198 matches
-
trăgând adânc aer În piept, apoi zgomotul făcut de chibrit când Își aprinse o țigară. Am găsit o foarfecă de bucătărie și m-am dus Înapoi la lift, unde am tăiat pe lungime mâneca de la haina bărbatului. Pe pielea cu vinișoare verzui, vineții și albe, tatuajul Încă se distingea cu claritate, strâns agățat de antebrațul său, ca o insectă mare și neagră care, În loc să se Înfrupte din cap alături de muștele mai mici și de eviermi, preferase să cineze singură, pe o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
și luminoasă, cu trei glo- 77 buri albe în tavan, câteva urinoare pe un perete și cabine pe peretele opus. Conducte mai groase și mai subțiri alergau de-a lungul pereților păienjeniți. Aceleași animale fără blană, cu ochii plini de vinișoare și ieșiți din orbite, mișunau pe cimentul plin de băltoace mirosind a urină. Priveam în sus spre urinoare, și fața mi se oglindea în faianța lor lustruită. Atingeam cu degetele țevile transpirate. După asemenea nopți aproape de nesuportat, diminețile erau ca
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
peste mine. Și m-am gândit deodată că, acolo, în micul tumul din valea paradisiacă, un geamăn al meu, mumificat, zăcea poate în aceeași poziție, rânjind la fel, dar cu orbitele și cu cerul gurii prinse în lutul străbătut de vinișoare și rădăcini te. Dimineața era splendidă. Ne-au fugărit vreun sfert de oră la înviorare, de jur-împrejurul conacului (m-am uitat speriat spre statuie, dar nimfa redevenise inofensivă și pudică), ne-au mai aliniat, am mai sărit ca mingea și am
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
acele globuri în care ninge, și la fel de neverosimil. M-am lungit în fața dâmbului pe iarba înțepătoare. Am mângâiat cu o ciudată voluptate, trecîndu-mi mâna prin gramineele și trifoiul de deasupra, cocoașa aceea ciudată. O râmă groasă și umedă, cu 103 vinișoare de sânge în pielea translucidă, s-a scuturat brusc și s-a sorbit în pământ. M-am ridicat și, cu florile până la brâu, am coborât spre mijlocul văii. De departe mi-am dat seama că acolo, pe o suprafață destul de
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
interior de amintirea cu neputință de localizat, m-am ridicat și am apăsat clanța primei uși. Dar ușa nu s-a deschis, pentru că - atunci am observat - un lacăt moale, de carne, obscen, pulsând de o evidentă viață, un lacăt cu vinișoare albăstrui și purpurii, cu pliuri de piele, atârna puțin deasupra clanței, ținând împreună două inele de metal. Pe toate ușile atârnau asemenea lacăte brune-gălbui, până în capătul înfundat în umbră, invizibil, al culoarului. Când l-am atins cu vârful degetului, lacătul
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
mine, n-a dat nimeni jos schelele, totul e așa cum am lăsat noi astă-toamnă, până și ulcioarele cu vopsele întărite, pensulele nespălate, asta era de datoria mea, găleți, mistrie, ziare întinse peste marmura roșie, aleasă de la carieră de Theo, cu vinișoare care, proptit încă locului nu reușesc să trec pragul în naos, cu dorința nerostită în gând să dau timpul înapoi, când Theo îmi striga de pe schelă, pregătește-mi roșu de mantie și repede, Daniel, să nu mi se usuce, graba
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
vomă și oasele îi ieșeau în afară, de parcă s-ar fi îmbinat între ele în unghiuri aiurea. Răsuflarea îi duhnea, avea ochii gălbejiți, privirea pierdută, iar pielea care i se zărea de sub barba albă și aspră îi era plină de vinișoare sparte. M-am aplecat să-l ajut să se ridice, dar m-a respins, bolborosind: — Scheisskopf! Kleine Scheisskopf! L-am ridicat în picioare. A scăpat din mâini pistolul cu aer comprimat și siropul de tuse și m-a salutat: — Guten
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
-i alunece pe umăr și-și descoperi un sân. Nu semăna deloc cu sânii mici, tari și inaccesibili ai zeițelor din marmură, nici cu ce putuse el zări la femeile din cortegiul mamei lui. Era o masă albă, compactă, cu vinișoare subțiri, albăstrii, și un sfârc mare, brun. Ea îi luă mâna și i-o puse pe sân. Nu avea să uite niciodată asta. Mâna lui micuță cu reușea să strângă și nici măcar să cuprindă sânul, și atunci îl mângâie, deplasându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
