528 matches
-
Acasa > Poeme > Dorinte > RONDELUL DORINȚELOR TRECUTE Autor: Marian Malciu Publicat în: Ediția nr. 1976 din 29 mai 2016 Toate Articolele Autorului Eu mi-am dorit și știi prea bine Cât plac parfumul toamnei ruginii, Cerșeam sărut de buze vișinii, Ce-n miez de zi păreau rubine. N-aș fi plecat de lângă tine Fără sărut pe trup și ochi zglobii. Eu mi-am dorit și știi prea bine Cât plac parfumul toamnei ruginii. Dar și acum, când dor revine, Eu
RONDELUL DORINŢELOR TRECUTE de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1976 din 29 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/385151_a_386480]
-
lung și lemnos ca la iele. A patra este Verzuia, cu buze ca frunza îmbălsămată de roșu, cu părul ca anticele rădacini de tuia, stă prinsă-n chenar vegetal reprimându-și reproșul. A cincea femeie este Dințoasa, contur delicat, buzele vișinii, bărbații o poreclesc crud: Roasa, după ea întorc capul doar cei străverzii. A șasea-i Delicata ce mereu plânge, i s-a agățat ca unui câine un lemn la piept, e foarte palidă de parcă n-are sânge, și stă atârnată
POEME (2) de EMIL SAUCIUC în ediţia nr. 2084 din 14 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382483_a_383812]
-
în aproierea băncii, în autoturismul său, un Ford Mondeo roșu aprins și așteaptă ieșirea personalului băncii. După aproape o jumătate de oră de supraveghere discretă toate angajatele părăsesc locul de muncă. O zărește și pe ea, îmbrăcată într-un pardisiu vișiniu cu nasturi mari lucioși, mulat pe silueta sa zveltă, scoțându-i în evidență șoldurile largi și proieminența sânilor. Parcă este mai înaltă, iar mersul său grațios,natural aduce cu ceva solemn, princiar, care o particularizează și te face să o
CUIBUL VISURILOR, DE MARINEL GÎLCĂ de GABRIELA ANA BALAN în ediţia nr. 1880 din 23 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383933_a_385262]
-
să ai timp să fumezi o țigară cu domn’ profesor, o taxă ea imediat, văzându-i scrumiera pe spătarul fotoliului în care lenevea Ramona și restul de țigară încă fumegând. Angela acum purta o fustă din material raiat din velur vișiniu, scurtă, până deasupra genunchilor, scoțând în evidență pulpele sale frumos desenate de finețea ciorapilor lycra. Geaca din imitație de piele pe care o purta peste o maletă subțire din material sintetic de culoarea ciclame, cu un trandafir grena imprimat deasupra
ROMAN , CAP.OPTSPREZECE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1867 din 10 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384044_a_385373]
-
săptămână. Eram de-a dreptul fermecată de spațiul acela în care ne învârteam, grădinile Mânăstirii, cu trandafiri de toate culorile , aleile înmiresmate cu tei înfloriți și multitudinea de ghivece cu flori aflate peste tot.. . petunii în degradeuri de roz, grena, vișiniu și alb, apoi răsăreau pretutindeni gențiene, garofițe și micsandre, simple , dar și duble... Ghitările fredonau bucuria și frumusețea, iar băieții păreau veritabili „trubaduri„ , afară pe o bancă sau de ce nu ? chiar la masă. Nora, cineva scotea o ghitară și efectiv
TEZE ȘI TAIZE de FLORICA PATAN în ediţia nr. 2236 din 13 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382991_a_384320]
-
de cât amabil. Am intrat Într-o Încăpere spațioasă, ceva Între salon de primire și birou de companie I.T. last generation. Prima imagine care mi-a izbit retina dilatată de uimire Înfățișa frumoasele mele geamantane gri-petrol așezate cuminți pe mocheta vișinie, la doi metri distanță de ușă. Un fel de a spune cuminți: cuvântul potrivit ar fi mai degrabă sfidător... 8 Individul mă mințise: nu mă aștepta nimeni, camera era goală cum o făcuse constructorul ei, completat În eforturile creatoare de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
