210 matches
-
vând sub eticheta noastră și pe care străinii le cumpără în cea mai mare parte”(George Fonsegrive: Art et pornographie, p. 6). Ne-ar bucura să fim de acord cu distinsul autor, dacă n-am cunoaște din izvoare autentice imensul „vițiu francez” care a degradat, prin repercusiune prestigioasă, arta europeană și devastează cultura românească de vreo 60 de ani încoace. Deviza l’art pour l’art nu e nici belgiană, nici olandeză și nici germană, fiindcă e autentic franceză și Parisul
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
poeții vor înțelege, singurii, taina acelui procedeu de "exhauțiune", de epuizare a calităților unei figuri - generoasă și liberă construcție a transcendenței. Lumile matematice sînt vizibil exterioare; numai elanuri somatorii virtuale, acumulări de operații le leagă. Extremele bogății, onoruri, frumuseți și viții atribuite de Matei Caragiale personagiilor sale sînt de aceeași natură cu infinitatea de operații care ne dezleagă de o lume de ființe algebrice, pentru un grad superior de transcendență. în literatură, idealitatea personagiilor se obține printr-un exces de dărnicie
Vocația și proza democrației by Cassian Maria Spiridon () [Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
neveste./ Poeții și amanții, de visuri îngânați,/ N-au timp pentru comploturi, ei sunt prea ocupați. August rămâne inflexibil în judecata sa severă despre poetul care pervertește moravurile romane : Cinismul fără margini, brutal cât și o stâncă,/ Nebuna cutezare și vițiul abject/ În mintea lui secat-a tot simțul de respect./ Corumpător de inimi, poet de saturnale,/ El ofensează cerul cu scrierile sale,/ [...] Am vrut să fac din Roma regină suverană,/ El cată ca să facă din ea o curtizană (III 6
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
ea la Paris, a dus-o în cabareturi, tripouri și bordeluri, și după aceea s-a mirat că l-a înșelat etc. Mi-a vorbit de Ion Pillat, arătându-l ca pe un om nesincer și nesănătos sufletește, care are viții sexuale (masochism). Îi pozează Ionel Teodoreanu. Nu-i place că vorbește așa de mult și se exprimă tufos. "Ce vrai să spui d-ta? n-am înțeles; spune, te rog, cu vorbe simple." Am vorbit cu părere de rău despre
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
un munte și ai putea lucra. Domnule negustor, răspunde mândru cerșetorul; îți atrag atenția că nu-ți cer sfaturi, ci monede. Virtuțile sunt instituții omenești; pasiunile, divine. Patima nu se leapădă ușor cum ai arunca un strai. Sărăcia nu e vițiu; e ceva mult mai rău. O fată naivă se prezintă la un confesional, îngenunche și așteaptă. De la o vreme, văzând-o că tace, preotul o îndeamnă. Hai, vorbește, mărturisește; ce-ai făcut? N-am făcut nimic. Atunci du-te și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
la început este deprinderea de a ciopli și curăți piatra brută: pe de o parte înlătură deci ideile sterpe, prejudecățile, opiniile învățate și primite de-a gata, iar pe de altă parte se desface din deprinderi grosolane, din înclinări spre vițiu, din instincte și egoism. Procedând astfel, își afirmă în sensul cel mai bun al cuvântului libertatea sa. Neofitul, prin urmare, trebuie să tindă a realiza din sine însuși, în primul rând, o inteligență larg deschisă tuturor ideilor susceptibile de a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
de redactor la radio nu a fost deloc roz. — La Radio, spune chiar redactorul, nu fac decât să continui clientela din oraș. Aceeași clienți dezbrăcați, nu la fizic, ci la moral. Bolnavi de vanitate, de răutate, suferinzi de lăcomie, cu viții și tare, se perindă în dosul și câteodată se strecoară chiar în fața microfonului. Am o vastă clinică de psihiatrie, devin psihiatru, deliruri de conferențiar și literat, manii de persecuție radiofonică, de invidii, de pizmă și ură, fobii radiofonice, paralizii ale
Academia bârlădeană și Vasile Voiculescu by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/783_a_1506]
-
toată lumea, iar orașul avea fața unui târg mai procopsit, infestat de venetici și, de aceea, mult colorat; și cu două lumi deosebite, care se ignorau reciproc și de departe: una, similievropenească prin gusturi, lux, maniere și petreceri, cosmopolită prin interese, viții și tradiții, purtându-și frivolitatea prin câteva localuri și cluburi exclusive, Într-un patrulater Îngust de câteva străzi, „Micul Paris“; dincolo de care Începea, brusc, cealaltă lume, mai greu de definit În diver sitatea ei cu caractere tipice, locale, lumea ade
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
