478 matches
-
mai mult datorită circulației intense la aceea oră. Acasă, un somn zdravăn și sănătos refăcea tot consumul întregii săptămâni pregătind una nouă. Cine ești tu doctore Kurt? Trecuseră circa două săptămâni de la accidentul povestit când, în cabinetul doctorului Kurt, intră vijelios un om zdravăn care cere imperios să vorbească de îndată cu doctorul. Cu greu secretara îl oprește să dea năvală în încăperea de consultații. Doctorul, auzind zgomotul provocat a ieșit în sala de așteptare și salutând noul venit și-a
UN ACCIDENT ACCIDENTAL de EMIL WAGNER în ediţia nr. 1575 din 24 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/357765_a_359094]
-
de copil. Iar natura fiind parte din Creație , în care El însuși este cuprins, cele care ne însoțesc în cunoaștere sunt zânele. Ele nu ne spun nimic, doar se joacă cu noi, cântă cu noi, ne iau în dansurile lor vijelioase ca o părere de adiere de crezi că armonia este nemișcare de la un capăt la celălalt al nemarginilor, tu plutind asemeni unui vis. Sunt Iubire! ☼☼☼ fragm, din ,,Izvorul iubirii" Ed. Sarbatoare Publications, Sydney Referință Bibliografică: Coronița de Sânziene / Dor Danaela
CORONIŢA DE SÂNZIENE de DOR DANAELA în ediţia nr. 535 din 18 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357550_a_358879]
-
naturii și iubirii: „plouă calm la munte și-n câmpie/ plânge cerul și suspină iar/ grea de roade toamna întârzie/ versul meu e dulce și amar.” În „Iubirea mea”- „iubirea mea e-o calmă libelulă/ ce-alunecă pe-un râu vijelios/ înspre-o cascadă veșnic nesătulă/ ce curge invers nu de sus în jos.” Ninsoarea iernii trece ca un leitmotiv prin toate poeziile închinate naturii în „Și iarna vine”, „Simfonia iernii”, „Scrisoarea III”. Remarc: „Maria, se-apropie iarna,/ pământul e parcă
O ANTOLOGIE DE POEZIE IZVORÂTĂ DIN LIVADA ÎNFLORITĂ A IUBIRII de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1456 din 26 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/357627_a_358956]
-
acest fel, îmi formam deja reflexele de a accepta și această realitate ... PUNCTUL CRITIC Venind un om fantomatic cu propria-i umbră sub tălpi, cu gulerul pardesiului ridicat, cu șapca trasă pe ochi... În unele dimineți de noembrie, când vântul vijelios împro șcă acidul ploii și întunericul încă are consistență, apăsând ca plumbul, oamenii sunt singuri, cu umbrele lor, sunt stranii și răvășiți, se prăbușesc în sine... Străzile sunt punți de cositor fluid, catene ca de cupru, copacii relicve și întregul
TREI PROZE FANTASTICE PREZENTATE DE CEZARINA ADAMESCU de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 533 din 16 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357679_a_359008]
-
Domnule jude, eu am terminat cu dosarul... Cu permisiunea dumneavoastră, i-l înmânez de îndată, a intervenit fata în timp ce se ridica de pe scaun abținându-se cu greu să nu râdă. - Da? Foarte bine, foarte bine! a mai exclamat magistratul ieșind vijelios din încăpere. Procurorul Zapciu s-a retras cu iuțeală pentru a-i face loc să treacă, descoperindu-l în acea clipă pe avocatul adăpostit înapoia sa. Exagerat de umil în atitudine, acesta s-a înclinat adânc pentru a-l saluta
SUB IMPERIUL FRICII (1) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 328 din 24 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/358797_a_360126]
-
au mers mai departe, Viorel se pregăti să plece, dar nu înainte de a-i spune Săndicăi. - Te aștept la ora unu în livada de caiși. - Nu am să vin. - Eu te aștept, sper că ai să vii. Părăsi biroul la fel de vijelios după cum intrase. Săndica nu-și revenea din emoțiile momentului. Nu-l știa pe Viorel așa de vulcanic. Se prevesteau nori negri deasupra vieții sale. Fără să vrea, organismul său ceda tentației de a se lăsa sedusă de el. I-a
CAT DE MULT TE IUBESC..., ROMAN; CAP. VIII NORI NEGRI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1133 din 06 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360299_a_361628]
-
