20,296 matches
-
iulie". A căzut ghilotina. Gestul făcut în 1965 nu are o justificare sau explicație; nici nu mă acuz, nici nu mă scuz. Cel puțin în 1968 a fost o asemenea mișcare de adeziune față de Ceaușescu cum nici n-ar fi visat el și pe care ar fi trebuit să știe s-o exploateze mai departe, dacă n-ar fi fost așa de rupt de realitate sau dacă n-ar fi fost un mizerabil. Atunci începuseră să publice cam toți scriitorii. Repet
Barbu Cioculescu by George Arion () [Corola-journal/Journalistic/14201_a_15526]
-
cînd caseta care îți dă dreptate. (Neîncrederea Justiției în banda audio e justificată. Cu ajutorul unui computer poți falsifica orice declarație dată pe bandă și cu puțină răbdare izbutești chiar să construiești declarații la care interlocutorul tău nici n-ar fi visat. Din acest motiv nici înregistrarea adevărată nu e admisă ca probă la Tribunal.) Zicerile din categoria celei citate mai sus rămîn cel mai adesea în colecția personală a ziariștilor care le aud, în dialoguri telefonice s-au fără martori, pe
Spînzurarea de limbă a ziaristului by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/14266_a_15591]
-
ample?! Ca de pildă, în regizarea unei piese de Ionesco... Gâgă își are, de-acum, un nesperat tovarăș de aberații lingvistice pe malurile Senei. Dar cum ar putea fi Centrul Cultural Român de la Paris o lumină când directorul acestuia se visează simbriaș al lui Dinu Săraru, binecunoscutul țucălar al analfabetului Ceaușescu? Ce să caute o piesă a lui Ionescu la "Naționalul" devenit sub conducerea lui Săraru un teatru de mâna a doua? Repertoriul "fumat", scleroza instalată la nivel de viziune, aranjamentele
Din abis în abis, spre noi culmi by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/14269_a_15594]
-
De-aia strig cât mă ține gura: Unde sunteți? De ce nu-mi întindeți mâna? De ce mă lăsați cu ecoul vocii mele? Hei! E cineva aici? Aș vrea un răspuns. Merit oare să mă duc la culcare în seara asta, să visez și să spun mâine dimineață O.K. Pot să scriu!? Hai, că eram să ard cartofii, tot scriind și scriind, îi lăsam pe ai mei fără mâncare... Ah, încă ceva. Am fost cândva profă de română într-un sat, ehe
POST-RESTANT by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/14263_a_15588]
-
teme teribil de ispite. E amintit refuzul romancierului de-a primi vizita a două doamne, dintre care una era Martha Bibescu, refuz transmis de menajera sa: «Domnul se teme foarte mult de parfumul prințeselor...» - a adăugat Céleste. Te face să visezi îndelung această frază. Nu teama, nu idiosincrazia astmaticului, nici rușinea celui ce nu se voia surprins în «tricourile sale jegoase...». Toate acestea țin de o tristă realitate. Nu, altceva te face să visezi la groaza scriitorului de o agresiune diafană
Pornind de la literatura franceză(II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14251_a_15576]
-
prințeselor...» - a adăugat Céleste. Te face să visezi îndelung această frază. Nu teama, nu idiosincrazia astmaticului, nici rușinea celui ce nu se voia surprins în «tricourile sale jegoase...». Toate acestea țin de o tristă realitate. Nu, altceva te face să visezi la groaza scriitorului de o agresiune diafană. Nu tulbura, oare, suavul parfum insinuant, singurul miros de bună mireasmă spirituală pe care, învăluit în fumigațiile din peștera lui, și-l îngăduia pustnicul?...". Evident, speculația asupra demoniei sfîrșitului de ciclu istoric reflectat
Pornind de la literatura franceză(II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14251_a_15576]
-
