594 matches
-
nu mai depinde de tehnici. Evident, acestea nu sunt definitiv părăsite. Doar că obișnuinței lor li se adaugă un farmec actual. (Nu-i întâmplător că de curând, un tânăr poet cum e Claudiu Komartin, și el uzând de o retorică vetustă, dar de o concepție freatică adusă la zi, a dedicat o reverență unui tragic personaj din Nu știu alții cum sunt, piticului Paminot.) Nu-i vorbă, frazele lui Foarță rămân lungi, rămân elegante și scufundate în propria sintaxă. Însă tensiunea
Fraza cea frumos curgătoare by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6687_a_8012]
-
neant istoria literaturii și îi preschimbă pe făcătorii de canon literar în niște "oameni morți din trecut", Cronicarului nu-i rămîne decît să-i ureze lui Claudiu Komartin să se descurce singur, fără liste de lectură și fără morții aceia vetuști care i-au fixat literaturii române o ierarhie și un set de criterii de valoare cu care tînărul poet nu e de acord. Mai mult, Cronicarul e convins că peste 50 de ani poezia lui Komartin se va impune singură
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/6727_a_8052]
-
pe Dumnezeu distincțiile din carte sînt vii, urgente și tulburătoare, ceea ce înseamnă că, fără o sensibilitate religioasă în stare a umple carcasa noțiunilor cu o carne intuitivă, filozofia medievală are rigiditatea costelivă a scheletelor lăsate în deșert. Dar niște schelete vetuste și desuete din a căror alură nu poți reface constelația afectivă a epocii din care au provenit. Prima impresie pe care o ai deschizînd cartea este că nimic din ce-i acolo nu te privește, totul părîndu-ți-se de o stranietate
Vetustele și desuetele by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6370_a_7695]
-
artistică" menită să accentueze perversitatea scenei. Decorul burghez cu o notă aristocratică adaugă un fel de demnitate bizară scenei, iar aici regăsim, de fapt, alchimia decadentă a regizorului: suprapunerea excitației pe care scena pornografică o introduce prin contrast în cuprinsul vetustului ceremonial burghez, a fascinației genuine a monștrilor săi pentru „artă", și în special arta cinematografică, peste modul retro în care Balabanov filmează în spirit postmodern. Calitatea picturală a cadrelor impresionate într-un sepia aurit precum dagherotipurile macerate de oxizii melancoliei
Despre monștri și cinema by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/6083_a_7408]
-
stilistic. După 50 de pagini îți dorești din tot sufletul ca chinul lecturii să se termine și tresari îngrozit constatînd că mai sunt încă 350. Simțind instinctiv că n-are expresivitate, autorul caută s-o acopere prin exclamații dese, epitete vetuste și prin folosirea periodică a caracterelor aldine. Tot volumul este alcătuit din fraze de genul: „La Padova am avut șansa să întemeiez (cuvîntul este bine ales!) prietenii durabile, universitare și extrauniversitare, pe care le-am păstrat de-a lungul anilor
Memorii albinoase by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6433_a_7758]
-
