1,115 matches
-
de mâncare la orătănii. Dacă n-aș fi eu, s-ar duce totul de râpă în gospodăria asta. Lumea s-o săturat de treabă și el doarme.” Nu sfârșea de spus tot ce avea pe suflet și pornea ca o vijelie prin ogradă, să termine treburile, dar ocăra tot timpul. Bunicul se trezea din somn și ridica ușor pălăria de pe ochi. Privea apoi așa, pe furate, în direcția de unde venea turuiala bunicii, dar nu scotea o vorbă. O făcea pe mortul
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
aceasta până în zori. Apoi, adormi. Dar negura tainică a nopții se lăsa peste el cu o uriașă putere de apăsare, dorind dinadins parcă să prevestească evenimentele nefirești, ce aveau să se petreacă în continuare. O răbufnire năvalnică și furtunoasă a vijeliei stârnite afară îl trezi brusc. Era, într-adevăr, o furtună pornită în înspăimântător de pustia noapte, fără seamăn de sălbatic dezlănțuită în grozăvia și în măreția ei. Pesemne că un vârtej se abătuse în vecinătatea ferestrelor apartamentului amărât, în care
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
spre seară, se schimbase brusc timpul. Venise un vânt puternic și ninsese toată noaptea. Se adunase atâta zăpadă, că nu puteai ieși din casă. Dimineața, frații tăi făcuseră cărări, ca să poată aduce cele de trebuință în casă. Afară, era o vijelie de nu îndrăznea nimeni să iasă din casă, iar troienile erau înalte. Făcusem focul în sobă și, după ce vă hrănisem pe voi, tu erai mică, poate să fi avut un an, aud că cineva bate în ușă. Intră o femeie
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
dacă o poți cumpăra, tată? Dacă ai tu atâția galbeni? - Tu spune numele fetei și apoi vom chibzui. Dacă n-om avea galbenii ce ni s-or cere, ne-om zălogi că doar nu am zece flăcăi. - Mă tem că Vijelie, fiul bulibașei, învățat să doarmă pe perne umplute cu bani de aur, îți va cere mult mai mult decât ai putea tu să scoți din pungă. - Acum înțeleg, ți-a căzut dragă Voica. Ai ochi buni, ai știut să alegi
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
nici luna care lumina spornic întreaga șatră, nu reușiră să le aducă odihnă în trupurile și gândurile ostenite de griji. A doua zi, pentru a nu răscoli tristețile alungate o dată cu noaptea care trecuse, nimeni nu mai pomeni despre fata lui Vijelie ce ar fi putut sau nu să devină mireasa lui Vișinel. Alte treburi îi mânau pe Lisandru și Rafira, ca și pe oamenii șatrei, pe drumurile vieții lor pline de atâtea hârtoape nevăzute. * Vișinel începu să-și adune câteva scule
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
trebuia să fie numai a lui, să i fie mireasă, iubirea inimii, dragostea pentru o viață. Dar dacă...!? În pragul gândurilor sale se afla aceeași și aceeași întrebare: O fi tatăl său în stare să-i pună în mână lui Vijelie câți galbeni i-ar pretinde pentru fată? Băiatul privi din nou tipsia cu minunea care i se arătase, dar de pe suprafața netedă a acesteia Voica dispăruse. Poate intrase în cortul ei, poate plecase din nou după apă... Cine știe!? Istovită
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
cât mai repede, cât mai repede, auzi!? * Pețitorii trimiși se întoarseră cu vestea că Rafira și Lisandru pot merge la familia Voicăi, deși se profila la orizont o gâlceavă pe care trimișii nu reușiseră să o descâlcească. Fură discuții îndelungi. Vijelie mai lăsase din prețul inițial, dar nu voia să renunțe la cei cinci sute de galbeni peste prețul oferit de către familia lui Vișinel. Lisandru se frământă un timp, își numără în minte toată agoniseala, dar găsi că nu avea galbenii
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
În cele din urmă, chibzui însă că se va zălogi pentru acei galbeni care-i lipseau, galbeni la care ținea atât de mult viitorul său cuscru, doar nu avea zece băieți. Căzură la învoială și xanamik 1 se făcu. Când Vijelie, tatăl Voicăi, ceru plosca să bea din ea, se înțelegea că dacă Lisandru și Rafira acceptă condiția lui, consimte să-și dea fata după Vișinel, deja juruită încă de când cei doi erau niște copii. - Voica, Lisandre, este mult mai scumpă
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
să bea din ea, se înțelegea că dacă Lisandru și Rafira acceptă condiția lui, consimte să-și dea fata după Vișinel, deja juruită încă de când cei doi erau niște copii. - Voica, Lisandre, este mult mai scumpă decât învoiala noastră, zise Vijelie, dar i-o dau lui Vișinel fiindcă știu că va fi un baro 2 și va avea grijă de ea. În ochii fetei mele am găsit de multe ori oglindit chipul lui, așa că... Merseră cu toții la bulibașă să-i dea
