331 matches
-
durere și de frumusețe... Într-o zi, într-un oraș polonez, trecând prin fața unei biserici pe jumătate distruse de obuze, ghici despre ce era vorba. Imaginea bisericii din Dolșanka îi reveni în minte. Și ea dărâmată, dar cu o tenacitate vindicativă: cupola smulsă, acoperișul ars, o bucată de zid împrăștiată de dinamită, opera tovarășului Krasnâi. Interiorul, rămas descoperit, era năpădit de urzici și de lăstari de arțar. Pe ziduri se înșirau obscenități mâzgălite cu un colț de cărămidă. Doar într-un
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
acest sens este deductibil de context. Ghilimelele artificializează textul, îi dă un aspect obositor și neelegant. În alte situații, ghilimelele devin indici textuali ai opiniei: „Democratul” Băsescu. Mare atenție la diferite capcane semantice. De pildă, a aduce aportul este pleonastic. Vindicativ înseamnă „răzbunător” și salutar înseamnă „salvator” etc. Evitați poncifele. Limbajul jurnalistic uzează extrem de repede sensul anumitor cuvinte. Voit sau nu, se ajunge la un nedorit „limbaj de lemn”. Goana ziariștilor după adjective eclatante, dar și mimetismul lor verbal pot duce
Tehnici de redactare în presa scrisă by Sorin Preda () [Corola-publishinghouse/Science/2252_a_3577]
-
cu aerul de a face auditoriului destăinuiri grave. Respirația tuturor rămânea tăiată de curiozitate și teamă, o liniște încordată apăsa pretutindeni, iar toamna ai fi putut să auzi ritmul lent al ploii lovind pe acoperișuri. Deodată, N. Iorga devenea mânios. Vindicativ, oratorul supunea publicul unui rechizitoriu sgomotos. Sala se umplea de grindină, de ceață și de tunete. Străpunși de degetul răzbunător al lui N. Iorga, dușmanii invizibili se prăbușeau surd pe dușamele, în timp ce cuvintele cădeau ca trăznetele într-un copac noduros
Tehnici de redactare în presa scrisă by Sorin Preda () [Corola-publishinghouse/Science/2252_a_3577]
-
Abayados de Calatrava y Rigolo Năbădayos). Copil teribil al presei socialiste, iubitor de farse și bufonerii, B. era, în campaniile pe care le susținea, un gazetar de temut. Scria cu patimă, cu exaltări de vizionar, știind să fie dur, șfichiuitor, vindicativ. Virulența lui pamfletară - prevestindu-l pe N. D. Cocea - nu cruță deloc instituțiile timpului. Totul, sau aproape totul, i se pare o farsă sinistră, un spectacol de bâlci, penibil și caraghios. Verva satirică a polemistului se proiectează în creionări acide
BACALBASA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285521_a_286850]
-
Noi nu avem decât să tragem nădejde la o pedepsire viitoare a criminalilor aceștia, dar se pare că nici măcar pe lumea cealaltă nu vom avea această minimă satisfacție. Citind pe Internet comentariile la articolele apărute în presă, observ un curent vindicativ care se ridică precum marea învolburată deasupra acestui popor atât de împilat. Am găsit în ziarul Gândul un comentariu care ar putea la un moment dat să devină o pagină din biblia unui popor adus la sapă de lemn. Spune
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
cere condamnarea la moarte, printre alții, a lui Iuliu Maniu, Gheorghe I. Brătianu, Corneliu Coposu, Radu Gyr și Pamfil Șeicaru. Soția sa, evreica Alexandra Sidorovici, a fost acuzator public al Tribunalului Poporului. Spuneam că nu am avut vreodată nici un sentiment vindicativ față de etnia asta, dar se pare că încetul cu încetul ar trebui să-mi revizuiesc și eu părerile, fiindcă observ cum pic, cu pic, otrava secretată de indivizii acestui popor parazitar începe să ne amorțească simțurile căutând să ne reducă
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
lui de repaus (și să știți că un adevărat român știe să transforme lesne în repaus și cele opt ore de muncă) cum ar face el ca să-și ucidă dușmanii și să aducă liniștea în sufletul său bântuit de aleanuri vindicative, sau prin supralicitare, visând că este un fel de superman care poate aduce binele omenirii. Unii dintre dumneavoastră doriți poate niște idei mai practice nu numai vise. Păi în cazul acesta, uite neamule, dacă te interesează câteva rețete sigure de
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
mai porcăit asistentele din spital, și toată lumea a tăcut. Mușamalizarea a fost deplină și doar în amintirea celor care au intuit atunci, la momentul acela, pericolul imens la care fuseseră supuși pacienții din spital și din județ, mai există zgura vindicativă a nedreptății de atunci. Cine mai știe, în câte județe nu s-a avut ideea verificării seringilor și atunci boala a făcut ravagii fiind extrem de contagioasă. Oare câți dintre dumneavoastră și-or fi pus întrebarea: de ce după 1990 au apărut
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