altă parte, era absolut necesar, în faza finală a creației lui, s-o privești, pentru că așezarea în pagină, grafia și alte artificii vizuale erau și ele determinante pentru o receptare adecvată. Cel mai amăgitor era limbajul: cuvintele își regăseau înțelesuri vetuste sau căpătau altele, inedite, dar mai importante decât înțelesurile erau sunetele și chiar literele, forma acestora. In secolul de după el, toate deschiderile pe care le încercase au fost explorate, aventuri mereu altfel îndrăznețe au lărgit enorm sfera noțiunii „poezie" și
mal armé… ma larme est… m’allarmait… by Felicia Antip () [Corola-journal/Journalistic/6332_a_7657]
-
242). După care adaugă o notă provocată de publicarea Raportului Final, document analitic unde este desemnat printre responsabilii experimentului catastrofic care a fost dictatura ilegitimă și criminală. În opinia fostului sacerdot ideologic, „avem de-a face cu o hipertrofică și vetustă colecție de invective politice extrase din arsenalul «războiului rece» (când taberele în conflict încercau să-și susțină, abuzând la extrem de răbdarea hârtiei, exclusivistele acuzații reciproce)”. Mai grav, consideră Popescu, „gruparea autoare (din aripa anticomunismului fanatic), exploatând o conjunctură nesperată, a
Marele Pontif al religiei politice ceaușiste by Vladimir Tismăneanu () [Corola-journal/Journalistic/4732_a_6057]
-
care nu are apetență pentru deus absconditus, Dan C. Mihăilescu admiră natura și își găsește refugiul în ea. Singurele desfătări îi sînt date de concretețea sălbatică a locului, fauna și flora părîndu-i-se mult mai frumoase decît smalțul șters al icoanelor vetuste. Senzația pe care ți-o lasă e că cele mai bogate clipe i-au fost prilejuite de contemplarea cuiburilor de rîndunici, de silueta chiparoșilor băștinași și de lujerul irișilor împodobind incinta schiturilor. Toate aceste detalii - descrise mustos cu o limbă
Pe drumuri de schit by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5000_a_6325]
-
să se facă simțit în deschiderea lui sensibilă către spiritual. Pentru că spiritualul, astăzi atît de evitat în literatură, fie ea poetică sau prozastică, nu e un spectru de factură religioasă, nu e un concept rezidual-dubios provenit dintr-o fază culturală vetustă, anacronică, nu e o vorbă goală, demonetizată - ci este experiența concretă și vie a conexiunilor multiple dintre senzorial, emoțional și rațional: toate acestea, dimensiuni ale mentalului nostru, armonizat subit și deschis spre un nivel al său încă prea puțin cunoscut
Scrisoare deschisă Domnului Gérard Pfister, Editions Arfuyen, Paris by Magda Cârneci () [Corola-journal/Journalistic/4604_a_5929]
-
Pierre Michon, de un Pascal Quignard, de un Eric Chevillard, pentru a-i numi pe glorioșii paria, ca și pe izolații anahoreți, pe Villonii și pe Mallarmeii versiune 2.0 ai secolului XXI. Sorbona este astăzi una dintre cele mai vetuste, dar încă prestigioase instituții academice ale lumii, dar cînd au stat lucrurile altfel? Cînd n-au existat, la Paris, două tabere academice, cea a integraților cu funcții și mai ales cu notorietate, cea a marginalilor impetuoși, apoi, bașca suita de
Nu vă supărați, caut Franța. Mai locuiește aici? by Alexandru Matei () [Corola-journal/Journalistic/4638_a_5963]
-
limbajul criticii se învechește mai lent decât acela al prozei sau poeziei. M-am înșelat. N-a trecut decât ceva mai mult de trei sferturi de secol de la comentariile lui Aderca și un stil înflorit și perifrastic le face aproape vetuste.