bine, a-ți mirosi a catrință. Am rezistat astfel (nu mă-ntrebați cu ce frământări și refulări de Îndemnuri ale diavolului) acelor atracții morbide de care pătimesc Îndeosebi adolescenții În fața farmecelor pu trede ale femeilor consumate de boli și de viții ascunse, cum era teleleica de hangiță din fața primăriei, poamă bună, unealtă diavolească stând În calea călătorilor spre munte, zăboviți aici ca la „Hanul lui Mânjoală“. Iar peste drum, la primărie, sta vătășelul scurt și Îndesat care mă tot ațâța cu
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
dar nu neîntinată. Foarte lăudabilă și nobilă faptă, desigur, dar care a dus mai târziu la un sfârșit brusc, și pentru unii suspect, al doctoru lui, pe la patruzeci de ani abia, apoi la ruina labora torului și la scufundarea În viții și În ticăloșii de tot felul a veselei moș tenitoare, Întoarsă acum la vechea ei matcă prin răsfățul bunei stări, al „nesuferitei bunăstări“, cum avea să spună Lenin. Cine dintre noi, colaboratorii și prietenii devotați ai doctorului, puteam bănui că
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
Înconjurat totdeauna de tineri efebi, de tineri scriitori și pictori de stânga literară pe acea vre me. Aventurier, escroc, mecenat și colecționar de tablouri cu mult gust, Bogdan-Pitești purta, cu o afectație de mare cabotin, nemaiîntâlnită la nimeni de atunci, vițiile lui pederaste sau și mai ticăloase, cinismul franc și ostentatoriu, verva și à propos-ul lui imperturbabile, barbișonul lui second-empire - cu alura, pe proporțiile noastre, a unui om din Renaștere, cu care a și in trat În legendă. A murit fulgerat
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
genialitate ale iubitelor noastre sunt Întrerupte brusc de oboselile măriti șului. - Multă și impertinentă vor bărie despre femei, despre zbuciumul lor zadarnic și despre scurta lor glorie lumească. - Cele mai aspre cuvinte ce ați auzit despre femei, despre tentațiile, rătăcirile, vițiile și prădă ciunile lor. - Les femmes n’ont ni goût, ni dégoût, spunea o mare curtezană a Europei galante de acum patruzeci de ani. - Dar parcă tot mai bine e să te lași păcălit de femei, căci ai ce Învăța
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
și altele, să n-avem nici o grijă, vor intra În Infern cu veșnicul lor zâmbet pe buze - sigure pe ele și că-i vor deprava pe toți diavolii de acolo. După toate astea și Încă altele, s-ar părea că vițiul, luxuria, impudicitatea le aparțin În propriu, constituțional și de când lumea, se confundă cu ființa lor până la o enormă, candidă și quasi-divină inconștiență. Asta o vedem zilnic În ușurința cu care se depravează femeile când se mărită fără pic de dragoste
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
a femeilor, cum și al gustului lor pentru promiscuitate și echivoc, o Întreagă cazuistică a amorului profan și păgânesc, fără nici o legătură cu vârsta, cu experiența, cu educația, cu condiția lor socială? Le vor fi practicând ele cumva, aceste deprinderi, viții și depravări, dintr-o pasiune nebunească, dintr-o adorație fără margini pentru obiectul pasiunilor lor? - Poate!... (Am văzut la noi la țară pe părintele fericit al unui copilaș abia Înțărcat ridicându-l În sus și sărutându-l, dragul de el
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
singur ca să fumeze o țigară de foi În liniște. Ceea ce ne-ar Îndemna, prin urmare, la o reconsiderare, la o reformă a amorului, mai ales de când bărbații și-au atras de partea lor toate posibilitățile de a practica pasiunile și vițiile, lăsând pe seama femeilor marea dificultate de a prac tica numai virtuțile; cum și la o schimbare de roluri, realizabilă mâine-poi mâine, și anume: femeile să fie oricând dispuse a ceda bărbaților, iar aceștia să se complacă În oarecare rezistență. Ca
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
clienți serioși care s-ar fi rușinat să intre În bordelul cu lume amestecată la porți și În „salonul“ cu fel și fel de exemplare, mai grase și mai slabe, Înșirate ca vitele În obor, dar mai ales clienți cu viții speciale, maniaci, trăsniți, deprimați și deficienți sexuali, maturi sau bătrâni, cum era cel despre care ne povestea una din intrarea Zalomit, că venea Înso țit de vreun băiat cules de pe stradă și pus aici la treabă „pă gratis“, bătrânul mulțumindu
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
pun imaginația în lucrare pentru a legitima anumite pretenții, anumite atitudini sau anumite poze... Unii, în fine (sinceri aceștia), sunt stăpâniți de o stranie dorință de a se acuza, de a retrăi suferințe vechi, de a se umili, divulgându-și vițiile, descoperindu-și turpitudinile, recunoscându-și erorile, exagerându-le chiar, adesea... Ipoteza din urmă, cea mai puțin obicinuită desigur, îmi pare cea mai interesantă. Ea formează cazul lui Jean Jacques din "Confessions". În ea ar intra cazurile câtorva contimporani, de pildă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
