432 matches
-
1979) au adus dovezi de microscopie electronică în favoarea unei adevărate reciclări veziculare presinaptice, întregită de revărsarea conținutului veziculelor în fanta sinaptică prin procesul de exocitoză. Materialul ce alcătuiește peretele vezicular s-ar încorpora în membrana presinaptică la locul exocitozei. Ipoteza veziculară a început a fi pusă sub semnul întrebării din momentul în care s-a constatat că fracția imediat eliberabilă are sediul citoplasmatic și nu vezicular. Veziculele nu ar reprezenta decât o sursă secundară, tardivă, de substanță mediatoare. Vezicula nemaifiind implicată
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
Materialul ce alcătuiește peretele vezicular s-ar încorpora în membrana presinaptică la locul exocitozei. Ipoteza veziculară a început a fi pusă sub semnul întrebării din momentul în care s-a constatat că fracția imediat eliberabilă are sediul citoplasmatic și nu vezicular. Veziculele nu ar reprezenta decât o sursă secundară, tardivă, de substanță mediatoare. Vezicula nemaifiind implicată în cuantificarea eliberării mediatorului, a impus reevaluarea mecanismelor membranare ce stau la baza ipotezei veziculare și transmiterii cuantale. În afara eliberării veziculare prin exocitoză s-a
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
constatat că fracția imediat eliberabilă are sediul citoplasmatic și nu vezicular. Veziculele nu ar reprezenta decât o sursă secundară, tardivă, de substanță mediatoare. Vezicula nemaifiind implicată în cuantificarea eliberării mediatorului, a impus reevaluarea mecanismelor membranare ce stau la baza ipotezei veziculare și transmiterii cuantale. În afara eliberării veziculare prin exocitoză s-a descris o fracție eliberabilă citoplasmatică cu ajutorul unei proteine membranare (mediatofor), ca transportor. În favoarea unei posibile eliberări neexocitozice pledează și cercetările cu neurotransmițători eliberabili marcați, care au precizat că aceștia nu
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
sediul citoplasmatic și nu vezicular. Veziculele nu ar reprezenta decât o sursă secundară, tardivă, de substanță mediatoare. Vezicula nemaifiind implicată în cuantificarea eliberării mediatorului, a impus reevaluarea mecanismelor membranare ce stau la baza ipotezei veziculare și transmiterii cuantale. În afara eliberării veziculare prin exocitoză s-a descris o fracție eliberabilă citoplasmatică cu ajutorul unei proteine membranare (mediatofor), ca transportor. În favoarea unei posibile eliberări neexocitozice pledează și cercetările cu neurotransmițători eliberabili marcați, care au precizat că aceștia nu provin în mod necesar din fracția
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
prin exocitoză s-a descris o fracție eliberabilă citoplasmatică cu ajutorul unei proteine membranare (mediatofor), ca transportor. În favoarea unei posibile eliberări neexocitozice pledează și cercetările cu neurotransmițători eliberabili marcați, care au precizat că aceștia nu provin în mod necesar din fracția veziculară. Existența mai multor mecanisme nu este exclusă. Dacă în cazul acetilcolinei și catecolaminelor, teoria veziculară pare să dețină un loc important, în alte cazuri, rezultatele sunt mai puțin concludente. O altă alternativă a fost propusă în ultimii ani. În esență
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
transportor. În favoarea unei posibile eliberări neexocitozice pledează și cercetările cu neurotransmițători eliberabili marcați, care au precizat că aceștia nu provin în mod necesar din fracția veziculară. Existența mai multor mecanisme nu este exclusă. Dacă în cazul acetilcolinei și catecolaminelor, teoria veziculară pare să dețină un loc important, în alte cazuri, rezultatele sunt mai puțin concludente. O altă alternativă a fost propusă în ultimii ani. În esență, este vorba de fuziunea membranelor plasmatică și veziculară și de formarea unor pori rezultați din
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
