185 matches
-
moștenitori se afla și mama lui Caragiali. După multe tribulațiuni, procese și tratative, Caragiali izbutește să dobândească o parte din această moștenire atât de însemnată. În privința acestei moșteniri, o anecdotă: Printre alți camarazi de petreceri, Caragiali avea și pe un viorist din orchestra Teatrului Național, numit Drăgoescu. Acest Drăgoescu plătise de atâtea ori șprițurile lui Caragiale, și-i împrumutase, nu o dată, tradiționala piesă de 5 lei pentru ca să aibă a doua zi ce mânca. Când Caragiali a ajuns chiabur, s-a în
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1329_a_2712]
-
Una din ele, remarcată pentru „oarecare realism dinamic capabil de simbol” (E. Lovinescu), evocă trecerea Dunării înot, în retragere, după înfrângerea de la Turtucaia. Un cuplu pitoresc, prilej de exersare a glumelor ostășești, e alcătuit din „instrumentiștii” Codică țambalagiul și Tache vioristul. Lumea din spatele frontului apare cu mai multă congruență epică într-o suită de tablouri, numeroase pagini având ton de pamflet. Descrierile faunei politice și ale protipendadei, amintind și de pamfletele lui T., sunt corozive, ca în scena unui chef din
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290205_a_291534]
-
mai sunt“. Scurt istoric Înființată în anul 1960 de către marele folclorist al Banatului, lector universitar Vanu Odrobot, orchestra R.A.T.T. a avut parte, de-a lungul anilor, de sprijinul angajaților Regiei Autonome de Transport Timișoara. Orchestra a avut în componență mari vioriști, suflători, acordeoniști, contrabasiști, violonceliști, contrași, țambaliști. A lansat, de asemenea, soliști de prestigiu ai muzicii bănățene ca: Ana Pacatiuș, Tiberiu Ceia, Sonia Vlaicovici Butaș, Dumitru Constantin, Dumitru Chepețan, Ilie Martinescu, Ion Cristoreanu, Antoaneta Mandan, Vioara Iost, Rodica Dima, Ileana Chinezoni
Agenda2004-49-04-b () [Corola-journal/Journalistic/283114_a_284443]
-
al Clubului Cultural C.F.R. Unele ansambluri au fost întemeiate la diverse instituții de învățământ, altele la întreprinderi, în funcție de interesul și sprijinul conducerilor acestora. De-a lungul carierei sale, a îndrumat și a colaborat cu sute și sute de dansatori, acordeoniști, vioriști, contrabasiști, chitariști, violonceliști, tambaliști și soliști vocali. Pe parcursul carierei sale artistice, Gheorghe Galetin a fost distins cu numeroase premii, diplome și medalii.
Agenda2006-17-06-senzational4 () [Corola-journal/Journalistic/284938_a_286267]
-
Mă dusesem și eu cu Lică în satul cu fete bogate și frumoase. Nu știu cum se făcuse, dar ne treziserăm fără lăutari. Mă aleseseră pe mine să mă duc într-un sătuc învecinat, să caut câțiva. Împrumutând o șaretă, - tocmisem un viorist și un țambalagiu. La întoarcere, ne prinsese ploaia aceia grozavă. Țiganii, de frică, să se apere, își puseseră instrumentele în cap. Dogite de atâta apă, vioara, țambalul mai ales, nu mai puteau să scoată un sunet. La un moment dat
La gârlă by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15247_a_16572]
-
un poloboc”, rămânând ca să se păstreze în conștiința poporului „ZAVAIDOC”. S-a născut în a opta zi a babelor din martie 1896, la Pitești, în Trivale, într-o familie de lăutari cunoscuți. Tatăl său, Tănase, virtuoz al țambalului, dar și viorist de calitate, alinta mușteriii din cârciumile Piteștiului. Primul copil al lui Tănase a fost Vasile, care a învățat de mic vioară. De Marin s-a lipit chitară, care acompania vocea lui excepțională. Tănase dorea mult să înjghebeze un taraf al
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_364]
