335 matches
-
preotul José da Silva e Oliveira Rolim. Țelul principal al conspirației a fost cel de a elibera statul de sub dominația portugheză și de a organiza o republică după modelul francez. Prin trădarea lui Joaquim Silvério dos Reis, care a dezvăluit viceregelui numele tuturor conspiratorilor, mișcarea a fost anihilată prin arestarea și condamnarea lor pentru crimă de trădare și lezmajestate față de suveranul portughez. Conjuraçăo Baiana, deși avea aceleași scopuri ca Inconfidência Mineira, s-a născut nu în elita socială, ci a fost
Brazilia () [Corola-website/Science/297758_a_299087]
-
Vidigueira". În decembrie 1521 moare regele Manuel, urmând pe tron fiul său Johann III (Joăo III.) care caută corupția din comerțul cu India să o înlăture, pentru aceasta îl însărcinează pe "da Gama" numindu-l la 5 aprilie 1524 ca "Vicerege al Indiei" care împreună cu fii lui Estêvăo si Paulo pornesc spre India. Sosit aici î-a o serie de măsuri de schimbarea structurii administrative, și a disciplinei militare, înlocuind aproape tot personalul, luînd măsuri de plătire regulată a soldei militare
Vasco da Gama () [Corola-website/Science/297810_a_299139]
-
Indiei" care împreună cu fii lui Estêvăo si Paulo pornesc spre India. Sosit aici î-a o serie de măsuri de schimbarea structurii administrative, și a disciplinei militare, înlocuind aproape tot personalul, luînd măsuri de plătire regulată a soldei militare. Dar viceregele este bolnav murind la trei luni după sosirea lui în India osemintele sale fiind depuse de fiul lui în 1538 la capela mănăstirii "Nossa Senhora" din Vidigueira (provincia Alentejo, Portugalia). Mormintele familiei da Gama din Vidigueira n-au mai fost
Vasco da Gama () [Corola-website/Science/297810_a_299139]
-
au fost avariate și au ajuns cu mare dificultate la Sân Juan pentru aprovizionare și reparații. După câteva zile a ajuns în port o flotă spaniolă cu argint. La bordul uneia dintre nave se află Martín Enríquez de Almansa, noul vicerege din Noua Spanie. Deși fusese concordat un "încetați focul", au fost atacați de navele de război spaniole. După bătălia din 23 septembrie 1568, au reușit să se salveze doar două nave engleze, "Minion" și "Judith". Ambele nave au ajuns în
Francis Drake () [Corola-website/Science/297811_a_299140]
-
călătoriei de foame și sete. Ajuns în Anglia a avut probleme cu John Hawkins din cauza pierderilor suferite și poate aceste evenimente au alimentat ură personală a lui Drake față de spanioli, de Filip al II-lea și în mod particular față de viceregele Martín Enríquez de Almansa. Episodul cel mai celebru al carierei lui Drake a fost capturarea transportului de aur și argint la Nombre de Dios, în martie 1573. A pus mâna pe o mare cantitate de aur și argint, dar a
Francis Drake () [Corola-website/Science/297811_a_299140]
-
a divizat în viață, pe atât a ajuns Olav să atingă în moarte o putere unificatoare fără egal. Knut, distras de sarcina de a administra Anglia, a reușit să domnească în Norvegia doar 5 ani după Bătălia de la Stiklestad, prin viceregele Svein, fiul său. Dar când, fiul nelegitim al lui Olav, Magnus (numit "cel Bun") a pretins tronul Norvegiei, Knut a trebuit sa renunțe. Astfel a urmat un secol de prosperitate, ce a ținut până când regatul a fost din nou sfâșiat
Olaf al II-lea al Norvegiei () [Corola-website/Science/308608_a_309937]
-
un fiu, recunoscut postum. În anii următori a luptat în războiul Comunităților și a fost rănit; a participat de asemenea în asediul orașului său natal (1522); la sfârșitul lui 1522 a pornit alături de Juan Boscán și Pedro de Toledo, viitor vicerege al Napoli, într-o expediție de ajutorare care avea drept scop (neatins) evitarea căderii insulei Rodos în mâna turcilor; a fost grav rănit. Întors în Spania, a fost numit cavaler al Ordinului Santiago, iar în 1524 s-a luptat cu
