221 matches
-
Încrustate cu zodii, și dinți ce clănțăneau de frig nu venise de la sine. Poate că acolo Își avea rădăcinile infernul său... Cine spusese că acolo-i paradisul? Era posibil totuși ca bășica transparentă În care se trezise Închis, străbătută de vinișoare și Înconjurată de cordon ombilical, să nu fi aparținut pântecului matern. Nu cumva „alambicul” În care Își pierduse liniștea somnului dintotdeauna aparțineau unei anumite doamne ce se numea Mathilda și căreia el Îi zice, nu știa nici el de ce, Lilith
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
apucase s-o Împodobească pe noua Evă cu ele. Ținea minte că, tot pocnind din degete și ridicând unul după altul strugurii și merele, vișinele și portocalele și fragii și șerbetul, inginerul făcuse să zboare veșmintele de pe trupul plin de vinișoare sinilii al Însoțitoarei lor, gătindu-l ca pe o bacantă. De fapt, medicul nu știa exact cum arată o bacantă, dar și-o Închipuia astfel, Împodobită din cap până-n picioare În flori și fructe de tot felul. E drept că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
a asfalt și a pucioasă. Satanovski de deasupra binecuvânta cu semnul crucii, făcut cu mâna stângă, Încrengătura de trupuri ce se mișca sub el. Aflată Între cei doi bărbați, Lily Fundyfer Începu să geamă din ce În ce mai tare. Corpul ei acoperit de vinișoare trandafirii fu cuprins de spasme. Gura i se acoperi de-o spumă albă, care se revărsă pe lespezi. Trupurile bărbaților intrară și ele În trepidații, ca și cum ar fi fost conectate de un fir nevăzut de goliciunea femeii ce palpita În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
de la o mână și spune: — Da, ți-am citit gândurile... După încă o intersecție, după următorul centru comercial cu motel în franciză, după următorul fast-food, Mama Natură e așezată pe trotuar într-o perfectă poziție lotus, mâinile ei pictate cu vinișoare întunecate de henna i se odihnesc pe fiecare genunchi. La gât, un colier cu clopoței de templu scoate clinchete ușoare. Mama Natură aduce la bord o cutie de carton cu haine, în care sunt învelite sticluțe de uleiuri cleioase. Lumânări
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
-i-se de ceafă, avea nevoie de cheie ca să iasă, doar pentru câteva zile. Ești romancieră? a întrebat-o domnul Whittier. Chiar și odihnindu-se pe brațele cromate ale scaunului cu rotile, degetele lui băteau o telegramă invizibilă. Împânzite de vinișoare și riduri, brațele scheletice îi tremurau mereu nelămurit. — Scenaristă, a spus Miss America, cu pumnii în șoldurile de spandex roz. Uitându-se la ea, așa înaltă și unduioasă, domnul Whittier a spus: — Desigur. Așa că scrie un scenariu despre faptul că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
suferă de sindromul progeriei Hutchinson-Gilford. Un defect genetic al proteinei lamin A care provoacă dezintegrarea celulelor. Le îmbătrânește de șapte ori mai rapid. Ceea ce înseamnă că domnul Whittier, cu dinții lui înghesuiți și urechile clăpăuge, cu țeasta lui brăzdată de vinișoare și ochii exoftalmici, are corpul unui bătrân de 126 de ani. — S-ar putea spune..., le zice el mereu femeilor înger, risipindu-le îngrijorarea cu un fluturat al mâinii ridate, s-ar putea spune că îmbătrânesc în ani câinești. Peste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
dintre degetele piciorului. S-a uita la Cora. — Astea erau cele mai ieftine, a spus Cora. A spus: Nu prea ai de unde alege. Piciorul era din cauciuc roz, cu unghii transparente, tari. Pielea era moale, fără nici un pistrui, aluniță sau vinișoară. Detectivul a prins piciorul de încheietură și l-a ridicat, dând la iveală un genunchi trandafiriu și catifelat. Apoi o coapsă trandafirie. Apoi a urmat o ploaie de boabe albe de polistiren. Bulele de plastic au pocnit, fâșiile au căzut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
rotile și le așezi față în față, chiar sub „copac”. Pe insula asta din canapele construiești o „scară” așezând una peste alta măsuțe de lemn sculptat și suflat în aur. Fiecare masă cu tăblia ei grea de marmură cenușie, cu vinișoare roz. Deasupra măsuțelor așezi scaune picioare subțiri, fragile precum coaja de ou, ca să poți urca tot mai sus. Până ajungi să te uiți în jos la cuiburile gri ale perucilor prăfuite ale fiecăruia. Stau toți cu capetele date pe spate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
