496 matches
-
a d-lui Holban ar fi fost făcută astfel numai din prostie. Daca ea întrunea voturile a 2/3 dintre deputați alegerea se invalida; neîntrunind atâtea, ea s-a contestat cel puțin. Va să zică n-a fost numai prostie, ci și vicleșug la mijloc. Proștii sânt totdeauna vicleni. Apoi s-a trecut la ordinea zilei, adică la verificarea alegerii d-lui Marghiloman (Buzău). Aici erau 21 de alegători contestați. Termenul era tocmai cel pus la alegerea d-lui Maiorescu, dar fiindcă era
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
nu s-au făcut ceva mai mult despre noi. Datu-ne-ai pe noi păgânilor spre robie și spre pradă si spre junghiere și spre jefuire celor fără de lege și nici așa n-am înțeles, nici ne-am depărtat de la vicleșugurile noaste și de la fără-de-legile noastre. Nici prin cele de întristare, nici prin cele rele nu ne-am înțelepțit, nici prin facerile tale de bine si prin darurile tale nu ne-am făcut mai buni! Și astfel a fost totdeuna. În loc de
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
bea... când iată că sună încet clopotele și cântecele de la Înviere... și paharul îi cade din mână... el e recâștigat pentru viață. Înviere - renaștere? Paralel cu istoria reală a faptei, războiului, cruzimii și răutății, paralel cu acea țesătură de egoism, vicleșug, tiranie de uliță și tiranie personală, din care cea din urmă e de preferat, alături cu voința acelui soi de oameni pe cari Calist îi descrie așa de bine în rugăciunea lui - trăiește creierul omenirii o mică parte din viață
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
79} E în aceasta... mîntuirea? Fi-va omenirea cultă, omenirea știutoare mai bună decât cea neștiutoare? După câte știm din trecut și vedem azi, nu. Va rămânea într-adevăr un tezaur în urma generațiilor, însă totuși, omul armei si acela al vicleșugului, ostașul și diplomatul, vor însemna mai mult în vremea lor, vor fi mai mult viețuind decât pictorul Rafael sau muzicantul Mozart sau astronomul Newton. De aceea, la ademenirea muzicei cerești, Faust răspuude: "Aud solia, dar îmi lipsește credința în ea
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
lesnea crezare a mulțimii se-ntemeiază demagogii cari, neștiind nimic, neavând nimic, vor să se ridice deasupra tuturora și să trăiască din obolul nemeritat al săracului. Și fiindcă demagogii, fiind în genere oameni de rând, [sînt] înzestrați în loc de minte cu vicleșug numai, stăpânirea lor însemnează domnia brutalității, a viciilor și a ușurinței. Singura chezășie însă contra domniei demagogiei este censul, e împărțirea alegătorilor în categorii după importanța lor economică sau intelectuală. De aceea sîntem contra sufrajului universal, căci acesta ridică deosebirea
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
părți din moșia străveche a Moldovei și, preste toate acestea, primejdia de a fi inundați și cotropiți de sute de mii de proletari flămânzi și cu totul improductivi, al căror singur merit e o lăcomie rapace, a căror armă e vicleșugul și corumperea, a căror patrie nu e nicăieri în lume și cari nu-și mai găsesc căpătâi decât în România, unde să se oploșească la umbra teoriei rosetești de "om și om". Este aceasta sau nu o ducere ad absurdum
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
cele patru colțuri ale lumii, în România ca și-n America; fraternitate și egalitate între om și om; republici mari și mici și prezidenți de republică pe toate ulițele și-n toate cafenelele, în România ca și-n America; șiretenia, vicleșugul și cinismul-virtuți cetățenești; gheșeftul - scopul; și politica umanitară - mijlocul. Acestea pe tărâmul politic; pe cel economic, nimic, curat nimic; din nenorocire întru aceasta ne deosebim cu totul de America. Rezultatul îl vedem, și poate că așa de târziu încît îl
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
și a părintelui acestora, C. A. Rosetti, a cărui nume slăvit va fi de toate veniturile de acum și pururea și în vecii vecilor. Christ a fost reprezentantul săracului cinstit și harnic. Antihrist e reprezentantul săracului viclean și leneș, căci vicleșugul și lenea, tertipul și rușinea de muncă sânt cele două mari semne caracteristice atât ale roșilor ca colectivitate, esceptînd pe puțini, cât și a elementelor străine pe cari ei mai cu seamă le favorizează. Am susținut într-un rând că
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
simte ca renăscut, este supus unor repetate asalturi ale fericirii. Realizează sfînta taină a botezului, adevărul ei. Simte și afirmă: Botezul e o descoperire. Botezul din celula 18 îi va deschide una după alta pușcăriașului, izraelitului în care nu este vicleșug, nesfîrșitul șir al porților în care strălucitoare se arată, în marea lor splendoare, fericirile. Va cunoaște noi și nebănuite tărîmuri ale fericirii, va călca pe încă alte și necunoscute și înalte trepte ale bucuriei. * La 48 de ani Nicolae Steinhardt