Dacă în cazul acetilcolinei și catecolaminelor, teoria veziculară pare să dețină un loc important, în alte cazuri, rezultatele sunt mai puțin concludente. O altă alternativă a fost propusă în ultimii ani. În esență, este vorba de fuziunea membranelor plasmatică și veziculară și de formarea unor pori rezultați din interacțiunea proteinelor aparținând celor două membrane. În membrana veziculară a fost identificată sinaptoporina, iar în cea plasmatică fisofilina (Meunier și Shvaloff, 1992). Rolul esențial revine proteinelor membranare și submembranare fie pentru fuziunea membranelor
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
cazuri, rezultatele sunt mai puțin concludente. O altă alternativă a fost propusă în ultimii ani. În esență, este vorba de fuziunea membranelor plasmatică și veziculară și de formarea unor pori rezultați din interacțiunea proteinelor aparținând celor două membrane. În membrana veziculară a fost identificată sinaptoporina, iar în cea plasmatică fisofilina (Meunier și Shvaloff, 1992). Rolul esențial revine proteinelor membranare și submembranare fie pentru fuziunea membranelor plasmatice și veziculare denumite sinapsine necesare exocitozei, fie pentru transportul transmembranar al mediatorului în compartimentul extracelular
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
formarea unor pori rezultați din interacțiunea proteinelor aparținând celor două membrane. În membrana veziculară a fost identificată sinaptoporina, iar în cea plasmatică fisofilina (Meunier și Shvaloff, 1992). Rolul esențial revine proteinelor membranare și submembranare fie pentru fuziunea membranelor plasmatice și veziculare denumite sinapsine necesare exocitozei, fie pentru transportul transmembranar al mediatorului în compartimentul extracelular. O proteină de trafic membranar denumită sinaptotagmină realizează cu participarea calciului și fosfolipidelor veziculare ancorarea veziculei la situsul de fuziune a membranei presinaptice, contribuind împreună cu sinaptobrevina la
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
Rolul esențial revine proteinelor membranare și submembranare fie pentru fuziunea membranelor plasmatice și veziculare denumite sinapsine necesare exocitozei, fie pentru transportul transmembranar al mediatorului în compartimentul extracelular. O proteină de trafic membranar denumită sinaptotagmină realizează cu participarea calciului și fosfolipidelor veziculare ancorarea veziculei la situsul de fuziune a membranei presinaptice, contribuind împreună cu sinaptobrevina la formarea porului de fuziune și la eliberarea mediatorului prin exocitoză. Direcționarea spre receptorul membranei plasmatice se produce conform „ipotezei capcanei” cu ajutorul sinaptobrevinei. Fiecare potențial de acțiune eliberează
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
ipotezei capcanei” cu ajutorul sinaptobrevinei. Fiecare potențial de acțiune eliberează mediatorul din aproximativ 100 vezicule. Cuplarea excitație-exocitoză ca principală formă de transmitere sinaptică, realizează în funcție de frecvența potențialelor o relație de proporționalitate între frecvența acestora și cantitatea de mediator eliberat. Astfel conținutul vezicular trece în mod regulat și selectiv realizând o formă particulară de exocitoză. Ceea ce se știe sigur este participarea ionilor de calciu la procesul complex de eliberare a mediatorilor și modulatorilor sinaptici. Etapele electrochimice ale neurotransmiterii sinaptice excitatorii și inhibitorii sunt
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
furnizați de mitocondrii în cazul acetil CoA rezultată din metabolizarea glucozei și transportul membranar în cazul colinei plasmatice. Acetilcolina sintetizată este stocată în vezicule sferice ale butonului sinaptic. Fiecare veziculă conține aproximativ 100 000 de molecule de acetilcolină. În afara compartimentului vezicular „de rezervă”, mici cantități de acetilcolină se găsesc sub formă liberă, constituind compartimentul citoplasmatic „funcțional” ușor eliberabil. Eliberarea acetilcolinei se realizează fie sub formă cuantală, în cazul stocului vezicular, fie necuantal, în cazul eliberării spontane. Forma liberă necuantală este eliberatoare
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