santal, a patchouli și mentă. Domnișoara Hapciu tușește. Săraca domnișoară Hapciu, tușind mereu, cu nasul roșu și strivit într-o parte pe obraz de cât și l-a șters cu mâneca. Ochii ei exoftalmici, înecați în lacrimi și crestați de vinișoare roșii. Domnișoara Hapciu tușește și tot tușește cu limba pe-afară, cu mâinile pe genunchi, îndoită de șale. Uneori, Pețitorul apucă strâns picioarele scaunelor, marginile tăbliilor de marmură cu vinișoare ale meselor aurite, ca să mențină scara fixă. Uneori, Conteza Clarviziune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
mâneca. Ochii ei exoftalmici, înecați în lacrimi și crestați de vinișoare roșii. Domnișoara Hapciu tușește și tot tușește cu limba pe-afară, cu mâinile pe genunchi, îndoită de șale. Uneori, Pețitorul apucă strâns picioarele scaunelor, marginile tăbliilor de marmură cu vinișoare ale meselor aurite, ca să mențină scara fixă. Uneori, Conteza Clarviziune se ridică în vârful picioarelor și înalță cu ambele mâini coada unei mături prăfuite și rigide sus deasupra capului și rotește copacul ca să te ajute să ajungi la cât mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
prostule, terminăm acuș, acuș... uite niște carne... Hai, măi cărăbuș, n-o mai adulmeca și tu, ia și mănâncă, înghite tot, terminăm povestea. Cască botu’... Mă muști? Lasă că n-oi turba eu! *** - Fănele... se-apropie un bărbat pântecos, cu vinișoare roșii în mijlocul obrajilor. E tuns ca-n pozele de tinerețe revoluționară ale lui Dej. - Măi Fănele, să bem pentru Costache! - zice și lasă să cadă câteva picături. Îi plăcea și lui lucru’ bun, și-o vorbă pe îndelete, nu ducea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
pontoși, că plesnește pielea pe ei de viață? Nu vezi cum le-o trag realității și bătrânilor? Nu fi prost, aici nu poți să mori de plictiseală... Nu văd. Asta e, eu nu văd altceva decât fața lui plină de vinișoare, nasul borcănat din care ies fire de păr, chelia cu pete și buzele strânse ca mărgelele la curcă. Ba nu, mai văd mâinile cu vene plesnite. Și privirile lui lăsând dâre ca melcii. Și niște arătări plicticoase ca tăițeii din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
călduță. Încă nu-i crescuseră penele și pipota nu-i era acoperită decât cu o membrană semitransparentă, astfel Încât se puteau zări grăunțele pe care le Înghițea fără a le mesteca și care i se acumulau În pipota străvezie, brăzdată de vinișoare subțiri. Avea o pipotă cât vârful degetului mic și toate boabele Îngurgitate erau imediat eliminate fără a fi digerate, pentru a putea Înghiți altele la loc. Era suficient să repeți acest procedeu pentru ca puiul de canar să se obișnuiască cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
Apoi am văzut un vârtej de lumini În cele mai nemaipomenite culori și modele. Acum, dacă stau să mă gândesc bine, cred că totul nu a fost decât o rană la nivelul nervului optic sau al retinei. Un model cu vinișoare de sânge, așa cum văzusem mai demult la un curs de anatomie, pe o planșă ce reprezenta corpul uman, se răspândea precum o pânză de păianjen acoperindu-mi Întreg câmpul vizual. O explozie de lumini și culori, În care se regăseau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
serviciu. Am tăiat rochia Italiei în două, am apucat capetele și am desfăcut-o larg. Trupul ei mi s-a înfățișat dintr-o dată, de o albeață ireală sub lumina aceea rece, cu oasele sternului și micile sfârcuri trandafirii străbătute de vinișoare. — Electrozi, am spus. Asistenta a pus ventuzele pentru electrocardiogramă pe pieptul Italiei. Apoi am intubat-o eu, încet, să n-o rănesc. Am luat două cearșafuri verzi dintr-o grămadă și le-am așezat ușor pe ea, unul pe picioare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
spuse din nou cu un fir de voce gâtuită și părea că se adresează cuiva care aștepta, acolo sus, pe tavanul jos și inundat de lumină. I-am mângâiat chipul, obrajii îi erau nefiresc de rigizi. Pielea de pe bărbie avea vinișoare albastre, gâtul era întins și diafan ca o lanternă de pergament în vânt. De câte ori o văzusem plecând așa? Când făceam dragoste, își înclina pe neașteptate capul spre perete, întindea gâtul care devenea lung și slab și căuta un loc doar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
