331 matches
-
un cotoi bețiv la ușă!". "Ei, acu' te apucă griza aia mare dă nevastă-mea. Parcă ieri ziseai că-i o scârbă si o bagaboantă dă să întinde cu tosi pă la cantină", se simți el dator să-i reamintească vindicativ. Urmă și mai nervos: "Da' tu?". "Io ce, mă, io ce?", se stropși Cateluța la el. "Se? Tu nu-l ai pă Silică cu acte? Asa mândrese dă bărbat, mai rar...", face tipul rânjind disprețuitor. "Mai dă-l dreacu' și
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
a interesat cel mai mult... Faptul că biroul lui de la senat era ca un altar Închinat fratelui său - cu un portret uriaș al lui Jack pe perete. Era ceva sălbatic În felul În care Îl plângea... - O atitudine mai curând vindicativă, aș spune... - Lyndon Johnson era dușmanul, nu? S‑au descotorosit de Bob făcându‑l vicepreședinte - un fel de băiat de alergătură. Dar era succesorul lui Jack. Și Bobby avea nevoie de arme ca să preia din nou Casa Albă. Colcăia de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
Auzisem și eu ca tot omul de pe la Europa Liberă sau Vocea Americii (despre care de abia după 1989 mi-am dat seama că erau două oficine mizerabile, un fel de coteț porcesc, în care mâncau rahat cu pumnul o șleahtă vindicativă de trădători ai țării) despre rezistența anticomunistă, despre faptul că studenții erau anticomuniști iar numai represiunea reușea să-i facă supuși. Și Cătălina care făcuse facultatea la București, a spus ca so audă toți cei care eram acolo, în acea
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
nonconforme cu viziunea sa asupra lumii tot ce trece dincolo de hotarul imaginar al artei adevărate, căuta acum să explice cum ar trebui (ehei!) să fie lumea croită după părerea lui. Deși în anumite aspecte, amicul acesta se manifestă foarte vindicativ, totuși se orientează doar spre latura declarativă a lucrurilor găsind rezolvări prin negăsirea nici unei soluții viabile (nui așa că vă lasă mască o asemenea chestie de un deosebit rafinament manipulativ al logicii?). Deși am spus că vreo câteva zile mi-am
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
labele lor păroase și prădalnice o părticică din țara asta pe care ei doreau s-o facă scrum. Muzica de Vivaldi pusă pentru vacile de lapte la ferma sa de la Târzii sună pentru copoșii cu dinții rânjiți de un sentiment vindicativ, atroce, exact ca niște clopote de înmormântare și de aceea scheaună de câte ori au prilejul ca niște căței unși sub coadă cu terebentină. Vezi cum tâlhari proveniți tot din rândul acelorași copoși se plâng în presa centrală că unul care-i
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
Factorii psihotraumatizanți Frustrări Individuale (ale persoanei) Interdicții globale ale libertăților individuale Castratoare Conduite autoagresive Marginalizare, interdicții selective sau parțiale Carențiale Conduite de refugiu Colective (ale grupurilor social-umane) Globale cu caracter represiv Castratoare Conduite revendicative Selective cu caracter discriminator Carențiale Conduite vindicative Pentru a putea înțelege mecanismele de acțiune morbigenetică a psihotraumatismelor, să insistăm asupra semnificației lor. Varietatea, complexitatea, mobilitatea, durata de acțiune și efectele diferite ce caracterizează factorii psihotraumatizanți din punct de vedere formal ne pot deruta în interpretarea semnificației și
[Corola-publishinghouse/Science/2366_a_3691]
-
refugiu; 2) frustrările colective, ale grupurilor social-umane, pot avea de asemenea două aspecte: a) frustrări globale, cu caracter represiv și efect castrator, declanșând conduite revendicative antisociale; b) frustrări selective, cu caracter discriminator și efecte carențiale, declanșând conduite antisociale de tip vindicativ. În aceste cazuri, măsurile de psihoigienă urmăresc psihoprofilaxia reacțiilor de inadaptare, fie pe termen lung, fie în situațiile de criză. Psihoprofilaxia pe termen lung cuprinde următoarele măsuri: măsuri de educație, constând în adeziunea la valorile colective, realizarea datoriilor cetățenești și