în sertar și s-a repezit spre ieșire cu bărbia în piept, fără nicio vorbă. Avocatul trecuse pragul și Mișu a pus mâna pe clanță, răsucind-se cu iuțeală, ca să tragă și să-nchidă ușa după el. Contrariată de plecarea vijelioasă, neașteptată după refuzul anterior, Ramona ridicase capul și se aplecase lateral, să poată vedea dincolo de Violeta, mirându-se că Mișu a ieșit fără să se scuze, să salute, să zică ceva. Instinctiv, s-a întors și Violeta spre ușă. Cei
de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 388 din 23 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/360348_a_361677]
-
Șoferii acestora roiesc pe lângă călătorii sosiți negociind prețurile în singaleză, engleză, germană... Se circulă pe partea stângă. Mintea mea preocupată cu imaginile ce se desfășoară cu repeziciune uită asta și... scot primul strigăt de disperare văzând autobuzul care se îndreptă vijelios spre noi. Este doar începutul unei călătorii pe care nu mi-am imaginat-o că se va termina cu bine. Deși sunt obișnuită cu aglomerația orașelor ceea ce m-a întimpinat aici nu pot descrie în cuvinte. Nu am putut și
LACRIMA DIN OCEAN (JURNAL DE CĂLĂTORIE) de HELENE PFLITSCH în ediţia nr. 735 din 04 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345197_a_346526]
-
apărută în revista “Baaadul literar”. Iată cum este alcătuit primul paragraf care ne poate duce ușor în eroare: “Vântul zănatec fugărea norii de leșie, storcându-i ca pe niște bureți uriași , pântecoși, de apa mărilor și oceanelor. Picurii reci cădeau vijelios, sfârâind pe asfaltul încins, iar ploaia își cernea zbaterea ei volburată, primenind orașul”. Ca un cititor care nu se lasă păcălit de apa de ploaie, purced la lectură, și lesne pătrund în text pentru că de aici încolo ritmul povestirii devine
“PASE ÎN DOI” de GABRIELA ANA BALAN în ediţia nr. 1844 din 18 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/340092_a_341421]
-
au mers mai departe, Viorel se pregăti să plece, dar nu înainte de a-i spune Săndicăi. - Te aștept la ora unu în livada de caiși. - Nu am să vin. - Eu te aștept, sper că ai să vii. Părăsi biroul la fel de vijelios după cum intrase. Săndica nu-și revenea din emoțiile momentului. Nu-l știa pe Viorel așa de vulcanic. Se prevesteau nori negri deasupra vieții sale. Fără să vrea, organismul său ceda tentației de a se lăsa sedusă de el. I-a
NORI NEGRI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1263 din 16 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/340927_a_342256]
-
se apropiau, cu atât răzbătea până la ei un zgomot asurzitor. De după o stâncă privirile descoperiră o priveliște încântătoare, de basm. O cascadă tumultoasă își revărsa apele de undeva de sus, în hău, se lovea zgomotos de stânci și se prăvălea vijelioasă la vale. Din acest loc înaintarea călăreților era blocată. - Ai greșit drumul, nemernicule! - se răsti principele la iscoadă. Dacă, până la lăsarea nopții nu am vrăjitoarea la picioarele mele, trupul îți va atârna în ștreang, în bătaia vântului din munți. Se
II. SUB SEMNUL BLESTEMULUI de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1372 din 03 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341158_a_342487]
-
fim salvați de Pajura vicleană care ne rodea carnea de pe pulpa picioarelor, iar când ajungeam la suprafața pământului eram ajutați de Zâna Florilor care ne stropea rănile cu apă vie și, ca prin farmec, ne făceam bine, și iar porneam vijelioși să învingem duhurile rele. În pragul casei, așezată pe un scăunel, am văzut pe buna ta mamă care-și ștergea ochii de lacrimi, apoi și-a pus mâna streșină să vadă dacă ești tu, Doru fiul iubit, mirându-se, cum
SCRISOARE UITATĂ (MAMEI CEA MAI IUBITĂ FIINŢĂ DE PE PĂMÂNT) de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 941 din 29 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/340525_a_341854]
-
