectură vetustă, ce nu corespunde exigențelor impuse de codul de procedură penală în materie de detenție: celule individuale pentru preventivi, condiții minime de igienă, de aer, de lumină, de spațiu de mișcare. Arhitectura inadecvată e completată de o degradare avansată, cauzată de
by BRUNO ŞTEFAN [Corola-publishinghouse/Science/998_a_2506]
-
sînt pubele ale societății, deținuții sînt gunoaiele, iar angajații sînt gunoierii statului. În fiecare zi, duba deversează în pușcării noi gunoaie, iar pe altele le returnează societății, reciclate adesea anapoda, strîmb, cu defecte ascunse de controlul tehnic de calitate. Locuri vetuste și insalubre, dominate de suprapopulare și promiscuitate, arbitrarii și inegalități, umiliri și interdicții, penitenciarele frapează prin absența sau pervertirea celor mai elementare drepturi umane. Cum ar fi dreptul de a respira. În închisori, aerul este un vector privilegiat de infecție
by BRUNO ŞTEFAN [Corola-publishinghouse/Science/998_a_2506]
-
că ești ființă vertebrată. Nu poți fii o eternă moluscă ce-și modelează corpul gelatinos după fiecare val. Ceea ce timpul a lăsat inoxidabil trebuie să cristalizeze și în mintea ta, să se osifice, să expandeze, chiar dacă par forme desuete și vetuste. Tinerii au obiceiul să asocieze ceea ce e vechi cu ceea ce e demodat. Ce știau ei, Aristotel sau Platon? E în stare să te întrebe câte unul. El, tânărul, extinde atitudinea disprețuitoare față de bunicii lui (pe care îi alintă fără complexe
Responsabilitatea de a fi intelectual by Valeria Roşca () [Corola-publishinghouse/Science/91718_a_93229]