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
că este un om bine clădit în toate cele bărbătești. Bucatele, rachiul tare, vinul din podgorii renumite, curgeau fără întrerupere ca pe tobogan. La masa mare, mirii erau flancați de părinții lui Vișinel: Rafira și Lisandru, Ina și Alex, și Vijelie și Zița (părinții Voicăi), toți formând un grup compact dominat de personalitatea recunoscută a starostelui, bulibașa Iorgu Stănescu. Bucuria umplu lunca de muzica evenimentului, trăită din plin de întreaga etnie a țiganilor șatrei. Nunta curse o dată cu ziua, ajungând până în faptul
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
cu dacă... Dacă totuși găsise jurnalul, îl cercetase cu minuție și, abil cum i se arătase în diverse ocazii, se așeza acum în postura neștiutorului!? Era în stare să joace bine acest rol. Va vedea! Nerăbdarea ei era ca o vijelie stârnită de un vânt furtunatic înaintea unei ploi furioase. Când tocmai își făcea planul cum ar putea să-l descoase, intră pe ușă Alex, jovial, cum nu se prea arătase în ultimul timp, ținând la spate ceva care constituia surpriza
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
deși păru să i se tulbure imaginea și se făcu instantaneu stacojiu în obraji, Petrică rămase mut. Își înșfăcă geanta și plecă fără să-i dea niciun răspuns colegului său. Bine, nici măcar nu-l salută la despărțire, ieșind ca o vijelie pe poartă. Când ajunse în bulevard, îl înjură cu glas tare de vâsc și de asivasilistică, de morți și de gâți pe bonomul Anton, pe care-l făcu pe deasupra dobitoc, bumbalău și... scroafă gușată. Astfel răcorit, traversă bulevardul spre Colțea
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
bine, jupâne! La drum, că întunericul îi gata să cadă!... Când au ajuns pe creasta lungului deal de la ieșirea din târg, au încercat să aprindă felinarele. Dar, din toate câte aveau la ei, doar al lui Mitruță a rămas aprins. Vijelia năpraznică spulbera omătul în trâmbe lungi care învăluiau tot ce întâlnea în cale: om, sanie, boi, copaci ori tufă de buruieni... Nu se vedea și nu se auzea nimic nici în cer nici pe pământ. Mitruță s-a apropiat de
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
lîngă plită, întreținîndu-se cu șoferul, care soarbe dintr-o cană plină cu cafea aburindă. Încă trei jumătăți de pui spune Ovidiu intrînd. Dacă mai pică o cursă seara asta, rîde spre Andrei oameni ne-am făcut. Sultana intră ca o vijelie, călcînd apăsat, îndreptîndu-se spre frigider. Puii ăștia doi, arată bucătăresei după ce-i speli bine, îi fierbi și-abia apoi îi rumenești. E-te ce mofturi! se miră soțul ei. S-a legitimat careva c-ar fi mare zmeu? Sînt doi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
furios. Măcar dacă era maistrul Cornea aici, să-l iau cu mine... Iese în grabă, dar cînd ajunge pe la jumătatea culoarului, auzind zbîrnîitul strident al telefonului, înțelege că semnalul e din afara uzinei așa că se întoarce în fugă, intră ca o vijelie, dînd un umăr cu toată puterea în tocul ușii, se repede și, bucuros, ia receptorul întins spre el de tehniciană. Alo, alo! Doamna Marcu? întreabă el, auzind o voce de femeie în telefon. Vlad la telefon, vorbesc de la uzină se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
fi făcînd poliția locală. Ar fi trebuit să fi ajuns pînă acum. Ai grijă ca doamna să nu-și taie beregata, mai avem nevoie de ea. Palid de mînie, domnul Prentice Începu apoi să inspecteze Încăpere cu Încăpere, ca o vijelie. — SÎnt Îngrijorat de soarta amicului dumitale, Îi spuse el lui Rowe. Cum Îl cheamă? Mi se pare că Stone, nu-i așa?... După o clipă, adăugă: Cățeaua! și pe buzele delicate ale domnului Prentice, cuvîntul acesta sună tare ciudat. Ajuns
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
seceră, ca-n timpul războiului. Vai de capul lor... - Vai de fundul nostru... - Dar alea, să știți de la mine, nu erau fulgere obișnuite, din astea am văzut destule la viața mea, nu, nu, acolo e altceva, altfel arată când vine vijelia, cine poate să înțeleagă ce semn mai e... S-au strâns amărăștenii, a venit și popa-n patrafir, cu cădelnița, îi jale de sufletul lor, le-a luat apa și biserica. Și numai locul acela, că e mai pe-un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