[Corola-publishinghouse/Science/2366_a_3691]
-
în ce privește familia etc. Nevroza profesională, despre care am vorbit deja, ca o consecință a situațiilor conflictuale datorate crizelor socio-profesionale și economice, poate favoriza apariția unor conduite negative de refugiu (alcoolism, vagabondaj etc.), a unor conduite protestatare sau a unor conduite vindicative antisociale (delincvență, criminalitate, revolte, acte de agresivitate colectivă etc.). Ele trebuie înțelese ca forme de „descărcare colectivă” cu semnificație nevrotică a unor frustrări sau conflicte cu efect psihotraumatizant, dar și represiv. De regulă, aceste manifestări se vor exprima prin „conflicte
[Corola-publishinghouse/Science/2366_a_3691]
-
conduite ale disperării” se înscriu greva foamei și self-combustia; ele au în același timp și caracterul unui „spectacol care impresionează” atrăgând simpatia față de cei care-l practică și proiectând antipatia acestora asupra „autorităților” în scopul obținerii unor avantaje; 6) conduitele vindicative, care sunt conduite antisociale de maximă violență și de o extremă gravitate; ele se caracterizează prin acțiuni motivate de ură și dorința sadică de distrugere a celorlalți în scopul impresionării adversarului, al creării unei atmosfere de panică, teroare, nesiguranță, tensiune
[Corola-publishinghouse/Science/2366_a_3691]
-
aspirații către îmbrățișarea atotcuprinzătoare a omenescului, fără a eșua în vreun fastidios „enciclopedism” liric. Poezia nu este un joc futil, ci o rostire trăită cu intensitate, el fiind cu adevărat un vates, un poet cu dominantă vizionar-oraculară. Viguros, blazat, parcă vindicativ față de omenirea întreagă, de un patetism nesolemn, ușor batjocoritor, adesea sarcastic, pamfletar, eul liric afișează o detașare aparentă față de truculentul „bâlci al deșertăciunilor”, pe care îl inspectează cu minuție și îl etalează cu un fel de paradoxală jubilație a constatării
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289685_a_291014]
-
13. Convorbiri din detenție, al doilea - Secretul Fortului 13. Reeducări și execuții (1994), iar al treilea - La capăt de drum (1997). Ca și Teohar Mihadaș, P. transformă cumplitele încercări din detenție în material de proză, tonalitatea, departe de a fi vindicativă, fiind mai degrabă amuzantă, anecdotică. Personajele reale devin, ca de obicei, eroi de roman, iar dialogurile susțin autenticitatea. În prelungirea preocupărilor sale teoretice, remarcabilă este și activitatea de traducător a lui P., îndeosebi prin transpunerea unor importante eseuri literare și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288797_a_290126]
-
putere; puternic; puternică; răbdare; războinic; reci; respect; rezervat; rivalitate; rudă; sanscrită; satana; scăpa; sever; sînge; spin; străin; supărat; superioritate; șarpe; șiret; șoarece; șosetă; teamă; tiran; topor; toți; tristețe; țintă; te urăște; urî; a urî; urîcios; urîciune; valoare; Vasile; versus; viclenie; vindicativ; voi; zeama; zmeu (1); 805/226/61/165/0 ea: el (157); fată (71); femeie (53); mama (53); prietenă (33); frumoasă (29); fata (26); eu (18); femeia (16); persoană (16); dînsa (13); iubită (11); ea (10); aceea (9); frumusețe (8
[Corola-publishinghouse/Science/1496_a_2794]
-
Galaction / 121 2.3. Teroarea de frontieră. Între natural și supranatural / 128 2.3.1. Deformarea psihologică. În vreme de război de I.L. Caragiale / 129 2.3.2. Metamorfozele obsesivului. Frigul de Gib I. Mihăescu / 135 2.3.3. Thanaticul vindicativ. Îmbrățișarea mortului de Alexandru Philippide / 142 2.4. Teroarea supranaturală / 154 2.4.1. Maleficul suicidar. Moara lui Călifar de Gala Galaction / 156 2.4.2. Goticul redimensionat. Aranka, știma lacurilor de Cezar Petrescu / 162 2.4.3. Erosul vampiric