Garcilaso de la Vega () [Corola-website/Science/308002_a_309331]
-
și a ordonat arestarea sa. A fost arestat în Tolosa și s-a decis exilarea sa pe o insulă a Dunării, aproape de Regensburg, care a fost descrisă de poet în „"Canción III"”. Intervenția lui Pedro de Toledo, pe atunci deja vicerege de Napoli, în favoarea lui Garcilaso, a fost crucială : profitând de faptul că în acei ani turcii începeau să amenințe Viena, Pedro de Toledo l-a convins pe împărat că era nevoie de Garcilaso, care a fost mobilizat să-l ajute
Garcilaso de la Vega () [Corola-website/Science/308002_a_309331]
-
Monterrey este un oraș din Mexic, capitala statului Nuevo León și al municipiului cu același nume. Numele orașului vine de la numele Contelui de Monterrey, viceregele Noii Spanii, Gaspar de Zúñiga y Acevedo, Conte de Monterrey. Orașul Monterrey avea, conform Recensământului din anul 2005, 1.133.070 locuitori. Conurbația, formată din orașul Monterrey, 19 alte localități și 11 municipii din Nuevo León avea 3.540.391
Monterrey, Nuevo León () [Corola-website/Science/306471_a_307800]
-
data de 20 septembrie 1596 și era în grija lui Diego de Montemayor, care a denumit noua așezare "Ciudad Metropolitana de Nuestra Señora de Monterrey" în onoarea lui Gaspar de Zúñiga y Acevedo, conte de Monterrey (Galicia), în această vreme vicerege al Noi Spanii. Monterrey este unul dintre puține orașe (împreună cu Guadalajara și Ciudad de México), care are o stemă garantată de familia regală spaniolă. De asemenea, statul Nuevo León este unic în Mexic, pentru că a conservat numele său orginal din
Monterrey, Nuevo León () [Corola-website/Science/306471_a_307800]
-
Damiettei a fost lung și greu; abia după un an, în luna noiembrie a anului 1219, cetatea era cucerită. Dezastrul fusese prevăzut de Al-Kamil, de aceea, încă din luna martie a anului 1219, el îndemnase pe fratele său Al Muazzam, vicerege al Damascului, să dărâme zidurile de apărare ale Ierusalimului pentru ca, la nevoie, să ofere cruciaților, în schimbul pozițiilor ocupate în Egipt, cetatea mult visată, dar o cetate nefortificată practic deschisă oricând unui atac. Negocierile au început încă înainte de a fi fost
Cruciada a cincea () [Corola-website/Science/306656_a_307985]
-
a obținut în cele din urma titlul de pașă și și-a extins guvernarea și asupra Gazei și chiar a Ierusalimului. Între 1830-1840 puterea în Palestina, și deci și în Yaffa trece în mâinile lui Ibrahim Pașa, fiul vitreg al viceregelui Egiptului, Muhammad Ali,de origine albaneză . Anii ocupației egiptene sunt prielnici pentru localitate. Ibrahim Pașa înființează în port o bază navală egipteană, plantează în jurul orașului livezi de portocali și lămâi, care vor deveni în viitor vestite în lume. Sunt aduși
Jaffa () [Corola-website/Science/306648_a_307977]
-
1613 prin Italia. Quevedo este trimis să se ocupe de unele comisioane la Nice, Veneția și până la urmă la Madrid, unde trebuie să se ocupe de intrigi în anturajul ducelui de Lerma, pentru a obține numirea ducelui de Osuna ca vicerege de Napoli, ceea ce va și reuși în 1616. Ajuns din nou în Italia împreună cu ducele de Osuna, Quevedo trebuie să se ocupe de organizarea proprietăților viceregatului și să spioneze împotriva republicii Veneția. Drept recompensă primește ordinul militar Santiago în 1618
Francisco de Quevedo () [Corola-website/Science/307850_a_309179]
-
