248 matches
-
se menține în toate privințele în linia tradiției, următoarele culegeri, păstrând materialul de inspirație tradițional, prezintă particularități diferite: concentrarea expresiei, formularea (uneori) eliptică, versul liber, imaginea șocantă. Circumscrise în formula miniaturalului și grațiosului sau revărsate fără îngrădiri, poemele cuprind când viniete cu motive câmpenești, stilizate subtil, când reprezentări ale unei naturi frenetice, explozive. Catrene abil articulate propun spre contemplație desene delicate: un copac, un râu, o fântână, o stea, soarele, luna, un nor, un porumbel, un miel, evocă amiaza, amurgul, dimineața
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289869_a_291198]
-
prestidigitator moare". Malițiozitate a observației, realism animalier, vervă și cotidianitate neceremonioasă: descoperim că vestigiile cel mai bine conservate au fost decoruri de case particulare, conservate intacte sub cenușa Vezuviului. De unde abundența de naturi moarte, scene de gen, mici mozaicuri naturaliste, viniete licențioase. Mai sunt portrete de femei și de cupluri, cu șuvițele crețe pe frunte, sprâncenele groase și negre și cerceii lor. Roma a împins foarte departe individualizarea trăsăturilor, mult mai departe decât Grecia. Dar ceea ce nouă ni se pare cel
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
provine dintr-o sintagmă propriu-zisă, ci dintr-o alăturare improprie de cuvinte, cu topică nefirească (rom. aragaz < A[sociația] R[omâno-]A[mericană] + gaz; melană < me[tan] + lat. lana "lână"; Romarta < Rom[ânia] sau rom[ânesc] + artă; rovinietă < Ro[mânia] + vinietă). Cazuri particulare, care uneori fac trecerea spre cuvintele-valiză, sunt cele în care elementul trunchiat se combină cu un element de compunere redat integral, care desigur că este, și el, o scurtare a unui cuvânt mai lung: engl. electrocute "a electrocuta
Condensarea lexico-semantică by Emil Suciu [Corola-publishinghouse/Science/925_a_2433]
-
Heures de Marguerite d'Orléans, cca. 1430). Exuberanța sclipitoare a acestor ancadramente decorează aproape toate paginile cărților de rugăciuni, dar nu apare decît pe prima pagină în multe manuscrise. Prin miniatură trebuie înțeleasă ilustrația propriu-zisă: scene pictate drept litere decorate, viniete care se întrepătrund cu textul și mai ales picturi pe întreaga pagină. Miniatura se apropie în acest caz de tabloul de șevalet; ea încetează să fie o artă originală și devine un gen al picturii, pentru care miniatura constituie un
by ALBERT LABARRE [Corola-publishinghouse/Science/966_a_2474]
-
la Bamberg, practica această îmbinare în edițiile sale. Astfel, decorarea tipărită se extinde progresiv la diversele părți ale cărții, care erau înfrumusețate înainte de către ilustratori: litere ornate, ancadramente de pagină, ilustrații la începutul lucrărilor și în părțile cele mai importante, viniete presărînd textul. Introdusă în Germania înainte de descoperiea tiparului, gravura în lemn a pătruns repede în cartea tipărită. Erhard Ratdolt, tipograf la Veneția începînd din 1476, apoi în orașul său natal, Augsbourg, pînă în 1522, a fost un pionier în acest
by ALBERT LABARRE [Corola-publishinghouse/Science/966_a_2474]
-
de a se tipări titlul lucrărilor pe cotor. Dezvoltarea bibliotecilor îi determină pe posesori să-și personalizeze volumele, fie aplicînd ex-libris-uri, fie scriindu-și numele pe pagina de titlu, fie comandînd tipărirea blazonului propriu pe suprafața coperților sau pe o vinietă care se lipea pe partea superioară a coperții interioare a volumelor. Ex-dono este o inscripție a unei persoane care oferă o carte unei alte persoane; atunci cînd cel care o dăruiește este autorul lucrării, este vorba despre o dedicație. Dacă
by ALBERT LABARRE [Corola-publishinghouse/Science/966_a_2474]
-