tâlhar, care, cu ceata lui de Îngeri, Înarmați până‑n dinți cu săbii de foc și săgeți otrăvite, vă aține calea. Când smochinii dau În pârg, vă trimite o mană, când măslinii‑s taman buni de cules, vă trimite o vijelie care să le Încovoaie crengile și grindină care să chiftească măslinele În noroi; când stau să vă fete oile, dă peste ele ciuma, asmute lupii sau tigrii să vă pustiască turmele. Când vi se naște un prunc, Îl zvârcolește, doar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
carcasele de la filmele foto deveneau pompe de benzină iar clădirile și copacii le marca din te miri ce, deși, uneori, imaginația prea bogată a fetei îi făcea să se întrebe dacă nu cumva își bate joc de ei. În absența vijeliei blonde totul părea pustiu. Nu mai avea cine să strige, să te surzească, să te sâcâie cu vocea stridentă veșnic prezentă. Nu mai alerga nimeni cu o viteză amețitoare, încontinuu, zăpăcitor, luând înainte frunzele, bulgării de pământ, spre jalea Bicii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
cu degete de ploaie; zâna melopeelor / spaima florilor, Doamna curcubitaceelor; toamna ironică; toamna-n grădină și-acordă vioara. Despre vânt: vânturi sunătoare; mătăsuri lungi de vânt; vrăjmășia câinoasă a vântului; frământată chinuire a crengilor; hohotirea despletită a vântului; calești de vijelii; iernaticul vânt; viforul turbat; vântul transparent și uniform; un vântuleț, potolit aduce cu el o mireasmă blândă; supărat pe liniștea omenirii, vântul bate în lună plină; plutește mort pe cerul fumuriu către susurul lin al frunzelor; Despre vară: zile caniculare
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
asumarea trecutului. La noi n-ar trebui să funcționeze, la fel ca-n Germania, un program de acest tip? Poate că spațiul în care trăim n-ar mai fi frunză de plop tremurător. Bătut, zgîlțîit, răsturnat de tot felul de vijelii est-vest, vest-est. Una dintre recentele doxe/noxe e că istoria nu mai contează. A spus-o și Antofiță, la oră de vîrf, cu glas ascuțit și sărind consoanele. (Se poartă în mass-media vocile neplăcute, sparte; tocșoiști cu defecte de dicție
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
firicel de rîu, un izvor de izvorel. Poți să-l treci". Ploaia de gheață nu mai contenește, Măriei îi plesnesc sînii de frig, ca ouăle din cuibar. "O să-ți fie bine, Mărie, îl aude pe zugrav, mai c-a stat vijelia, abia burează, vino, e senin". Vîntul sau dorul-dor o saltă deasupra apei și Măria ajunge. Știe ce-o așteaptă. Se lasă așezată pe zid: "Așa, stai așa, iubito, țină-te Cel de sus c-ai venit. Dă-mi mîna să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
bunătate, nu înseamnă că înțelepciunea nu-l duce la rigoare. Dar rigoarea lui seamănă cu aceea a unui abil navigator; el nu taie catargele și frînghiile corăbiei decît atunci cînd este forțat de un pericol iminent, la care-l expun vijelia și furtuna. Există ocazii în care trebuie să fii sever, dar niciodată crud. Mi-ar plăcea mai mult ca, în ziua bătăliei, să fiu iubit, și nu temut, de soldații mei. Mă opresc acum la argumentul lui cel mai înșelător
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
-i opui diguri și să oprești cursul furtunos al unui torent, atîta timp cît îl mai poți stăpîni. Vezi că se adună nori, se apropie furtuna, fulgerele o vestesc. Suveranul pe care acel pericol îl amenință, neputînd face față singur vijeliei, se va uni, dacă este înțelept, cu toți aceia pe care același pericol îi pune în aceeași situație. Dacă regii Egiptului, Siriei, Macedoniei s-ar fi aliat împotriva puterii romane, niciodată aceasta n-ar fi putut înfrînge aceste imperii; o
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
al doilea Prometeu, este Iuda Iscariotul. Ce face Iuda pe stânca neprimitoare? „Se odihnește”! Ciudată odihnă, remarcă abatele, să fii scufundat în fiecare minut de valuri și ridicat apoi la suprafață, chinuit neîncetat, plesnit peste față și peste trup de vijelii, cu ochii plini de sare. Dar Iuda îi atrage atenția că, în comparație cu torturile pe care le îndură zilnic în fundul iadului, cele de la suprafață echivalează cu un concediu de odihnă. și, într-adevăr, Iuda se află în micul lui concediu săptămânal
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]