comunității mai presus de ale familiei. 18. Generozitatea e o însușire eminamente bărbătească, cași iertarea și uitarea. Bărbatul e prin natura sa mult mai gata să zică "treacă de la mine" și "să taie poala și să fugă". Femeia e mai vindicativă, ea are memoria jignirilor și a ofenselor mult mai lungă, e veșnic în gardă. Toate acestea, desigur, tot din pricina rolului ei de supusă a bărbatului. Se știe că robia nu e o stare favorabilă pentru dezvoltarea generozității și a iertării
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
întemnițați și, mai ales, siliți să-și macine viețile la Canal sau prin alte locuri ale întemnițărilor. O stranie senzație de văl de mătase așternut peste acel timp de crime. Constat că în mărturiile supraviețuitorilor nu răzbat încrâncenare, ură, ton vindicativ. Sunt relatări făcute pe un ton blajin, înțelegător parcă, aproape neutru, ca și cum ar povesti un film sau o piesă de teatru. Și iar mă conving de faptul că sufletul românesc nu este purtător de ură, nu este setos de răzbunare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
liniștea simplei narări. Scriu din uitare și minciună. Falsificând a doua oară o realitate denaturată. Cei care într-adevăr au suferit sunt iertători, au tonul acesta firesc al povestirii pentru că, neuitând, au iertat. Când încep să facă și ei „memorialistică“ vindicativă, acuzatoare, se ghicește imediat nota falsă. Amuzantă, adeseori, când confrunți mai multe relatări, de la persoane diferite, despre aceleași fapte. Constat, pe zi ce trece, cum Biblioteca amorțește. O lâncezeală întinsă ca o pată de mucigai lățită peste tot. Începând cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
găinile speriate, despre data de 25 decembrie, care în copilăria mea, cădea fix de Crăciun în fiecare an, dar ca urmare a citirii presei, mă trezesc imediat cu nervii zburliți ca țepii ariciului, și-mi vin idei din cele mai vindicative. Păi, spune și dumneata domnule, cum ar trebui să mă simt eu ca persoană, ce se dorește imparțială, când citesc de exemplu despre Paris (nu de cel din Troia, ci de el din Franța) niște chestii laudative de genul: „Din
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
au uscat creierii. Degeaba dă Mărgărit iarăși să-l întrerupă, amintindu-i că doar el, Rafael, l-a rugat să-l ajute să-i găsească clienți pentru amărâta aia de garsonieră... Rafael o ține pe a lui, pe același ton vindicativ, de răfuială, că omul ar trebui să rămână neclintit în fața grijilor și a greutăților de tot felul, pentru că omu-i o cruce... Peste vreo trei luni, s-a întâmplat s-o întâlnească iarăși. Și față de ea ar fi făcut pe înțeleptul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
pe terasă. Adică, doar Dănuț și cu mine ne mai clinteam, o țâră, că Silică o luase combinat, cu votcă, intrase în recesiune și deja era zob, sub embargou. Nemișcat, netulburat ca Zenon din Eleea! A-aa...! Sile! Hopa! zice vindicativ Mânecuță și strânge surescitat crosa pistolului. La naiba! Lasă-l să vorbească, pe domnu' procuror! pocnește nenea Sandu cu palma, în placa biroului. Încurajat, Fratele continuă: Am ridicat ancora de la nea Petrică și ne-am strămutat acasă la Boss. Am
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
lui Caragiale. Obsesia era aceeași ca și în timpurile noastre : satira dramaturgului „aduce atingere imaginii naționale”, adică onoarei de familist a fiecărui bun român. Caragiale a devenit „contemporanul nostru” de-abia mai tîrziu, afirmația fiind făcută, de regulă, cu parapon vindicativ : sîntem un neam de Mitici, a zis o și marele Caragiale ! Bietul Mitică... Pe de altă parte, miti(ci)zarea contemporaneității românești ține de un proces firesc al memoriei sociale : „contemporaneitatea” unui autor paradigmatic nu se preia ca atare din
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
te-a urât. Cui trebuie să-i fie milă, mă întreb? Ești bătrân, fără dinți și puți. Ți-a sunat sfârșitul, te lasă și mintea, îți slăbește zi de zi și nu-ți rămâne nimic altceva. Ai fumat filozofia, ești vindicativ, și secat, și singur. Nimeni nu te iubește și nu iubești pe nimeni. Nu-i adevărat? — Te rog taci din gură și pleacă! — Nu-ți pasă ce gândesc eu despre tine? — În ce mă privește, nici nu exiști. — Cândva am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
vizitat camerele jupuite de mortar ale Memorialului revoluției. Atunci, în marea aglomerație de dinaintea fotografiilor revoluției, pe dinaintea schemelor care limpede arată oricui vrea să vadă cum anume au avansat ofițerii responsabili de grozăviile reprimărilor, el deodată izbucnește în recitarea unei poezii vindicative în care cere, în versuri ritmate și în rime tumultuoase, să fie aflați și pedepsiți cei care au făcut toate câte le-au făcut. Liniște mare s-a lăsat pe când el cu voce tare tocmai a izbucnit în recitarea versurilor
Comisia de împăciuire: marafeturi epice, tăieturi din ziare by Daniel Vighi [Corola-publishinghouse/Imaginative/917_a_2425]
