172 matches
-
de mitropolitul luminat al Moldovei Dosoftei și parcă la zicerea poeziei lui aerul devine gros ca mierea, unduirile vocale premerg valurile ce tresaltă spre muzica ritmului perfect: "Cântați Domnului în strune,/ În cobuz de viersuri bune,/ Și din ferecate surle/ Viersurile de psalmi să urle./ Cu bucium de corn de bour, / Să răsune până-n nour". Cine spunea că prin versurile lui Dosoftei din Psaltire, într-o nouă epifanie, Elohim capătă dimensiuni carpato-zamolxiene avea dreptate și că poezia lui avea să pregătească
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
însera; țară; samăn, samă, semănător, sămânță, semi, secară, secure, searbăd, sarbăd. o). a susține, a menține; a apărea și a apare, a dispărea și dispare p). ied, iapă, eu, ea, el, este, era, Europa ieftin, iepure, a ieși, pierde, pieri, viers; înghieț, îngheață, chem, chiamă. q). fii, fiică, alături, luni, alăturea, lunea, marțea, miercurea, joia, însă atâția. r). ianuar, februar, martie, aprilie, maiu, iunie, iulie, septembre, octombre, noembre, decembre, s). păreche, părete, rătezat; a spăria; a înveli. t). ușă, coajă; cenușă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
ruini și morminte, doi tineri se îndrăgostesc. Trec două țărăncuțe care descifrează silabisind versurile de pe soclul pe care stă poetul (gânditor pe o bancă). ...Ceva despre liniște, despre un lac cu lebede... N-a mai rămas nimic din toate decât viersul... * Sunt bucuros că armata roșie ne-a scăpat poate pentru totdeauna de bestia războinică. * Syringa Josica un fel de liliac care crește și în munții apuseni. Floarea mai bogată. 1. Călătorie cu avionul. Moscova. Uzkoe și parcul, liliacul, cucul și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
era tare de urechi. Omul de treabă nu se poate îmbogăți decât printr-o întâmplare. Posibil, dar minunea încă nu s-a văzut. Un muzicant, preotului, pe patul de moarte: Ce tot îmi cânți, părinte? Nu vezi că n-ai viers? Poate voi fi fiind și eu nobil. Nu știu. În corabia lui Noe se aflau trei frați, n-am aflat care era nobil și nu cunosc din care mă trag. Voltaire: Academia instituție în care intră titrați, prelați, medici, demnitari
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
ea. Și să-mi mai zici încă o cântare care să-mi placă și mai mult. Cânt bucuroasă, râde ea. Și își umflă iarăși harmonica și începe iar, pecum paserea. Beau iar un pahar și chiar două cât îi ține viersul. Și când stă, iar o chem: Poftesc să bei măcar o picătură cu mine, zic; iar dacă faci semn cu fruntea că ți-i greață de băutură, poftește și primește încă o bumașcă de douăzeci-și-cinci. Și să-mi mai cânți
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
mi-o vede./ Mai pe urmă cine-mi trece?/ Îmi trecea doamna Ileana./ Ea cum trece, cum mi-o aude,/ Cum mi-o aude, cum mi-o vede,/ Și din gură așa-mi grăia:/ - Ce cânți, Ileano, așa-ngânat,/ Tot ca viersul trăgănat,/ Și cu glasul haiducesc,/ Și cu viersul femeiesc” (Voineasa - Vâlcea). Drumurile profan și sacru sunt foarte clar delimitate în acest fragment, boierii parcurg un itinerar în contingent și nu au simțurile necesare pentru muzica din lumea mitului. Doamna, ca
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
trece?/ Îmi trecea doamna Ileana./ Ea cum trece, cum mi-o aude,/ Cum mi-o aude, cum mi-o vede,/ Și din gură așa-mi grăia:/ - Ce cânți, Ileano, așa-ngânat,/ Tot ca viersul trăgănat,/ Și cu glasul haiducesc,/ Și cu viersul femeiesc” (Voineasa - Vâlcea). Drumurile profan și sacru sunt foarte clar delimitate în acest fragment, boierii parcurg un itinerar în contingent și nu au simțurile necesare pentru muzica din lumea mitului. Doamna, ca ipostază a maestrului inițiat, marcată prin reverență, înțelege
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
coordonatele armoniei sacre: îngânarea notelor implică o interiorizare profundă, emisia lor venind direct din sufletul fetei. Redarea tărăgănată a liniilor melodice este proprie cântecelor doinite, de jale, ceea ce oferă o altă sugestie a suferinței rituale. Amestecul de glas haiducesc cu viers femeiesc dezvăluie intensitatea emisiei melodice caracterizată de o sensibilitate acută, tipică simțirii feminine. Conectarea imediată la cântecul sacru este redată la nivel morfologic de singurul verb la imperfectul indicativ, care rupe continuitatea prezentului istoric în care se mișcă boierii și