Ea era Înaltă, brună, cu părul ei negru magnific ce-i cădea În cosițe peste umeri; nasul ei era grec, ochii arzători, sprâncenele Înalte și admirabil arcuite, pielea sa era strălucitoare și catifelat-aurie, ea era subțire și fină, se vedeau vinișoare albăstrii șerpuind pe acest gât brun și purpuriu. Adăugați la aceasta puful fin ce Înnegrea buza sa superioară și dădea figurii sale o expresie rea și energică, astfel că În fața ei păleau toate frumusețile blonde ș...ț. Ea vorbea aproape
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
Întâlnesc și să n-o mai recunosc; să fiu obligat să-i schimb trăsăturile feței; acea paloare de hârtie a tenului fin, prea fin pentru aerul tare al câmpiei din cotul acela al Oltului, o pieliță subțire transparentă: se conturau vinișoarele albăstrii, pulsând la tâmple, când afluxul de sânge sporea spontan; nu avea acea piele sănătoasă, arsă de vânt și soare, a celorlalte colege din clasă; nici acea carne bătucită de muncă și mișcare, uscată, stoarsă de grăsimile acumulate de prea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
o făcea dinadins, să priceapă toată lumea; se uita doar la mine, surâzându-mi fin, Îndoind colțul gurii foarte puțin, cu ironie sau cu timiditate; Își masca fără a reuși deplin emoția bruscă, ce-i colora ca două pete obrajii albi; vinișoarele albastre de la tâmple Îi tremurau vizibil, se bâlbâia ușor; a inventat o privire a ei când voia să mă cheme aproape (atunci, privea altfel spre mine; eu simțeam această nouă nuanță, fiindcă nu făceam altceva decât să pândesc acest semnal
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
serviciu. Am tăiat rochia Italiei în două, am apucat capetele și am desfăcut-o larg. Trupul ei mi s-a înfățișat dintr-o dată, de o albeață ireală sub lumina aceea rece, cu oasele sternului și micile sfârcuri trandafirii străbătute de vinișoare. — Electrozi, am spus. Asistenta a pus ventuzele pentru electrocardiogramă pe pieptul Italiei. Apoi am intubat-o eu, încet, să n-o rănesc. Am luat două cearșafuri verzi dintr-o grămadă și le-am așezat ușor pe ea, unul pe picioare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
spuse din nou cu un fir de voce gâtuită și părea că se adresează cuiva care aștepta, acolo sus, pe tavanul jos și inundat de lumină. I-am mângâiat chipul, obrajii îi erau nefiresc de rigizi. Pielea de pe bărbie avea vinișoare albastre, gâtul era întins și diafan ca o lanternă de pergament în vânt. De câte ori o văzusem plecând așa? Când făceam dragoste, își înclina pe neașteptate capul spre perete, întindea gâtul care devenea lung și slab și căuta un loc doar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
reped unii la gâtul celorlalți. În momentul ăla Wahrhaftig Întrebă care era diferența dintre Monte Carlo și Ramallah și se lansă Într-o altă anecdotă. Însă Își aminti brusc de autoritatea sa, se Înfoie, se Înroși la față, rețeaua de vinișoare pulsându-i pe toată lățimea obrajilor, și tună cu blândețe: —Vă rog! Pauza s-a terminat! Îmi pare rău! Fima! Tamar! Vă rog, Închideți prăvălia chiar acum! Toată țara asta a noastră e mai asiatică decât Asia! Ce Asia? E
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
de copilaș cuminte împlinește o melodie vagă și obosită. Dințișorii ei crescuți neregulat, îi sunt căzuți în parte. Ceilalți se clatină ca să facă loc altora, care întârzie să iasă. Prin pielița albă ca marmora, fină și străvezie i se zăresc vinișoarele albastre ale tâmplelor. Născiorul îi este turtit la vârf, ca o mazăre. Comoara de azur a ochilor ei visători, mersul molatec și zumzetul din grai, o fac suavă și scumpă. Părinții au regăsit-o ciopârțită la morga spitalului, cu bucățile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
fără expresie, fruntea cât două degete, buze senzuale și groase, disproporționat de mari față de ovalul feței. În schimb, cu picioare lungi, armonios pierdute în arcul vânjos al coapselor, cu sâni și umeri dăltuiți într-o marmură palidă, vag irizată de vinișoarele de dedesubt. Conștientă de farmecele trupului ei, de atracția pe care o emana, convinsă că e cuceritoare, prin urmare chiar și frumoasă, din moment ce toți bărbații întorc capul după ea ori îi fac avansuri. Povestindu-i fără șir cât de ocupată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
e timpul ei, doar al ei, singură, cu excepția dinozaurului Barney stingher pe care nu l-a observat, care Își ițește deodată capul dintre genunchii ei, cu un rânjet de criminal În serie. Cada e foarte veche, cu porțelanul străbătut de vinișoare gri-albastre. N-am mai avut bani după ce am făcut bucătăria, așa că gradul de jeg crește pe măsură ce urci: cu cât urci mai sus, cu atât standardul descrește. Bucătărie Terence Conran, cameră de zi Ikea, baie Igrasie Bau Bau. Dar fără lentilele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
