623 matches
-
desfășura plin de însuflețire, fiind animat și de o galerie de băieți de mingi care nu întruneau cerințele unor jucători din cauza lipsei de echipament. Fiecare lovitură în minge era însoțită de chiote și răbufniri zgomotoase și de o larmă specifică vioiciunii exuberante a celor care trăiau la cea mai înaltă tensiune jocul lor îndrăgit. Simona îi privi un timp cu interes, le admiră vioiciunea și dăruirea dar, deodată, în creierul ei se produse o conexiune care o duse înapoi în timp
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
echipament. Fiecare lovitură în minge era însoțită de chiote și răbufniri zgomotoase și de o larmă specifică vioiciunii exuberante a celor care trăiau la cea mai înaltă tensiune jocul lor îndrăgit. Simona îi privi un timp cu interes, le admiră vioiciunea și dăruirea dar, deodată, în creierul ei se produse o conexiune care o duse înapoi în timp. Îi reveni în minte ziua când urmărise în curtea grădiniței cum se juca Răducu, care o implorase să-l mai lase câteva minute
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
de punctuație. Scrierea trebuia să fie impecabilă, citeață și caligrafică. Acorda o mare atenție orelor de ortografie și, în ciuda defectului pe care-l avea la mậna lui dreaptă, scria frumos și foarte îngrijit. Orele de aritmetică erau pline de spirit, vioiciune și domnul excela aici prin logică. Își dădea atật de mult interesul pentru ca să ne învețe pe toți, indiferent de condiția socială sau de capacitatea intelectuală, încật exersa pană la saturație tabla adunării și a scăderii, pe care le aplica apoi
Yon by Luminita Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91711_a_92875]
-
în care tu ieși din camera copiilor. Nu face decât să încerce să te manipuleze. Asta fac toți copiii. Da? — Păi, când te duci să-l iei, cum e? Plânge? Hugo a clătinat din cap. —Vezi, a zis Alice cu vioiciune. Eu pun pariu că atunci când tu nu ești de față e perfect în regulă. Chiar crezi asta? Hugo s-a simțit teribil de ușurat. Alice a observat, înfiorată, că ochii îi străluceau din cauza emoției. — De ce nu-i întrebi pe cei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
a repetat el către Rottweiler. Vreți să-l dați afară, nu? Sigur că asta vreți. Nimeni nu vrea un copil care mușcă... Vocea i s-a stins pe acest ultim cuvânt. —Din contră, domnule Fine, i-a replicat Rottweilerul cu vioiciune, ne-ar părea foarte rău să-l pierdem pe Theo. E un băiețel fericit și iubitor. Ceea ce vrem noi este să găsim o soluție. Să-l ajutăm să depășească acest moment. Hugo s-a întrebat dacă, în toată amărăciunea lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
mă simțeam inundat de o așa de chinuitoare tristețe, încât numai cu greutate reușeam s-o disimulez și, cu mai multă greutate încă, s-o înving. Mă văd și acum în tren; în minusculul tren, care străbătea cu așa copilărească vioiciune valea Bistriței până la Bacău. O adevărată jucărie, trenul acesta format dintr-un samovar care servea de locomotivă și din câteva cutioare elegante puse pe roți care-i serveau de vagoane. După atâta timp cât a trecut de atunci mi-ar fi greu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
Am revăzut-o șerpuind pe dealurile Dobrinei, acum vreo douăzeci de ani. Am recunoscut-o îndată și m-am bucurat. Dar înfățișarea pe care i-am găsit-o era de data aceasta tristă și indiferentă. Mișcările sale nu mai aveau vioiciunea de odinioară. Mi s-a părut că locomotiva sufla ca un astmatic iar vagoanele scârțâiau ca și cum ar fi suferit de reumatism. Și m-am gândit, cu melancolie, că în compartimentele sale micuțe, odată cu valizele pline de albituri, de cărți, de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
mai sunt capitală de țară, de când dezvoltarea și progresul lor s-au oprit: și totuși la timpul la care ne-am așezat în trecut, ele au păstrat încă un aer de oraș bogat, vesel, distins, o atmosferă, un spirit, o vioiciune pe care nu le poate avea decât un oraș mare, dacă nu o capitală. Puțin mai departe, în colțul dintre Golia și Alecsandri, e librăria Daniel. Bună librărie; mare... Cu ce plăcere intram în ea, curios și lacom! Vom da
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
e plină (bisericuța din Borzești sau Sfântul Ion din Piatra sau Sfântul Neculai Domnesc din Iași), toate ieșite din amestecul acestor influențe. Și spuneți dacă, prin frumusețea lor simplă, echilibrată, plină de grație, dacă, mai ales, prin noutatea și prin vioiciunea lor tinerească, ca și prin tot ce ele încântă ochiul și sufletul nostru, toate bisericile aceste, care nu mai au nici strălucirea bizantină și nici grandoarea gotică, nu ne apar ca produsul unei arte originale și nu formează astfel "stilul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