veziculă conține aproximativ 100 000 de molecule de acetilcolină. În afara compartimentului vezicular „de rezervă”, mici cantități de acetilcolină se găsesc sub formă liberă, constituind compartimentul citoplasmatic „funcțional” ușor eliberabil. Eliberarea acetilcolinei se realizează fie sub formă cuantală, în cazul stocului vezicular, fie necuantal, în cazul eliberării spontane. Forma liberă necuantală este eliberatoare de potențiale sinaptice miniaturale. Depolarizarea terminațiilor nervoase colinergice crește influxul de calciu în butonii sinaptici, determinând concentrarea intracelulară a acestuia și fixarea pe membrana veziculelor, urmată de fuziunea lor
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
de vezicule cromafine au diametrul doar de 40-60 nm. Ambele tipuri de vezicule se găsesc atât la nivelul nervilor adrenergici periferici (terminații presinaptice, varicozități adrenergice), cât și în unele structuri nervoase centrale (hipotalamus, locus coeruleus etc.). La rândul său, membrana veziculară conține o proteină structurală, - cromomembrina - și o serie de enzime membranare implicate în captarea și reținerea catecolaminelor în vezicule (Philippu și Matthael, 1988). Transportul veziculelor de la nivelul pericarionului neuronal la terminațiile axonale ale nervilor adrenergici se realizează cu participarea activă
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
de enzime membranare implicate în captarea și reținerea catecolaminelor în vezicule (Philippu și Matthael, 1988). Transportul veziculelor de la nivelul pericarionului neuronal la terminațiile axonale ale nervilor adrenergici se realizează cu participarea activă a unei ATP-aze Mg2+-dependente și a ATP vezicular. În afară de catecolamine, veziculele cromafine conțin neuropeptidul Y, ATP, ioni de calciu și o proteină acidă denumită cromogranină (Blaschko și colab., 1971). De precizat că raportul molecular de 4:1 între catecolamine și ATP la nivelul veziculelor cromafine asigură substratul energetic
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
Într-un prim moment are loc traversarea membranei axoplasmatice din lichidul extracelular în citoplasmă realizată contra gradientului de concentrație cu participarea ATP și ionilor de Mg2+. Captarea și stocarea catecolaminelor în veziculele presinaptice contribuie atât la menținerea gradientelor de concentrație veziculară, cât și la limitarea în timp a efectelor postsinaptice a impulsurilor adrenergice. În comparație cu noradrenalina, captarea și stocarea neuronală a adrenalinei este mult mai slabă. Eliberarea catecolaminelor se realizează printr-un mecanism fizico-chimic similar celui descris la terminațiile nervoase colinergice. Atât
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
lor, ionii de calciu produc dislocarea veziculelor în vederea exocitării conținutului lor în fanta sinaptică. O proteină citoplasmatică denumită anexină, cu sensibilitate deosebită pentru ionii de calciu, intervine la nivelul porilor de fuziune a veziculelor cu membrana presinaptică, permițând descărcarea conținutului vezicular în fanta sinaptică. În teritoriul glandular medulosuprarenal eliberarea catecolaminelor respective se realizează cu ajutorul acetilcolinei din fibrele preganglionare ale nervului splanhnic, ca rezultat al acțiunii stimulante a acesteia asupra receptorilor nicotinici de la suprafața celulelor cromafine. După eliberare, catecolaminele sunt recunoscute de
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
de formare și localizarea intraneuronală a dopaminei sunt similare cu ale noradrenalinei și adrenalinei. Locul și modul de formare a dopaminei din L-tirozină și L-dihidroxifenilalanină (L-DOPA) sub influența tirozin-hidroxilazei și DOPA-decarboxilazei sunt ilustrate în figura 49. Stocarea predominentă veziculară (75%) și eliberarea exocitară sunt, de asemenea, similare cu ale celorlalte catecolamine. Eliberarea se realizează printr-un mecanism calciu-dependent, similar celui descris la noradrenalină. Spre deosebire de sinteză și eliberare, care nu prezintă aspecte diferite de ale noradrenalinei, inactivarea se realizează pe
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
fluorescentă galbenă în prezența vaporilor de formaldehidă). La nivel neuronal ea este repartizată, ca și în cazul catecolaminelor, în două compartimente. Primul, denumit funcțional, conține fracția ușor eliberabilă spre teritoriul subsinaptic. Cel de al doilea compartiment este reprezentat de fracția veziculară de rezervă, rezultată din excedentul de sinteză. Eliberarea este calciu-dependentă, declanșată fie prin depolarizare presinaptică (Rubin, 1970), fie printr-un mecanism neuronal de pacemaker intrinsec. Cu ajutorul înregistrărilor intracelulare s-a stabilit că unii neuroni serotoninergici, de la nivelul nucleului dorsal al