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
pentru israeliți, XII, 1889, pp. 127-143. 81. Picu Pătruț, Miniaturi și poezie, Editura Arta Grafică, București, 1985, p. 124. Dat fiind că În acest volum textul a fost cenzurat, am completat versurile lipsă folosind manuscrisul lui Picu Pătruț Stihos adecă Viers, pp. 729-735, aflat În posesia domnului Mihai Ghibu, căruia Îi mulțumesc și pe această cale. 82. Lucian Boia, Istorie și mit În conștiința românească, Editura Humanitas, București, 1997. 83. Alan Dundes, „Why is the Jew «Dirty» ? A Psychoanalytic Study of
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
de mare hiara și buiacă, Coarnele-n pășune la pământ își pleacă. Tălmăcirea e mai mult o variație lirică în jurul textului, cu introduceri de instrumente autohtone într-un loc, care dau strofei o mare vibrație simfonică: Cântați Domnului în strune, Viersul de psalomi să urle, În cobuz de viersuri bune, Cu bucium de corn de buor, Și din ferecate surle; Să răsune până-n nuor... cu evocări realistice de animale grele (fiind vorba de grădină): O scurmară vierii cei groși de la luncă
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
la pământ își pleacă. Tălmăcirea e mai mult o variație lirică în jurul textului, cu introduceri de instrumente autohtone într-un loc, care dau strofei o mare vibrație simfonică: Cântați Domnului în strune, Viersul de psalomi să urle, În cobuz de viersuri bune, Cu bucium de corn de buor, Și din ferecate surle; Să răsune până-n nuor... cu evocări realistice de animale grele (fiind vorba de grădină): O scurmară vierii cei groși de la luncă, Și zimbrii o pasc și-n coarne-o
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
acestea vom trata în subcapitolul următor. Cărțile de slujbă tipărite la București sau în Moldova sunt traduse din slavonă. Îndreptările de la o edițiune la cealaltă se fac în acord cu anumite uzajuri împământenite. Totuși, în ciuda textelor slave, glasurile - tonurile sau viersurile muzicale - din ce în ce mai folosite sunt cele bizantine grecești: muzica psaltică. Pe lângă devoțiunile tipic slave, precum acatistele clasice, românii au și altele, precum "Te Deum", împrumutat ritului latin, care la rândul său l-a împrumutat ritului galic. În mănăstirile românești s-au
Ritul bizantin () [Corola-website/Science/298752_a_300081]
-
un imn utilizat adesea ca refren între versetele din Psalmi, dar este de asemenea folosit și separat. Autorul său este necunoscut. Troparul este adesea cântat de trei ori consecutiv. În ritul bizantin, «Hristos a înviat» se folosește drept tropar de viers V (I plagal), și se întrebuințează în numeroase locuri din slujbele din săptămâna luminată, precum și în restul perioadei penticostarului, până la sărbătoarea Înălțării. Troparul este cântat pentru prima dată la Slujba de Înviere după sfârșitul procesiunii din jurul bisericii care are loc
Tropar pascal () [Corola-website/Science/302599_a_303928]
-
spice; / ținutul apei calme pe-o orgă se lumină / ca stele de-o fântână, din tălpi, să ne înspice. // Se lasă-n coaste muzici, oglinzile răspund / mai sus de templul urii, presus de sterpe ape; / în păsări ne retragem pe viersul lor profund - / un relief de sunet pădurile s-adape.)", „relief“ așteptând o „Renaștere Valahă“: În volumul din 1980, Ion Pachia Tatomirescu se înfățișează cu un „binom "a-spațial"“, Cosmia - Zoria, încât "Cosmia" se constituie în limb pentru "Zoria", și invers
Utopism () [Corola-website/Science/310239_a_311568]
-
fenomen cu profundă obiectivitate: „Soarta cântecului poporan nu este aceea a cuvântului scris. Liber fiu al poporului, încredințat zburdălniciei memoriei, el aleargă din om în om, din secol în secol; fiecare îi adaugă un semn de la sine, o vorbă, un viers, un episod și adesea, modificat de pe vremuri, abia-i mai cunoști originea și starea primitivă, după ce a trecut sub așa de multe prefaceri”. Intrarea în scenă a versiunii-colind (după 1964) a constituit un bun prilej să se opineze că și
Creatorul Mioriței () [Corola-website/Science/314193_a_315522]
-