însă necondiționat. Toți artiștii pe care îi admiră acum sînt continuatori, dar niște continuatori rebeli, personalități puternice și naturi artistice ușor de identificat în context și tot atît de ușor de recunoscut în propria lor operă. Din cînd în cînd visează Parisul, visul comun al tuturor artiștilor, iar cînd mai face cîte o vizită la Caransebeș, cu un statut profesional vag și cu un chip social îndoielnic, răspunde cîte unei comenzi de portret, fără prea multă tragere de inimă și fără
Artistul și secolul său by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/14260_a_15585]
-
mic sau cine știe ce amintire asupra căreia simt nevoia să mă întorc. - De cele mai multe ori, așa cum mi-ați spus, vă întoarceți în lumea satului cunoscut în copilărie. - Satul a căpătat o prezență obsesivă în viața mea, chiar maladivă acum patru-cinci ani. Visam că mă duc în sat cu trenul care însă nu mergea decât până la Simeria - nu mai găseam drumul -, sau visam că ajung numai până la bariera de la intrarea în sat unde era ceva asemănător unui elevator pe care nu puteam să
Romul Munteanu: "Am ieșit din scenă ca un personaj mediocru." by George Arion () [Corola-journal/Journalistic/14255_a_15580]
-
în lumea satului cunoscut în copilărie. - Satul a căpătat o prezență obsesivă în viața mea, chiar maladivă acum patru-cinci ani. Visam că mă duc în sat cu trenul care însă nu mergea decât până la Simeria - nu mai găseam drumul -, sau visam că ajung numai până la bariera de la intrarea în sat unde era ceva asemănător unui elevator pe care nu puteam să-l urc, să trec mai departe. Uneori ajungeam, în vis, la marginea drumului care dădea spre casa părintească și nu
Romul Munteanu: "Am ieșit din scenă ca un personaj mediocru." by George Arion () [Corola-journal/Journalistic/14255_a_15580]
-
închiși, fără nevoia de suport imagistic? Adorno notează în Ästhetische Theorie că fragmentul e intruzia morții în realitate. Dacă e adevărat, atunci poate că explicația preferințelor tinerilor pentru o muzică consolativă ar putea fi aceasta: sensibilitatea contemporană, tocită și fragmentată visează la o coerență expresivă pe care n-o găsește decât în anumite muzici, pline de afectivitate, cum e muzica romantică sau surogate contemporane ale acesteia. Nu sunt convins ca e o explicație justă. Însă e un punct de plecare.
Absența lui Bach by Dan Dediu () [Corola-journal/Journalistic/14289_a_15614]
-
dat seama că trăia în două lumi la fel de vii pentru ea și pe care le observa cu aceeași curiozitate. Etnografii, mulți dintre ei, plîng după puritatea unor obiceiuri pierdute și se uită chiorîș la prezentul kitsch în care ne complacem. Visează după un țăran îmbrăcat în costum popular, se simt insultați de satul contemporan, tot mai rupt de tradiții și pervertit de influențele mahalalei urbane. Irina Nicolau vedea cu totul altfel aceste lucruri - încercînd să-și explice trecutul ca pe niște
Colecționara de kitschuri by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/15036_a_16361]
-
îți mai aduci aminte minodora/ cum ciocăneai dimineață la cocoașă mea/ și dinăuntru se-auzea nilul susurînd/ și palmierii și viperele mici și galbene/ ca niște jartiere de damă/ și glasul lui ramses/ proaspăt trezit din somn/ cînd tocmai te visase/ în slipul tău triunghiular/ în care clipea ochiul lui dumnezeu/ ții minte cum mergeam împreună la servici/ cum mîncăm covrigi cu susan/ și tu îți ridicai puțin noaptea de pe ochi/ șam ai plătit lumină mă întrebai/ erai pudica eu te
Marca de fabricație by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15046_a_16371]
-