-
Era un plan de o perfidie rară. Grosvenor nu se îndoia că motivul ocupării sediului sau era antipatia pe care i-o purta Kent. Luând deschis poziție împotriva alegerii lui Kent, contribuise la agravarea acestei antipatii personale. Numai că atitudinea vindicativa a șefului secției de chimie se putea întoarce împotriva lui însuși. Cu oarecare abilitate, Grosvenor îl putea împiedica pe Kent să tragă foloasele pe care le aștepta. Apropiindu-se de unul dintre chimiști, i se adresa astfel: - Fii bun și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
pervertită a creatorilor de coșmaruri. Septimus, profesorul-regizor al acestei elaborate puneri în scenă, cel care îl transformă pe Olrik însuși în sclavul undei cerebrale, cel care, rând pe rând, îi supune și domesticește pe rivalii săi întru știință, posedă energia vindicativă a unor Nemo sau Robur. Tăgăduit, contestat și calomniat de colegii săi, Septimus se întoarce pentru a bântui lumea care l-a exclus și stigmatizat. Viziunea care se nutrește din sentimentul răzbunării este afină cu visul totalitar pe care îl
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
a interesat cel mai mult... Faptul că biroul lui de la senat era ca un altar Închinat fratelui său - cu un portret uriaș al lui Jack pe perete. Era ceva sălbatic În felul În care Îl plângea... - O atitudine mai curând vindicativă, aș spune... - Lyndon Johnson era dușmanul, nu? S‑au descotorosit de Bob făcându‑l vicepreședinte - un fel de băiat de alergătură. Dar era succesorul lui Jack. Și Bobby avea nevoie de arme ca să preia din nou Casa Albă. Colcăia de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
povestea. Femeia aceea de care spuneați stătea în bloc cu mine. Ușă în ușă. Nu prea ne vorbeam, doar așa ca între vecine. Am avut niște dispute cu ea, după evenimentele de la revoluția noastră. Era... Știți cum gândea lumea atunci, vindicativă, dezorientată, umbla după dreptate. Cum a fost atunci, imediat, până s-au aranjat lucrurile.“ „Dar chiar erau din aceia?“, întrebă cealaltă femeie. „Am auzit și eu multe povești cu ei. Că ei, de fapt, au fost teroriștii care au tras
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
n. ed.] puțin mai vechi decât mine. Cornel Corcoțoi fusese, Înainte de arestare, profesor secundar de istorie și se trăgea din comuna vasluiană Codăiești, localitatea natală și a vestitei evreice Ana Pauker, una dintre cele mai crunte, mai urâte și mai vindicative ființe bolșevice de la noi, cea care, Împreună cu Dej, băgase spaima nu numai În burgheji (cum glăsuia un teribil slogan ce făcuse epocă În primul deceniu comunist), dar și În toată românimea necomunizată. Așa și obișnuia să se prezinte profesorul Corcoțoi
Zborul unui Înger Înapoi, la cer by Mihai Stere Derdena () [Corola-publishinghouse/Imaginative/865_a_1495]
-
pe Iorga de cea mai Înaltă trădare față de patrie. E inutil să adăugăm că nu-s deloc potrivite, În acest caz, eufemisme de tipul „greșeli”, „nepricepere În politică”. Că Iorga a fost un om extrem de orgolios, de dificil și de vindicativ ne spun mulți dintre contemporanii săi. Îl pomenim doar pe cunoscutul istoric C.C. Giurescu, care ne-a lăsat excelente „Amintiri”! Îmbătat de succese, de la glorii și de onoruri profesionale, de funcții sociale și politice, marele istoric Nicolae Iorga ajunsese să
Zborul unui Înger Înapoi, la cer by Mihai Stere Derdena () [Corola-publishinghouse/Imaginative/865_a_1495]
-
prin strategii subtile de subversiune mediatică. Numeroase pepiniere de ONG nu fac decât să decredibilizeze procesele tradiționale de legiferare, încercând scurtcircuitarea politicului prin căpușarea deciziei executivului și contestarea isterică a conservatorismului juridic 1. Organizațiile nonguvernamentale evoluează astfel într-un comportament vindicativ de tip sindical, canalizând energiile protestatare către un utopic salt „înainte”. Acolo, ni se spune, marile nedreptăți care fac ca unii oameni să rămână totdeauna bărbați (iar nu femei), heterosexuali (iar nu homosexuali), monogami (iar nu poligami), se vor încheia
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
Lui” (Ps. 95,6). Cacofonia este structural demonică, fiind o abatere de la vocația doxologică a creației: „Doamne, Dumnezeule, Te-ai preamărit foarte, întru cinstire și frumusețe Te-ai îmbrăcat” (Ps. 103,1c). Refuzul darului ființei e trădat de logica emancipării vindicative, precum și de obnubilarea interiorității invizibile, acolo unde inima este gazda experienței nemijlocite a bucuriei și suferinței. Biserica a câștigat încrederea oamenilor probând, la fiecare generație, veracitatea acestei ontologii chenotice a donației. Retorica binelui constă, așadar, într-o viziune la fel de importantă
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]