literaturii în România", semnat Ștefan Petică, I, nr. 5, 15 mai 1904 (cu modificări în text și în concluzii făcute din partea redacției). Traduceri: Ivan Turgheniev, trad. poemului în proză "Ce fragezi, "în „Propășirea”, 1895. Petőfi Sándor: "Întâiul rol, Glasul amintirei, Viersuri iubitei". Heinrich Heine: poeme: "Tragedie, Dedicație, Diana, Dorință, La răspinteni, În vale la Salamanca, Angelicăi, Seara-n codru, La malul mărei". Friedrich Martin von Bodenstedt:" Orientale". Mihail Lermontov: "Cântec". Adam Mickiewicz: "La Niemen". Thomas Moore:" Harfa din Tara". Traducerile din
Ștefan Petică () [Corola-website/Science/297600_a_298929]
-
clare, dar se crede că ar fi de partea zeilor. Alte ființe supranaturale întâlnite în miturile scandinavicilor sunt silfii și silfidele, duhuri aerine asemănătoare elfilor. Despre silfide se spune că pot cânta foarte frumos, însă cine se lăsa atras de viersul lor fermecat și intra în dansul lor era pierdut. În plus, mai există și multe alte ființe fabuloase: Fenris, lupul gigantic, Jormungand, șarpele cosmic care înconjoară tărâmul Midgard. Acești doi monștri, împreună cu Hel, zeița morții, sunt copiii lui Loki, zeul
Mitologia nordică () [Corola-website/Science/297539_a_298868]
-
lui M. Sadoveanu se mânie și suduie, fără erori de gramatică, se jălesc ca psalții pe glasurile canonice”. O expresie a obiceiurilor străvechi este adresarea politicoasă între prieteni și chiar și între membrii aceleiași familii. Autorul este atent aici la „viersul vorbirii”. Romanul începe și se încheie asemănător cu evocări istorice realizate la hanul lui Gorașcu Haramin, un precursor al Hanului Ancuței. Dacă primul capitol prezintă legenda domniei lui Ion-Vodă cel Viteaz, "„un leu la miazănoaptea Împărăției”", ultimul capitol încheie povestea
Nicoară Potcoavă (roman) () [Corola-website/Science/318353_a_319682]
-
Prin lucrarea minții și a mâinilor sale, a întreținut - așa cum a spus Alexandru Beldiman - „învăpăiata dragoste către procopsirea nemului românesc”. Picu Pătruț a fost autorul unei vaste creații poetice (din cauza pierderii unor manuscrise, numărul volumelor redactate nu este cunoscut), numite viersuri sau verșuri. A fost influențat la început de scriitori populari ai timpului precum Ion Tincovici, Ion Barac, Vasile Aaron și Anton Pann (o parte din poeziile lor le-a și reprodus). A creat ulterior sute de poezii și poeme de
Procopie (Picu) Pătruț () [Corola-website/Science/332864_a_334193]
-
culte. De le el au rămas 30 (40 după altă sursă) de volume de poezii și de proză. Cu o tematică predominant biblică (transpuneri ale evenimentelor din Vechiul și Noul Testament, precum și din scrierile hagiografice sau sărbătorile creștine cele mai importante), "viersurile" sale au fost închinate principalelor praznice ale bisericii. Cea mai cunoscută lucrare a sa și care însumează 1400 de pagini este reprezentată de "„Stihos adică viers”". Este cea mai amplă operă care îi aparține și cuprinde 3 părți (volume): Aceasta
Procopie (Picu) Pătruț () [Corola-website/Science/332864_a_334193]
-
din Vechiul și Noul Testament, precum și din scrierile hagiografice sau sărbătorile creștine cele mai importante), "viersurile" sale au fost închinate principalelor praznice ale bisericii. Cea mai cunoscută lucrare a sa și care însumează 1400 de pagini este reprezentată de "„Stihos adică viers”". Este cea mai amplă operă care îi aparține și cuprinde 3 părți (volume): Aceasta conține 474 cântări și imnuri, 577 miniaturi și 112 de vignette pictate, 367 versete originale și 107 copiate având ca sursă lucrări ale lui Anton Pann
Procopie (Picu) Pătruț () [Corola-website/Science/332864_a_334193]
-
ca sursă cele două poeme dramatice ale acestuia: "Craii sau Irozii" (prezentat de copii în perioada Crăciunului) și obiceiul "Mironosițelor" (prezentat în bisericile din Săliște și din Mărginimea Sibiului în săptămânile de după Paști). În fiecare an de Florii se cântă "Viersul Floriilor" (13 strofe pline de învățăminte pentru fiecare om, care descriu intrarea Domnului în Ierusalim și redau într-o manieră personală sentimentele pe care fiecare om ar trebui să le trăiască în fața unei astfel de mari sărbători). În ultimii ani
Procopie (Picu) Pătruț () [Corola-website/Science/332864_a_334193]