a acestui secol în trei perioade. În prima perioadă (1715-1755), se transmit tradițiile secolului al XVII-lea de a apela pentru ilustrația cărții la pictorii de meserie: Gillot, Troy și Lemoine, Boucher, Oudry. Mijlocul secolului (1755-1775) este perioada cărților cu viniete (ilustrații cu format mic intercalate în text), cea mai apreciată de bibliofili; gravurile sînt adesea trasate în acvaforte și retușate cu dalta pentru detalii; cîțiva artiști se consacră în mod special ilustrației de carte: Gravelot, Cochin fiul și mai ales
by ALBERT LABARRE [Corola-publishinghouse/Science/966_a_2474]
-
diferitele nuanțe erau tipărite succesiv; inventată de Leblon în jurul anului 1725, această tehnică a fost utilizată mai ales de gravorul Gautier d'Agoty între 1750 și 1775. Lemnul nu dispăruse complet; adesea, se continua folosirea lui pentru benzi, litere ornate, viniete la sfîrșitul unui capitol. În secolul al XVIII-lea, se produce o reînnoire; un artist original Jean-Michel Papillon se consacră în întregime gravurii în lemn și publică chiar un tratat asupra acestui subiect (1766). O altă inovație în decorația cărții
by ALBERT LABARRE [Corola-publishinghouse/Science/966_a_2474]
-
unui capitol. În secolul al XVIII-lea, se produce o reînnoire; un artist original Jean-Michel Papillon se consacră în întregime gravurii în lemn și publică chiar un tratat asupra acestui subiect (1766). O altă inovație în decorația cărții este folosirea vinietei tipografice, care permitea, prin asamblare, realizarea unor motive ample și variate. Puțin utilizate pînă atunci, aceste viniete de fontă sînt puse în folosință de turnătorii parizieni, mai ales de Pierre-Simon Fournier, care a prezentat o mare varietate de modele în
by ALBERT LABARRE [Corola-publishinghouse/Science/966_a_2474]
-
consacră în întregime gravurii în lemn și publică chiar un tratat asupra acestui subiect (1766). O altă inovație în decorația cărții este folosirea vinietei tipografice, care permitea, prin asamblare, realizarea unor motive ample și variate. Puțin utilizate pînă atunci, aceste viniete de fontă sînt puse în folosință de turnătorii parizieni, mai ales de Pierre-Simon Fournier, care a prezentat o mare varietate de modele în Manuel typographique (Manualul tipografic) (1764-1766). V. Editarea în secolul al XVIII-lea În secolul luminilor, noile idei
by ALBERT LABARRE [Corola-publishinghouse/Science/966_a_2474]
-
în acvaforte (Célestin Nanteuil). Se obișnuiește totuși să se dateze începutul cărții romantice cu 1828, cu litografiile lui Delacroix pentru o traducere a lui Faust de Goethe. Perioada care se întinde pînă în 1840 este dominată de arta desenatorilor de viniete Devéria, Johannot, Gigoux care folosesc bois de bout pentru a presăra textul cu imagini vii și ușoare. După 1840, evocarea scenelor de moravuri ocupă un loc important în carte; în timp ce Charlet și Raffet contribuie prin ilustrație la difuzarea legendei napoleoniene
by ALBERT LABARRE [Corola-publishinghouse/Science/966_a_2474]
-
etc., colaborează la culegerile publicate în anii 1840-1850 și furnizează desene umoristice unei prese specializate (Caricature, Charivari...). După 1850, ilustrarea cărții își pierde originalitatea. Totuși Gustave Doré manifestă un romantism mai amplu și mai năvalnic decît cel al desenatorilor de viniete din anii 1830-1840. În aceeași perioadă apare în carte și fotografia; dar, dacă este folosită încă din 1852, în Egipte, Nubie, Palestine și Sirie de Maxime du Camp, ea nu va ocupa un loc important decît în secolul nostru; de
by ALBERT LABARRE [Corola-publishinghouse/Science/966_a_2474]
-
București, 1950; Nepoții lui Horia, București, 1951; Ion Hango și ai săi, București, 1952; Moș Albină, București, 1953; Ciobanul care și-a pierdut oile, București, 1954; Oraș de provincie, București, 1954; Moștenirea, București, 1955; Trei povestiri, București, 1955; Dezertorul, cu viniete de Denis Grebu, București, 1956; Eroul necunoscut, București, 1957; 1907. Cincizeci de ani de atunci..., București, 1957; Steaua magilor, București, 1957; Zodia Cutezătorului, București, 1957; Linia vieții, cu un desen de Iser, București, 1958; Postul înaintat, București, 1959; Dobrogea în
