60,498 matches
-
că au "beneficiat" de expropriere la maximum, dacă pot să spun așa, adică în proporție de 90%; din împărțirea restului de 10% au rezultat cele 50 de hectare ale mamei, despre care v-am spus mai devreme că le-a vândut pentru a cumpăra căsuța de la București. - În privința educației? - În privința educației, lucrurile au stat altfel. Mama ne iubea mult, era foarte blândă cu noi, dar, în același timp, severă. Nu ne dădea voie să facem nimic incorect, ne dădea peste degete
Neagu Djuvara by George Arion () [Corola-journal/Journalistic/13985_a_15310]
-
moment în care s-a creat un echilibru al terorii care ne-a impus o pace de patruzeci și cinci de ani, dăunătoare pentru nenorociții ocupați de sovietici. Asta este istoria! Dar să nu se mai spună că am fost vânduți la Yalta! - Mi-a plăcut o observație din "Memorii": "Cei care ar vrea să fim iar pe mâna rușilor sunt la noi, nu în America", deci nu e o nouă înțelegere la Malta! V-aș ruga să punctați puțin în legătură cu
Neagu Djuvara by George Arion () [Corola-journal/Journalistic/13985_a_15310]
-
kilograme În mână, după o călătorie care Începuse la Montréal cu 16 ore mai devreme. Am executat această probă atletică urmărit din priviri de doi țigani tineri, cu aspect de bătăuși, dintre care unul, frustrat că nu reușise să-mi vândă un bilet la o cursă cu un microbuz probabil fictiv, mă apelase „tămâie”, iar altul Îmi ceruse bani. Dar peste zece ani? Dacă mă voi vedea prins În aceeași situație, voi mai putea eu oare să scap cu tot cu valiză? Poate
Tămâie, unde mergi?. In: Editura Destine Literare by Florin Oncescu () [Corola-journal/Journalistic/81_a_358]
-
cota succesului la cititor, ci buna funcționare a sistemului de achiziții prin biblioteci publice sau cu sistem închis. Faceți inventarul numărului de exemplare din opera, să spunem, a lui Ion Lăncrănjan din bibliotecile unităților militare și veți vedea cât se vindea "la liber" și cât reprezenta "comandă de stat". Exemplul lui Lăncrănjan îmi vine în minte pentru că, la mijlocul anilor șaptezeci, în armată fiind, am rămas șocat să văd că rafturile bibliotecii "de incintă" gemeau de opera acestui autor rudimentar, perfect ilustrator
Dușmanii luminii vin de la Răsărit by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/14078_a_15403]
-
fie filmată, pentru a nu se vedea sărăcia în care se zbate, la nouăzeci de ani, după ce a încântat atâtea generații de români. Al doilea caz evocat, marele Ștefan Mihăilescu-Brăila, a ajuns, în regimul prosperității și democrației de tranziție, să vândă ziare la stația de metrou Eroilor - frumoasă, involuntară, cinică formulă prin care românii îi cinstesc pe cei mai buni dintre ei, pe eroii - nu-i așa? -, ai neamului! Cornel Nistorescu a ales doar două exemple, dintr-o multitudine. Nu e
Dușmanii luminii vin de la Răsărit by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/14078_a_15403]
-
cinic refuzul doamnei Nineta Gusti de a se lăsa filmată poate fi legat de sindromul Greta Garbo: cochetăria târzie a unei femei ce nu dorește să dezvăluie previzibilele ravagii ale timpului pe un chip cândva fermecător. După cum un Ștefan Mihăilescu-Brăila vânzând ziare ar putea fi încă un excelent rol interpretat de marele actor. N-am văzut emisiunea de televiziune în care doamna Nineta Gusti a îngăduit să se filmeze doar iarba din curte, dar sunt sigur că marea actriță a fost
Dușmanii luminii vin de la Răsărit by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/14078_a_15403]
-