bun de călărit în goană, pe deșelate, hoarda toată și cei doi călugări ajunseră în tabăra tătărască. De cum pătrunseră printre corturi, nu mică fu mirarea celor doi oaspeți când văzură ciudata rânduială ce părea a domni acolo. în fața unui cort vișiniu, șapte tătari tineri făceau coadă, fiecare cu o carte în mână. Un tătar bătrân le lua cărțile și le dădea altele noi. în dreapta, patru tătăroaice pliveau un strat cu ceapă de Nipru, iar altele două țeseau un covor cu frumoase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
ele. Ascultă-mă pe mine: luăm trei saci cu smochine și cu asta ne-am scos și drumul. Pe când se sfătuiau ei ce să cumpere, apăru viziriul. Mai să nu-l recunoască: era îmbrăcat lejer, cu un anteriu de mătase vișinie mulat pe corp, cu niște sandale romane și cu un turban mic, ștrengăresc, pus pe-o ureche. — Eee, altă viață, luminăția-ta! - îl flată spătarul. — Știți - spuse viziriul roșind de plăcere - să nu înțelegeți greșit, dar dacă apar în oraș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
sculă alene și trecu după paravan pe care Broanteș văzu cu groază că era pictat chipul sultanului în exercițiu, Beșiktaș Mehmet Hanzà. Episodul 58 MĂRTURISIRI Ca să nu mai lungim vorba, Cosette reveni de după paravan îmbrăcată într-un capot de casă vișiniu, strâns discret pe corp, dantelat la extremități, cam ros pe la încheieturi și care-i punea și mai mult în valoare lui Broanteș rufăria lui curată, de răzăș dintr-o familie cinstită, atestat încă din timpul lui Ștefan cel Mare. Un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
pe un tronuleț, stătea Doamna sa, Ruxăndrița. Voievodul era cam tras la față, iar sub urechea dreaptă cine-ar fi-ndrăznit să observe, ar fi putut gândi că zărește niște urme de dinți. Lângă ușă, pe un stativ învelit în catifea vișinie, stătea papagalul Alfred și anunța invitații. — Bi-vel-vornicul Drăguțescu și giupâneasa lui, Paulina! - chirăi el exact la cinci fără un sfert. Ușa se deschise și pe ea intră un om falnic, cu pași mari, apăsați, cu plete castanii, frumos retezate, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
Guri ale Dunării - îi suflă, din spate, Metodiu. — De la guri ale Dunării, cer permisiunea unei întrevederi - spuse Piotr. în același timp eu cer permisiunea unei retrageri. — Cu mare plăcere! - sări sprintenă de pe sofa doamna Potoțki. Era îmbrăcată într-un capot vișiniu de casă, decoltat, ce-i punea în valoare biblioteca de nuc maroniu, înțesată de volume legate în piei. Primul care păși în salon fu Metodiu. Aruncă o privire blândă, dar scurtă doamnei și zise în polonă: — Obișnuit nu sunt a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
în care degetele lui alunecau în trecere pe balustradă era cel mai frumos gest pe care-l văzusem până atunci. Întâmplător, într-una din ultimele săptămâni, deja după puiul de găină, am urcat și eu în galerie. În halatul lui vișiniu, părea, înfofolit într-o cortină de scenă și, în această cortină de la capătul galeriei, era o rușine foarte bătrână. În fața lui, una din ultimele sale poze. O pată minusculă pe scândurile prelungi, culcată pe burtă și cu membrele răsucite într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
rînduiala chiar Înainte s-o Întîlnească pe Marieta! - un lavabou de faianță de un alb sclipitor și un bocal falnic cu toarta alungită. Lumina rozalie a lămpii se reflecta În lustrul țesăturii paravanului, Încît irișii păreau cenușii, ca și brocartul vișiniu al sofalei din centrul vitrinei pe care ședea Doamna. Era așezată spre privitor În semiprofil, iar În faldurile rochiei se reflecta lumina purpurie a lămpii. Ținea picioarele Încrucișate, iar În mîini avea o Împletitură. Andrelele erau Înfășurate În Împletitură. Văpaia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