îndoielei și ale criticei. Ideologiei și mișcării socialiste datoresc în bună parte felul meu de a fi, de a considera viața cu scopurile ei. În epoca acea îndepărtată a adolescenței mele, am învățat a privi structura mediului social, a înțelege vițiile acestuia, nedreptățile, durerile, aberațiile lui, și de a simți crescând în mine toată nemulțumirea, toată neliniștea și toată revolta pe care mi le inspirau. Toate aceste lucruri sporeau desigur încrederea în mine, în forțele mele, în misiunea la care aveam
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
formațiunei sufletului colectiv al vechei capitale, ci toate curbele evoluției lui. Soartă vitregă Sunt orașe nefericite cum sunt pe lume oameni fără noroc. Nefericite, nu pentru că le-ar lipsi însușirile necesare unei dezvoltări favorabile, sau din cauza a cine știe ce defecte sau viții incurabile de care ar fi atinse, ci pentru motive diverse, de natură incidentală, exterioară; tot așa cum unii oameni se văd mereu prigoniți de soartă, nu pentru c-ar fi nevrednici sau răi (uneori tocmai pentru că nu sunt...), ci pentru că ori de câte ori
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
-le îndatoririlor școlare; faptul de a putea spune cu orgoliu: "nouă nu ne-a pus nimeni condeiul în mână", adică inițierea noastră în materie de jurnalism ne-am făcut-o singuri, prin propriile noastre mijloace, poate (cine știe!) din cauza vreunui vițiu psihic, a unei tare de origină obscură (căci sunt convins că un om "normal", psihic și moralmente normal, adică bine echilibrat în toate, moderat, decent, prudent, nu poate fi sau deveni un bun ziarist). E adevărat că, în ce mă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
n-a fost activitatea mea principală decât de demult, la început, cum am mai spus-o. Dar de părăsit, n-am părăsit-o cu totul niciodată: n-am putut; cum nu poate cineva părăsi obiectul unei pasiuni sau al unui vițiu... De aceea, când acum doi ani, am reluat în mod regulat activitatea mea publicistică la "Adevěrul", am crezut de datoria mea să lămuresc această împrejurare printr-un fel de scrisoare deschisă adresată cititorilor mei. Așa cum îl arată titlul, mesajul acesta
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
înseamnă deloc puțin lucru. Căci pentru ca anecdota să primeze, trebuia, întâi, ca cei care decretaseră acest lucru să acuze o stare de suflet potrivită, o inimă ușoară, generoasă, largă, o dispoziție netulburată de preocupări grave sau de pasiuni și de viții. Starea aceasta era în nota acelor timpuri fericite, când micul nostru stat independent își stabilise bazele existenței sale politice, când o parte din idealurile noastre naționale se găseau împlinite, când fiecare se credea în drept să privească viitorul cu speranță
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
mari din țară. Construcția ei se datorește inițiativei mitropolitului Veniamin Costache și domnitorului Ioniță Sandu Sturza, dar n-a început decât la 1834 (sub Mihai Grigore Sturza). După cinci ani biserica fiind aproape gata, cupola principală se nărui din cauza unui vițiu al construcției. Lucrul nu mai fu reluat decât în anul 1880 și terminat la 1887, când s-a făcut inaugurarea ei cu un fast deosebit. La serbările care au avut loc au luat parte: Regele Carol I, Regina Elisabeta și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
endnote id="(482)"/>. Morminte simbolice similare se află la Sighet, Dorohoi și În alte orașe românești <endnote id="(554, vezi ilustrații)"/>. Explicația realistă „Murdăria nu este consecvența sărăciei - scria Într-o «cărticică populară», Ruhălă și Mesia, din 1858 -, ci un vițiu propriu al poporului evreesc. Românul nu se Înșală când caracterizează pe evreu cu epitetul : Jidov necurat” <endnote id="(3, p. 20)"/>. Soluției „rasiste” i s-a opus alta, așa-zis „realistă”. Au fost savanți, inclusiv evrei, care au susținut teoria
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
despre «maladiile ghetourilor» din Italia - ; mirosul, pe care Îl răspândește lumea măruntă din rândurile lor, se datorează Înghesuielii din casele lor și sărăciei” <endnote id="(455, II, p. 284)"/>. Evident, În epoca premodernă, murdăria nu era nici pe departe „un vițiu propriu al poporului evreesc”. Carențe ale simțului curățeniei sunt atestate din plin la mai toți europenii. Românii nu au făcut excepție. Unii călători străini prin Țările Române au fost necruțători În această privință : „Există puține case valahe În care să
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]