-
simte, acum, că iraționalul story muzical este superior aceluia al biografiilor umane văzute deja, iată de ce sublimul chiar cotropește acum psihomentalul privitorilor. Membri fictivului cvartet The Fugue (Christopher Walken, Philip Seymour Hoffman, Catherine Ann Keener și Mark Ivanir, aici: celist, viorist II, violistă, viorist I), sunt actori de mare carieră. Dar este evident că au studiat mult muzica; țin arcușele impecabil, fac vibratouri foarte credibile, mimează cântul pe strune în mod foarte convingător. Ai impresia că uneori chiar ei cântă, chiar dacă
?A Late Quartet?/ Un Ultim concert by Marin MARIAN [Corola-journal/Journalistic/83461_a_84786]
-
iraționalul story muzical este superior aceluia al biografiilor umane văzute deja, iată de ce sublimul chiar cotropește acum psihomentalul privitorilor. Membri fictivului cvartet The Fugue (Christopher Walken, Philip Seymour Hoffman, Catherine Ann Keener și Mark Ivanir, aici: celist, viorist II, violistă, viorist I), sunt actori de mare carieră. Dar este evident că au studiat mult muzica; țin arcușele impecabil, fac vibratouri foarte credibile, mimează cântul pe strune în mod foarte convingător. Ai impresia că uneori chiar ei cântă, chiar dacă știi că nu
?A Late Quartet?/ Un Ultim concert by Marin MARIAN [Corola-journal/Journalistic/83461_a_84786]
-
un poloboc”, rămânând ca să se păstreze în conștiința poporului „ZAVAIDOC”. S-a născut în a opta zi a babelor din martie 1896, la Pitești, în Trivale, într-o familie de lăutari cunoscuți. Tatăl său, Tănase, virtuoz al țambalului, dar și viorist de calitate, alinta mușteriii din cârciumile Piteștiului. Primul copil al lui Tănase a fost Vasile, care a învățat de mic vioară. De Marin s-a lipit chitară, care acompania vocea lui excepțională. Tănase dorea mult să înjghebeze un taraf al
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]
-
un poloboc”, rămânând ca să se păstreze în conștiința poporului „ZAVAIDOC”. S-a născut în a opta zi a babelor din martie 1896, la Pitești, în Trivale, într-o familie de lăutari cunoscuți. Tatăl său, Tănase, virtuoz al țambalului, dar și viorist de calitate, alinta mușteriii din cârciumile Piteștiului. Primul copil al lui Tănase a fost Vasile, care a învățat de mic vioară. De Marin s-a lipit chitară, care acompania vocea lui excepțională. Tănase dorea mult să înjghebeze un taraf al
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_363]
-
dar și la necaz. Fiecare știa despre celălalt destule amănunte, cunoscându-i obiceiurile, religia, datinile.. Când fugea de acasă, tanti Coca lu' Suman, o nemțoaică frumoasă foc și se ascundea în șura lu' baba Bidirel, o țigancă bătrână, mătușa celebrului viorist, Alexandru Bidirel, toată strada fremăta. Gelozia bărbatului ei, nea Suman, fost polițai, acum cărăuș de lemne, era cunoscută în aproape tot târgul. O brută de om, vulgar și fustangiu, un mitocan care disprețuia tot ce era sfânt și care dis
Proz? by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83384_a_84709]
-
se pomenea murmurând puștimea, dar își lua seama repede șicanând că ar fi un Pink Floyd "în mizerie". Indiferent de comentarii, zi de zi eroul nostru relua, cu evidentă încîntare, șirul de note întregi, care sclipeau stins și profund. Telente, vioristul țigan de pe scara șase, care avea trei fete încărcate de vulpi argintii, probabil omagii ale șirului incredibil de bărbați care se perindau prin casa lor zi și noapte, ascultase cu atenție muzica arhitectului, înjurînd uneori cu admirație profesională pe sub mustața
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