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
alergase la poarta curții, pre care începuse a o tăia cu protivire". Desigur, Lăpușneanu nu poate ignora asaltul concentrat, astfel că-și trimite armașul să-i întrebe pe oameni ce poftesc. Reacția bestiei colective, seduse mai degrabă de orgia distrugerii vindicative decât de un scop clar, este deconcertantă. Mai multe voci formulează cereri în disjuncție unele față de altele, până când concretețea infamă a numelui Moțoc se aprinde "ca o schinteie electrică. Toate glasurile se făcură un glas și acest glas striga: "Capul
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
fiind constituit de naratorul omniscient (și, implicit, de lectorul informat), care prezintă situația reală, celălalt de personajul central, Stavrache din Podeni, care deformează conflictul, crezând, de la un anumit punct, că se confruntă cu o apariție supranaturală, mai precis, cu stafia vindicativă a fratelui său, popa Iancu, alias conducătorul unei vestite bande de tâlhari ucigași. În proza exemplificând teroarea de frontieră (precum se întâmplă la Caragiale, în literatura română, sau la Henry James ori la Joseph Sheridan Le Fanu în cea universală
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
În Metamorfozele lui Apuleius, spiritele celor decedați pot înfăptui chiar crime: o vrăjitoare controlează stafia unei femei pentru a-și atinge un asemenea scop. Și exemplele ar putea continua 82. Fără îndoială, eroul caragialian crede că se confruntă cu stafia vindicativă a fratelui său, o combinație, dacă ar fi să împrumut clasificarea homerică, de bi (ai)othanoi și de agamoi, iar tensiunea epică rezultă, cum sugeram deja, atât din recunoașterea situației reale de către lectorul informat de naratorul omniscient, cât și din
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
serenitatea unui Empireu există extazul pacific, dar nu există nici empatie, nici frământare. Or, acestea sunt, în concepția prozatorului nostru, instrumentele cunoașterii. Iar terifiantul este una dintre măștile pe care suferința le imprimă oricărei narațiuni autentice. 2.3.3. Thanaticul vindicativ Îmbrățișarea mortului de Alexandru Philippide Considerându-l eminamente poet, dublat de un admirabil și empatic traducător de poezie, mulți pasionați de literatură ratează una dintre fațetele cele mai ofertante ale lui Alexandru Philippide: proza scurtă. "Un cosmopolitism romantic și arheologic
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
cum se va vedea și pe parcursul capitolului viitor, Steinhardt înainte de a scrie se eliberase "de patimi", devenise "nou", "ies vindecat" afirmă el, își câștigă libertatea de a uita răutățile, de a deveni "fericit". Nicăieri pe parcursul Jurnalului nu descoperi un spirit vindicativ. Descoperi însă lupta înverșunată împotriva unui sistem totalitar, a unei istorii nedrepte, nefericite. Întotdeauna în bătaia puștii stă sistemul, nu individul. Un sistem de ale cărui orori nu se mai îndoiește nimeni. De altfel dacă urmărim Jurnalul de la un capăt
by Adrian Vasile SABĂU [Corola-publishinghouse/Science/984_a_2492]
-
explică în virtutea marelui talent al romancierului, ceea ce le-a lipsit lui C. Stere sau Eugen Lovinescu când s-au exercitat în roman sau memorialistică în sensul imortalizării unor personalități accentuate, destine, tipologii, contemporane sau aparținând deja istoriei. Adesea, polemice și vindicative, portretele cu cheie sau fără perdea sunt reglări de conturi sau tardive puneri la punct ale unor inimiciții. Ceea ce se practică și în proza noastră din ultimii douazeci de ani, să zicem, în care amicii sau inamicii creatori apar în