în cameră. Ia un loc, zise din nou vocea. De data aceasta mi-am dat seama cine vorbea. În celălalt capăt al încăperii se afla un birou masiv, negru, ce părea să fie sculptat în piatră, întrucât se vedeau câteva vinișoare albe și albastre care se strecurau asemenea unui izvor de munte pe suprafața mată. În spatele său, cufundat pe jumătate în întuneric, stătea un om înalt, îmbrăcat cu o mantie prăfuită și uzată. Din câte mi-am dat seama, era un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
o ceață lăptoasă, străvezie, sub un cer alburiu. Capitolul 9 Generația expirată — Planul de măsuri! Ce holbezi ochii la minecât cepele? S-a ținut să nu răcnească la el, deși, de fiecare dată când Îi vede nasul poros, striat de vinișoare violacee, Îi vine să-l dea afară din birou, cu picioare În cur. Numai că nu-l poate da afară din birou, pentru că el l-a chemat la raport, Nuți, trimite-l pe căpitanul Gherghina, cu dosarul În lucru și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
deloc! Asta spun toți. Ce mincinos era! Avea tupeu dacă se aștepta să cred că nici unul dintre pacienți nu recunoștea că era alcoolic. Era limpede ca bună ziua, numai uitându-te la nasurile lor roșii și la fețele lor brăzdate de vinișoare sparte. Era la fel de limpede ca și venele sparte și bulbucate care tronau pe nasurile lor. Dar ceva îmi spunea că, dacă nu mă calmez și nu vorbesc rațional cu el, n-o să ajung nicăieri. Vă rog să mă ascultați, i-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
tremurândă a lanternei i se păru că vede o strălucire fugară. Se aplecă repede și îl ridică de jos. Partea care stătuse cu fața la pământ, era formată din cristale de cuarț, iar printre acestea răzbătea dintr-o parte în cealaltă o vinișoară subțire de culoare galbenă. Din nou se simți norocos, ținea în mână dovada că acolo era aur. Fără să mai stea pe gânduri începu să examineze atent pereții și tavanul galeriei, sperând să găsească restul filonului. Nici un rezultat, nu era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
răscruce, nu poate alege decât un singur drum, sau întocmai așa cum sluga nu poate servi singură la doi stăpâni deodată. Așadar, din lupta dintre ceea ce dorea el și ceea ce dorea religia de la el, se trăgeau la Eugen toate rădăcinile și vinișoarele, ce urcau tot acest clocot de idei și i-l treceau prin sita fină a rațiunii, vărsându-i-l apoi în suflet și formând în el acea aprigă furtună, pe care o simți în permanență cum te roade și te
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
urâtă; n avea nicio trăsătură, care s-o scoată în evidență, nici în rău și nici în bine. Avea ochii negri și puternic adânciți, pielea nasului îi era atât de palidă, încât lăsa să se străvadă limpede o mulțime de vinișoare albastre și-ncâlcite, iar obrajii ei subți și veștezi aveau un aspect pământiu, nesănătos. Ca defect, era, poate, un dram prea zbârcită la chip, dar se va vedea, mai târziu, că acele multe cute nu erau nicidecum săpate acolo de
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
și atunci pata mea a pălit cu încetul, contururile i s-au șters și culoarea a dispărut în câteva minute sub piele. Doar înțepătura, ca un punctuleț negru, mi-a mai rămas pe braț, acum la fel de palid și brăzdat de vinișoare ca al oricărui alt copil. Pe truța s-a uitat din nou la mine, așa, serios și gata să plângă de parc-ar fi luat o notă proastă, după care a fugit în altă bancă iar eu am rămas năuc
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
-i alunece pe umăr și-și descoperi un sân. Nu semăna deloc cu sânii mici, tari și inaccesibili ai zeițelor din marmură, nici cu ce putuse el zări la femeile din cortegiul mamei lui. Era o masă albă, compactă, cu vinișoare subțiri, albăstrii, și un sfârc mare, brun. Ea îi luă mâna și i-o puse pe sân. Nu avea să uite niciodată asta. Mâna lui micuță cu reușea să strângă și nici măcar să cuprindă sânul, și atunci îl mângâie, deplasându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
mîinile vîrÎte În mănuși de latex, strecura hainele pe jumătate arse Într-o pungă mare de plastic pe care i-o Întinse lui Leroux, unul dintre adjuncții lui Morineau, un tip de vreo patruzeci de ani cu fața străbătută de vinișoare și arborînd o mustață falnică. - Vreau rezultatele analizei, urgent. - Vorbiți cu furtuna, domnule comandant. - Parcă există laboratoare și pe insulă, după știința mea. - Lucrează mai cu seamă cu alge și plancton. - Ei bine, asta va fi o schimbare de profil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]