o bibliotecă de opinii. Avantajul chitarei s-a arătat în seara când, anul următor, Nicu l-a învățat pe Lică Țiganul, lăutarul satului, să cânte la vioară Ob-La-Di Ob-La-Da. Lemnul instrumentelor făcea ca „limba“ vorbită să fie comună, iar bătrânul viorist a prins din zbor, fără să-și ia pălăria de pe ureche, linia melodică. Peste vreo doi ani, când Nicu a construit primul său amplificator, cu difuzor Goodmans (se electrificase și la noi!), bietul țigan s-a străduit îndelung, și n-
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2177_a_3502]
-
într-un surâs luminos și porni un cântec săltăreț, din care Metodiu nu reținu decât primele două cuvinte: Ozoseip, ozoseip... Episodul 214 A FI TURC — Șezi, oleacă, bre, îi fi ostenit - zise turcul din avangardă, după ce tovarășii săi dispăruseră cu vioriști cu tot în tranșee. Metodiu se așeză în iarba pârlită de soare, având grijă să-și încrucișeze picioarele după modelul asiatic. Turcul observă asta și zâmbi: — Șezi bre, cum vrei, nu-ți fie frică - zise el. Dacă nu te-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
fără a dovedi de ce înalță și laudă. La teatrul Dacia, I.D. Ionescu a adus o trupă de 30 zuluși dănțuitori, nu mită trupa tribului Beni zug-zug. Multă vreme s-a vorbit în București despre acești Beni-zug-zug. Afară de marele Louis Wiest, vioristul atât de popular, Bucureștii încă aveau un mare muzicant, vioristul Franz Schipeck. Ereau trei frați Schipeck, cehi de origină, muzicanți de întâia mână, însă Franz, cel întâi născut, erea cu mult superior fraților săi din urmă. Franz Schipeck și frații
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1328_a_2730]
-
I.D. Ionescu a adus o trupă de 30 zuluși dănțuitori, nu mită trupa tribului Beni zug-zug. Multă vreme s-a vorbit în București despre acești Beni-zug-zug. Afară de marele Louis Wiest, vioristul atât de popular, Bucureștii încă aveau un mare muzicant, vioristul Franz Schipeck. Ereau trei frați Schipeck, cehi de origină, muzicanți de întâia mână, însă Franz, cel întâi născut, erea cu mult superior fraților săi din urmă. Franz Schipeck și frații săi, dimpreună cu violoncelistul nostru Constantin Demetrescu, concertau în cuartet
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1328_a_2730]
-
fost să fugă imediat, înapoi la Galați, în centrul universitar micuț din orășelul de provincie. În jurul căminului întâlneai cel puțin cinci cârciumioare cu câte o grădiniță discretă în spate iar în jurul facultății erau și mai multe. Prin ele cântau numeroși vioriști, guriști, acordeoniști ambulanți și majoritatea erau destul de buni, interpretând ce melodii pofteai chiar din repertoriul internațional. Pe măsură ce și-a învățat colegii s-a împrietenit și cu cei mai mari, așa că în scurt timp a cunoscut tot căminul de utilaj-iști
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]
-
proaspătă și frumos mirositoare pe sub nările rudelor lacome, ridica povara împodobită și striga: - Care dai banii pe el? Are ouă! Alde Tache, știind jocul, scoase un pumn de bani și vru să-l arunce pe tavă. - Nț! se răsuci femeia. Vioriștii bătură cu arcușurile în cutiile de lemn ale instrumentelor. - Cine dă mai mult? zise Ghiță Bîlcu, fluturând o hârtie de o sută. Smaranda ocolise masa o dată. Porcul rânjea încă între doi gogoșari roșii și frunzele salatei. Mesenii se rugau, zăngăneau
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