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
Recunoscându-și eclectismul și impresionismul antidogmatic, autorul Memoriilor II definește implicit formula sufletească a unui nepărtinitor-tolerant care, mai ales în anii ofensivei forțelor întunericului, a avut de suferit, moral și chiar fizic, de pe urma cohortei de veleitari refuzați de har și vindicativi. Independența de caracter l-a scutit totodată de orice complex în fața puterii politice sau a unor poziții sociale de anvergură deținute de diverși confrați. Polemica între Lovinescu, "iritabilul" apărător al instituției talentului, și profesorul Vianu, adaugă tușe caracteriale definitorii la
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
rând al intelighenției române, fie că e vorba de talentul autentic (cazul Marin Preda), fie de duplicitatea acesteia probată prin concesiile făcute "relațiilor, slăbiciunilor și cârdășiilor" (...), recompensată adesea prin dregătorii sau misiuni peste hotare deloc ortodoxe. De această lupă aproape vindicativă nu scapă nici măcar profesorul Romul Munteanu, care ar fi fost impus de partid la catedra lui Tudor Vianu. Provocat de Al. Cistelecan într-o discuție din 1996, Gelu Ionescu își pune la bătaie totala intransigență în ceea ce privește necesara revizuire a ierarhiilor
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
taina crucii, a iubirii aproapelui, a curajului Mântuitorului în fața morții. Ceea ce nu înseamnă că Steinhardt nu veștejește comunismul totalitar, cu cortegiul lui de aberante abuzuri, violențe și atrocități. O face însă fără ura viscerală a unui Goma, dincolo de orice încrâncenare vindicativă, de la altitudinea unei morale suprafirești ce se confruntă cu un accident istoric tranzitoriu, inapt să-i lezeze omului religios libertatea și fervoarea opțiunii. Căci, așa cum scrie Gheorghe Carageani, "nessuna prigione al mondo (e neppure il mondo, prigione più grande del
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
Reforma”, unde îi apar scurte poeme, „Revista literară și științifică”, „România literară”, „Timpul”. Ca publicist, el adoptă, în studiile sale sociale și economice, o atitudine conservatoare. În literatură, în românește, R.-R., care în tinerețe nu își poate stăpâni pornirile vindicative, se afirmă cu satira Domnul Kanitferstan, extras din jurnalul unui trândav (1877). Victima este V.A. Urechia, înfățișat drept un plagiator, un farsor, un om cu o moralitate dubioasă. „Poema” de inspirație byroniană Radu (1878) e închinată celor „ce după
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289366_a_290695]
-
de un puternic resentiment, ale cărui rădăcini urcau mult în timp, pînă la cursivul intitulat Fals articol de critică ("Cuvîntul", anul VIII, nr. 2648, din 5 septembrie 1932, p. 3), în care Paul Sterian, nemulțumit de o cronică a criticului, vindicativ, luase în derîdere proza acestuia. De pildă, se spunea acolo: "L-am prins. Asupra faptului. Domnul Critic, chiar dumnealui, în flagrant delict. Mai mult; incest. D. Georgică Călinescu a violat. Biată muză, tristă muză, fiică a lui Clio... Domnul de
Cazul Paul Sterian - Ortodox și futurist by Victor Durnea () [Corola-journal/Journalistic/9429_a_10754]
-
configurează o atitudine de împotrivire fermă față de orice atentat la demnitatea umană, ca și față de iluziile - pacifismul, toleranța etc. - pe care și le cultivă milioane de oameni pentru a nu trece la acțiune. Nicolae Balotă nu este nici sumbru și vindicativ, nici senin și indiferent. În sufletul său sunt furtuni de lumină. Spectacolul cu un singur interpret În 1994 a apărut un volum mai puțin obișnuit, greu de clasificat, care (poate tocmai de aceea) nu a fost suficient comentat de criticii
Nicolae Balota, un erou al culturii by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/8518_a_9843]