nici o cucerire nouă. Atunci a ajuns la putere o nouă dianstie mult mai puternică. Cel mai activ membru al noii dinastii, Muhamad, a atacat India de Nord în 1192, a sfărâmat confederația nord - hindusă și a instalat în Delhi ca vicerege un sclav turc de al său. Acesta a înființat așa numita "dinastie a sclavilor" . El și urmașii săi au extins puterea sultanatului musulman asupra întregii Indii. Regatele hinduse nu au fost desființate, ci doar vasalizate, iar nu toată populația a
Subcontinentul Indian () [Corola-website/Science/308301_a_309630]
-
încorporată în Regatul Aragonului. În timpul luptei cu Arborea, Pere al IV-lea al Aragonului a oferit autonomie legislativă Sardiniei, care avea una dintre cele mai avansate tradiții judiciare din Europa acelor vremuri. Regatul a fost guvernat în numele regelui de către un vicerege. Când, în 1409, Marti cel Tânăr, regele Siciliei și moștenitorul tronului Aragonului, a învins ultimul "giudicato" Sardinian și a murit de malarie la Cagliari, Sardinia a trecut împreună cu Coroana Aragonului sub sezeranitatea unei Spanii unite. Corsica, care nu a fost
Regatul Sardiniei () [Corola-website/Science/303148_a_304477]
-
a venit în 493, când Odoacru a fost înlocuit de Theodoric cel Mare, regele ostrogoților. Theodoric a fost forțat să apară subordonat lui Zeno, în scopul de-al elimina pe Odoacru. În timp ce, în principiu, Theodoric a fost un subordonat, un vicerege al împăratului de Est, de fapt, a fost egalul lui. După moartea lui Theodoric în 526, jumătatea vestică a Imperiului a fost acum pe deplin controlată de către triburile germanice (deși mulți dintre ei au continuat să recunoască dreptul roman), în timp ce
Imperiul Roman de Apus () [Corola-website/Science/302542_a_303871]
-
numit cei mai buni oameni de la curte să-i fie mentori. Astfel, Paser Vizirul s-a ocupat de educația sa în tehnica militară, diplomație, finanțe și astrologie. Al doilea profesor menționat este Imenemipet, prieten al lui Ramses din copilărie și vicerege al Nubiei. Dar nu se cunoaște cu ce anume a contribuit acesta la educația viitorului faraon. Tia, a fost un alt mentor al lui Ramses. Acesta a devenit unul dintre cei mai buni prieteni ai faraonului și un om foarte
Ramses al II-lea () [Corola-website/Science/302466_a_303795]
-
A fost prezent la Asediul de la Philippsburg din 1676. În 1676 a obținut rangul de feldmareșal. În acest timp, el a supraviețuit unei îmbolnăviri de variola, iar în 1678 a supraviețuit unei căzături de pe pod la Philippsburg. A fost numit vicerege în Tirol de către împărat.. La Tratatul de la Nijmegen din 1679 a fost confirmat ca Duce de Lorena dar totuși nu a putut prelua conducerea provinciei. S-a logodit cu Marie Jeanne de Savoia în februarie 1662. Totuși a abandonat planul
Carol al V-lea de Lorena () [Corola-website/Science/299024_a_300353]
-
fost marcată de pretenții imperialiste și de expansiune continuă a imperiului colonial britanic. În 1858, când Compania Indiilor Orientale a fost desființată, în ajunul răscoalei Sipailor, Coroana Britanică a preluat atribuțiile guvernului Indiei, în fruntea căruia a fost stabilit un vicerege englez, Victoria autoproclamandu-se Împărăteasa Indiei în 1876. Coloniile din Hong Kong (pe care Imperiul Britanic le arendase pentru 99 de ani prin Tratatul de la Nanjing care a încheiat Războiul Opiului din 1842) și Singapore au asigurat expansiunea în China și în
Istoria Regatului Unit () [Corola-website/Science/298984_a_300313]
-
în centrul pieței, redenumită „Piața Revoluției”. Printre cei 1119 oameni decapitați în locul respectiv sunt Ludovic al XVI-lea, Maria-Antoaneta, Philippe Égalité și Madame du Barry. În 1795, după sfârșitul Terorii Iacobine, piața a fost redenumită „Piața Concordiei”. În anul 1831, viceregele Egiptului Muhammad Ali i-a oferit regelui Ludovic-Filip două obeliscuri din Templul din Luxor. S-a luat decizia să ridice unul dintre cele două în centrul pieței pentru a înlocui statuia Libertății, înlăturată în timpul Consulatului. Ridicarea obeliscului, o realizare remarcabilă