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
origine mastocitară. Regiunile hipervascularizate ale creierului, cum sunt eminența mediană, meningele, epifiza și plexurile coroide, conțin un mare număr de mastocite, care asigură pool-ul extraneuronal al histaminei cerebrospinale. Aproximativ 50% din histamina totală a țesutului nervos cerebral are localizare presinaptică veziculară (Schwartz și colab., 1980). De la nivelul terminațiilor neuronale, histamina este eliberată în timpul depolarizării sinaptosomiale, cu participarea ionilor de calciu. Printr-un mecanism similar calciu-dependent are loc și eliberarea mastocitară a histaminei. Acțiunile postsinaptice ale histaminei se realizează prin intermediul receptorilor H1
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
Cl+), urmată de secreție activă cu consum de energie și sediu predominant hepatocitar (acizi biliari, săruri biliare) și, secreție-reabsorbție (apă, Na+, Cl+) în duetele și canalele interlobulare. Culoarea și compoziția bilei apar diferite în cazul bilei hepatice și al celei veziculare. Spre deosebire de bila hepatică galben-aurie, clară, aproape izotonică și cu pH de 8-8,6, bila veziculară este verde-brună, tulbure din cauza resturilor epiteliale și a sărurilor de calciu și filantă din cauza mucinei; pH-ul ei este cuprins între 7 și 7,6
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
săruri biliare) și, secreție-reabsorbție (apă, Na+, Cl+) în duetele și canalele interlobulare. Culoarea și compoziția bilei apar diferite în cazul bilei hepatice și al celei veziculare. Spre deosebire de bila hepatică galben-aurie, clară, aproape izotonică și cu pH de 8-8,6, bila veziculară este verde-brună, tulbure din cauza resturilor epiteliale și a sărurilor de calciu și filantă din cauza mucinei; pH-ul ei este cuprins între 7 și 7,6. În vezicula biliară are loc o puternică resorbție a apei, astfel că bila hepatică se
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
de efecte inconstante și variabile la stimularea vagului, ca și faptul că spasmul sfincterului Oddi este suprimat de atropină și vagotomie sugerează că, în realitate, vagul și simpaticul conțin atât fibre motorii, cât și fibre inhibitoare, cu receptori diferiți. Răspunsul vezicular de un tip sau altul depinde de preponderența fibrelor excitatoare sau inhibitoare stimulate. La închiderea și deschiderea sfincterului Oddi participă și un mecanism de origine miogenă, determinat de contracția pereților duodenali. Astfel, prezența alimentelor în duoden stimulează creșterea peristaltismului acestuia
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
moleculară de 25.000 daltoni prevăzută cu proprietăți stimulatoare ale dezvoltării și funcției secretoare a glandei tiroide. La acestea se adaugă acțiunile secundare produse de hormonii tiroidieni, lansați în circulație sub influența tireostimulinei hipofizare. Aceasta crește concentrația iodului în coloidul vezicular prin mecanismul activării pompei membranare de iod, stimulării sintezei prin iodarea succesivă a tirozinei și a eliberării hormonilor tiroidieni din coloidul vezicular. Reglarea secreției de TSH se realizează pe cale neuroumorală prin relații de feedback negativ și pozitiv cu participarea hormonilor
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
secundare produse de hormonii tiroidieni, lansați în circulație sub influența tireostimulinei hipofizare. Aceasta crește concentrația iodului în coloidul vezicular prin mecanismul activării pompei membranare de iod, stimulării sintezei prin iodarea succesivă a tirozinei și a eliberării hormonilor tiroidieni din coloidul vezicular. Reglarea secreției de TSH se realizează pe cale neuroumorală prin relații de feedback negativ și pozitiv cu participarea hormonilor tiroidieni (fig. 138). Excesul de tiroxină sau triiodotironină în circulație determină inhibarea secreției de TSH, iar deficitul secretor de hormoni tiroidieni provoacă
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]