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
în genunchi. Împăratul însă, vrând să-l încerce pe Arie, la chemat la palat și l-a iscodit să vadă dacă respectă hotărârile sinodului de la Niceea. Acesta, fără să se codească, a subscris degrabă învățătura de credință, evitând deznodământul cu vicleșug abil prin această semnare. Mirat, împăratul i-a cerut să jure. A făcut și acest lucru, în mod fraudulos bătându-și joc la fel de ingenios, și de jurământ. Eu consemnez ceea ce am auzit despre acest șiretlic. Căci se spune că Arie
Despre credinţa ortodoxă şi despre erezii by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/129_a_440]
-
pentru că ce unire are întunericul cu lumina?” (Sf. Ioan Gură de Aur, în vol. Mărgăritarele Sfântului Ioan Gură de Aur, p. 176) „Auziți, ortodocșilor, și nu vă amestecați cu ereticii! Ascultați păstorilor și vă cutremurați și nu tăceți, ci mărturisiți vicleșugul păgânătății lor. Nu dați loc diavolului, nu lăsați ușă lupilor!” (Sf. Ioan Gură de Aur, în vol. Mărgăritarele Sfântului Ioan Gură de Aur, p. 177) 105 Fuga de învățăturile eretice, ucigătoare de suflet „... să fugim de învățăturile care ne vatămă
Despre credinţa ortodoxă şi despre erezii by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/129_a_440]
-
Dietrich a fost atras în dispute cu cetățenii orașului Leipzig și cu nobilimea din Meißen. După un asediu inutil al Leipzigului, în 1217 el a fost de acord să treacă la negocieri, însă imediat după aceea a ocupat orașul prin vicleșug, i-a distrus zidurile și a construit trei castele în numele său în interiorul cetății, înarmate cu trupe ale sale. Markgraful Dietrich I a murit în 18 februarie 1221, posibil otrăvit de către medicul său, instigat în acest sens de către cetățenii Leipzigului și
Dietrich de Meissen () [Corola-website/Science/327768_a_329097]
-
o șuviță de păr și de urme de pași; Oreste se lasă astfel recunoscut prin semnele pe care le lasă în urma sa. Cu toate acestea, sora sa nu-l recunoaște atunci când apare în fața ei și se teme chiar de un vicleșug când el își dezvăluie identitatea. Ea îi cere dovezi pe care Oreste i le dă; pornind de la aceste elemente, Electra începe un raționament care o conduce la recunoașterea efectivă. Această schemă de recunoaștere și-a impus marca asupra tradiției și
Legenda Electrei de-a lungul timpului by Irinel Aura Stoica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1626_a_3036]
-
în complicitate cu amantul ei, Egist. Cititorul/spectatorul află că tânărul a revenit acasă pentru a se răzbuna; în scopul înfăptuirii acestui act de dreptate, cu atât mai legitim cu cât fusese hotărât de zei, el pune la cale un vicleșug: se va anunța că a murit la jocurile de la Delfi. Tânărul și prietenii săi se retrag; acum intră în scenă Electra, moment dibaci pregătit, căci înainte ca spectatorul să vadă personajul, el auzise vaietele sale disperate de după ziduri; făcându-și
Legenda Electrei de-a lungul timpului by Irinel Aura Stoica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1626_a_3036]
-
cu toate puterile”, scria Liviu Rusu1. Autorului grec nu i se poate contesta lirismul, grația cu care eroinele sale împărtășesc publicului revolta, durerea, dragostea, duioșia sufletului lor. La Sofocle, Electra rămâne singură; disperarea ei este încă și mai mare din cauza vicleșugului lui Oreste, care răspândește vestea că a murit. Recunoașterea fratelui și a surorii sale este întârziată și bucuria pe care o aduce precedă cu puțin dublul asasinat al lui Egist și al Clitemnestrei. La Euripide, statutul social al eroinei, măritată
Legenda Electrei de-a lungul timpului by Irinel Aura Stoica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1626_a_3036]
-
vedem oameni prinși în rebeliune fățișă devenind adiutanți domnești, vedem pe alții vânând prin cotituri sub masca patriotismului posturi la Casație ori la drum de fier; c-un cuvânt, nici merit nici muncă nu sunt considerate, iar ignoranța, felonia politică, vicleșugul comun devin titluri de recomandație pentru înaintare în statul român. Și toți acești paraziți sociali, toată secta asta de spioni și cavaleri de industrie, acest odium generis humani cum i-ar zice Tacit, costă mult, foarte mult. Sarcinele de întreținere
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
vedem oameni prinși în rebeliune fățișă devenind adiutanți domnești, vedem pe alții vânând prin cotituri sub masca patriotismului posturi la Casație ori la drum de fier; c-un cuvânt, nici merit nici muncă nu sunt considerate, iar ignoranța, felonia politică, vicleșugul comun devin titluri de recomandație pentru înaintare în statul român. Și toți acești paraziți sociali, toată secta asta de spioni și cavaleri de industrie, acest odium generis humani cum i-ar zice Tacit, costă mult, foarte mult. Sarcinele de întreținere
