161 matches
-
forma materială a corpului: coabitarea între patternul informațional și substratul trupesc se manifestă cu necesitate întrucât, în viziunea sa, patternul nu poate exista fără substrat. Astfel, susține punctul de vedere al condițiilor material-tehnologice ale subiectivității postumane implicate în procesul de virtualizare. Această perspectivă a postumanului nu consemnează distrugerea ființei umane, ci întrepătrunderea corpului uman de tehnologie cibernetică cu scopul evidențierii materialității corporale deopotrivă ca tehnologizare și încorporare: „În postuman nu există diferențe esențiale sau demarcații absolute între existența trupească și simularea
[Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
în mod necesar procesului interactivității. În acest sens, se poate afirma că arta transgenică reunește principiile instalațiilor artistice cu noile concepții asupra obiectului (imagine/proces/organismă de artă. Acesta din urmă, cu toate că este supus unui proces de mutabilitate și de virtualizare genetică, proces care deconstruiește ideile fixe de reprezentare și de obiect, își manifestă concretețea și condiția fizică, noua materialitate biologic-tehnologică și subiectivă. Deși într-o anumită măsură se poate considera că, în instalația interactivă, obiectul și-a pierdut regimul privilegiat
[Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
transcende corpul (Davies, 1998, onlineă. În continuarea viziunii acestei instalații se află „Ephemere” (1998Ă, cocreație a Softimage și Immersence Inc între 1996 și 1998 și prezentată în Australia și San Francisco, Canada și Mexic. Artista utilizează principiile digital-artistice și tehnicile virtualizării, de exemplu, în „Osmose”: imagini ale transparentizării și ale dizolvării lucrurilor în spațiu, vizualizate prin dispozitivul head-mounted display, imersia și plutirea participantului, interfața respirației și a balansului corporal, raportarea senzorială a trupului la lume, spațializarea subiectivității umane și învăluirea corpului
[Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
cercetătorul de laborator riscă integritatea întregii umanități din zilele noastre, aventurându-se la extremitatea granițelor etice. Filosoful își exemplifică teoriile prin cazul unui australian bolnav de cancer care și-a programat voluntar sinuciderea asistată de computer: „Exemplu clinic al noii virtualizări a acțiunii sau teleacțiunea electronică șterge, simultan cu responsabilitatea savantului, culpabilitatea pacientului” (Virilio, 1998, p. 15Ă. Eseistul observă de asemenea că, în cadrul performanțelor-limită din domeniile roboticii și geneticii actuale, se ajunge la un punct maxim de „extremism postștiintific” deoarece prin
[Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
că imaginea de sinteză, precum indică numele său, nu este în realitate decât o „imagine statistică” care nu apare decât grație calculelor rapide ale pixelului compunând codul reprezentării numerice (Virilio, 1992, p. 157Ă. Întregul său discurs este construit pe concluzia virtualizării globale pornind de la premisa prevalenței imaginii asupra obiectului și a timpului real asupra spațiului fizic. „Mașina viziunii” reliefează tehnocultura vizualului în capacitatea sa de extindere virtuală, reiterând principiul „vitezei luminii” care modifică percepția realității înseși și instituie „eternitatea intensivă” sau
[Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
din versiunile „paranoice” ale cyberspațiului. Pentru Virilio, umanul cibernetizat devine subordonat mașinii, atât ontologic-epistemologic, cât și social-politic, în cadrele vulnerabile ale unei subiectivități amenințate. De la perspectiva vizualizării automate a „mașinii viziunii” (fenomenul de universalizare a vizualuluiă, fenomenologul ajunge la perspectiva virtualizării globale a „bombei informatice” (procesul de mondializare a virtualizăriiă, atât în ceea ce privește cronopolitica (temporalitatea instantă și mondială instituită de telecomunicațiiă, cât și politica biologicului (informatizarea genetică a viețiiă. 3.7. Postumanismul critic temperattc " 3.7. Postumanismul critic temperat" Discursul inspirat de
[Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
de mijloc între umanismul refractar și postumanismul radical este (postăumanismul critic temperat. Ființa (postăumană cunoaște, în acest context, restructurarea imaginală a corpului și „reformatarea” percepției și a identității, în raportarea la noile mașini comunicaționale, însă aceste fenomene și procese ale virtualizării se derulează în termeni materiali și organici. Modelele tehnoculturale prezentate (cyborgul, avatarul sau mutantul genetică presupun atât prezența biologică, cât și intruziunea protezei, a interfeței cibernetice sau a genei străine, indiferent dacă aceste modele sunt ficționale sau existențiale. Se concretizează
[Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
dată intervenția lui Guy Rachet, exprimată și în lucrarea sa Universul arheologiei, identifica situația vînzării unor cantități uriașe de ceramică pictată, de factură elenistică, neexpusă vreodată și care zăcea în depozitele muzeale. Astăzi, alți specialiști atrag atenția asupra faptului că "virtualizarea" muzeului va transforma întreg spațiul din nou într-un depozit, de această dată depozit tip fișier informatizat și accesat de la distanță, ceea ce corespunde doar "ideii despre un muzeu", aspect asupra căruia vom reveni în această lucrare 52; depozitul de muzeu
by IULIAN-DALIN IONEL TOMA [Corola-publishinghouse/Science/1016_a_2524]
-
de un interval de șase ani. Inițial, textele au apărut în prestigioase reviste de cultură, cum ar fi Dilema, Dilema Veche și Revista 22. Prima secțiune a cărții - Faptul religios contemporan - se deschide cu un provocator și curajos studiu despre virtualizarea ortodoxiei, în sensul apariției și proliferării site-urilor Internet cu tematică ortodoxă (SITO). Ele duc la formarea comunităților electronice, fără angajament și implicare, cum le numește pe bună dreptate Mirel Bănică. În aceste inedite expresii sociale ale faptului religios, identitatea
[Corola-publishinghouse/Science/84969_a_85754]
-
sex și de a fi în sex printr-un mod pasional de a cunoaște. Pasiunea de a mai vorbi despre sex ca mecanism de incitare, "misterul", "atracția" acestui mecanism se sting prin "descifrarea" sexului de către psihologi și sexologi și prin virtualizarea pornografică modernă. Incitarea virtuală a pornografiei contemporane stinge în om dorința, pasiunea arzătoare de a mai fi în sex, de a mai fi adevărat prin intermediul sexului precum în Grecia antică. Sexul moare în propriul său "miez" prin virtualizarea lui patologică
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
și prin virtualizarea pornografică modernă. Incitarea virtuală a pornografiei contemporane stinge în om dorința, pasiunea arzătoare de a mai fi în sex, de a mai fi adevărat prin intermediul sexului precum în Grecia antică. Sexul moare în propriul său "miez" prin virtualizarea lui patologică și fără de limite. Gradualitatea dezvrăjirii moderne a sexului merge spre patologia criminal-imaginativă a vreunui "roman sentimental" (Robbe- Grillet). Sexul femeii nu mai e scop, ci mijloc de a-ți desfrâna pulsiunile criminale prin brutalizarea lui! Această forma mentis
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]