meu asupra oamenilor, și nu un nume propriu. O forță a naturii nestăvilită, dar irezistibilă. Mă uit la el acum și Încerc să-l văd cum Îl văd ceilalți: fața În formă de inimă umflată, nasul și obrajii străbătuți de vinișoare roșii ca delta unui râu de rugină. Gene lungi care tivesc ceea ce mama afirma că ar fi fost cei mai superbi ochi albaștri care s-au văzut vreodată: ochiuri de apă indigo În care s-au Înecat tot acel farmec
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
-și abandona crusta, sapă un adăpost pe fundul oceanului, unde se-ascunde până i se întăresc membranele și trece primejdia. Lepidopteros desfăcea nisipul bob cu bob, îndepărtându-l cu grijă, pentru a ajunge la carnea crudă și rozalie, umflată de vinișoare de sânge. Odată instalat acolo, îmi prelungea ochiul în propriul său ochi: clipeam amândoi în același timp, înregistram fiecare mișcare din corpul minții lui Bidileanu, o aduceam în fața privirii, goală și încremenită, și-o savuram. Mă simțeam bine, ca un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
cu spumă de lapte.“ Am împins cana deoparte, aburind de mirosuri italienești, austriece, turcești sau ce-or mai fi fost. Plus ce-mi băgaseră înăuntru. De data asta, inginerul Grosescu m-a privit direct. Ochii se curățaseră ca prin farmec, vinișoarele roșii dispăruseră. Parcă și alunița lui rozacee devenise simpatică. „Bine, domnule Robe. Ați câștigat.“, a admis el. „Sunteți chiar cine pretindeți a fi. Recunosc că n-am avut încredere, v-am mișcat în fel și chip, doar-doar ați greși ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
împrejur sălbatic și temător, înfierbântându-se pe măsură ce își pierdea încrederea și îl apuca timiditatea. Nu aveți dreptul! Rostind aceste cuvinte, se opri brusc, ca și cum i-ar fi închis cineva gura și, holbându-și mutește ochii miopi, extrem de bulbucați, brăzdați de vinișoare groase și roșii, se uită întrebător la prinț, aplecându-și trupul înainte. De data aceasta prințul, stupefiat peste măsură, îl privi și el cu ochii mari, fără să scoată o vorbă. — Lev Nikolaevici! îl chemă deodată Lizaveta Prokofievna. Ia citește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
galben-aurie (chihlimbarul de Prusia). Există însă și varietăți brune, incolore, având nuanțe de alb-lăptos, varietăți albastre, verzi și chiar chihlimbar negru (ambra neagră de Sicilia). La noi în țară se găsește o varietate de chihlimbar cu nuanțe întunecate, străbătut de vinișoare fine, luminoase. Este o rășină fosilizată decât o piatră, vârsta ei putând fi uneori mai mare de 100 de milioane de ani. Nu de puține ori găsim în piesele de colecție foarte valoroase fosile de insecte sau mici părți vegetale
De la Macro la Microunivers by Irina Frunză () [Corola-publishinghouse/Science/779_a_1755]
-
zi sau luată în abstract, cu majusculă, nu numai că nu e lineară, dar are sute, mii de fațete, de cute, bogăția ei nu stă în ce se vede la prima mână, ci și într-o încrengătură de nervuri, de vinișoare ce leagă lucruri aparent străine și lipsite de importanță. Filme hipnotice Cam toți cei care vorbesc ori scriu despre filmele lui Van Sant folosesc un epitet comun, spun despre ele că sunt „hipnotice“. N-am citit până acum vreun text
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2169_a_3494]
-
vie, jumătate moartă a melancoliei: Și apa unde-au fost căzut/ În cercuri se rotește,/ Și din adânc necunoscut/ Un mândru tânăr crește 138. Se pot distinge însă din întreaga sa operă venele groase ale omului matur Eminescu, dar și vinișoarele albăstrii, abia perceptibile ale copilăriei. Nervurile accentuate de mai târziu își găsesc originea în ultimele și se cade ca în primul rând ele să fie reliefate, căci sfântă după expresia barbiană e doar nunta, începutul 139. Cum literatura e o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
de felurit împodobite, atât de individuale, și atât de la îndemână, mă încântau de parc-ar fi fost un mic trib inofensiv pe care-l descoperisem eu. Unele dintre ele aveau o frumusețe care întrecea viziunea oricărui artist: cenușiu deschis cu vinișoare subțiri trandafirii, negre cu cruci albe, elaborate, cafenii cu elipse purpurii, stropite și pătate și vărgate, de o extraordinară netezime, ușor crestate la margini și zimțate de milenara dăltuire a mării. Tot mai multe pietre își făceau acum drum în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]