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
între ei nu se poate naște un autor de exemplu, un om de științe sau de litere, un om care să compenseze, prin știință sau talent, munca națională ce-l susține; că n-au nici un alt talent decât acela al vicleșugului, al pungășiei, al cumulului, al tripotajului; că mintea la ei e substituită printr-un surogat din cele mai rele, pișicherlâcul; inima și caracterul prin surogate și mai rele, prin falsitate și înclinări de trădare. Iată ceea ce am dovedit clar. De
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
orice guvern, pe de alta centralizare, extremă centralizare, care să facă a atârna miile și iarăși miile de izvorașe ale bugetelor și ale averii publice de victoria, pretinsă politică, din centru. Față dar cu această lume în care corupția, ignoranța, vicleșugul sânt aproape condiții de existență, față c-o lume în care miniștrii nu au sfiala de-a cruța pe Domn de decrete de numire în cari figurau oameni vinovați de înaltă trădare și pasquilanți de cea mai rea specie, ce
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
și de comune decât din munca lor proprie, din îndeletnicirea cu meșteșugul părinților lor. Astfel s-au înmulțit rușinea de muncă și proletariatul condeiului, aceasta clasă vecinic nenorocită, condamnată la celibat și la mizerie, luptând prin ură, intrigi, calomnii și vicleșug pentru pînea amară a bugetului și înecînd c-o rară obrăznicie orice muncă spirituală adevărată, orice merit adevărat. Dar ce să mai vorbim asupra acestei materii? Prin pripirea celor crescuți de mici copii la Paris ni s-au îngreuiat preste
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
inelul pentru ea, în păstrare. Dar ce încearcă să facă? Aici vine șmecheria. Eu îi dau toți banii pe care și-i dorește. Plus că trimit un cec la bărbatul ei, în Cuba. Așa că de ce vrea banii ăștia câștigați prin vicleșug? Poate că, cine știe, sunt bani pentru asigurările sociale? I-ai dat destul? E foarte pricepută la bani. Asta e de fapt și speranța mea. Dacă i-am dat? Sigur. I-am dat o casă în Long Island. Dar, dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
scrierile acestei perioade. Cărturarul ceh afirma că principele polon Mieszko I (960-992), altminteri, aliat al Přemyslizilor pe parcursul întregii sale domnii, cu excepția ultimilor ani, a fost un om perfid cum n-a existat altul pe lume - el a acaparat Cracovia prin vicleșug și i-a omorât pe toți cehii găsiți în oraș29. Animozitățile și-au găsit reflectare până și în hagiografie. O legendă de la sfârșitul secolului XII - începutul secolului XIII istorisește că întorcându-se de la păgâni in Poloniam, sfântul ceh Adalbert i-
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
absurdul acestui conglomerat uman”. Sentimentul este de iluzie, de minciună, de stranietate. Oricum, Cioran știe că ipocrizia însăși poate fi sursa demonismului. Citează într-un loc din Psalmul 31 („Ferice de omul ș...ț în sufletul căruia nu se află vicleșugul!”) pentru că este el însuși apăsat și chinuit de prezența dublului său, permanent la pândă, în care se recunoaște. Ciudat este că Cioran este sau vrea să fie în permanență altceva, adică altul. Numai când este altul, suferă. Aici e sursa
[Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
intrat în ierarhia judecătorească franceză. Micul corsican, după cum a fost cunoscut mai târziu datorită originii sale, dar și înălțimii reduse, a avut un temperament năvalnic, care știa să iasă cu bine dintr-o încăierare și să obțină iertarea mamei prin vicleșug, chiar dacă era vinovat. Mama sa era cea care s-a ocupat de educația copiilor, Napoleon moștenind de la ea spiritul de ordine și dragostea de muncă. În 1779, împreună cu fratele său, Joseph, micul Napoleon a fost dus la învățătură în Franța
ÎNTRE LEGENDĂ ȘI ADEVĂR - auxiliar pentru istorie by ILONA ȘELARU, LILIANA – DANA TOLONTAN () [Corola-publishinghouse/Science/1150_a_1891]
-
în Bajazet (V, 4) Roxane, adresându-i-se lui Bajazet, trece de la dumneavoastră la tu în momentul în care își schimbă atitudinea: ROXANE: Dar mare-mi e mirarea, drept prețuire, Drept plată de iubire, de bizuire, Atâta vreme, printr-un vicleșug tăcut, Că dragoste-mi purtați, v-ați prefăcut. BAJAZET: Cine? eu, Doamnă? ROXANE: Da, chiar tu. Și ai voință Să negi disprețul de n-aș avea știință ? Simpla trecere de la dumneavoastră la tu realizează o schimbare de spațiu enunțiativ, însă
by DOMINIQUE MAINGUENEAU [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]