485 matches
-
industriale precum extragerea cărbunelui, minererului de fier, metalurgiei, industria chimică sau producătoare de energie electrică. Regiunile stepei cazacilor zaporijieni au fost transformate în zone puternic industrializate, iar acest proces a avut un impact puternic asupra mediului și sănătății locuitorilor. Cursul vijelios al Niprului a fost regularizat prin intermediul unor ample lucrări hidroenergetice. Producția celor mai moderne intreprinderi industriale ucrainene a fost subordonată nevoilor militare, dar producția de bunurilor de larg consum a fost în cea mai mare parte neglijată, înregistrând niveluri inferioare
Istoria Ucrainei () [Corola-website/Science/318793_a_320122]
-
sunt șira spinării“". Lui Delavrancea i-a fost dat să-și întreacă dotații confrați prin harul genialității. Acesta avea să se manifeste mai ales la oratorul politic și la avocatul penal. De pe tribună și de la bară se desfășura nestăvilit temperamentul vijelios al lui Barbu Delavrancea, numit, pentru puterea cuvântului său rostit, „monstrul“ în acțiune (Șerban Cioculescu). Auzit vorbind, auditoriul se cutremura de forța emotivă a cuvântătorului, capabil să târască după el masele. Așa s-a întâmplat în martie 1909, când acțiunea
Barbu Ștefănescu Delavrancea () [Corola-website/Science/297619_a_298948]
-
prezintă toți pașii de evoluție ai revistei. Partea cea mai interesantă a prezentării o constituie: Încrestări pentru viitor, din care reținem: „Pășind la acest post de conducere, Între două generații, una care se pleacă spre apus și alta care freamătă vijelios din anii tinereții, Întindem un braț Înspre cei de la dreapta noastră și altul spre Înviorătoarea primăvară, schițăm simbolic semnul crucii și În numele ei chemăm pe toți la muncă spirituală, pacinică și Împăciuitoare. Nu vom Înceta de a aminti și reaminti
Editura Destine Literare by Livia Ciupercă () [Corola-journal/Journalistic/99_a_391]
-
diguri imense, prin care să se redea agriculturii circa șaizeci de mii de hectare. Totul se făcea manual: săpatul, căratul cu roaba sau targa, descărcarea pe dig, tasarea. Cînd s-a spart digul de protecție și Dunărea s-a revărsat vijelios, șuvoiul de apă a fost oprit de trupurile deținuților așezate în stive vii, pînă cînd alte echipe au închis spărtura. Mulți nu au rezistat ore întregi sub șuvoiul de apă și mîl. Înainte de anul 1956, se știe că, tot la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
plângi. Aveam chestii mai importante pe cap decât cămășile de noapte nemulțumite și reclamațiile lor. Trăisem un adevărat miracol. Punând totul cap la cap, fusese o zi extrem de neobișnuită. Capitolul doisprezecetc "Capitolul doisprezece" A doua zi se anunță rece și vijelioasă. Știu asta fiindcă m-am trezit la răsăritul soarelui. Era o zi tipică de martie. În sfârșit încetase să mai plouă. Dar chestia asta nu avea nici un fel de valoare simbolică. Să fim serioși, ploaia aia nenorocită trebuia să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
petrecut-o departe de ai mei. Toate le-am făcut acasă, la Piatra. Chiar pe cele de iarnă, atât de scurte pe atunci (din ajunul Crăciunului și până a doua zi de Anul nou); și oricât de aspru și de vijelios ar fi fost timpul (iernile din epoca aceea erau mult mai grele decât cele de azi, iar înzăpezirile pe linii și întreruperile în circulația trenurilor, mult mai frecvente decât acum). Legat cum mă simțeam încă de cuibul părăsit, plecările și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