mea, niciodată nu vei ajunge stăpânul Vâlcelelor! - Ha, ha, ha! Tu vei veghea neputincios din mormânt, iar eu îți voi conduce împărăția! - Fii blestemat și niciodată să nu poți pătrunde în cetatea mea! Îi face semn căpitanului Preda și iese vijelios. Cei patru coboară în curte și încălecă armăsarii. La poartă Preda strigă: - Deschideți! - Dar boieri dumneavoastră, de ce nu mai poposiți câteva ceasuri, până apar zorile? Călătoria în toiul nopții este primejdioasă mai ales că prin aste locuri bântuie tâlharii. - Nu
I. PACT CU DIAVOLUL de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1368 din 29 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341080_a_342409]
-
Doamne ferește, afacerea! Sfârșitul poveștii mai mult l-am dedus pentru că bietul om vorbea cam incoerent, da’ lasă că nici eu nu prea mai prindeam tot ce spunea. Cert este că am mai tras un pui de somn în mașină până când vijelios, neobosit și plin de energie și planuri, peste noi a năvălit neobositul Adi, zglobiu ca un peștișor în ape de munte. - Dormiți, bă, ca ploșnițele, iar eu ca bou’ mă zbat de la patru să descurc ițele să nu mergem ca
EXPEDIŢIA de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 642 din 03 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/343881_a_345210]
-
destinul său ascensional, predestinat spre eroism și martiriu: caracterul, educația, tradiția, soarta, curajul, revelarea, harul, misiunea, responsabilitatea, vocația, crucea, învierea, înălțarea, desăvârșirea. Gândurile ostașilor se așterneau troienite peste tinerețea lor cutezătoare, ca o ploaie de vară, stârnită repede din senin, vijelioasă și de scurtă durată, înfierbântând trupurile și limpezind sufletele ca niște frumoase coline de brazi tainici ai eroilor, ce scânteiază sub binecuvântarea astrului prin mireasma jertfelor sfinte. „În rama cerească a primăverii pătrundeau, înghiontind inima, zburătăcind gândurile, exploziile îndepărtate ale
DRUMUL CRUCII de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1679 din 06 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/343467_a_344796]
-
lipirea. Din cetatea eternă a palatinului, Sălășuie încă duhul dârzeniei aprige, Ce-n veci ne va hrăni-n fața străinilor haini Și ne va aduce cununa martirică. Drumul călăuzitor al marelui Pleistoros, Acoperind draconul și acvila-n mreje, Ne conduce vijelios în al nostru ideal Ca împreună să biruim lanțurile temătoare. Visul marilor umbre ale neamului trecut: Peceți vii ce dăinuiesc încă-n al nostru spirit Și ne cheamă pe toți în al luptei glas, Punând sudori lângă sudori - ` Cruci lângă
PARTEA II DIN VOLUMUL MASTI de ALEXANDRU ENACHE în ediţia nr. 2149 din 18 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/342962_a_344291]
-
de meningită imorală. Ah, unde ești tu Țepeș, Doamne? Toți mișeii s-ar teme iarăși de paloșul dreptății, Iar noi am lăuda vremea glorioasă cea demult apusă Și-am cere binecuvântare adesea, ca și marele Ștefan Sfântul. Strigătul națiunii răsună vijelios din Marea cea Neagră, Până la Tisa... și din Valea Timocului, până la Nistru; Toți vrem un Mihai viteaz care să ne unească pe vecie; Să se cânte și să se joace mereu ca-n plină sărbătoare; Comemorând jertfa războinică a eroilor
PARTEA II DIN VOLUMUL MASTI de ALEXANDRU ENACHE în ediţia nr. 2149 din 18 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/342962_a_344291]
-
Acasa > Literatura > Proza > D E S T I N E - EP 12 - Autor: Luchy Lucia Publicat în: Ediția nr. 1954 din 07 mai 2016 Toate Articolele Autorului Ușa rezervei se deschise iarăși vijelios, iar Ionuț intră cu brațele încărcate și cu ochii strălucitori, radiind de fericire. - Mami, uite câte cadouri am primit de la bolnăviorii mei! Mi-au spus că sunt cel mai grozav doctoraș, iar, când o să cresc și o să fiu așa ca
de LUCHY LUCIA în ediţia nr. 1954 din 07 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/340140_a_341469]
-
cuvinte din care să-și construiască speranțe, argumente și scuze, cu care să lupte împotriva suferinței, care creștea, ca un nod mare ce i se pusese în gât, și o strangula. Fu trezită din vălmășagul gândurilor de Ionuț, care intră vijelios în rezervă, strigând plin de bucurie: - Mami, nenea Gabi mă ia cu el, mi-a promis că mă plimbă cu bărcuța! Vii și tu cu noi? Te rog, te rog frumos! Văzându-i entuziasmul și bucuria lui nestăvilită, cum putea