Constanța Buzea Poate că a vinde nu rămâne verbul firesc de transcris atunci când în realitate promiți să dăruiești, să înapoiezi de fapt, bunul cel mai de preț, celui ce ți l-a dat odată cu viața. Îți vând sufletul dacă îmi promiți că o să-l legeni în
POST-RESTANT by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/14124_a_15449]
-
Constanța Buzea Poate că a vinde nu rămâne verbul firesc de transcris atunci când în realitate promiți să dăruiești, să înapoiezi de fapt, bunul cel mai de preț, celui ce ți l-a dat odată cu viața. Îți vând sufletul dacă îmi promiți că o să-l legeni în hamacul din spatele grădinii", și adaugă poeta - copil grav și cuminte - "Îți vând sufletul dacă îmi promiți că o să-i citești povești cu zâne, seara înainte de culcare". Apoi, în condițiile promisiunii mai
POST-RESTANT by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/14124_a_15449]
-
dăruiești, să înapoiezi de fapt, bunul cel mai de preț, celui ce ți l-a dat odată cu viața. Îți vând sufletul dacă îmi promiți că o să-l legeni în hamacul din spatele grădinii", și adaugă poeta - copil grav și cuminte - "Îți vând sufletul dacă îmi promiți că o să-i citești povești cu zâne, seara înainte de culcare". Apoi, în condițiile promisiunii mai este trecută și muzica astrală, nu alta, ca hrană a sufletului, de care el nu se poate lipsi dincolo. Dar și
POST-RESTANT by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/14124_a_15449]
-
cel croit de libidoșenia patriotardă în care străluceau și strălucesc tot felul de lepre cu conturi groase — și atunci, și acum. Faimoasa pagină 63 din Politice a scos din minți pe nimeni alții decât "patri-hoții" care, vorba unui ziar, "ar vinde România în cinci minute". Au și făcut-o, strict juridic vorbind, când o parte dintre ei s-au oferit să participe (contra cost, firește!) la un imaginar simpozion despre federalizarea Europei orientale, la care ar fi ținut fără să clipească
Pamflet fără Gâgă by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/14130_a_15455]
-
unchi (care părea, totuși, în deplinătatea facultăților mintale) i-a cedat lui și "dreptul de a purta numele familiei" (unde a fost doamna doctor în tot acest timp?, mai ales că prin ea se cunoscuseră?), doamna doctor replică: "Dacă se vînd bucăți din țară, ce mai contează un nume istoric!"... În epoca "ne vindem țara", doamna doctor îi spune, în trecere, ca un fapt divers, fostului soț, că "vor să ne scoată de la catedră, pentru că am îngrijit nomenclaturiști; eu le-am
Dumnezeu e mare, ele sînt mititele by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/14120_a_15445]
-
dreptul de a purta numele familiei" (unde a fost doamna doctor în tot acest timp?, mai ales că prin ea se cunoscuseră?), doamna doctor replică: "Dacă se vînd bucăți din țară, ce mai contează un nume istoric!"... În epoca "ne vindem țara", doamna doctor îi spune, în trecere, ca un fapt divers, fostului soț, că "vor să ne scoată de la catedră, pentru că am îngrijit nomenclaturiști; eu le-am îngrijit vederea, nu vederile!"... Biata doamnă doctor! Tocmai ea, după ce că e o aristocrată
Dumnezeu e mare, ele sînt mititele by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/14120_a_15445]
-
profesorului George Oprescu, de astă dată în calitate de istoric de artă, s-a nimerit s-o cunosc pe însăși fiica lui Șaliapin, Marina, care mi-a povestit nu numai despre succesele tatălui ei, dar și despre faimosul costum din "Boris Godunov", vândut la un preț fabulos faimosului "Victoria and Albert Museum" din Londra. Dar văd că fac fel de fel de digresiuni! - Foarte bine! În poeziile dumneavoastră evocați un univers prietenos, populat de fluturi, de păsări, de melci, cățeluși etc. Ce semnifică