și Cotnari. Am de altfel convingerea că generoasele vinuri ale Iașului au și ele partea lor în formațiunea sufletului acestui oraș. Că adică, dacă locuitorii fostei capi-tale a Moldovei au dovedit în trecut unele calități frumoase și rare, de pildă vioiciunea de spirit, înclinațiile artistice, oarecare distincțiune sufletească, oarecare elan în toate, e că s-au putut bucura de acest dar al lui Dumnezeu, pe care nu știu ce francez l-a numit "du soleil en bouteilles" (comparație care se potrivește de minune
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
simplu pentru că nu-l socotesc al meu (ceea ce nu înseamnă totuși că n-aș aprecia frumoasele însușiri cu care amicul meu Pella se afirma pe atunci, ca un ziarist de mare merit și un polemist plin de vervă și de vioiciune). Contraste Nu de mult, cenzura mi-a suprimat câteva fraze dintr-un articol apărut în "Adevěrul". Câteva fraze numai, e drept. Câteva fraze inofensive, cred eu. Câteva fraze care, departe de a exprima o opiniune, o reflecție, un sentiment, un
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
de care suferi. Nici unul nu evolua, păreau inerți, blocați ca și mine într-o viteză perpetuă, ce le depășea de fiecare dată viața, împiedicându-i să crească sau să ajungă undeva. Sau nu vedeam eu bine, nu le mai remarcam vioiciunea? Se pregăteau să dispară, deși îi mai așteptau încă ani mulți. Prietenii mei cloceau în aceeași nesiguranță ca și mine, anchilozați de deciziile pe care trebuia să le ia. Se simțeau rău, defazați, purtați înainte fără să miște un centimetru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
continua la fel de rapidă, iar malul Nistrului era deja aproape. Cu aproximativ o treime din numărul lor pierdută sub săbiile Apărătorilor, urmăritorii se regrupară Într-o singură ceată și se aruncară din nou la atac. Călăreții lui Oană Își recâștigaseră Însă vioiciunea și bucuria luptei. Marșul la trap prin noapte li se păruse nesfârșit, dar răsăritul soarelui, apropierea de țară și șarjele nebune cu garda sabiei bine strânsă În pumn le readuseseră toată dimineața În suflete. Nu se Îndoiseră nici o clipă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
vin bun se bea din mâna unei femei frumoase! Mireasa este cea care ar trebui să pună vinul În cupe, semn de belșug și de pace! Simina, proaspăta soție a căpitanului Gâlcă, subțire și sprâncenată, cu ochi negri plini de vioiciune, se ridică, zâmbind, și turnă vin În cupa voievodului, apoi În ale celorlalți meseni. - Știm, Măria Ta, spuse mireasa, că frumusețile Moldovei se cam uită cu jind În urma alaiului domnesc... - Căpitane Gâlcă, râse voievodul, văd că ai femeie isteață, fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
face pășunea mai ieftină? Bleasturul va desființa ierbăritul pe gâște și găini, decocturile vor face din Zevzekydis român și din Pehlivanoglu patriot, hidratele, acidurile și {EminescuOpXII 300} oxidele vor reda poporului românesc buna lui stare materială, trezvia morală, priceperea și vioiciunea, bucuria de viață și de muncă pe care o avea acum douăzeci treizeci de ani sub regimul defăimaților boieri? Ca mai ba! Da! Buruienele lui Vlad Vodă Țepeș și decocturile lui Lăpușneanu ar avea poate efect, dar aplicate nu țăranilor
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
de lecții predate, când, afară de rare escepțiuni, mai toți sânt lipsiți de acea sete de a afla înșiși adevărul care caracterizează pe oamenii de știință? Astfel la noi, ca la nealții, se-nvață carte nu pentru ea însăși, cu acea vioiciune de concepție, cu acel entuziasm care se află la tinerimea și în corpul didactic al altor țări, ci pentru a trece cât se poate de repede prin toate clasele, a face tot atât de repede și superficial dreptul la vreo facultate ocultă
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
un reglement de navigație pentru partea de la Galați până la Porțile de Fier. Această lucrare e încă în stare de proiect. Austro-Ungaria a fost atât de puțin grăbită de-a vedea realizîndu-se ceea ce ea reclamă astăzi c-o atât de mare vioiciune că au trecut doi ani pîn-acum fără ca ea să ceară executarea articolului din Tractatul citat mai sus. Am esplica cu greu această schimbare daca n-am ținea seamă de evenimentele câte au urmat Congresului de la Berlin. Era vorba de-a