Încrucișate cu crucea În mijloc), sabia de paradă, tabachera de argint, un inel-sigiliu, niște mănuși din piele de căprioară, un muștiuc de chihlimbar și, În final, galoșii de cauciuc. Într-o bună zi va veni și rîndul cărților din valiza vișinie. (Într-o teribilă inactivitate, nostalgicii ofițeri albi, din motive de igienă sufletească, vor Înlocui pasiunea pentru politică cu aceea pentru poezie. Opera poeților ruși, prin mijlocirea anticariatelor, se rotea asemeni cărților de joc de pe masă.) Arkadie Ipolitovici Belogorcev se va
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
unificarea Germaniei „prin focă și sânge”. Toader Boca l-a cunoscut între anii 1895-1897, când a lucrat la curtea lui Sterian și povestește că în primăvara anului 1896 Daniel Justet a primit o eșarfă (cravată, legătură la gât) de mătase vișinie, de la casa Bismark, pe care o purta cu mândrie și distincție. Nu știm cum a ajuns Daniel Justet în România, cine și cum la-a adus, știm că s-a legat de Lunca, de Sterieni, cărora le-a fost profesor
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
de farmece etc. Dacă cineva, de regulă un copil, contracta o umflătură dureroasă de la o lovitură anterioară sau o erupție dintr-o funcționare internă defectuoasă, se zicea că are beșică și Botușanca îl descânta de bășică: „Beșică livizică, naranghie, Beșică vișinie, beșică de 99 de feluri Nu te face, nu te coace, înapoi te-ntoarce, Beșică mâncăcioasă, beșică umflăcioasă, Nu te coace și-napoi te-ntoarce. La răchita răsădită este o bab Cu doi ochi de focă și unul de apă
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
trei sonde suc de nutreț, două cilioaie de 19-17 ani care, deși nu arătau prea bine, arătau niște poze, doi plutonieni și un plutonier, mic și verde, probabil sectoristul localului. Nici n-apucaseră să treacă pragul că, de după o perdea vișinie pe care scria „Puteți intra și în bucătărie”, se ivi un chelner pe rotile și-i conduse piruetând în jurul lor, la o masă de șase locuri. — Doriți să fiți serviți prin telecomandă sau vă servesc eu? spuse chelnerul. — Servește-ne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
de unde începea o altă viață. Scoase rujul și în oglinda din peretele cabinei se rujă pe fugă. Bărbatul se arătă încântat de cochetăria tinerei, însă își reprimă orice dorință de a o atinge, de a o mângâia. Camera în nuanțe vișinii, cu un balcon mare, dădea spre parcul orașului, oferind o priveliște grozavă. Își roti privirile de câteva ori prin încăpere. Ar fi dorit să fie singură, să-și adune gândurile, stările, să se reculeagă, să conștientizeze că era liberă, că
PROMISIUNEA DE JOI (XIX) de GINA ZAHARIA în ediţia nr. 915 din 03 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363875_a_365204]
-
îndoită și puțin sfâșiată, recuperând exemplarul șifonat, pe al cărui dos tocmai se uscase un start subțire de ketchup. Îl luă într-o mână și cu cealaltă ridică un șervețel mai curat rătăcit pe caldarâm, și șterse cumva haotica pată vișinie. Înveli exemplarul într-o pungă de popcorn unsă, recuperată de la tomberon și mai făcu câțiva pași, fără un scop precis. Avea senzația că propriii lui pașii, probabil și din cauza oboselii, aveau ceva din încetineala săriturilor lui Amstrong pe scoarța selenară
NICOLAE SUCIU de NICOLAE SUCIU în ediţia nr. 2152 din 21 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/362776_a_364105]