contesă fuseseră certuri tot mai aspre, dar nimeni nu Își imaginase că totul se va termina așa, acum. Și, fapt cu totul de neînțeles, căpitanul nu venise. Asta Îl uimise și pe Alexandru, obișnuit ca tatăl său să se ivească vijelios, răzbunător, așa cum Îi stătea În fire sau cum auzise el În poveștile cu viteji ale lui moș Onofrei. Aproape că nu avuseseră ce să Împacheteze pentru marele drum. Totul era ars, rupt, murdărit. Hainele fuseseră scoase din cufere și aruncate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
al cărui nume nu și-l amintea, dar cuvintele lui Îi răscoliseră sufletul și măruntaiele, le simțise arzând În el, ar fi vrut să devină atunci o forță a naturii, să spulbere dușmanii ca o furtună sau ca un fluviu vijelios, ar fi vrut să fie Dumnezeu, ca să orânduiască altfel lumea, dar apoi Își spusese că Dumnezeu există și că se află acolo unde trebuia, pesemne, să se afle. Iar el, Ștefan, se afla la Vaslui, fiindcă acolo trebuia să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
mirositoare, și uneori Îi Înfigea, răsucindu-le ușor, ace subțiri de lemn Între degetele de la picioare. Cosmin Întinerise cu cel puțin zece ani. Era efectul tratamentului și al bucuriei. - Vreau să spun... adică... m-am tot gândit... . Ușa se deschise vijelios și Alexandru apăru În prag, gâfâind. Privi o clipă spre tatăl lui, apoi spre Erina, făcu un pas Înapoi și Închise ușa la loc. Ștefănel ridică o sprânceană, a nedumerire. Din bucătărie venea un miros imbietor. Atunci de ce nu intrau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
îmbelșugate, le jefui cu sabie și foc, în chipul cel mai jalnic, cu o puternică oaste de moldoveni, în unire cu turci și tătari, popoare foarte sălbatice. Și prădă așa de mult în lung și în lat și atât de vijelios, încât furia dușmănoasă pătrunse până la Canciuga și, până la râul Visloc și, trecând și peste Leopole, o cetate foarte bine întărită, dărâmă și arse Premislia, Radimno, Iaroslavia, Prevorsko, Prochinik și alte foarte multe orașe, așa încât mari grămezi de pradă trebuie să
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
-i găsi poliția adresa, așa c-a așteptat cu neliniște ca destinul sub forma cătușelor să i se agațe de brațe. Spera ca astfel să i se mai reducă din pedeapsă. Radu ajusta povestea, acum despre un erou care spărsese vijelios multe din filtrele poliției, ducîndu-i de nas sau folosindu-și forța și fusese prins în cele din urmă cînd încerca să elimine ultimul martor. Desigur că se împotrivise și fusese nevoie de zece echipaje de poliție ca să-l imobilizeze. Era
[Corola-publishinghouse/Science/1529_a_2827]
-
își cumpărase o geantă de piele în care își ținea lucrurile de valoare, în plus și foile unui discurs pe care trebuia să-l țină la festivalul literar închinat lui Petrarca. S-a auzit vâjâitul unei motociclete cu doi tineri vijelioși care s-au apropiat de „Mortadella” smulgându-i de pe umăr prețioasa geantă de piele, pierind apoi fără urmă, la fel de rapid după cum apăruseră. N-am stat să mai aud comentariile și să văd ce s-a mai întâmplat după aceea - m-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
această mașinărie s-a pus deja În mișcare. Meșterul Îl fixă, surprins de tonul neliniștit. - Dar natura sa nu-mi mai e cu totul necunoscută... murmură el. Privirea lui Dante se aprinse de interes. - Și scopul? - Un lanț de rotații vijelioase. Tot mai accelerate prin reducerea diametrului roților. Cei doi bărbați se priviră țintă În ochi, siguri că aceeași idee le trecuse prin minte. Poetul fu cel care curmă tăcerea cel dintâi. - Așa cum, În univers, cerul Lunii se rotește mai repede