lui. Cârciumarul mormăi ceva și o strânse în brațe. Lăutarii o întoarseră. Se auzeau cocoșii. Socrul chemă țiganii mai aproape. - Ia cîntați-mi, mă, și mie ceva de inimă albastră... Armonistul umflă burduful și ascultă o clipă tactul țambalului. Unul dintre vioriști, rosti, întîi pe șoptite, apoi mai tare: 34 Mândro, subțirea în trup, Ce frumoasă te-ai făcut, Cu ochi negri de ochit, Cu gura de ceruit Și sprâncene de-amăgit... Atât i-a trebuit dogarului. Era canonit rău de băutură
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
țambalului, răsunetul lui trist și adânc. Și ar fi vrut să-l vadă pe Nicolae al ei, sărind gardurile cu o bâtă, să răstoarne mesele și s-o fure de lângă ginere. Dar nu se întîmplă nimic. Vecinii se împrăștiaseră. Alături, vioriștii moțăiau. Rudele socrului strigau ar-monistului: - Ziceți, mă, cu suflet, că vă spargem diblele-n cap! Ghiță BQcu, aprins la fată, asudat tot, numai în cămașă, juca sârbește pe pavajul curții, înconjurîdu-și femeia, care pocnea din degete: - Și-așa! Și-așa
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
aprige. Nădușiseră și nu se lăsau. - Zi! Zi! făcea nevasta gunoierului, ca apucată de streche. Țiganii, să fărâme sculele, nu alta. Unde-mi sucea armonistul burduful, îl aducea după șold, a apleca, 3 desfăcea, făcîndu-l când lung, când grămadă, iar vioristul cu arcușul se unduia peste vioară, ca șarpele, o lua lângă ureche,o ridica ascultînd-o, și țambalagiul abia se ținea după ei. Când terminară jocul, Stere ieși râzând din odăi. Cam aprins la față, dar bucuros. Îl cercetară despre mireasă
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
glasul pețitoarei o supăra. Ar fi vrut să rămână singură cu maică-sa, să plângă în voie. De afară o chemau vocile rudelor înfierbîntate de vin. A gunoierului ieși cu așternutul mototolit. Mesenii o primiră cu strigăte de bucurie sălbatică. Vioristul luă bucata de pânză în arcuș și o juca deasupra capului. Femeile țipau întărîtate de vederea sângelui care rămăsese în mijlocul cârpei ca un bujor. - Zi! Zi! se aruncă Aglaia spre lăutari. Cobzarii apucară instrumentele din nou. Spre ziuă, fina Smaranda
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
-și strângă ce mai are pe aici, că pleacă de la casa mea! Soacra le aduse țuica, o puse pe masă și ieși bocind. 41 Mireasa ședea lângă naș, privind peste ulucile umezite. Brutarul, beat, cânta cu glas stins la urechea vioristului, care-l ținea din arcuș: Mario, la nunta ta... Ofta rar și striga lui Ghiță Bîlcu, care se prăbușise cu capul pe masă: - Cumetre, am iubit și eu la viața mea una, of! și-i venea să plângă. Apucă un
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
greu peste iarba scurtă a maidanelor. Drumul era lung și pungașul amorțise. II durea spatele și i se făcuse somn, hâțânat pe șira ascuțită a calului. Mânzocul alerga sprinten alături. Trecu de Tarapana, mai mult pe sub ulucile din margini, auzi vioriștii cântând încă chefliilor și se așternu la drum. Frumoasă noapte! Se dezmorțise puțin. Simți mirosul veșted al frunzelor de salcâm, scuturate și împrăștiate. Ca să-i treacă de urât, începu să fluiere. Trapul ușor al mârțoagelor abia se auzea. A străbătut
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
dulci, lipicioși și se făcură mai aproape de masă. Ăl cu țambalul clămpăni o dată coardele și trase cu ochiul la ceilalți: - Dumitru-mi zice, mînca-ți-aș leafa! Era sfrijit și nedormit cu zilele, cam urduros, dar cu mâna repede. Instrumentul răsună și vioristul luă cântecul din zbor: - Să-mi ziceți Inel, inel de aur, porunci starostele. Ori nu-l știți? Anghel, că așa-l chema, băgă dibla sub braț și rîriji: - Se poate? Avea o mână subțire și ageră, cu degete lungi, care
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]