Barbu Brezianu: by George Arion () [Corola-journal/Journalistic/14113_a_15438]
-
lăsa pe autor proaspăt transbordat la București (se dovedește în în jurnalul de acum a fi închiderea unui cerc familial - tatăl încercase la rîndu-i o mutare în Capitală, neîmplinită din refuzul soaței de a-și abandona casa de la părinți, aceeași vîndută de fiu vreo 50 de ani mai tîrziu), cu umoruri negre cauzate de murdărie, zgomot, mitocănie (deși, într-un sfîrșit, găsise și vînzătoare care să răspundă la bună-dimineața), Livius Ciocârlie se întoarce cu &comp. în Mehadia bunicilor paterni, în Butoieștii
Arheologii literar-critice by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/14193_a_15518]
-
voiam să-i văd pe-ai lui. Am ajuns în piața Saint-Sulpice venind poate dinspre bulevardul Saint-Germain, dintr-un bistro-tabac destul de împuțit, ce se numea Old Navy și era deschis toată noaptea (mai există și astăzi, cred, dar nu mai vinde țigări și probabil se închide la ora două, lumea a devenit mult mai igienică). Și acolo, în piața Saint-Sulpice, am văzut schelele. Turnul dinspre sud, cel frumos, ce a rămas neterminat, era învelit în grinzi subțiri puse alandala, de-ai
Tigru de hârtie(fragment de roman) by Elena-Brândușa Steiciuc () [Corola-journal/Journalistic/14181_a_15506]
-
nuanță agravanta că ești plimbat în cătușe, asemeni lui Dan Erceanu, ca să se vadă cine distruge .bunurile întregului popor.; și cu totul alta e să fi devalizat bănci, să fi omorât nevinovați în viteză turbata a jeep-ului, să fi vândut sentințe judecătorești ori să fi făcut trafic cu tone de arme sau droguri. Că poliția și armata se mențin sus de tot în stima românilor continuă să fie, cel puțin pentru mine, o enigmă. Ce-o fi de admirat la
Creditele neperformante și performanțele statului polițienesc by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/14243_a_15568]
-
tone de arme sau droguri. Că poliția și armata se mențin sus de tot în stima românilor continuă să fie, cel puțin pentru mine, o enigmă. Ce-o fi de admirat la polițistul care amendează nefericită cu rochii largi care vinde semințe la colț de stradă dar nu ridică nici un deget când, sub nasul lui, se vând mii și mii de pliculețe de opiu și heroină? O fi doar o simplă întâmplare? Sau consecință faptului că încă n-am auzit că
Creditele neperformante și performanțele statului polițienesc by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/14243_a_15568]
-
românilor continuă să fie, cel puțin pentru mine, o enigmă. Ce-o fi de admirat la polițistul care amendează nefericită cu rochii largi care vinde semințe la colț de stradă dar nu ridică nici un deget când, sub nasul lui, se vând mii și mii de pliculețe de opiu și heroină? O fi doar o simplă întâmplare? Sau consecință faptului că încă n-am auzit că vreun general să fi fost implicat în traficul de floarea-soarelui, dar despre mulți s-a scris
Creditele neperformante și performanțele statului polițienesc by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/14243_a_15568]
-
urmărit de securitate." Într-adevăr, la scurt timp i-am văzut mișunând în jur. Dar nu numai oameni au intrat în casa noastră, ci și multe cărți. Tata nu scotea niciodată cărți din casă, cu excepția celor pe care le-a vândut sau le-a schimbat în anii de restriște. - Cum v-ați descurcat în anii aceia? - Iată cum: în tata s-au deșteptat virtuți clasice oltenești. El a făcut multă vreme anticariat " pe picior" - cumpăra și vindea cărți dar, din păcate