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290580_a_291909]
-
aparțin lui Cosma Damian. Rubricile „Cadran social”, „Cadran ieșean”, „Cadranul cărților” consemnează evenimente politice (asasinarea lui I.G. Ducă), moartea pictorului Gh. Popovici și a compozitorului Ion D. Sarbu, vernisaje (I.L. Cosmovici, St. Dimitrescu), precum și Ziua Cărții la Iași. Excelente sunt vinietele și ilustrațiile semnate de Th. Kiriacoff și Otto Briese. Cu toate aceste realizări și în ciuda „entuziasmului tineresc” și „a experienței de luptă și sacrificiu” care caracterizau colectivul redacțional, după cum afirmă G.M. Zamfirescu, C. și-a încetat brusc apariția, ca atâtea
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285987_a_287316]
-
de ținut minte, prefer să o completez cu o privire mai mult tehnică și naratologică. Multe dintre problemele din acest capitol, în secțiunile finale în mod special, se reunesc într-o lucrare despre artele vizuale, acum în fază finală. Această vinietă reprezintă un preludiu pentru remarcile despre naratologia vizuală pe care o voi prezenta la sfîrșitul Capitolului 2. Figura 1 Recent, am văzut într-o galerie de artă din Soho o lucrare gigantică de Ken Aptekar din 1996: Am șase ani
by MIEKE BAL [Corola-publishinghouse/Science/1018_a_2526]
-
în spațiul european a unor cărți tipărite la noi, opiniile unor mari colecționari despre importanța cărții în epoca modernă, interviurile cu ilustratori de carte. Chiar și prezentarea grafică mărturisește familiaritatea editorului cu lumea cărții vechi prin motivele decorative împrumutate ca viniete, prin frontispiciile și întreaga ilustrație preluată. O grijă deosebită e vizibilă și în privința selectării textelor literare. Sunt reținute versuri de Mihai Eminescu și Nichita Stănescu - parțial traduse în engleză -, se dă prioritate poeților și scriitorilor români din Canada sau de pe
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290272_a_291601]
-
varietatea cărții franceze, tendințele înnoitoare manifestate în limbajul publicistic etc. Articolul de fond, de obicei politic, este semnat, cu rare excepții (G. Diamandy, I. Peretz), de Ion Th. Florescu. Fiecare număr cuprinde rubrici aproximativ permanente, marcate grafic cu aceleași desene, viniete, frontispicii. Semnează versuri Victor Eftimiu, Cincinat Pavelescu, Radu D. Rosetti, Ludovic Dauș, Al. Iacobescu, V. Demetrius, A. Dominic, Marcel Romanescu, Mihai Săulescu, Camil Petrescu, V. Voiculescu, N. Davidescu. Proza, mai slab reprezentată, aparține lui Corneliu Moldovanu (Neguțătorul de arome), Ion
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286081_a_287410]
-
e un rezultat direct al influenței și prestigiului Statelor Unite ale Americii. Astfel, am văzut simultan apărînd brazii falnici înălțați în intersecții sau pe arterele principale, luminați noaptea ; hîrtia de ambalaj decorată cu diferite scene și personaje pentru darurile de Crăciun ; felicitările cu vinietă, însoțite de obiceiul expunerii lor în timpul săptămînii fatidice pe șemineul celui care le primește ; chetele Armatei Salvării, care își atîrnă cazanele în chip de talere pentru pomană în piețe și pe străzi ; în fine, personajele deghizate în Moș Crăciun pentru
Toţi sîntem niște canibali by Claude Lévi‑Strauss () [Corola-publishinghouse/Memoirs/613_a_1373]
-
activitate la fel de importantă ca pictura, întrucât le asigura nu numai un remediu natural excelent, ci și unul de profilaxie generală. Erau, indiscutabil, cei mai cunoscuți apicultori din ținutul Neamțului. Dar, iată, a sosit delicatesa. Pe o farfurioară albă, smălțuită, cu viniete albastre, se odihnea o minunăție de fagure, semănând izbitor cu "Floarea-soarelui", aparținând nefericitului olandez cu urechea tăiată. La vederea acestei minunății apicole, glandele mele salivare s-au scăpat pe ele dintr-un exces de secreție internă, iar papilele gustative dansau