de LUCHY LUCIA în ediţia nr. 1951 din 04 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/340138_a_341467]
-
aștepte un alt rod. Pomii cu brațele goale, Lăcrimând privesc spre cer, De a morții resemnare În frunzele care pier. De la munte la câmpie, Viață-n muguri așteaptă Primăvara să învie, Pentru altă etapă. Dar în natură domnește Rece vânt vijelios. Iar ploaia nu contenește Să cearnă cerul noros. Toamna își scrie cuvântul pe destine omenești, vieții rătăcind avântul în ai timpului nămeți. Resemnarea se așterne Pe natura pustie. Ducând cu vise eterne, Speranță-n pribegie. © Maria Filipoiu 29.10.2014
RESEMNAREA TOAMNEI de MARIA FILIPOIU în ediţia nr. 1779 din 14 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377531_a_378860]
-
Ediția nr. 1946 din 29 aprilie 2016 Toate Articolele Autorului aș vrea, dac-aș putea, să pictez muzică în cuvinte, s-o aud cum șoptește sau cum curge la vale fierbinte că izvor, susurând chibzuit, prin păduri luminoase sau torent vijelios prăbușit printre stânci dușmănoase să pictez că un Strauss povestiri dintr-un codru de basm sau să cânt că Musorgski copleșit de urât și marasm, să fiu doar un Ravel rătăcind prin pădurea lui Sîșkin sau un simplu Monet străbătând
PICTURĂ, MUZICĂ, POEZIE de DORA PASCU în ediţia nr. 1946 din 29 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378377_a_379706]
-
Mă zbârlesc. Fac un pas uriaș, trec pragul hotărât să mă vâr în batantă, dar bagă-te, de poți! Mecanismul se află-n derivă, nu altceva! Cu greu disting o siluetă subțire, minionă ca o sămânță de mac, rotindu-se vijelios cu ușa sub acțiunea unui perpetuum mobile, s-ar fi zis! Enervarea precedentă, adunată cu stupoarea din urmă îmi desfigurează comportamentul. Întâi, devin șovăielnic. Pe urmă sunt un laș patentat. În sfârșit, dau înapoi învins, ca să mă-nregimentez în plutonul
LA BANCĂ de ANGELA DINA în ediţia nr. 1969 din 22 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/379022_a_380351]
-
dinăuntru iese cu pas nesigur, însă demn din tiribombă, atent la gentuța din piele de crocodil pe care o duce strâns la piept. Observ toate astea rapid, fac stânga-mprejur și dau să ies. Dar ți-ai găsit?! Sunt oprit vijelios pe voci multiple: -Dar nu intrați?! -Păi aveți tot dreptul! -Fiți primul! Meritați! Ați rezolvat situația, nu?! Mă simt flatat, dar insuficient! Nu-i ascult. Merg, prefăcut cuminte, înspre locul părăsit. Mai vreau osanale! Sunt fiert după laude! Le doresc
LA BANCĂ de ANGELA DINA în ediţia nr. 1969 din 22 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/379022_a_380351]
-
c-aveam să-mi găsesc culcuș taman în scalda Oltețului înfuriat de apele ce veneau de la deal și-l îmbogățeau la cotul ăsta, unde... Dar nu dusesem la capăt amăreala gândului, că mă simțisem apucată de mâneca flanelei și târâtă vijelios în susul povârnișului, chiar la colțul căsoiului, apoi, împinsă de la spinare până reazemul devenise de nădejde. Îmi făcusem trei cruci largi și lacrimile mi se legaseră sub nodul baticului când mă aflai scăpată! Ce zici?! Nu! Nu l-am mai văzut
CE SĂ FI FOST?! – PREMIUL AL II-LEA PENTRU PROZĂ SCURTĂ LA FESTIVALUL NAŢIONAL DE LITERATURĂ “AGATHA GRIGORESCU BACOVIA” de ANGELA DINA în ediţia nr. 1738 din 04 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381816_a_383145]
-
copila, dar nu le venea să creadă că regele lor ar fi renunțat la întregul ocean și la tot ce construise până atunci doar ca să își recapete copilul. Cu spaimă, îl văzură pe stăpânul lor urcând în trăsură și pornind vijelios spre insula despre care pomenise bătrâna prezicătoare a oceanului. Marinică îl urmă, făcând semn celor doi rechin-ciocan să li se alăture. Cu micul său alai, stăpânul Oceanului Fără Sfârșit ajunse la insula pedepselor abia după o zi și o noapte
POVESTEA ANEMONEI de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1720 din 16 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381886_a_383215]