„Mărturia unei generații“ by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/5763_a_7088]
-
din Sibiu, cu recenta montare a baletului Giselle, pe muzică de Adolphe Adam și într-o versiune după Jean Coralli și Jules Perrot, prin care se dovedește legat de aceeași tradiție care l-a format. Actul întâi are un aer vetust, așa cum îl știm, încărcat de pantomimă și de convenții specifice epocii, o pastorală, în care țărăncuțele, prietenele Gisellei, poartă spumoase costume de tulle. Acestui act Pavel Rotaru i-a adăugat și un pas de quatre, care nu există în versiunea
Pavel Rotaru și Baletul din Sibiu by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/5861_a_7186]
-
e inspirat în virtutea unei predestinări de genă. Din acest motiv, volumul e o antologie de locuri comune spuse într-o limbă rafinat de îngrijită, principalul merit al autorului stînd în imboldul colportos, adică în arta de a mijloci între natura vetustă a unor teme eterne și mintea snoabă a unor cititori contemporani. Mai mult, Creția are răbdare didactică în definirea temelor și în înfățișarea gradațiilor din care le e alcătuită substanța, fiecare eseu fiind un portret în miniatură făcut unui sentiment
Un stoic elegant by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5519_a_6844]
-
cu desăvârșire enormul elan creator și, mai ales, inteligența politică națională care avea să creeze, în 1918, România Mare. Iar volumele postbelice sunt de-a dreptul ratate. Idei tot mai puține, clișee „patriotice”, un verb oratoric impresionant prin energie (dar vetust în raport cu epoca, inclusiv la nivel de limbaj), și o atitudine tot mai agresivă față de elementele ce alcătuiau democrația românească. Imperfectă, desigur, dar net superioară totalitarismelor. Nici o revelație, așadar, și în nici un caz o operă „întemeietoare”. Doar o reeditare necesară, deși
Goga și Publicistica radicală by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/5521_a_6846]
-
va avea un destin trist: fie va fi ignorat, fie va fi tratat cu compătimire. De cîtă naivitate trebuie să dai dovadă ca să mai vorbești de imperativ categoric, de caracter sau de onoare? Ori ești un puritan avid de predici vetuste, ori ești un visător din speța rigizilor idealiști. Vasile Morar e din categoria a doua. Un entuziast de stofă tandră, avînd o limfă senină de intelectual stenic, a cărui formă predilectă de expresie e prelegerea universitară. Profesor de-o viață
Epoca postmorală by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5809_a_7134]
-
rețeta punctului de mijloc între două extreme. Tactica aceasta, a alegerii întregului fără a privilegia vreo parte, de îndată ce e simțită de cititor, ajunge să plictisească prin repetare, la sațietatea de fond adăugîndu-se reacția de respingere a ticurilor dizgrațioase de morgă vetustă. Cine e personal nu poate recurge la barbarismul cazon al lui „personal, cred că...”. Un vademecum în marile teme ale filosofiei, scris de un spirit inteligent, cu vădite înclinații didactice, dar a cărui fluență expresivă e impersonală și emfatică - acesta
Personal, consider că… by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5574_a_6899]
-
cînd rateuri, tolerînd epave spirituale, ori există ceva vital în miezul trăirilor de credință. Apoi, Dawkins e încredințat că orice religie poate fi explicată prin cauze naturale (darwiniste sau psihologice), iar cine susține existența unui element supranatural e un filistin vetust, vrednic de a fi supus caterisirii publice. Greșeala lui Dawkins e că judecă religia dinlăuntrul teoriilor cognitive, de parcă scopul suprem al religiei ar fi cunoașterea universului. În realitate, dogmele nu au rostul de a explica lumea, ci de a le
Cruciatul veninos by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5615_a_6940]
-
Am văzut socoteala dvs. Domnul Hrebenciuc a lansat-o. Adunarea de PPDD-iști e ca bomba atomică în Războiul Rece, nu o folosim dar o avem. Domnia sa are plăcerea de a comunica public pe asemenea lucruri. E o retorică puțin vetustă, depășită. Din câte cunosc și proiectul politic și intențiile de guvernare, și ale lui Victor Ponta, sunt absolut convins că nu contabilizează în fiecare zi capturile de PPDD-iști după care să rupă guvernul. Ar fi o prostie de care
Antonescu: Ruperea USL, o prostie de care nu-l cred în stare pe Ponta by Iordachescu Ionut () [Corola-journal/Journalistic/34587_a_35912]