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
priorule, zise Alberto, acționând din nou fluturele. Îl făcu să mai parcurgă un sfert de rotație, iar axa Începu să se Învârtă și mai repede. - Cheia acționează asupra frânei interioare, permițându-ne să reglăm viteza de rotație. În mișcarea lor vijelioasă, cele două semiluni opuse creau În ochiul poetului imaginea unui cerc complet din alamă solidă. - Dar la ce slujește? mai Întrebă Dante. Alberto, după o clipă, readuse fluturele În poziția inițială, stingând viața mecanismului, care se opri cu o ultimă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
În interior, trăgând după sine etajele intermediare. Dante se Întoarse instinctiv, exact la vreme ca să mai zărească o masă de grinzi incandescente ce se prăbușea străfulgerând intermitent prin ferestruicile din zid, ca și când o oaste amețitoare de torțe ar fi coborât vijelios pe scări. Sus, mai rămăsese doar cercul de creneluri carbonizate, o vatră enormă din care ieșeau fum și flăcări roșiatice, aidoma fălcilor unui balaur care Încerca să muște cerul. Intuind prăbușirea, asediatorii se retrăseseră, lăsând pradă focului și surpării trupurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
a figurat pe statele de plată ale serviciilor secrete încă înaintea celui deal doilea razboi mondial. În timpul mării conflagrații, „temându-se” că în centrul și sud-estul Europei proletariatul va prelua puterea, angloamericanii au plănuit să debarce în Grecia. Dar „înaintarea vijelioasa a armatelor sovietice i-a împiedicat pe imperialiști să-și îndeplinească planurile”. Prevăzând o asemenea întorsătură încă din 1943 și-au organizat o rețea de spioni, în frunte cu Tito, devenit conducător al Partidului Comunist și după încetarea ostilităților, șef
Despre „titoism”. Cu aplecare specială asupra prezenţei sale în presa Gorjului by Gheorghe Nichifor () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91558_a_93007]
-
lucrările într-o atmosferă similară. Pe o asemenea tematica, autorul vede oportună reluarea discuției despre transformarea zonei într-o bază militară a „imperialiștilor angloamericani”. De altfel, încă din timpul războiului ar fi existat intenția unei debarcări, acțiune zădărnicita de „înaintarea vijelioasa a armatelor sovietice pe Oder și Elba”. Într-unul din mesajele sale, presedintele S. U. A., H. Truman, dclara că „Tito controlează cea mai mare forță militară din Europa, după cea sovietică, si aceasta reprezintă un factor important în apărarea Europei
Despre „titoism”. Cu aplecare specială asupra prezenţei sale în presa Gorjului by Gheorghe Nichifor () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91558_a_93007]
-
Mintouchian în saună? Cum aș fi putut oare? Cine e Cumberland ăsta? am spus. Exact în momentul ăla a apărut Stella, din toaleta femeilor și am luat-o de braț, conducând-o în grabă într-un taxi. Ne-am întors vijelios în apartament și atunci am izbucnit. Ar fi trebuit să știu că nu ești cinstită! am strigat. Cine e acest Cumberland? Augie! Nu te ambala! mi-a zis ea, palidă. Ar fi trebuit să-ți spun de el. Dar ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
iese, uitînd să mai lege cordonul capotului, lăsînd să i se vadă goliciunea de la mijloc în jos, printre poalele lovite nervos de genunchi. "Ce dracu'-i cu mine?! gîndește Radu, scuturat ca de friguri, privind cu nesaț în urma femeii pornită vijelios spre bucătărie, cu mersul ei falnic, scuturîndu-și părul negru și lung asemeni cailor de rasă coama în arenele circurilor. De ce nu-l repede totuși pe individul ăsta?!" Ce naiba găsești la telefoanele lui? vrea să pară indiferent în continuare. Vorbe. Vorbe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