Barbu Cioculescu by George Arion () [Corola-journal/Journalistic/14201_a_15526]
-
pe care le-a vândut sau le-a schimbat în anii de restriște. - Cum v-ați descurcat în anii aceia? - Iată cum: în tata s-au deșteptat virtuți clasice oltenești. El a făcut multă vreme anticariat " pe picior" - cumpăra și vindea cărți dar, din păcate, multe erau chiar ale lui, încât și-a desfăcut colecțiile. De pildă, doamna Caragiale îi făcuse cadou tatei arhiva Caragiale pe care tata a vândut-o bucată cu bucată Bibliotecii Academiei Române. A primit pe manuscrisul piesei
Barbu Cioculescu by George Arion () [Corola-journal/Journalistic/14201_a_15526]
-
oltenești. El a făcut multă vreme anticariat " pe picior" - cumpăra și vindea cărți dar, din păcate, multe erau chiar ale lui, încât și-a desfăcut colecțiile. De pildă, doamna Caragiale îi făcuse cadou tatei arhiva Caragiale pe care tata a vândut-o bucată cu bucată Bibliotecii Academiei Române. A primit pe manuscrisul piesei O noapte furtunoasă 1000 de lei, ceea ce reprezenta atunci o leafă bună, iar pentru noi - două luni de existență. Primise cadou de la George Nenișor o icoană rusească din Școala
Barbu Cioculescu by George Arion () [Corola-journal/Journalistic/14201_a_15526]
-
existență. Primise cadou de la George Nenișor o icoană rusească din Școala Stroganoff de pe la 1600, un triptic care se desfăcea, magnific pe care-l primise cadou Titulescu de la ambasadorul sovietic în clipa semnării celebrului tratat. Era o piesă rarisimă. Tata a vândut-o Muzeului Național. Am văzut-o expusă o dată. Avea două tablouri de Grigorescu, din perioada lui ultimă, când picta în culori stinse. Tata nu era prea sigur de originalitatea lor (deși, mă gândesc, pe vremea aceea cine și-ar fi
Barbu Cioculescu by George Arion () [Corola-journal/Journalistic/14201_a_15526]
-
Avea două tablouri de Grigorescu, din perioada lui ultimă, când picta în culori stinse. Tata nu era prea sigur de originalitatea lor (deși, mă gândesc, pe vremea aceea cine și-ar fi pierdut timpul să falsifice!). Și acestea au fost vândute. Și câte altele. Mai toate. A găsit un post la Patriarhie, dar trebuia avizul lui Constantinescu-Iași, care a spus că nu e deocamdată momentul. Salariul era de 600 de lei pe lună, eu având 875 de lei ca normator. Fața
Barbu Cioculescu by George Arion () [Corola-journal/Journalistic/14201_a_15526]
-
că ceva mocnea în atmosfera acelor zile de sfîrșit de an. Oricum, în toamna anului 1989 lucrurile erau clare în societatea românească. Taberele erau bine delimitate. Oamenii lui Ceaușescu în teritoriu erau cunoscuți de toată lumea, ca și scriitorii care își vînduseră conștiința pentru meschine avantaje materiale sau sociale. Contrajurnalul, articolele publicate în presa ultimilor ani, demonstrează o cu totul altă realitate. Foștii activiști și securiști, precum și scriitorii care au servit cu frenezie puterea comunistă sînt astăzi prosperi oameni de afaceri, parlamentari
Stoicism postmodern by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/14249_a_15574]
-
uscate") și pleacă în Europa, stabilindu-se la Paris în calitate de corespondent al ziarului El Espectador. Redăm în continuare fragmentul inițial din primul capitol al volumului în curs de apariție la Editura RAO. Mama m-a rugat s-o însoțesc să vîndă casa. Sosise la Barranquilla în dimineața aceea din satul de departe unde locuia familia și n-avea nici cea mai vagă idee cum să dea de mine. Întrebînd în dreapta și-n stînga printre cunoscuți, i-au spus să mă caute
Gabriel García Márquez by Tudora Șandru-Mehedinți () [Corola-journal/Journalistic/14237_a_15562]