cuviincioasa/ ce parcă beethoven i-am zis/ nu se gîndea nu-i cîntă și lui/ tot timpul pasărea în cap?/ bine dar beethoven a spus mama/ a luat cîrpa de praf/ și-a început să șteargă urechile geniului" (minodora îl visează pe șam). Ori: "am venit la tine doamne/ să mă înveți ce să fac/ în fiecare noapte dedesubturile mele/ se ceartă cu învelișurile mele/ în fiecare noapte vine porcul/ și roade codită îngerului/ am nevoie de fluierul tău/ să facă
Marca de fabricație by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15046_a_16371]
-
sînt purtători de lirism (răspîndirea românilor este o adevărată "invazie lirică"). Pînă și în "visul de aur al oricărui român" - să fie primit cu toate onorurile la Casa Albă - ceremonia este marcată de frazele lui Ion Creangă: prefectul Aurel Aflorăchioaiei visează că, primit de Bill Clinton, traducătoarea oficială a președintelui american este "nimeni alta decît bătrîna secretară, tușa Saveta Amustăcioarei. " Cînd a avut Saveta timp să învețe engleza?! " se mira în vis prefectul Aflorăchioaiei, apoi ciuli și cealaltă ureche, fiindcă observă
LECTURI LA ZI () [Corola-journal/Journalistic/15042_a_16367]
-
cu istoria umanității. Povestea începe cu puțină vreme înainte de moartea lui Abel și se încheie într-un moment pe care îl putem presupune destul de apropiat de al XIX-lea secol. Iar eroina e un suflet ce trăiește în Paradis, însă, visează, obsesiv, la pasiunile terestre, pe care știe că le va cunoaște atunci cînd "se va naște din femeie" și va căpăta un trup. Ardoarea așteptării îi este însă pedepsită. Și mama și copilul mor la naștere. Iar sufletul - nebotezat, de vreme ce
Mitul Muschetarilor by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/15034_a_16359]
-
Dumas. Acela ce, la rîndul său, în ipostaza-i auctorială, nu a făcut decît să o transcrie pentru noi, cei care îl citim sau nu. După cum e posibil ca sinucigașul să fi fost chiar mortul însuși. Cel care, poate, a visat că, într-o noapte, diavolul... În fond, titlul e important. Narațiunea îi aparține unui mort. Și tot pe el îl are drept erou. Ca orice scriitor adevărat, Dumas nu face, permanent, decît să își disimuleze sinele. Dar jocul său e
Mitul Muschetarilor by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/15034_a_16359]
-
lucrare de excepție: e vorba de Anonimul brâcovenesc. Nu mă voi opri asupra remarcabilelor calități literare ale acestei cronici care cată să se facă roman, ci voi căuta să aflu, la o lectură atentă, care era pe atunci "chipul fericirii" visat de locuitorii acestor meleaguri. Deși a fost atribuit mai multora, textul, până la o probă definitivă, rămâne anonim, acest lucru sporindu-i puterea generalizatoare - se aude un glas din mulțime; numai că această mulțime cuprinde de fapt boierimea mijlocie, și în
Visul român by Manuela Tănăsescu () [Corola-journal/Journalistic/15089_a_16414]
-
încă nu s-a ridicat, din praful nimicniciei și al infinitelor tranzacționări, nici un nume și nici o direcție credibilă. Aceiași revenanți gângavi, aceleași voci trecute prin vată, aceiași gropari ai ideii de democrație în România au tresăriri de ambiț și se visează din nou călare pe caii mari. Firește, nu-i mai aude nimeni. Partide care au omorât chiar ceea ce nu poate fi omorât - speranța - continuă să fie măcinate de bolile vedetismului, aroganței, ciocoismului și, vai, securismului. Puținii oameni credibili din România
Viața ca o indexare by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15124_a_16449]
-
conștienți de ce anume a însemnat Vlad Mugur pentru teatrul românesc, pentru actorii din București, Cluj, Craiova, Piatra-Neamț, pentru scenografii lui Helmuth Stürmer și Lia Manțoc, pentru spectatori, pentru toți cei care l-au cunoscut și l-au prețuit. Mulți am visat să adunăm în același loc, într-un interval anume, spectacolele lui Vlad Mugur din toată țara. Cîte se mai joacă. Mincinosul de la Teatrul Odeon, prima montare a Meșterului în România, la întoarcerea lui de la începutul anilor '90 - Vlad Mugur a