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
acest ziar o primește din Petersburg și care cuprinde amănunte foarte importante asupra tenziunii care există în timpul de față între cele două mari puteri: Atenția publică, zice corespondentul, se concentrează asupra depeșilor ce ne vin din Cracovia. Se comentează cu vioiciune voiajul împăratului Austriei în Galiția, primirea entuziastă pe care i-o face nobilimea poloneză, ovațiunile al căror obiect este și graba pe care-a pus-o Francisc Iosif de-a merge înaintea acestor manifestații pseudonaționale. Oamenii la noi nu sânt
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
mai ispititoare decât o bună controversă, intelectuală decentă în pofida acidității ei? Polemistul nostru nu-i viforos ca Eminescu, nici neguros subiectiv ca G. Ibrăileanu, nici "imperturbabil" ca E. Lovinescu. Reacțiile lui per contrariam, repet, au vehemență temperată, argumentația permanentă și vioiciune stilistică. Să mergem la exemple. Campaniile demarează cu un text din 1966, când autorul era student (dar ele, textele, nu urmează o strictă ordine cronologică, n-am înțeles din ce anume rațiune). Acest text de acum 36 ani, Portrete eminesciene
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
arată o molcomie vecină cu placiditatea, e un lucid care ascunde destulă afectivitate și o vehemență de polemist pur-sânge, departe de inhibițiile provinciale. Atuurile sale sunt: informația bogată până la erudiție o intelectualitate deopotrivă emoțională și analitică -, ritm stilistic adecvat, între vioiciune și deliberare bine temperată. Cu manuscrisul recentei cărți, Fragmentele lui Lamparia, Theodor Codreanu umblă în geantă de prin 1982, a bătut din poartă în poartă pe la oameni de bine și, din diverse pricini, abia acum a reușit să îl dea
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
alcoolului. Un cadavru. Tablourile lui din ultimii zece ani sunt incredibil de vulgare și fără valoare, fără nici o excepție. — Nu e numai cazul lui Utrillo, nu-i așa? Toți ceilalți maeștri sunt în aceeași situație. — Da, toți și-au pierdut vioiciunea stilului. Până și noii muguri sunt lipsiți de viață... au pălit înainte de a înmuguri. Ger. E ca și cum un ger timpuriu a pălit întreaga lume. Mi-a cuprins umerii. Ușor. Îmi simțeam tot trupul învăluit de pelerina lui. Nu-l respingeam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1863_a_3188]
-
ziarul lui, la mimeograf, și una din cititoarele ziarului, o fată șchioapă pe nume Mildred Stark, se îndrăgostise de el. Nu mai era foarte tânără; avea cam vreo treizeci de ani și era greoaie, dar avea un cap plin de vioiciune, deși bătut de nevoi, și păr și sprâncene puternice și negre. Răspundea în versuri poemelor lui inspirate și în cele din urmă a pus-o pe soră-sa s-o aducă la el la birou, unde a făcut o scenă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
deoarece șchiopăta și își târa picioarele. Iar el ședea, satisfăcut, servit. Arăta sever și chiar impacientat, însă nu așa stăteau lucrurile. Spiritul pe care-l întrezăream la el era cel al lui Șanticler, și când spun asta mă refer la vioiciunea și agerimea masculină, la mușchii tari și încordați, la sângele din creasta smucită, ostentativă, țanțoșă și strălucitoare, de deasupra penajului lunecos și splendid. Ah, însă mai sunt și altele de spus, după ce am făcut această comparație. Nu e un lucru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
-l continuu orbește, fără să-mi pese unde o să mă ducă. Urca, întotdeauna, toate treptele dintr-un salt. Dădea buzna pe ele. Rareori l-am văzut urcând o scară în alt chip. Ceea ce mă duce - în mod pertinent - la subiectul vioiciunii, vigorii și vitalității. Nu pot să mă gândesc la nimeni care, în zilele noastre (în general nu pot să mă gândesc la nimeni din zilele noastre) -poate cu excepția unor hamali din port, a unor generali de armată sau marină pensionați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
de ceață și cupola din fier forjat nu se mai zărea. Lămpile de pe peron erau estompate și nu reușeau să arunce nici un pic de lumină prin ceața nemiloasă care parcă îți pătrundea în creier. Siluete fără contur, animate de o vioiciune și o euforie ciudată, scrutau obscuritatea, apoi o traversau în grabă. O astfel de siluetă se mișca prin preajmă purtând o mică sferă de lumină palidă înghițită de noaptea opacă și totuși luminoasă din care se materializau cu uimitoare iuțeală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]