-
tot ce-ți dorești! E o zi mare azităzi pentru tine. - Mulțumesc frumos, Doamnă. Și dumneavoastră să aveți parte numai de bine! Îi ură Adriana. - Mulțumesc și eu, draga mea. Sandu scoase din buzunarul stâng al blugilor albi o cutiuță vișinie și catifelată, în care era un inel de aur cu piatră roșie. Îi luă mână stângă și il puse pe deget. Martorii aplaudară încă o dată și apoi Sandu spuse: - Hai să facem poze draga mea, și întorcându-se către cele
CAPUL LUI DECEBAL de MIHAELA MOŞNEANU în ediţia nr. 1149 din 22 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362787_a_364116]
-
înțelegând cu mintea și cu inima fiecare vers al poeziei, am învățat-o și, ținând-o minte, intram cu gândul în odăile cerești ale moșului. A venit și ziua serbării. Îmbrăcată frumos, ca o mică doamnă, cu rochița de catifea vișinie, cu guler alb brodat, - pe care mama nu uita să ne-o cumpere și mie și Ninei în fiecare an de Crăciun, cu ghetuțele lustruite și curate, - pentru că mama ne mai cumpăra și șoșoni albi ca să le apărăm de noroi
CRĂCIUNUL COPIILOR de RODICA ELENA LUPU în ediţia nr. 1088 din 23 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363565_a_364894]
-
peretele de la răsărit, ardea veșnic candela înconjurată de busuiocul din sticluțele de agheasmă, atârnate cu grijă sub icoana Sfântului Ioan Botezătorul și cea a Maicii Domnului cu Pruncul, înveșmântată cu rochie și bonetă albastră, drapată într-un material roșu și vișiniu, cu mâna dreaptă arătând spre textul filacteriului și spre vasul cu capul tăiat al Sfântului Ioan Botezătorul. Chipul fecioarei trădează o intensă trăire emoțională, Sfântul Ioan are o figură ascetică, în trupul longilin întrevăzându-se mai mult structura osoasă decât
O ALTĂ SULTĂNICĂ de ION C. HIRU în ediţia nr. 229 din 17 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360854_a_362183]
-
colorând-o în verde. Nu era de mirare că biata fată fugea ca urmărită de necuratul să nu mai vadă nimeni catastrofa din capul ei. După ea, alerga o altă fată, tot atât de nefericită, cu ambele tâmple rase și o coamă vișinie pe mijloc. Doamna Fira țâțâi întristată. Ar fi trebuit ca fetele astea să o cunoască pe Maricica. Nimeni nu reușea așa „permanent” cum reușea să facă Maricica, vecina și coafeza ei. Cu pieptul în față, țanțoșă și mândră de buclele
DOAMNA FIRA de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1365 din 26 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/368428_a_369757]
-
de dud. Toarnă într-un pahar dichisit. Mărgelele joacă după melodia dvd-ului. Mai pune încă unul, mă arde pe gât, dar îmi face bine. Se plimbă prin biroul mare, mobilat cu gust. Eu stau comod pe un fotoliu din piele vișinie. Mă uit la bărbatul din fața mea; pare înalt și puternic. E încă frumos. Suntem un fel de veri de-al doilea, îmi zic că tot neamul nostru a fost frumos, mai ales eu(!) Îmi răsună în minte vorba unei mătuși
PUTEREA VOINŢEI de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 205 din 24 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366853_a_368182]
-
Acasa > Literatura > Beletristica > ATRACȚII Autor: Alexandru Cosmin Crăciun Publicat în: Ediția nr. 2103 din 03 octombrie 2016 Toate Articolele Autorului Atracții Noaptea îți scriu. Înmoi cuvinte în sânge vișiniu. Îți las pe bilețele vocea mea mută să plutească pe irisul tău fără cută. Respir încet și sacadat. Nu se aude niciun zgomot - nici greieri, nici însăși noaptea, nici vântul, nici briza ce-ți mângâie trupul uscat. Se simte doar
ATRACȚII de ALEXANDRU COSMIN CRĂCIUN în ediţia nr. 2103 din 03 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/367605_a_368934]