Loialitate by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15115_a_16440]
-
nu mai există nici o justificare a tăcerii: ea nu mai este efectul unui instinct de autoapărare, ci dovada depersonalizării și a complicității cu forțele reacționare care caută să salveze cât mai mult din sistemul de odinioară. Omul de tip nou visat de comuniști se complăcea în tăcere, căci actele de adulație nu pot fi socotite expresia unei personalități în adevăratul sens al cuvântului. Din nefericire cei patruzeci și cinci de ani par a fi lăsat urme mult mai adânci decât aș
Tăcerea by Gheorghe CeauȘescu () [Corola-journal/Journalistic/15125_a_16450]
-
momentul corecturilor este o perioadă binecuvântată. M.P.M.: Câtă autobiografie există în opera dumneavoastră? F. Ch.: Orice text scris de mine e un amestec inconștient de ficțiune și autobiografie. Dar, nu-i așa, eroii suntem noi, ce-am fost, ce-am visat să fim, ce n-am reușit să fim sau ce n-am îndrăznit să fim. Mie mi-e greu acum, când un cititor îmi cere amănunte cu privire la unele pasaje din cărți mai vechi, să spun cu mâna pe inimă dacă
Françoise Choquard - "Apariția unei cărți e pentru autor un fel de miracol" by Magdalena Popescu-Marin () [Corola-journal/Journalistic/15118_a_16443]
-
a salvat curiozitatea unui mahăr care, răsfoind cu atenție dosarul, a aflat că fusesem secretar u.t.c. la Liceul N. Bălcescu din Capitală. Partidul mă apăra. Eu însă nu am știut să-i prețuiesc generozitatea. Absolvisem și eram angajat. Visam, într-o sală friguroasă, la o ședință de partid, integrat în majoritate. M-a trezit vocea secretarului b.o.b. care decreta: Tovarășa... a încălcat grav statutul partidului și legile țării și trebuie...". Tovarășa nu era prezentă și nici n-
Obediența by Mihai Bădic () [Corola-journal/Journalistic/15137_a_16462]
-
și producerea de mesaj la un grad atât de ridicat de ambiguitate, incifrând în divagație gratuită problema etică și politică a dreptului individului la viața privată: dreptul de a mânca cu poftă atunci când te așezi la masă, dreptul de a visa la propriul viitor, mobilat cu lucruri care să-ți aparțină, eventual un iepure sau câteva ace cu gămălie pe post de albine, dreptul la universul interior, la nervii personali, dreptul de a încredința un secret celui mai bun prieten și
Despre interpretare by Sorina Sorescu () [Corola-journal/Journalistic/15133_a_16458]
-
moral. Or, Occidentul numai cu inși dubioși nu vrea să aibă de-a face, mai ales după 11 septembrie, când lumea s-a împărțit, cu o neașteptată radicalitate, între noi și ei, între cei care doresc democrație și cei care visează la reîntronarea sălbăticiei prefeudale. Culmea e că în România, ca și în Rusia, securiștii nu vor, nici ei, să mai audă de comunism. Singura chestiune e una de timing: n-a sosit încă momentul, încă n-au pus mâna pe
Inșii-petardă stau la umbra palmierilor by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15165_a_16490]
-
aceeași veselă perioadă România a avut la un moment dat doi miniștri la Apărare, de nu mai știa Armata cui să zică "Să trăiți!". În prezent, cum nu mai apar complicații provocate de algoritm, premierul Năstase îi poate face să viseze urît pe acei membri ai Cabinetului care au ghinionul să-i displacă. Dl Năstase i-a luat în colimator, succesiv sau simultan, pe miniștrii care s-au trezit spunînd că nu le ajung fondurile la rectificarea bugetară. S-au bucurat
Răspunderea miniștrilor români by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/15183_a_16508]