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
controversată. Inițial s-a considerat că a fost scris la Constantinopol, în sec. VIII-IX, apoi studii bazate pe analize paleografice și stilistice îl încadrează în limitele sec. X. Coperțile din lemn, îmbrăcate în piele verde, au imprimate în partea centrală viniete aurite, reprezentând Învierea și Răstignirea, iar în colțuri cei patru evangheliști cu simbolurile lor. Legătura este ulterioară realizării manuscrisului, aparținând, probabil, secolului XVIII. „Evanghelie cu învățătură” Brașov: Coresi, 1581 Este una din cele mai frumoase tipărituri coresiene, editarea ei reprezentând
BCU Iaşi:Parcurs sentimental:schiţă monografică by Nicoleta Marinescu () [Corola-publishinghouse/Science/443_a_752]
-
valoare de model (3/ 1993). Sub genericul „Lecturi”, sunt recenzate ultimele apariții literare, iar „Calendarul” consemnează principalele manifestări organizate, în țară sau în străinătate, de Fundația Culturală Română. Revista este bogat și interesant ilustrată, pe lângă numeroase fotografii, fiind reproduse desene, viniete, gravuri și picturi celebre. Sub raportul ilustrației, se disting numerele în care sunt reproduse numai lucrări de Paciurea (1/1995), schițe de Preziosi din Bucureștii anului 1869 (1-2/1996) sau inedite preluate după carnetele de acuarele și desene în tuș
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285418_a_286747]
-
în succesiune și deci în "mișcare". Paradoxal, în ciuda complexității imaginilor care o compun, punctul esențial al benzii desenate este spațiul alb (sau de altă culoare, în orice caz, spațiul intermediar cunoscut în branșă drept "șanț") care desparte cadrele (numite și "viniete"), locul gol în care mintea își derulează pentru sine acțiunea, mișcarea, sensul, ceea ce îl face pe McCloud să boteze banda desenată "arta invizibilă".523 De fapt, tocmai redarea senzației desfășurării temporale într-un cadru static a constituit marea încercare pentru
by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
ei să scrie Discursul asupra metodei în franceză, limbă vulgară, maternă și monarhistă, pentru a lărgi segmentul de audiență femei, oameni de curte, oameni de rînd. Hugo ocărîndu-și editorii de pe vîrful stîncii sale, punîndu-și imaginea pe farfurii, statuete, afișe ori viniete pentru a-și asigura maximul de cititori într-o Franță a căii ferate și a școlilor primare. Rămîne doar să evidențiem în marele autor apariția interpretului unei anume rețele colective un spațiu prestabilit de elaborare, circulație și confruntare -, să-i
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
Agricultor în orele libere, îngrașă pământul. / În raport cu taurul, e pur și simplu o vacă. / Iar după mamă e supus elvețian” (Boul). Notații aforistice, asocieri neașteptate sunt placate pe texte scrise deja sau pe un univers domestic. Pagina e încărcată cu viniete executate cu minuție și har. Cea mai bună caracterizare îi aparține lui G. Călinescu: „Jules Renard, tratat în maniera Urmuz”. SCRIERI: Exerciții pentru mâna dreaptă și Don Quichotte, cu un portret al autorului și cinci desene de Marcel Iancu și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286442_a_287771]
-
eu mai benefic − un excurs, nu a mă abate din drum Într’o polemică, oricât de rodnică ar fi ea... Și Încă ceva. Un fel de concluzie, chiar Înainte de a intra efectiv În text: ea este, oarecum criptată, cuprinsă În vinieta coperții... Textul este spontan: o dovedește frecvența difuzării radio. Și-mi cer, În consecință, Îngăduință pentru micile erori, nu și pentru concepte. Toate acestea fiind zise, sper ca cititorul să sesizeze o evoluție. De nu, mea culpa! Autorul CARTEA ÎNTÂIA
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]