Place de la Concorde () [Corola-website/Science/304702_a_306031]
-
asumă responsabilitatea conducerii operațiunilor militare. Împăratul, în ciuda faptului că nu avea nicio pregătire în domeniul militar, a preluat comanda supremă a armatei pe 21 august 1915. Imediat după schimbarea din funcție, marele duce a fost numit imediat comandant suprem și vicerege în Caucaz, luând locul fostului guvernator general Voronțov. Marele duce a fost în mod oficial în funcția de comandant suprem, dar generalul Nicolai Nicolaevici Iudenici era cel mai important comandant al armatei rusești din zonă. Inamicul Rusiei în această zonă
Marele duce Nicolai Nicolaevici (cel Tânăr) al Rusiei () [Corola-website/Science/304712_a_306041]
-
avut urmări. Explorarea țărmurilor Africii și descoperirea caii maritime spre India au deschis Portugaliei vaste perspective maritime, comerciale și coloniale. După ce și-au impus supremația năvală și militară și dominația comercială pe țărmul de apus al Indiei, portughezii sub conducerea viceregelui Indiilor, Afonso de Alberquerque, au organizat expediții de explorare și cucerire în Orient, în peninsula Malacca și în Indonezia. Au cucerit portul Malacca, principalul centru de tranzit și antrepozit al comerțului cu mirodenii din Asia de S-E și insulele
Perioada marilor descoperiri () [Corola-website/Science/303948_a_305277]
-
maritime și comerciale, organiza escadrele de război și de comerț, recruta marinari și trupe, numea funcționari, acordă licențe de comerț colonial, distribuia mărfurile de export și import, stabilea prețurile de desfacere, calcula beneficiile depunătorilor. Conducerea coloniilor era exercitată de un vicerege al Indiilor, începând cu 1504 și de guvernatori pentru posesiunile din Africa, India, Malaezia, Indonezia, Brazilia, ajutați de inspectori, comandanți de forturi, directori de factorii, feluriți funcționari judiciari, administrativi, valami. Spaniolii, cărora calea spre India prin Oceanul Atlantic, în direcția sudică
Perioada marilor descoperiri () [Corola-website/Science/303948_a_305277]
-
la Sevilla, în a cărui cimpetenta intrau organizarea și supravegherea legăturilor maritime și comerciale dintre Spania și posesiunile sale transoceanice. Coloniile erau împărțite în două viceregate, unul cuprinzând posesiunile din Mexic și America Centrală, altul pe cele din America de Sud, conduse de viceregi, numiți de suverani. Luptele și represiunile din epoca cuceririi, destrămarea violență a structurilor sociale și a felului de viață tradițional, aservirea și muncă forțată în mine, abuzurile administrației spaniole, epidemiile provocate de bolile aduse din Europa au provocat un rapid
Perioada marilor descoperiri () [Corola-website/Science/303948_a_305277]
-
cu succes împotriva insurecției tiroliene și a celei saxone, cât și pe teatrele secundare de operațiuni, obținând succese pe toate fronturile și împingând înapoi armatele austriece respective. Crucial pentru bătălia ce se anunța la nord de Viena a fost succesul Viceregelui Italiei, Prințul Eugène, care a învins „Armata Austriei Interioare”, condusă de arhiducele Ioan de Austria, reușind să se alăture pe 5 și 6 iunie, împreună cu subordonatul său, generalul Marmont, armatei principale franco-germane, masată în jurul Vienei. Pe parcursul celor două zile de
Bătălia de la Wagram () [Corola-website/Science/304378_a_305707]