Femeia izbucnește în sus pe lîngă mîna lui, se scutură scurt, să-și aranjeze capotul, deschide ușa, rămîne o clipă locului în speranța unui "mai stai" al bărbatului, apoi iese. Trecînd pe lîngă ușa bucătăriei, de unde răzbat vorbele jucătorilor, intră vijelioasă. Ce-i aici!? întreabă ea săltîndu-și palmele în șolduri, tremurînd vizibil. Profesorul îi aruncă o privire fugară, strîmbînd din nas. Lazăr, în schimb, înfierbîntat de joc și de băutură, o admiră îndelung: Stimată doamnă, chiar dacă v-ați simțit bine pînă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
cadru medical, cu trusă de prim ajutor. Vă opriți la poarta spitalului; veți fi așteptați; vorbesc eu cu medicul șef pînă atunci. Drum bun! Vlad salută și iese, întovărășit de Mihai, grăbindu-se amîndoi să se țină după Cornea, pornit vijelios spre poartă. Frumoasă Brîndușa asta rîde Vlad spre Mihai. Dacă-mi reușește destroienirea, de 8 Martie îi duc un buchet cu brîndușe, așa, ca omagiu că mi-a dat prilejul unui gest frumos. Mare pușlama! clatină Mihai din cap zîmbind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
Îndeplinea cu asupra de măsură datoriile de tată, oferindu-mi lucruri la care el, la vremea lui, nici nu Îndrăznea să viseze, căci despre unele dintre ele habar nu avea că existau. Nenorocitul ăla de examen de treaptă se apropia vijelios. Colegii mei Își puseseră cu toții meditatori la matematică și fizică: discutau, foarte doct, despre tot soiul de probleme și exerciții, iar multa lor știință pe mine mă lăsa cu gura căscată, mă făcea să mă uit la ei ca la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
din sfârșeala care mă cuprindea. Au urmat trei zile În care nu am ieșit de acolo. Atâta furie se strânsese În mine, atâta putere, Încât și astăzi păstrez amintirea ușor Înfricoșată și aproape ireală a acelei stări care mă ducea vijelios la vale, fără să-mi lase nici cel mai mărunt prilej de a mă Împotrivi. Prima noapte a fost de o sălbăticie cumplită - cred că o și speriasem puțin, Însă a Învins În ea, Îndrăznesc să presupun, fascinația pentru animalul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
își smulse săgeata din piept. Și, cu cea din urmă fărâmă de putere, o așeză pe coarda arcului și-o slobozi în dușmani. Să fie măcar cu unul mai puțin. Dușmanii s-au apropiat mereu. Tot mai aproape, tot mai vijelioși. Ca să nu încapă nici mort în mâinile lor, Gelu se rugă Murgului: Cu copita sapă-mi mormântul, aici, pe marginea apei, apoi ia-mă cu dinții și aruncă-mă-n groapă. Gelu Românul murea, dar nu-și pierdea nădejdea că
ÎNTRE LEGENDĂ ȘI ADEVĂR - auxiliar pentru istorie by ILONA ȘELARU, LILIANA – DANA TOLONTAN () [Corola-publishinghouse/Science/1150_a_1891]
-
împresurându-l din toate părțile. Gândeau că, în sfârșit, i-au răpus și urlau de bucurie. Însă n-a fost pe voia dușmanilor. Înțelegând primejdia, frații Preda și Stroe Buzescu au sărit, într-o clipită, în ajutorul voievodului. Rotind paloșul, vijelios, Stroe a tăiat capul spahiului care înfigea sulița în trupul Măriei sale. Toi fulgerător de repede, Preda i-a doborât pe ceilalți dușmani. Scăpat de primejdia morții, Mihai-Vodă n-a spus nimănui că avea rană grea și usturătoare. Ci, cu putere
ÎNTRE LEGENDĂ ȘI ADEVĂR - auxiliar pentru istorie by ILONA ȘELARU, LILIANA – DANA TOLONTAN () [Corola-publishinghouse/Science/1150_a_1891]