-
Sorin Lavric Neculai Andrei, Eseu despre fundamentele modelării matematice, Editura Academiei Române,București,2012,338pag. Cînd se pronunță asupra filosofiei, matematicienii nu-și pot reprima o tresărire condescendentă: e reacția spiritului superior în fața unei discipline vetuste, al cărei principal defect stă în imprecizia termenilor. În ochii lor, păcatul de moarte al filosofiei stă în natura ei lingvistică, limba fiind în genere o unealtă stîngace a cărei rază de acțiune nu depășește felia vizuală a universului. Cu
Legi de conservare by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3670_a_4995]
-
inteligențe la ciori, inteligență ce s-a dezvoltat independent de mediul animalelor vertebrate! Noua inteligență a ciorilor ne poate duce cu gândul la noua inteligență a vulturilor - și chiar a oamenilor! - independentă de inteligența vertebratelor, independentă chiar și de inteligența vetustă a oamenilor. Geniul ocult al lui Agamiță Dandanache poate fi echivalat cu un nou foc prometeic dăruit oamenilor nu de o făptură pogorâtă din cer, ci de o pasăre cu aripi de molton, care, de fapt, reprezintă forța noului Prometeu
Ateismul politic și capul de bour by D.R. Popescu () [Corola-journal/Journalistic/3673_a_4998]
-
contact cu ea este autobiograficul; numai că, pentru Sorin Mărculescu, miza și sensul poeticului au un caracter mistico-religios, de rugăciune lirică, de dialog continuu cu Divinitatea și de celebrare ritualică a ei. Nu avem de-a face cu un lirism „vetust” sau „anacronic”, inaderent la actualitate, ci cu o permanentă actualizare a „vechiului” în interiorul unei meditații foarte personale despre melancolia trecerii. Discursul poetic elegiac, de o elevație impecabil strunită a dicțiunii, aparține unui autor îmbibat de cultură; subtilitatea reflecției și complexitatea
Poezia ca bio-Biblio-grafie by Paul Cernat () [Corola-journal/Journalistic/3508_a_4833]
-
cunoscut în Franța (și aproape mai deloc cunoscut în restul Europei). La cincizeci de ani de la acea ediție, noul traducător și prefațator al lui Arghezi constată situația neschimbată, și încearcă să avanseze câteva explicații: să fie de vină tematica uneori vetustă, imaginarul său agrar sau acele trimiteri locale la forme de religiozitate populară, greu de echivalat, nu doar lingvistic, ci și cultural, în spațiul altei literaturi? Să fie de vină bascularea, încă indecisă, între tradiție și modernitate? Sau, pur și simplu
Arghezi, într-o superbă traducere franceză by Dinu Flămând () [Corola-journal/Journalistic/3573_a_4898]
-
morții pentru destinul literar al fiecărei cărți. O consultare a cărții ar putea avea ca beneficiu schimbarea perspectivei tradiționale asupra unei opere românești sau aparținând literaturii universale, dacă această operă trece printr-o etapă de înăbușire interpretativă sau este considerată vetustă, cum ar spune Susan Sontag, iar informarea cu privire la o scriere literară relativ recentă ar putea să trezească interesul lectorului pentru autorul acesteia ori pentru alte opere ale sale. Luceafărul eminescian, de pildă, redobândește prospețime atunci când este interpretat ca valorizare a
Beneficiile culturale ale morții by Adriana Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/3581_a_4906]
-
preambul la campanie electorală din 2014 de la Budapesta. Politicienii se joacă focul ]n asemenea momente, sunt prea ahtiați de fotoliile lor parlamentare. E un preț maxim pentru o cauză meschină. Nu văd in asemenea apariții jalnice decît politicianism ieftin și vetust, dar si periculos”, scrie Stelian Tănase pe blogul său.
Stelian Tănase, despre miza declarațiilor belicoase ale extremiștilor maghiari by Iordachescu Ionut () [Corola-journal/Journalistic/35922_a_37247]
-
Nu e un comportament activ, ci reactiv. N-are nici o legătură cu patriotismul ca atitudine civică utilă societății și, într-un final, tuturor cetățenilor români. În realitate, România funcționează pe sistemul clanurilor, al relațiilor de familie extinsă, conform unui model vetust ce nu va scoate niciodată statul român din actuala stare de organizare gregară, de tipul «noi și-ai noștri». Noi, dacii, noi, romanii.” Subscriem la punctul de vedere al prozatorului timișorean! Patriotismul, un sentiment capabil să declanșeze extraordinare energii colective
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/3752_a_5077]